Decizia Curtii Constitutionale nr. 774/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 alin. (2) si (3) din Codul de procedura fiscala

In M. Of. nr. 609 din 30 august 2011 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 774/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 alin. (2) si (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.

Din cuprins:

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 alin. (2) si (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Anca Irina” – S.A. din Venus – Mangalia in Dosarul nr. 3.200/118/2008 al Curtii de Apel Constanta – Sectia comerciala, maritima si fluviala, contencios administrativ si fiscal si care face obiectul Dosarului nr. 2.423D/2010 al Curtii Constitutionale.

    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.

    Presedintele dispune sa se faca apelul si in Dosarul Curtii nr. 2.861D/2010, care are ca obiect al exceptiei de neconstitutionalitate dispozitiile art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala. Critica a fost formulata de Societatea Comerciala “Hermes Trade Operator” – S.R.L. din Buzau in Dosarul nr. 301/42/2010 al Curtii de Apel Ploiesti – Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal.

    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.

    Curtea, avand in vedere obiectul identic al exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate in dosarele mai sus mentionate, pune in discutie, din oficiu, problema conexarii cauzelor.

    Reprezentantul Ministerului Public considera ca sunt indeplinite conditiile legale pentru conexarea dosarelor.

    Curtea, in temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.861D/2010 la Dosarul nr. 2.423D/2010, care a fost primul inregistrat.

    Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, sens in care invoca jurisprudenta Curtii in aceasta materie.

 

    CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, retine urmatoarele:

    Prin Incheierea din 5 mai 2010, pronuntata in Dosarul nr. 3.200/118/2008, Curtea de Apel Constanta – Sectia comerciala, maritima si fluviala, contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 alin. (2) si (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Anca Irina” – S.A. din Venus – Mangalia intr-un dosar avand ca obiect o actiune in anularea unui act administrativ fiscal.

    Prin Incheierea din 7 iunie 2010, pronuntata in Dosarul nr. 301/42/2010, Curtea de Apel Ploiesti – Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Hermes Trade Operator” – S.R.L. din Buzau intr-un dosar avand ca obiect o actiune in anularea unui act administrativ fiscal.

    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale in masura in care se interpreteaza ca modalitatea de comunicare a actului administrativ fiscal reglementata de art. 44 alin. (2) lit. d) si alin. (3) din Codul de procedura fiscala este exclusiv alternativa celorlalte modalitati prevazute de art. 44 alin. (2) lit. a), b) si c), si nu subsecventa acestora, organul administrativ fiscal avand dreptul de a alege varianta de comunicare in mod discretionar, fara a respecta o anumita ordine.

    Modalitatea de comunicare a actului prin publicitate, astfel cum este reglementata de art. 44 alin. (3) din Codul de procedura fiscala, respectiv prin afisarea la usa organului fiscal emitent si prin publicarea pe internet a unui anunt cu privire la emiterea actului pe numele contribuabilului, ingradeste dreptul acestuia de a se adresa justitiei, drept consacrat de art. 21 alin. (1), (2) si (4) din Constitutie, intrucat nu oricine are acces la internet si posibilitatea de a se deplasa la sediul organului fiscal pentru a vedea daca s-a publicat sau s-a afisat vreo decizie emisa impotriva sa.

    De asemenea, autorii exceptiei sustin ca prevederile legale criticate ingradesc accesul liber la justitie si dreptul la aparare, deoarece modalitatea de comunicare, astfel cum este prevazuta de norma legala criticata, nu este de natura sa conduca la o cunoastere efectiva de catre contribuabil a continutului actului administrativ fiscal.

    Curtea de Apel Constanta – Sectia comerciala, maritima si fluviala, contencios administrativ si fiscal si Curtea de Apel Ploiesti – Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat procedura de comunicare a actelor administrativ fiscale prin publicitate, respectiv prin afisare la sediul organului fiscal emitent si pe pagina de internet a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, este doar una din posibilitatile de aducere la cunostinta contribuabilului a actului emis in sarcina sa. O astfel de modalitate de comunicare se realizeaza atunci cand se constata lipsa de la domiciliu a destinatarului, fiind o modalitate ultima si subsidiara de comunicare a actelor intocmite de organele fiscale, iar prin contestatia administrativa fiscala care se formuleaza potrivit art. 205 si urmatoarele din Codul de procedura fiscala contribuabilul interesat are posibilitatea sa isi formuleze toate apararile necesare, astfel ca atat accesul liber la justitie, cat si garantarea dreptului la aparare sunt asigurate.

    In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

 

    CURTEA,

examinand incheierile de sesizare, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 44 alin. (2) si (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificarile si completarile ulterioare, texte de lege care au urmatorul continut: “(2) Actul administrativ fiscal se comunica dupa cum urmeaza:

    a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent si primirea actului administrativ fiscal de catre acesta sub semnatura, data comunicarii fiind data ridicarii sub semnatura a actului;

    b) prin remiterea, sub semnatura, a actului administrativ fiscal de catre persoanele imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicarii fiind data remiterii sub semnatura a actului;

    c) prin posta, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, precum si prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, daca se asigura transmiterea textului actului administrativ fiscal si confirmarea primirii acestuia;

    d) prin publicitate.

    (3) Comunicarea prin publicitate se face prin afisarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent si pe pagina de internet a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, a unui anunt in care se mentioneaza ca a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. In cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevazute la art. 35, afisarea se face, concomitent, la sediul acestora si pe pagina de internet a autoritatii administratiei publice locale respective. In lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judetean. In toate cazurile, actul administrativ fiscal se considera comunicat in termen de 15 zile de la data afisarii anuntului.”

    In opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 11 alin. (2) si (3) – Dreptul international si dreptul intern, art. 16 – Egalitatea in drepturi, art. 20 – Tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 – Accesul liber la justitie, art. 24 – Dreptul la aparare, art. 31 alin. (2) – Dreptul la informatie si in art. 52 alin. (1) – Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica.

    De asemenea, sunt considerate a fi incalcate si prevederile art. 6 paragraful 1 si art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si ale art. 2 pct. 1 si art. 26 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice.

    In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, Curtea constata ca s-a pronuntat asupra constitutionalitatii acestora, prin raportare la aceleiasi prevederi constitutionale invocate si in cauza de fata, prin Decizia nr. 193 din 12 februarie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 160 din 16 martie 2009. Cu acel prilej Curtea a retinut ca actul administrativ fiscal se comunica “la domiciliul fiscal al contribuabilului, domiciliu declarat de contribuabilul persoana fizica sau juridica straina la inregistrarea ca platitor de taxe si impozite, sau exista posibilitatea de a se face si la adresa unde acesta locuieste in mod efectiv. Mai mult, Curtea observa ca, in cazul strainului, aceasta adresa este cea de resedinta, consemnata ca atare in permisul de sedere eliberat de autoritatile romane. In aceste conditii, Curtea Constitutionala nu poate retine nicio contrarietate intre textul criticat si prevederile constitutionale si conventionale invocate”.

    Referitor la exceptia de neconstitutionalitate care are ca obiect dispozitiile art. 44 alin. (3) din Codul de procedura fiscala, in jurisprudenta sa, concretizata prin Decizia nr. 667 din 30 aprilie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 437 din 26 iunie 2009, si prin Decizia nr. 891 din 6 iulie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 582 din 17 august 2010, Curtea a retinut, in mod judicios, ca aceste prevederi, care consacra posibilitatea realizarii comunicarii prin publicitate, reglementeaza o modalitate ultima si subsidiara de comunicare a actelor administrative fiscale, folosita doar in cazul in care celelalte modalitati de comunicare nu au putut fi indeplinite din motive obiective. Curtea a observat cu acele prilejuri ca este apanajul exclusiv al instantelor judecatoresti constatarea folosirii abuzive a acestui mod de comunicare a actelor administrative.

    Cu toate ca puterea de lucru judecat ce insoteste actele jurisdictionale, deci si deciziile Curtii Constitutionale, se ataseaza nu numai dispozitivului, ci si considerentelor pe care acesta se sprijina, Curtea a observat ca ridicarea ulterioara a unor exceptii de neconstitutionalitate pentru motive deja lamurite in jurisprudenta sa tinde la infrangerea caracterului general obligatoriu al deciziei Curtii Constitutionale, care se ataseaza inclusiv deciziilor prin care se constata constitutionalitatea legilor sau a ordonantelor ori a unor dispozitii din acestea. Indiferent de interpretarile ce se pot aduce unui text, atunci cand Curtea Constitutionala a hotarat ca numai o anumita interpretare este conforma cu Constitutia, mentinandu-se astfel prezumtia de constitutionalitate a textului in aceasta interpretare, atat instantele judecatoresti, cat si organele administrative trebuie sa se conformeze deciziei Curtii si sa o aplice ca atare.

    Prin urmare, “pentru a da o forta sporita deciziei si fara a marca o reconsiderare a jurisprudentei sale”, Curtea, prin Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, inca nepublicata la data pronuntarii prezentei decizii, a constatat neconstitutionalitatea oricarei alte interpretari pe care practica administrativa sau judecatoreasca ar putea sa o atribuie textelor legale criticate fata de cea consacrata in prealabil prin deciziile Curtii Constitutionale mentionate mai sus. Admitand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea a constatat ca dispozitiile art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala sunt neconstitutionale in masura in care se interpreteaza in sensul ca organul fiscal emitent poate sa procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu inlaturarea nejustificata a ordinii de realizare a modalitatilor de comunicare prevazute la art. 44 alin. (2) lit. a) – d) din aceeasi ordonanta.

    Fata de aceasta situatie, devin aplicabile dispozitiile art. 29 alin. (3) si (5) din Legea nr. 47/1992, conform carora nu pot face obiectul exceptiei prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale. Constatand insa ca aceasta cauza de inadmisibilitate a survenit dupa sesizarea instantei constitutionale, Curtea urmeaza sa respinga exceptia de neconstitutionalitate ca devenita inadmisibila.

 

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

    CURTEA CONSTITUTIONALA

    In numele legii

    DECIDE:

 

    1. Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Anca Irina” – S.A. din Venus – Mangalia in Dosarul nr. 3.200/118/2008 al Curtii de Apel Constanta – Sectia comerciala, maritima si fluviala, contencios administrativ si fiscal.

    2. Respinge, ca devenita inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Anca Irina” – S.A. din Venus – Mangalia in Dosarul nr. 3.200/118/2008 al Curtii de Apel Constanta – Sectia comerciala, maritima si fluviala, contencios administrativ si fiscal si de Societatea Comerciala “Hermes Trade Operator” – S.R.L. din Buzau in Dosarul nr. 301/42/2010 al Curtii de Apel Ploiesti – Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal.

    Definitiva si general obligatorie.

    Pronuntata in sedinta publica din data de 16 iunie 2011.

 

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close