Decizia Curtii Constitutionale nr. 350/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 219 alin. (1) lit. c) si alin. (2) lit. a) din Codul de procedura fiscala

In M. Of. nr. 406 din 9 iunie 2011 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 350/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 219 alin. (1) lit. c) si alin. (2) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.

Din cuprins.

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 219 alin. (1) lit. c) si alin. (2) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Nord Conforest” – S.A. din Cluj-Napoca in Dosarul nr. 5.688/211/2008 al Tribunalului Cluj – Sectia mixta de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de munca si asigurari sociale.

    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.

    Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

    Prin Incheierea din 2 aprilie 2010, pronuntata in Dosarul nr. 5.688/211/2008, Tribunalul Cluj – Sectia mixta de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de munca si asigurari sociale a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 219 alin. (1) lit. c) si alin. (2) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Nord Conforest” – S.A. din Cluj-Napoca, cu prilejul solutionarii recursului declarat impotriva unei sentinte civile a Judecatoriei Cluj-Napoca.

    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, in esenta, ca prevederile criticate contravin dispozitiilor constitutionale in masura in care acestea se aplica si contribuabililor fata de care inspectia fiscala s-a extins in “mod nelegal”. Asa cum rezulta din art. 98 din Codul de procedura fiscala, inspectia fiscala poate fi extinsa numai in anumite conditii strict prevazute de lege, astfel ca extinderea inspectiei fiscale in alte conditii este nelegala, iar sanctiunea prevazuta in dispozitiile legale, considerate a fi neconstitutionale, ramane valabila chiar daca contestatia va fi admisa, in urma contestarii titlului de creanta, a altor acte administrative fiscale, inclusiv a actului in baza caruia s-a extins in mod nelegal inspectia fiscala.

    Tribunalul Cluj – Sectia mixta de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de munca si asigurari sociale opineaza in sensul ca dispozitiile criticate sunt constitutionale avand in vedere jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie.

    Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    Avocatul Poporului considera ca dispozitiile criticate sunt constitutionale.

    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

    CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 219 alin. (1) lit. c) si alin. (2) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificarile si completarile ulterioare, care au urmatorul cuprins:

    – Art. 219 alin. (1) lit. c) si alin. (2) lit. a): “(1) Constituie contraventii urmatoarele fapte:

    […]

    c) nerespectarea obligatiilor prevazute la art. 56 si art. 57 alin. (2);

    […]

    (2) Contraventiile prevazute la alin. (1) se sanctioneaza astfel:

    a) cu amenda de la 6.000 lei la 8.000 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 25.000 lei la 27.000 lei, pentru persoanele juridice, in cazul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. c);”.

    In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, aceste texte de lege contravin prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectarii Constitutiei si a legilor, art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea in drepturi, art. 44 alin. (1) si (2) referitor la dreptul de proprietate privata, art. 56 alin. (2) privind asezarea justa a sarcinilor fiscale si ale art. 135 referitoare la economia Romaniei si libertatea comertului.

    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine urmatoarele:

    Autorul exceptiei este nemultumit de faptul ca sanctiunea prevazuta in dispozitiile legale criticate ramane valabila chiar daca, in urma contestarii titlului de creanta, a altor acte administrative fiscale, inclusiv a actului in baza caruia s-a extins inspectia fiscala, contestatia va fi admisa.

    Prevederile art. 219 alin. (1) lit. c) se refera la fapta de nerespectare a obligatiilor prevazute la art. 56 si art. 57 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, care constituie contraventie, iar cele ale art. 219 alin. (2) lit. a) se refera la aplicarea sanctiunii amenzii pentru savarsirea acestei fapte.

    Potrivit art. 56 din Codul de procedura fiscala, cu denumirea marginala “Prezentarea de inscrisuri”, in vederea stabilirii starii de fapt fiscale, contribuabilul are obligatia sa puna la dispozitie organului fiscal registre, evidente, documente de afaceri si orice alte inscrisuri. In acelasi scop, organul fiscal are dreptul sa solicite inscrisuri si altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice. Organul fiscal poate solicita punerea la dispozitie a inscrisurilor la sediul sau ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate sa le prezinte. Organul fiscal are dreptul sa retina, in scopul protejarii impotriva instrainarii sau distrugerii, documente, acte, inscrisuri, registre si documente financiar-contabile sau orice element material care face dovada stabilirii, inregistrarii si achitarii obligatiilor fiscale de catre contribuabili, pe o perioada de maximum 30 de zile. In cazuri exceptionale, cu aprobarea conducatorului organului fiscal, perioada de retinere poate fi prelungita cu maximum 90 de zile.

    Iar, potrivit art. 57 alin. (2) din acelasi cod, cu denumirea marginala “Cercetarea la fata locului”, contribuabilii au obligatia sa permita functionarilor imputerniciti de organul fiscal pentru a efectua o cercetare la fata locului, precum si expertilor folositi pentru aceasta actiune intrarea acestora pe terenuri, in incaperi si in orice alte incinte, in masura in care acest lucru este necesar pentru a face constatari in interes fiscal.

    Prevederile criticate dispun doar sanctionarea nerespectarii unei obligatii legale. Reglementarea unor sanctiuni ce decurg din incalcarea obligatiei de punere la dispozitie a organelor de control fiscal a actelor necesare efectuarii controlului nu are legatura cu insasi legalitatea sau nelegalitatea respectivului control, prin textele criticate fiind sanctionata doar nerespectarea unei obligatii legale.

    Pe de alta parte, legalitatea respectivului control poate fi analizata pe cale procesuala, autorul avand dreptul de a se adresa justitiei, potrivit art. 205 si urmatoarelor din Codul de procedura fiscala, care confera posibilitatea contestarii titlului de creanta si a altor acte administrative fiscale, inclusiv a actului in baza caruia s-a extins inspectia fiscala.

    Prin urmare, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate, respectiv art. 219 alin. (1) lit. c) si alin. (2) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, nu contravin prevederilor constitutionale invocate, astfel ca exceptia urmeaza a fi respinsa ca neintemeiata.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA

    In numele legii

    DECIDE:

    Respinge ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 219 alin. (1) lit. c) si alin. (2) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Nord Conforest” – S.A. din Cluj-Napoca in Dosarul nr. 5.688/211/2008 al Tribunalului Cluj – Sectia mixta de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de munca si asigurari sociale.

    Definitiva si general obligatorie.

    Pronuntata in sedinta publica din data de 22 martie 2011.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close