Decizia Curtii Constitutionale nr. 603/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 220 alin. (2) lit. b) din Codul de procedura fiscala

In M. Of. nr. 509 din 19 iulie 2011 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 603/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 220 alin. (2) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.

Din cuprins:

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.

 

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. (2) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata din oficiu de Judecatoria Brasov in Dosarul sau nr. 22.192/197/2009.

    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 28 aprilie 2011, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amanarea pronuntarii pentru data de 5 mai 2011.

 

    CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

    Prin Incheierea din 10 martie 2010, pronuntata in Dosarul nr. 22.192/197/2009, Judecatoria Brasov a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. (2) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de instanta din oficiu intr-o cauza civila avand ca obiect solutionarea plangerii introduse impotriva unui proces-verbal de constatare si sanctionare a unei contraventii, intocmit de agenti ai Garzii Financiare Brasov.

    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate Judecatoria Brasov critica prevederile art. 220 alin. (2) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, care impun confiscarea autovehiculului care a fost folosit la pretinsa savarsire a contraventiei prevazute de art. 220 alin. (1) lit. k), fara a face distinctie dupa cum acesta este al contravenientului sau daca, apartinand altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lui. Arata ca se aduce atingere dreptului de proprietate al unui tert, respectiv al societatii de leasing careia ii apartine autovehiculul, care se afla in situatia suportarii unei sanctiuni contraventionale complementare fara a avea calitatea de participant la savarsirea faptei prevazute de legea contraventionala. Arata ca tertul proprietar al bunului este in situatia de a suporta o sarcina exorbitanta prin confiscarea bunului proprietatea sa, iar simplul fapt ca are o actiune in regres impotriva utilizatorului pentru recuperarea prejudiciului nu este de natura a-i ameliora pozitia, in conditiile in care rezultatul unui proces nu este si nu poate fi unul cert. Mai arata ca incheierea unui contract de leasing nu poate avea semnificatia asumarii riscului de catre proprietarul autovehiculului in cazul incalcarii legii contraventionale de catre utilizator, astfel ca nu se poate retine vreo culpa in sarcina primului, nici macar culpa in eligendo, intrucat contractul nu se incheie in considerarea persoanei co-contractantului.

    In plus, mentioneaza si dispozitiile art. 118 alin. (1) lit. b) din Codul penal, care prevad ca sunt supuse masurii de siguranta a confiscarii speciale “bunurile care au fost folosite, in orice mod, la savarsirea unei infractiuni, daca sunt ale infractorului sau daca, apartinand altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor”. Instanta conchide ca, in lipsa unei distinctii similare facute de legea contraventionala, textul de lege criticat este neconstitutional.

    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

    CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 220 alin. (2) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, care prevad urmatoarele:

    – Art. 220 alin. (2) lit. b): “(2) Contraventiile prevazute la alin. (1) se sanctioneaza cu amenda de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum si cu: […]

    b) confiscarea cisternelor, recipientelor si a mijloacelor de transport utilizate in transportul produselor accizabile, in cazul prevazut la alin. (1) lit. k).”

    In opinia instantei autoare a exceptiei, textul de lege criticat contravine dispozitiilor art. 44 alin. (1) si (2) din Constitutie privind garantarea dreptului de proprietate. De asemenea, invoca prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care consacra dreptul la un proces echitabil, si cele ale art. 1 din primul Protocol aditional la aceeasi conventie.

    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observa ca textul de lege criticat instituie sanctiunea complementara a confiscarii cisternelor, recipientelor si a mijloacelor de transport utilizate in transportul produselor accizabile, in situatia prevazuta la alin. (1) lit. k), adica in cazul savarsirii contraventiei constand in: transportul de produse accizabile care nu sunt insotite de documentul administrativ de insotire a marfii (DAI) prevazut la titlul VII din Codul fiscal sau transportul de produse accizabile pentru care documentul este completat cu date incorecte ori incomplete referitoare la cantitate, la codul NC sau la mijlocul de transport, precum si transportul de produse accizabile efectuat prin cisterne ori recipiente care nu poarta sigiliile supraveghetorului fiscal ori au sigilii deteriorate.

    In esenta, instanta care a ridicat exceptia de neconstitutionalitate din oficiu sustine ca textul de lege criticat poate aduce atingere dreptului de proprietate al unui tert, in speta, al societatii de leasing careia ii apartine autovehiculul confiscat, care se afla in situatia suportarii unei sanctiuni contraventionale complementare fara a avea calitatea de participant la savarsirea acelei contraventii.

    Asupra unei critici similare, formulate, insa, fata de dispozitiile din aceeasi ordonanta in forma anterioara republicarii, al caror continut se regaseste in prevederile art. 220 alin. (2) lit. b), criticate in cauza de fata, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 685 din 10 octombrie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006. Cu acel prilej, Curtea a retinut ca proprietatea privata poate constitui obiectul unor masuri restrictive, cum sunt cele care vizeaza bunurile folosite sau rezultate din savarsirea unor infractiuni ori contraventii. Faptul ca bunurile confiscate nu apartin contravenientului, ci unei terte persoane, in speta societatii de leasing, nu poate atrage ineficienta acestei masuri sanctionatorii a confiscarii, avand in vedere ca art. 44 alin. (9) din Constitutie prevede ca “Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legii”, fara a distinge dupa calitatea de proprietar sau detentor precar a contravenientului. Instanta de contencios constitutional a retinut ca o alta interpretare referitoare la confiscarea bunurilor care nu apartin contravenientului ar conduce la posibilitatea eludarii cu usurinta a dispozitiilor legale, deoarece de fiecare data contravenientul s-ar putea apara invocand faptul ca este un simplu detentor precar al bunului, iar activitatea ilicita de transport ar putea continua. Totodata, finantatorul proprietar al bunurilor respective, utilizate in mod ilicit, a incredintat folosinta bunului sau, asumandu-si riscul ca activitatea utilizatorului sa genereze un pericol pentru societate. Curtea a observat ca, pentru a-si recupera prejudiciul, acesta are la indemana calea actiunii in justitie impotriva utilizatorului, in temeiul contractului de leasing incheiat cu acesta.

    Intrucat in cauza nu au intervenit elemente noi, de natura sa justifice reconsiderarea acestei jurisprudente, considerentele si solutia pronuntata prin decizia amintita isi mentin valabilitatea si in cauza de fata.

    In ceea ce priveste invocarea prevederilor art. 118 alin. 1 lit. b) din Codul penal, Curtea constata ca nu constituie o argumentare a neconstitutionalitatii unui text de lege compararea acestuia cu prevederi cuprinse in alte acte normative, reperul controlului exercitat de Curtea Constitutionala reprezentandu-l exclusiv Constitutia si actele internationale de rang constitutional, potrivit art. 11 si art. 20 din aceasta.

 

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

 

    CURTEA CONSTITUTIONALA

    In numele legii

    DECIDE:

 

    Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 220 alin. (2) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata din oficiu de Judecatoria Brasov in Dosarul sau nr. 22.192/197/2009.

    Definitiva si general obligatorie.

    Pronuntata in sedinta publica din data de 5 mai 2011.