RIL admis. Decizia ICCJ nr. 3/2011

In M. Of. nr. 372 din 27 mai 2011 a fost publicata Decizia nr. 3/2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectiile Unite, prin care s-a admis recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Din cuprins:

    Sub presedintia doamnei judecator dr. Livia Doina Stanciu, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie,

    Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, s-a intrunit pentru a examina recursul in interesul legii cu privire la interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 580^3 din Codul de procedura civila, raportate la art. 373^1, art. 387, art. 572 si art. 580^2 din acelasi cod, referitor la obligativitatea parcurgerii procedurii executionale prin incuviintarea executarii silite si emiterea somatiei catre debitor, prealabil sesizarii instantei de judecata pentru aplicarea amenzii civile in cazul neexecutarii obligatiilor de a face cu caracter strict personal.

    Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, fiind prezenti 87 de judecatori din 106 aflati in functie.

    Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procuror Antonia Constantin – procuror-sef adjunct al Sectiei judiciare – Serviciul judiciar civil.

    Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia in sensul de a se stabili ca amenda civila prevazuta de art. 580^3 din Codul de procedura civila poate fi aplicata debitorului unei obligatii de a face intuitu personae doar in cadrul unei proceduri executionale ce debuteaza prin incuviintarea executarii silite in conditiile art. 373^1 din Codul de procedura civila, urmata de somatia prevazuta de art. 387, art. 572 si art. 580^2 din acelasi cod.

    SECTIILE UNITE,

deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:

    In practica instantelor judecatoresti s-a constatat ca nu exista un punct de vedere unitar in legatura cu interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 580^3 din Codul de procedura civila, raportate la art. 373^1, art. 387, art. 572 si art. 580^2 din acelasi cod, referitor la obligativitatea parcurgerii procedurii executionale prin incuviintarea executarii silite si emiterea somatiei catre debitor, prealabil sesizarii instantei de judecata pentru aplicarea amenzii civile in cazul neexecutarii obligatiilor de a face cu caracter strict personal.

    Astfel, unele instante au considerat ca dispozitiile art. 580^3 din Codul de procedura civila pot fi aplicate fara a fi necesara deschiderea procedurii executionale prin incuviintarea executarii silite si comunicarea somatiei catre debitorul obligatiei cu caracter strict personal, intrucat, potrivit dispozitiilor art. 371^2 alin. 1 din Codul de procedura civila, pot fi executate silit obligatiile al caror obiect consta in plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosintei acestuia, desfiintarea unei constructii, plantatii ori a altei lucrari sau luarea unei alte masuri admise de lege.

    S-a retinut, in esenta, ca obligatiile de a face intuitu personae nu pot fi duse la indeplinire prin executare silita, deoarece constrangerea nu se poate exercita direct asupra persoanei debitorului, astfel incat, potrivit dispozitiilor art. 1075 din Codul civil, in caz de neexecutare din partea debitorului, creditorul trebuie sa se multumeasca cu echivalentul banesc al prestatiei la care debitorul a fost obligat prin titlul executoriu.

    Alte instante au considerat insa ca amenda civila prevazuta de art. 580^3 din Codul de procedura civila poate fi aplicata debitorului unei obligatii de a face intuitu personae doar in cadrul unei proceduri executionale ce debuteaza prin incuviintarea executarii silite in conditiile art. 373^1 din Codul de procedura civila, urmata de somatia prevazuta de art. 387, art. 572 si art. 580^2 din acelasi cod.

    Aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.

    Prin art. 1073 din Codul civil este consacrat principiul executarii in natura a obligatiilor, potrivit caruia creditorul este indreptatit sa pretinda si sa obtina de la debitor indeplinirea exacta a prestatiei la care acesta din urma este obligat.

    Acelasi text stabileste ca, in caz contrar, creditorul are drept de dezdaunare.

    De regula, prestatia ce formeaza obiectul obligatiei este executata de debitor de bunavoie, deci executarea in natura a obligatiei are loc cu concursul acestuia.

    Daca debitorul nu isi executa voluntar obligatia, creditorul va putea recurge la mijloacele pe care legea i le pune la dispozitie, cautand sa obtina satisfacerea creantei sale pe calea executarii silite.

    Transpunerea in planul dreptului procesual a principiului executarii in natura si voluntare a obligatiilor constituie reglementarea continuta in art. 371^1 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila, potrivit caruia obligatia stabilita prin hotararea unei instante sau printr-un alt titlu executoriu se duce la indeplinire de bunavoie, iar in cazul in care debitorul nu isi executa in acest mod obligatia, aceasta se duce la indeplinire prin executare silita, potrivit dispozitiilor cartii a V-a din acest cod, daca legea nu prevede altfel.

    In cartea a V-a a Codului de procedura civila, intitulata “Despre executarea silita”, este cuprinsa intreaga materie a executarii silite, structurata pe 6 capitole si, din ansamblul reglementarii, se observa ca legiuitorul a fost preocupat sa asigure, de regula, satisfacerea dreptului creditorului prin obligarea debitorului la executarea chiar a prestatiei la care s-a obligat.

    In cazul in care executarea in natura a obligatiei nu mai este posibila, se procedeaza la executarea ei prin acordarea de despagubiri creditorului pentru prejudiciul pe care l-a suferit prin neexecutarea in natura a obligatiei.

    Intrucat, in functie de obiectul lor, numai anumite obligatii sunt susceptibile de executare silita directa, legiuitorul le-a mentionat expres in cuprinsul alin. 1 al art. 371^2 din Codul de procedura civila.

    Exista insa obligatii a caror executare in natura nu poate fi realizata pe cale silita, deoarece, fiind intuitu personae, executarea lor implica in mod necesar participarea strict personala a debitorului.

    Intrucat nimeni nu poate fi silit sa execute un fapt strict personal, deoarece ar insemna sa fie afectata libertatea individuala, legiuitorul a considerat ca este cazul sa institutionalizeze un mijloc indirect de constrangere, creat de practica judecatoreasca, anume daunele cominatorii, pentru a-l determina pe debitorul unei obligatii intuitu personae sa o execute in natura.

    Ca urmare, in Codul de procedura civila a fost introdus art. 580^3 prin al carui prim alineat se stabileste ca, in cazul in care debitorul unei astfel de obligatii nu si-o indeplineste, acesta poate fi constrans la indeplinirea ei, in urma sesizarii de catre creditor a instantei, prin obligarea la plata, in favoarea statului, a unei amenzi civile, stabilita pe zi de intarziere pana la executarea obligatiei prevazute in titlul executoriu.

    Aplicarea amenzilor cominatorii nu semnifica o executare silita propriu-zisa, ci constituie un mijloc de constrangere indirecta a debitorului, prin intermediul patrimoniului sau, pentru a executa in natura obligatia cu caracter strict personal pe care si-a asumat-o, constrangere ce se exercita insa in cadrul unei proceduri executionale.

    Acesta este si motivul pentru care legiuitorul a introdus textul sus-mentionat in cartea a V-a a Codului de procedura civila, intitulata “Despre executarea silita”, la cap. VI ce vizeaza predarea silita a bunurilor si executarea silita a altor obligatii de a face sau de a nu face, respectiv in sectiunea a IV-a a acestui capitol, intitulata “Executarea silita a altor obligatii de a face sau a obligatiilor de a nu face”.

    Intrucat prin dispozitiile art. 580^3 din Codul de procedura civila, legiuitorul nu a stabilit altfel, rezulta ca a inteles ca aceasta procedura executionala sa se desfasoare cu respectarea prevederilor continute de normele cu caracter general, aplicabile tuturor modalitatilor si formelor de executare silita, prevederi cum sunt cea referitoare la incuviintarea executarii silite de catre instanta de executare, inscrisa in art. 373^1 alin. 1 din Codul de procedura civila, si cea referitoare la comunicarea somatiei catre debitor, continuta de art. 387 alin. 1 din acelasi cod, pentru a putea fi inceputa executarea.

    Imprejurarea ca in cuprinsul art. 580^3 din Codul de procedura civila nu se mentioneaza ca debitorul trebuie mai intai somat si dupa aceea se poate cere aplicarea amenzii cominatorii se explica prin dorinta legiuitorului de a evita repetabilitatea inutila, in conditiile in care o astfel de mentiune este inscrisa in art. 387 din acest cod, ce are caracter de norma generala pentru intreaga materie a executarii silite, in art. 572 a codului, ce are caracter de norma generala in materie de predare silita a bunurilor si executare silita a altor obligatii de a face sau de a nu face, precum si in art. 580^2 din acelasi cod, ce are un astfel de caracter fata de textele prin care este reglementata executarea silita a altor obligatii de a face sau a obligatiilor de a nu face.

    La redactarea art. 894 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, legiuitorul a considerat ca fiind preferabil sa arate in cuprinsul textului ca este necesar sa se comunice debitorului incheierea de incuviintare a executarii si numai in cazul in care acesta nu isi indeplineste, in termen de 10 zile de la comunicarea incheierii, obligatia intuitu personae poate fi constrans la indeplinirea ei prin aplicarea unei amenzi judiciare de catre instanta de executare.

    Pentru considerentele ce au fost expuse, in temeiul art. 329 din Codul de procedura civila, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca debitorului unei obligatii cu caracter strict personal ii poate fi aplicata amenda civila prevazuta in art. 580^3 din Codul de procedura civila numai daca executarea silita a fost incuviintata, iar debitorul a fost somat pentru a-si indeplini obligatia.

    PENTRU ACESTE MOTIVE

    In numele legii

    DECID:

    Admit recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si stabilesc ca:

    Amenda civila prevazuta de dispozitiile art. 580^3 din Codul de procedura civila poate fi aplicata debitorului unei obligatii de a face cu caracter strict personal doar in cadrul procedurii executionale ce debuteaza prin incuviintarea executarii silite in conditiile art. 373^1 din Codul de procedura civila, urmata de somatia prevazuta de art. 387, art. 572 si art. 580^2 din Codul de procedura civila.

    Obligatorie, potrivit art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedura civila.

    Pronuntata in sedinta publica astazi, 17 ianuarie 2011.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close