Decizia Curtii Constitutionale nr. 131/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (1) – (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale

In M. Of. nr. 500 din 13 iulie 2011 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 131/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (1) – (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale.

Din cuprins:

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 pct. 1 si art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale si ale art. 18 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, modificat prin art. 32 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Z-Agrobeea” – S.R.L. din Sacalaz in Dosarul nr. 20.732/325/2009 al Judecatoriei Timisoara.

    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.

    Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.

 

    CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

    Prin Incheierea din 26 mai 2010, pronuntata in Dosarul nr. 20.732/325/2009, Judecatoria Timisoara a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 pct. 1 si art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale si ale art. 18 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, modificat prin art. 32 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Z-Agrobeea” – S.R.L. din Sacalaz.

    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine ca dispozitiile art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009, prin modificarile aduse Codului fiscal, sunt neconstitutionale, deoarece contravin prevederilor art. 4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Ordonanta de urgenta stabileste obligatii fiscale determinate in baza unei situatii anterioare intrarii sale in vigoare, ceea ce este de natura a incalca prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie. Dispozitiile art. 32 pct. 1 sunt neconstitutionale, incalcand prevederile art. 115 si 139 din Legea fundamentala, prin aceea ca s-a legiferat in domeniul impozitelor si taxelor printr-o ordonanta de urgenta, iar nu printr-o lege a Parlamentului, astfel cum dispune textul constitutional.

    Judecatoria Timisoara arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.

    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

    CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze prezenta exceptie.

    In ceea ce priveste obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constata ca instanta de judecata a sesizat instanta de contencios constitutional cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 pct. 1 si art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale si ale art. 18 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, modificat prin art. 32 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale. Se observa ca dispozitiile art. 32 pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 modifica dispozitiile art. 18 alin. (1) – (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

    Asa fiind, Curtea constata ca obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 18 alin. (1) – (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, si art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 249 din 14 aprilie 2009.

    Ulterior sesizarii Curtii, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 669 din 30 septembrie 2010, a fost publicata Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Potrivit art. II din ordonanta, aceasta intra in vigoare incepand cu data de 1 octombrie 2010. Potrivit art. I pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2010, art. 18 alin. (2) – (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal se abroga.

    Textele criticate au urmatorul continut:

    – Art. 18 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal:

    “Contribuabilii care desfasoara activitati de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizeaza aceste venituri in baza unui contract de asociere, si in cazul carora impozitul pe profit datorat pentru activitatile prevazute in acest articol este mai mic decat 5% din veniturile respective sunt obligati la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri inregistrate.”;

    – Art. 18 alin. (2) – (4) este abrogat;

    – Art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009: “Prevederile art. 32 – 34 intra in vigoare la data de 1 mai 2009.”

    In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii legale, autoarea exceptiei invoca incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) referitor la separatia puterilor in stat, art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii si art. 139 referitoare la impozite, taxe si alte contributii.

    I. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (2) – (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea constata ca acestea au fost abrogate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 669 din 30 septembrie 2010.

    Or, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, “Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare […]”. Avand in vedere aceste dispozitii legale, precum si jurisprudenta sa constanta in astfel de situatii, Curtea urmeaza sa respinga ca devenita inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (2) – (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

    II. Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea constata ca, prin Decizia sa nr. 1.286 din 14 octombrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 824 din 9 decembrie 2010, a respins aceasta exceptie ca neintemeiata. Astfel, Curtea a retinut ca regula generala in materia impozitelor si taxelor este cuprinsa in art. 139 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia “Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”. De asemenea, Curtea retine ca, potrivit art. 56 din Constitutie, contributia cetatenilor la cheltuielile publice constituie o indatorire fundamentala a acestora, neputandu-se retine, in consecinta, ca prin stabilirea pe cale legala a unui impozit s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane. Din aceste reglementari constitutionale rezulta ca stabilirea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat intra in competenta exclusiva a legiuitorului, acesta avand dreptul exclusiv de a stabili cuantumul impozitelor si taxelor si de a opta pentru acordarea unor exceptari sau scutiri de la aceste obligatii in favoarea anumitor categorii de contribuabili si in anumite perioade de timp, in functie de situatiile conjuncturale, dar, evident, si in raport cu situatia economico-financiara a tarii in perioadele respective. Intrucat, astfel cum s-a aratat, stabilirea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat, precum si a conditiilor de impozitare intra in competenta exclusiva a legiuitorului, adoptand reglementarea prevazuta la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Guvernul, in calitatea sa de legiuitor delegat, a actionat in limitele acestei competente, prin stabilirea unei baze impozabile certe care sa asigure un tratament echitabil si corect pentru toti, neputandu-se retine ca astfel ar fi contravenit principiului asezarii juste a sarcinilor fiscale.

    In ceea ce priveste critica potrivit careia se realizeaza o neconcordanta intre prevederile legale ale Codului fiscal si cele ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 34/2009, fapt ce duce la o incalcare evidenta a dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentala, Curtea constata ca aceasta nu poate fi primita. Astfel, in jurisprudenta sa constanta, instanta de contencios constitutional a statuat ca examinarea constitutionalitatii unui text de lege are in vedere compatibilitatea acestui text cu dispozitiile constitutionale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale intre ele si raportarea concluziei ce ar rezulta din aceasta comparatie la dispozitii ori principii ale Constitutiei.

 

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

    CURTEA CONSTITUTIONALA

    In numele legii

    DECIDE:

 

    I. Respinge ca devenita inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (2) – (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Z-Agrobeea” – S.R.L. din Sacalaz in Dosarul nr. 20.732/325/2009 al Judecatoriei Timisoara.

    II. Respinge ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar al aceleiasi instante.

    Definitiva si general obligatorie.

    Pronuntata in sedinta publica din data de 1 februarie 2011.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close