Decizia Curtii Constitutionale nr. 587/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 154 alin. (1) din Codul de procedura fiscala
In M. Of. nr. 610 din 30 august 2011 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 587/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 154 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Din cuprins:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se afla pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 154 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Virgil Coverca in Dosarul nr. 2.318/288/2010 al Judecatoriei Ramnicu-Valcea – Sectia civila si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.977D/2010.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibila, intrucat autorul solicita modificarea si completarea textului de lege criticat, operatiune care excedeaza competentei Curtii Constitutionale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 27 mai 2010, pronuntata in Dosarul nr. 2.318/288/2010, Judecatoria Ramnicu-Valcea – Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 154 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Virgil Coverca intr-o cauza avand ca obiect partajul unor bunuri comune.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata ca dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, intrucat relatiile de familie, in urma partajarii universalitatii de bunuri supuse regimului proprietatii devalmase, sunt in mod iremediabil vatamate, avand in vedere absenta pe mai departe a unui interes comun al sotilor in ceea ce priveste dezvoltarea familiei, bazata pe o sustinere materiala comuna. Mai mult, relatiile de familie sunt vatamate si pe plan moral datorita conflictelor care pot aparea o data cu discutiile asupra modalitatii impartirii efective a bunurilor.
Judecatoria Ramnicu-Valcea – Sectia civila considera ca dispozitia legala criticata nu contine nicio prevedere prin care s-ar aduce atingere proprietatii private, inviolabilitatii domiciliului sau vietii de familie, in cuprinsul sau existand prevederi de garantare si ocrotire a proprietatii private a sotiei debitorului pentru ca aceasta sa nu riste sa fie executata silit asupra partii din bunurile devalmase ce ii revine. In plus, in egala masura este garantat si dreptul de proprietate al creditorului, acesta avand posibilitatea sa se indestuleze in masura acoperirii creantei, independent daca partile vor divorta sau nu pe viitor.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 154 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificarile si completarile ulterioare, text de lege care are urmatorul cuprins: “Sunt supuse executarii silite bunurile imobile proprietate a debitorului. In situatia in care debitorul detine bunuri in proprietate comuna cu alte persoane, executarea silita se va intinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului in urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei.”
In opinia autorului exceptiei, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 27 privind inviolabilitatea domiciliului, art. 44 alin. (2) care consacra garantarea proprietatii private, art. 48 referitor la familie si art. 136 privind proprietatea.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca, in cadrul procedurii de executare silita a creantelor fiscale, instanta poate dispune impartirea bunurilor imobile pe care debitorul le detine in proprietate comuna cu alte persoane atunci cand organele fiscale care administreaza creante fiscale solicita partajul judiciar. Aceasta posibilitate este in deplina concordanta cu dispozitiile Codului de procedura civila cuprinse in cartea VI “Proceduri speciale”, capitolul VII^1 privind “Procedura impartelii judiciare”, care constituie dreptul comun in materia partajului judiciar.
Textul de lege criticat asigura, pe de o parte, protejarea intereselor patrimoniale ale acelor coproprietari care nu sunt parte in raportul juridic supus judecatii, iar, pe de alta parte, permite creditorilor sa treaca la executarea silita al carei obiect il pot constitui doar bunurile debitorului. Asa fiind, existenta proprietatii comune impiedica temporar realizarea executarii silite, numai dupa finalizarea procedurii de imparteala a bunurilor indivize executarea putand continua cu privire la bunurile ce apartin exclusiv debitorului urmarit.
Prin efectul partajului, creditorul pastreaza posibilitatea fie de a urmari intregul bun care a facut obiectul partajului, daca acesta a fost atribuit debitorului, fie sulta la care a fost obligat coproprietarul nedebitor caruia i-a fost atribuit bunul, fie partea cuvenita debitorului din pretul obtinut din vanzarea intregului imobil.
Asa fiind, Curtea retine ca reglementarea criticata are ca finalitate protejarea intereselor coproprietarilor nedebitori, pusi, in acest mod, la adapost de riscul de a fi obligati sa participe la achitarea unei datorii care nu le incumba, efectuand astfel o plata nedatorata.
Examinarea art. 154 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, in raport cu prevederile art. 27 privind inviolabilitatea domiciliului si ale art. 48 referitoare la familie, nu releva nicio contrarietate, de vreme ce bunul imobil apartine unui debitor rau platnic, care nu intelege sa-si execute voluntar obligatia asumata constituita intr-o creanta certa, lichida si exigibila. In situatia debitorului care nu are venituri si/sau bunuri proprii din/cu care sa-si stinga obligatia scadenta, indestularea creditorului se va face pe seama executarii silite asupra partii din bunurile comune (devalmase) ale debitorului si sotiei sale in conditiile art. 154 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala coroborate cu cele ale art. 493 din Codul de procedura civila, astfel ca deteriorarea relatiilor dintre soti, cu consecinte iremediabile asupra raporturilor de familie, desi regretabila din perspectiva acestora, nu prezinta niciun interes pentru creditorul indreptatit sa isi valorifice creanta. Posibilitatea recunoscuta acestuia din urma ca, in anumite conditii, expres si limitativ prevazute de lege, sa poata interveni pentru a-si apara drepturile si interesele legitime, nu constituie o masura discriminatorie in defavoarea debitorului, ci reprezinta exclusiv o garantie a asigurarii echilibrului intre persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 154 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Virgil Coverca in Dosarul nr. 2.318/288/2010 al Judecatoriei Ramnicu-Valcea – Sectia civila.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 5 mai 2011.
