Alcool nerafinat. Accizare
Este supus regimului accizarii si alcoolul brut (nerafinat), intrucat, chiar daca este interzis comercializarii, acesta poate, in conditiile art. 232 alin. (3) din Codul fiscal, fi livrat in vrac, pentru consum, direct spitalelor, farmaciilor si agentilor economici utilizatori legali de alcool, altii decat producatorii de bauturi alcoolice.
Pentru alcoolul existent in stoc la data revocarii autorizatiei de antrepozit fiscal, societatea producatoare datoreaza contravaloarea accizei, aceasta devenind exigibila in conditiile art. 192 alin. (7) din Codul fiscal.
I.C.C.J, Sectia contencios administrativ si fiscal, Decizia nr. 77 din 14 ianuarie 2010
Prin cererea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Oradea – Sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal, reclamanta S.C. „D.S. Import-Export” S.R.L. a solicitat, in contradictoriu cu paratele Agentia Nationala de Administrare Fiscala – Directia Generala a Finantelor Publice Satu Mare si Autoritatea Nationala a Vamilor – Directia Judeteana pentru Accize si Operatiuni Vamale Satu Mare, anularea deciziei nr. 38260/2008, a deciziei de impunere nr.292/2008 si a raportului de inspectie fiscala nr.3225/33264/2008 emise de parate, in sensul inlaturarii obligatiei societatii reclamante privind plata catre bugetul de stat a sumei de 512.456 lei cu titlu de accize si 395.839 lei cu titlu de majorari si penalitati de intarziere.
In motivarea actiunii s-a aratat ca pentru produsele nevalorificate, respectiv pentru produsele aflate in stoc, societatea reclamanta nu datoreaza accize, deoarece detinerea de produse accizabile in stoc nu poate fi interpretata ca echivaland cu eliberarea pentru consum, conform dispozitiilor art. 166 din Codul fiscal, in speta fiind aplicabile dispozitiile art. 163 lit. f) privind regimul suspensiv.
A mai aratat reclamanta ca potrivit dispozitiilor art. 192 alin.(7) din Codul fiscal, in forma in vigoare la data efectuarii controlului si intocmirii raportului de inspectie fiscala, in cazul unui produs accizabil pentru care acciza nu a fost anterior exigibila si care este depozitat intr-un depozit fiscal pentru care se revoca sau se anuleaza autorizatia, acciza devine exigibila la data comunicarii revocarii sau anularii autorizatiei pentru produsele accizabile ce pot fi eliberate pentru consum. Or, sustine reclamanta ca produsele aflate in stoc nu puteau fi eliberate pentru consum, acestea intrand sub incidenta dispozitiilor art. 204 din Codul fiscal.
S-a mai aratat ca in mod gresit au fost invocate de catre organele de control dispozitiile art.178 alin.(5) din Codul fiscal care au in vedere detinea produselor de catre persoane care nu au fost autorizate ca antrepozit fiscal, deoarece reclamanta a avut autorizatie de antrepozit fiscal si intra sub incidenta dispozitiilor art.192 alin.(7) Cod fiscal, astfel incat la data de 8 martie 2006 nu avea obligatia de a calcula si vira accize la bugetul de stat.
In final a sustinut ca in ceea ce priveste perioada 9 martie 2006 – 31 decembrie 2007 reclamanta arata ca nu a produs, dupa revocarea autorizatiei, produse accizabile, avand in vedere ca din analizele efectuate de Laboratorul Vamal central si din certificatele de analiza emise de acesta a rezultat ca cele 5 rezervoare contineau alcool nerafinat, denumit impropriu alcool etilic nerafinat, iar pentru ca acest produs sa devina accizabil trebuia supus unor procese fizice si chimice, respectiv rafinarii.
In cauza s-a incuviintat si administrat proba cu expertiza tehnica de specialitate, la solicitarea societatii reclamante.
Prin sentinta nr.140/CA – P.I. din 13 iulie 2009, Curtea de Apel Oradea – Sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal a admis actiunea formulata de reclamanta S.C. „DS Import-Export” S.R.L. si a dispus anularea Deciziei nr.38260/2008, a deciziei de impunere nr.292/2008 si a raportului de inspectie fiscala nr.3225/33264/2008 emise de paratele Agentia Nationala de Administrare Fiscala – Directia Generala a Finantelor Publice Satu-Mare si Autoritatea Nationala a Vamilor – Directia Judeteana pentru Accize si Operatiuni Vamale Satu-Mare.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
– potrivit raportului de expertiza efectuat in cauza alcoolul brut care are o tarie intre 30% si 84% nu este un produs ci este un semifabricat care sta la baza producerii de alcool etilic de 96% si a alcoolului tehnic de 90% si intrucat este un semifabricat acesta nu poate fi comercializat. In concluzie, la data de 8 martie 2006 expertul a aratat ca reclamanta nu detinea in stoc produse care puteau fi eliberate pentru consum, nefiind aplicabile dispozitiile art.165 si art.192 alin. 7 din Codul fiscal;
– din concluziile raportului de expertiza rezulta faptul ca cei 46781 litri alcool produsi de reclamanta in perioada 9 martie 2006- 31 decembrie 2007 nu era alcool etilic supus platii accizelor deoarece acesta era alcool brut, respectiv alcool nerafinat si care nu putea fi comercializat conform dispozitiilor art. 232 alin. 6 din Codul fiscal;
– tot din cuprinsul raportului de expertiza rezulta ca alcoolul brut la care se face referire de catre organele de control in actele administrative atacate este un alcool nesupus procesului de rafinare si, neputand fi comercializat in aceasta stare nu poate fi nici supus platii accizelor;
– adresele emise de Directia de Legislatie in domeniul accizelor din cadrul M.E.F. si certificatele de analiza de laborator emise de Laboratorul Vamal Central nu pot fi avute in vedere de instanta pentru a inlatura concluziile raportului de expertiza, intrucat Laboratorul Vamal Central nu este unul neutru, iar din continutul actelor nu rezulta ca s-a stabilit cu certitudine faptul ca reclamanta detinea in stoc alcool etilic rafinat care putea fi supus comercializarii.
A concluzionat Curtea de Apel Oradea in sensul ca inscrisurile care au stat la baza emiterii actelor administrative fiscale atacate, nu contin date suficiente menite sa dea posibilitatea organului de control sa califice alcoolul brut detinut si produs de catre reclamanta in perioada supusa controlului, ca fiind alcool care putea fi livrat pentru consum.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, au formulat recurs paratele Directia Generala a Finantelor Publice Satu-Mare si Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Cluj, care au invocat ca temei prevederile art.3041 din Codul de procedura civila si au sustinut, in esenta, urmatoarele critici:
– instanta de fond a inlaturat fara temei legal buletinele de analiza nr.363-367/2008, care nu au fost contestate in conformitate cu dispozitiile Ordinului nr.9250/2006;
– instanta de fond a ignorat fara temei legal faptul ca Directia de legislatie din cadrul Ministerului Finantelor Publice este organul competent legal sa procedeze la clasificarea produselor accizabile, care a incadrat alcoolul brut de 21,3%-38,34% la pozitia NC2208;
– de asemenea, ca urmare a aplicarii gresite a legii, instanta de fond a retinut in mod gresit ca societatea comerciala nu datoreaza accize pentru produsele accizabile avute in stoc la data de 8.02.2006, cand organele competente au revocat autorizatia de antrepozit fiscal a societatii comerciale reclamante.
Recursurile sunt intemeiate.
Asa cum s-a retinut in prezentarea rezumativa facuta mai sus, societatea comerciala reclamanta nu a mai fost autorizata ca antrepozit fiscal incepand cu data de 8.03.2006, aspect necontestat in cauza.
De asemenea, este stabilit ca organele fiscale au calculat obligatii bugetare suplimentare in sarcina societatii comerciale in suma totala de 908,295 lei, din care 512.456 lei accize si respectiv, 395.839 lei accesorii aferente accizelor datorate.
Astfel, accizele calculate suplimentar corespund cantitatii de alcool brut produsa in perioada 9.03.2006 – 31.12.2007, in privinta careia societatea comerciala a sustinut ca nu reprezinta un produs accizabil, precum si accizele stabilite pentru alcoolul existent in stoc la data revocarii autorizatiei de antrepozit fiscal, in privinta careia societatea comerciala a sustinut ca acciza nu este exigibila, in conformitate cu prevederile art.165 din Codul fiscal.
Pentru a admite actiunea, instanta de fond si-a insusit pe deplin concluziile expertizei tehnice efectuate in cauza care a sustinut ca alcoolul brut nu este accizabil, ceea ce reprezinta o depasire a domeniului sau de specialitate, clasificarea produselor accizabile fiind in competenta organului fiscal, potrivit legii.
Astfel, in cauza, atat alcoolul constatat ca existent in stoc la data de 6.03.2008, cat si cel produs in perioada 9.03.2006 – 31.12.2007, este alcool cu o tarie medie de 31,56% volum.
Or, organele fiscale au incadrat alcoolul brut in categoria alcoolului etilic in temeiul art.173 alin.(1) din Codul fiscal, pe baza analizelor de laborator fiind clasificat la pozitia NC2208
Instanta de fond a inlaturat in mod nelegal rezultatele buletinelor de analiza desi acestea nu au fost contestate de catre societatea comerciala in conditiile Ordinului nr.9250/2006 emis de presedintele A.N.A.F.
De asemenea, instanta de fond a mai argumentat ca alcoolul nerafinat (alcoolul brut) aflat in stoc nu este accizabil deoarece, potrivit art.232 alin.(6) din Codul fiscal comercializarea acestuia este interzisa, concluzie netemeinica din moment ce, potrivit art.232 alin.(3) din Codul fiscal aceasta categorie de alcool poate fi livrata in vrac spitalelor, farmaciilor si agentilor economici utilizatori legali de alcool, altii decat producatorii de bauturi alcoolice.
Pe de alta parte, potrivit art.192 alin.(7) din Codul fiscal, in cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibila si care este depozitat intr-un antrepozit fiscal pentru care se revoca sau se anuleaza autorizatia, acciza devine exigibila la data revocarii sau anularii autorizatiei.
In concluzie, motivele de recurs fiind intemeiate, sentinta atacata a fost casata, cauza rejudecata, iar pe fond, actiunea a fost respinsa, actele administrative atacate fiind apreciate, pentru considerentele anterior expuse, ca legale si temeinice.
Sursa: www.scj.ro
