Templul consumerismului pe timp de criza
Autor:
Marina Topsa, Avocat Partener, Bostina & Asociatii
O “Mecca a consumatorilor”, locul in care sunt reunite branduri, magazine, restaurante, cinematografe, suprafete de joaca pentru copii; spatiul de comuniune al celor ce vor sa priveasca, sa cumpere sau, pur si simplu, sa se intalneasca. Shopping Mall-ul… inventia diabolica a consumerismului este un edificiu cu o alcatuire complexa, in care notiunea de “piata” a dobandit o dimensiune culturala aparte (depasindu-si valentele strict comerciale) ce faciliteaza agregarea gusturilor, trebuintelor, trendurilor si chiar a capriciilor individuale si colective ale clasei de mijloc si a celor ce aspira sa faca parte din ea.
Economic vorbind, interiorul unui mall, din Romania sau de oriunde in lume, actioneaza ca un indicator al prosperitatii sau, dimpotriva, al caderii economice. Recunoastem, de cum pasim intr-o asemenea structura de piata, semnele bunastarii comunitatii din care facem parte ori urmele recesiunii. Astazi, mall-urile de peste tot evoca – in masuri diferite, ce-i drept – aceasta a doua imagine: spatii comerciale degajate, un numar redus de vizitatori si cumparatori, scaderea vanzarilor pe metru patrat, reducerea numarului angajatilor, functionarea deficitara a utilitatilor si chiar decuplarea de la acestea, deteriorarea imobilelor, etc.
Cel mai repede, criza a fost vizibila in mall-uri, determinand, distinct de inchiderea si abandonarea lor, o temerara incercare a proprietarilor acestora de a accepta confruntarea cu fenomenul recesiunii si de a gasi modalitati de supravietuire. In esenta, nu este altceva decat eterna adaptare a vectorilor de piata la ciclurile economice alternante. Astazi, dezvoltatorii incearca sa identifice noi clienti pentru intrebuintari inedite ale mall-urilor, cum ar fi inchirierea lor catre municipalitati, unitati sanitare, de invatamant ori pentru alte activitati de interes public. Sub un alt aspect, tot de natura comerciala, sunt semnificative eforturile de adecvare a mall-urilor la comportamentul consumatorilor in vreme de recesiune. Chiar daca veniturile acestora din urma descurajeaza achizitia de produse si servicii, consumatorii continua sa manifeste trebuinte cotidiene specifice, iar un shopping mall le poate oferi iluzia satisfacerii a acestora, fenomen cunoscut sub numele de “window shopping” – cumparatul cu privirea.
Privite dintr-o perspectiva tehnica, mall-urile reprezinta un complex de elemente infrastructurale destinate acomodarii comertului de retail la nevoile consumatorilor, laolalta cu o componenta juridica adesea sofisticata, menita, pe de o parte, sa permita dinamizarea functiei comerciale a mall-urilor in folosul celor ce furnizeaza produse si servicii in acest cadru, iar, pe de alta parte, sa asigure profituri constante pentru proprietari.
Componenta juridica a mall-urilor nu poate fi deloc subestimata in cadrul acestui proces de acomodare. Daca in perioadele de crestere economica se putea vorbi despre un “dictat contractual” al proprietarilor de mall-uri, ce oferea un spatiu redus de negocieri, actualmente asistam la o piata controlata, mai degraba, de catre locatari, pentru a caror pastrare proprietarii sunt inclinati sa recurga la o serie de facilitati, de la reducerea chiriilor si a costurilor de intretinere, pana la oferte avantajoase de relocare. Nu este in niciun caz momentul renegocierii contractelor de inchiriere (ori de incheiere a altora cu noi chiriasi) in termeni meniti sa evite inchiderea magazinelor prin recursul la mijloace coercitive, impunand sanctiuni ori alte elemente de descurajare in privinta denuntarii unilaterale din partea chiriasilor. In schimb, o abila, imaginativa si concesiva politica de regandire a acestor contracte, realizata de catre proprietari, prin eliminarea mult prea numeroaselor clauze defavorabile locatarilor si reducerea drepturilor discretionare de care se bucura locatorii, este in masura sa contribuie pozitiv la construirea noilor strategii comerciale de functionare a shopping mall-urilor in timp de criza.
In acest context, ce ar putea fi mai firesc, in scopul revenirii la un echilibru economic, decat o reechilibrare a raportului de forte in interiorul unor contracte comerciale?
