Actiune in contencios administrativ. Conditie de admisibilitate

   Admisibilitatea actiunii in contencios administrativ este conditionata fie de existenta unui act administrativ tipic sau asimilat – refuzul nejustificat de a rezolva o cerere – fie de situatia nesolutionarii in termenul legal al unei cereri.

Nu poate forma obiectul actiunii in contencios administrativ cererea de comunicare a unor inscrisuri atata timp cat reclamantul nu s-a adresat anterior autoritatii cu o astfel de solicitare pentru a fi in masura sa investeasca instanta cu o actiune intemeiata fie pe motivul nesolutionarii in termenul legal a cererii, fie pe motivul refuzului nejustificat de rezolvare a acesteia.

I.C.C.J,  Sectia contencios administrativ si fiscal, Decizia nr. 208 din 20 ianuarie 2010

 Prin sentinta civila nr.114 din 11 iunie 2009, Curtea de Apel Ploiesti – Sectia contencios administrativ si fiscal a respins ca neintemeiata actiunea formulata de reclamanta SRL „A” IMPORT EXPORT avand ca obiect obligarea paratului Ministerul Finantelor Publice – Directia Generala de Management al Domeniilor Reglementate Specific sa ii comunice urmatoarele acte:

–          procesul-verbal al Comisiei pentru autorizarea antrepozitelor fiscale si a importurilor de produse accizabile supuse marcarii, intocmit conform competentelor si cerintelor Ordinului ministrului finantelor publice nr.218/2005, modificat prin Ordinul ministrului finantelor publice nr.337/2005, care a stat la baza emiterii Deciziei nr.141/20.04.2005, prin care a fost revocata autorizatia de antrepozit fiscal nr.184/23.12.2003 emisa in beneficiul societatii;

–          Ordinul ministrului finantelor publice nr.218/2005 si Ordinul ministrului finantelor publice nr.337/2005;

–          Adresele nr.1953/05.04.2005 si nr.2080/15.04.2005 inaintate Ministerului Finantelor Publice de catre Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Dambovita.

Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea de apel a retinut, in esenta, ca hotararea din 20.04.2005 a Comisiei pentru autorizarea antrepozitelor fiscale si a importurilor de produse accizabile supuse marcarii, prin care s-a dispus revocarea autorizatiei de antrepozit fiscal emisa in favoarea reclamantei, a stat la baza emiterii deciziei care a fost comunicata reclamantei la data de 26.04.2005, iar reclamanta putea sa ia cunostinta de celelalte acte solicitate in cadrul litigiului in care a fost parte si care a fost solutionat irevocabil prin decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr.2267 din 15 iunie 2006, in cuprinsul careia se fac referiri la documentele respective. A mai retinut instanta ca reclamanta a refuzat plicul in care ii erau comunicate documentele, iar acest aspect tine de conduita sa si nu poate conduce la obligarea paratului sa comunice inscrisurile respective.

Impotriva sentintei civile nr.114 din 11 iunie 2009 a Curtii de Apel Ploiesti – Sectia contencios administrativ si fiscal a declarat recurs reclamanta, criticand-o pentru nelegalitate, sustinand ca este vatamata in dreptul de acces liber la justitie, intrucat:

– instanta, in mod gresit, a retinut ca documentele solicitate se aflau in dosarul solutionat irevocabil de Inalta Curte de Casatie si Justitie si ca despre ele s-ar fi facut vorbire in decizia acestei instante, deoarece inscrisurile nu se aflau la dosar si nu se fac referiri la acestea in cuprinsul respectivei hotarari judecatoresti;

– este inacceptabil pentru libertatea de intreprindere a intreprinzatorului sa nu ii fie puse la dispozitie documente sau reglementari nepublicate, in considerarea carora a fost emis un act administrativ sanctionator in ceea ce il priveste.

Recursul este nefondat.

Prin cererea de chemare in judecata, inregistrata la data de 06.05.2009 pe rolul Curtii de apel, reclamanta SRL „A” IMPORT EXPORT a solicitat obligarea paratului sa ii comunice inscrisurile susmentionate:

–                              procesul-verbal al Comisiei pentru autorizarea antrepozitelor fiscale si a importurilor de produse accizabile supuse marcarii, intocmit conform competentelor si cerintelor Ordinului ministrului finantelor publice nr.218/2005, modificat prin Ordinul ministrului finantelor publice nr.337/2005, care a stat la baza emiterii Deciziei nr.141/20.04.2005, prin care a fost revocata autorizatia de antrepozit fiscal nr.184/23.12.2003 emisa in beneficiul societatii;

–                              Ordinul ministrului finantelor publice nr.218/2005 si Ordinul ministrului finantelor publice nr.337/2005;

–                              Adresele nr.1953/05.04.2005 si nr.2080/15.04.2005 inaintate Ministerului Finantelor Publice de catre Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Dambovita.

Prin adresa din 03.04.2009, in scopul asigurarii apararii societatii in litigiul avand ca obiect revizuirea deciziei nr.2268 din 15 iunie 2006 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, avocatul DM a solicitat paratului Ministerul Finantelor Publice sa ii comunice „procesul-verbal al Comisiei pentru autorizarea antrepozitelor fiscale si a importurilor de produse accizabile supuse marcarii, intocmit conform competentelor si cerintelor Ordinului MFP nr.218/2005 (modificat prin Ordinul MFP nr.337/2005), care a stat la baza emiterii Deciziei nr.141 din 20 aprilie 2005, prin care a fost revocata autorizatia de antrepozit fiscal nr.184/23.12.2003 emisa in beneficiul SRL „A” IMPORT EXPORT.

Urmare acestei solicitari, Ministerul Finantelor Publice – Directia Generala de Management al Domeniilor Reglementate Specific, prin adresa nr.634123/16.04.2009, a raspuns societatii in sensul ca hotararea Comisiei a fost transpusa in Decizia nr.141 din 20 aprilie 2005, comunicata petentei la data de 26.04.2005, care insa a refuzat sa primeasca plicul dupa ce a semnat de primire si l-a desfacut. Prin aceeasi adresa, paratul a comunicat reclamantei faptul ca decizia nr.141/20.04.2005 a fost depusa la dosarul solutionat de Inalta Curte de Casatie si Justitie avand ca obiect contestatia formulata de societate impotriva deciziei respective, ceea ce demonstreaza faptul ca societatea avea cunostinta de prevederile actului respectiv.

Fata de aceasta imprejurare, Curtea retine ca reclamanta a investit instanta cu o actiune in contencios administrativa avand ca obiectul refuzul nejustificat al autoritatii publice de rezolvare a cererii avand ca obiect comunicarea „procesului-verbal al Comisiei pentru autorizarea antrepozitelor fiscale si a importurilor de produse accizabile supuse marcarii, intocmit conform competentelor si cerintelor Ordinului MFP nr.218/2005 (modificat prin Ordinul MFP nr.337/2005), care a stat la baza emiterii Deciziei nr.141 din 20 aprilie 2005, prin care a fost revocata autorizatia de antrepozit fiscal nr.184/23.12.2003 emisa in beneficiul SRL „A” IMPORT EXPORT

Dispozitiile incidente din Legea nr.554/2004 sunt urmatoarele:

–                            art.1 alin.(1): „Orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atat privat, cat si public”;

–                            art.2 alin.(1) lit.i): „refuz nejustificat de a solutiona o cerere – exprimarea explicita, cu exces de putere, a vointei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilata refuzului nejustificat si nepunerea in executare a actului administrativ emis ca urmare a solutionarii favorabile a cererii sau, dupa caz, a plangerii prealabile”;

–                            art.2 alin.(2): „Se asimileaza actelor administrative unilaterale si refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, dupa caz, faptul de a nu raspunde solicitantului in termenul legal”

In cauza, Curtea constata ca nu se poate retine existenta unui refuz nejustificat de solutionare a cererii in sensul prevederilor citate, intrucat, pe de o parte, paratul Ministerul Finantelor Publice a raspuns solicitarii ce i-a fost adresata de societate, asa cum rezulta din adresa ministerului nr.634123/16.04.2009 iar, pe de alta parte, refuzul de comunicare este intemeiat atata timp cat societatea a refuzat primirea plicului in care ii era comunicata Decizia nr.141 din 20 aprilie 2005, ce transpunea hotararea Comisiei, aspect necontestat de altfel de catre petenta.

Imprejurarea ca reclamanta este nemultumita de raspunsul primit nu constituie un refuz nejustificat de rezolvare a cererii, jurisprudenta Instantei Supreme fiind constanta in sensul ca: „faptul ca raspunsul autoritatii publice nu il satisface pe petitionar, desi prin acesta s-a raspuns detaliat tuturor aspectelor cuprinse in memoriul inaintat, nu constituie refuz nejustificat de solutionare a cererii, intrucat stabilirea continutului raspunsului constituie in toate cazurile o prerogativa a autoritatii publice, care se exercita insa cu respectarea dispozitiilor legale (a se vedea decizia nr.4834 din 11 octombrie 2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal, in Jurisprudenta 2005, Ed. Hamangiu, p. 61-62).

Totodata, Curtea retine ca actiunea reclamantei este admisibila numai in ceea ce priveste solicitarea de comunicare a procesului-verbal al Comisiei, intrucat numai sub acest aspect poate fi analizata existenta refuzului nejustificat al paratului in raport cu cererea ce i-a fost adresata prin adresa avocatului DM din 03.04.2009 si careia ministerul a raspuns prin adresa nr.634123/16.04.2009.

In ceea ce priveste celelalte documente precizate in actiune (Ordinul ministrului finantelor publice nr.218/2005 si Ordinul ministrului finantelor publice nr.337/2005; adresele nr.1953/05.04.2005 si nr.2080/15.04.2005 inaintate Ministerului Finantelor Publice de catre Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Dambovita), actiunea este inadmisibila, deoarece admisibilitatea actiunii in contencios administrativ este conditionata fie de existenta unui act administrativ tipic sau asimilat (refuzul nejustificat de a rezolva o cerere), fie de situatia nesolutionarii in termenul legal a unei cereri.

Or, in cauza, societatea nu a adresat ministerului in prealabil o solicitare referitoare la comunicarea documentelor respective, asa cum rezulta din corespondenta purtata de cele doua parti.

In raport cu dispozitiile citate, instanta retine nu poate forma obiectul actiunii in contencios administrativ cererea de comunicare a unor inscrisuri atata timp cat reclamantul nu s-a adresat anterior autoritatii cu o astfel de solicitare pentru a  fi in masura sa investeasca instanta cu o actiune intemeiata fie pe motivul nesolutionarii in termenul legal a cererii, fie pe motivul refuzului nejustificat de rezolvare a cererii.

Pentru aceste motive, care substituie in parte considerentele instantei de fond, Curtea a constatat ca sentinta pronuntata de Curtea de apel este legala si temeinica, iar recursul fiind nefondat, a fost respins ca atare.

Sursa: www.scj.ro