In eventualitatea anularii unui zbor, pasagerii pot solicita, in anumite conditii, pe langa compensatia acordata pentru prejudiciul material, o compensatie pentru prejudiciul moral suferit

In plus, pasagerul poate solicita compensatiile datorate pentru anularea zborului atunci cand aeronava sa a decolat, insa ulterior a fost nevoita, indiferent din ce motiv, sa revina la aeroportul de plecare, iar pasagerul respectiv a fost transferat pe un alt zbor

Regulamentul privind compensarea pasagerilor aerieni1 prevede masuri standardizate pe care companiile aeriene trebuie sa le puna in aplicare in privinta pasagerilor lor in eventualitatea refuzului la imbarcare, a anularii sau a intarzierii prelungite a unui zbor. Cu toate acestea, regulamentul precizeaza ca se aplica fara a se aduce atingere drepturilor pasagerilor la o compensatie suplimentara. Astfel, compensatia acordata in temeiul regulamentului poate fi scazuta din eventuala compensatie suplimentara pe care o pot solicita pasagerii.

Printre masurile standardizate prevazute de regulament in eventualitatea anularii unui zbor se numara rambursarea costului biletelor sau redirectionarea pasagerilor. In plus, in asteptarea unui zbor ulterior, compania aeriana trebuie sa ofere pasagerilor o deservire adecvata (de exemplu, cazare, posibilitatea de a lua masa si de a efectua apeluri telefonice). In sfarsit, atunci cand zborul este anulat fara preaviz sau cu un preaviz foarte scurt si nu exista imprejurari exceptionale, pasagerii au dreptul si la o compensatie forfetara, al carei cuantum variaza in functie de distanta zborului programat.

In paralel, Conventia de la Montréal2 precizeaza conditiile in care pasagerii pot introduce actiuni pentru obtinerea de despagubiri din partea operatorilor de transport, cu titlu de reparare individualizata a prejudiciului, ca urmare a anularii unui zbor. Aceasta conventie limiteaza raspunderea operatorului de transport in eventualitatea anularii unui zbor la suma de 4 150 DST per pasager3.

Familia Pato Rodríguez, familia López Sousa si domnul Rodrigo Manuel Puga Lueiro erau inregistrati pe zborul AirFrancecu plecare din Paris (Franta) cu destinatiaVigo(Spania) la 25 septembrie 2008. Aeronava a decolat la ora prevazuta, insa la scurt timp s-a intors pe aeroportul Charles de Gaulle din cauza unor probleme tehnice4. Acesti sapte pasageri au fost inregistrati pe alte zboruri in ziua urmatoare, insa numai domnului Puga Lueiro i s-a oferit, intre timp, asistenta de catre compania aeriana. Familia Pato Rodríguez a fost redirectionata spre Porto (Portugalia) si, de acolo, a trebuit sa ia un taxi spreVigo, orasul in care locuiesc.

Cei sapte pasageri au introdus o actiune in justitie prin care au solicitat plata sumei de 250 euro pentru fiecare cu titlu de compensatie pentru anularea zborului. In plus, familia Pato Rodríguez a solicitat suma de 170 euro pentru acoperirea cheltuielilor de transport cu taxiul si 650 euro per persoana pentru repararea prejudiciului moral suferit. Familia López Sousa solicita, de asemenea, plata sumei de 650 euro pentru fiecare membru de familie pentru repararea prejudiciului moral, precum si rambursarea pretului meselor luate in aeroport si al unei zile suplimentare de supraveghere a cainelui lor. Domnul Puga Lueiro solicita plata sumei de 300 euro pentru repararea prejudiciului moral suferit.

In acest context, Juzgado de lo Mercantil nº 1 de Pontevedra (Tribunalul comercial din Pontevedra, Spania), sesizat cu judecarea cauzei, solicita Curtii de Justitie sa clarifice daca situatia in discutie poate fi considerata o „anulare” a unui zbor. In plus, instanta spaniola doreste sa afle daca „compensatia suplimentara” pe care o pot solicita pasagerii acopera orice tip de prejudiciu – inclusiv cel moral – si daca aceasta compensatie vizeaza si cheltuielile pe care pasagerii au trebuit sa le efectueze ca urmare a faptului ca operatorul de transport aerian nu si-a indeplinit obligatiile de asistenta si de deservire care ii revin.

In hotararea pronuntata astazi, Curtea precizeaza, in primul rand, interpretarea pe care o da notiunii „anulare” in sensul ca ea nu vizeaza numai ipoteza absentei oricarei decolari a aeronavei in cauza. Astfel, aceasta notiune include si situatia in care o aeronava a decolat, insa ulterior a fost nevoita, indiferent din ce motiv, sa revina la aeroportul de plecare, unde pasagerii sai au fost transferati pe alte zboruri.

Cu privire la acest aspect, Curtea constata ca imprejurarea ca aeronava a decolat, insa ulterior a revenit la aeroportul de decolare fara sa fi ajuns la destinatia prevazuta in itinerar – are ca efect faptul ca zborul, astfel cum a fost prevazut initial, nu poate fi considerat efectuat.

In plus, Curtea precizeaza ca, pentru a examina daca ne aflam in prezenta unei anulari, este necesara analizarea situatiei individuale a fiecarui pasager transportat, cu alte cuvinte, trebuie sa se analizeze daca, in privinta pasagerului respectiv, programarea initiala a zborului a fost abandonata. Astfel fiind, pentru a concluziona in sensul existentei anularii unui zbor, nu este deloc necesar ca toti pasagerii care rezervasera locuri la zborul prevazut initial sa fie transportati cu un alt zbor.

Astfel, in masura in care cei sapte pasageri au fost transferati pe alte zboruri, programate in ziua urmatoare zilei prevazute pentru plecare (fapt care le-a permis sa ajunga la destinatia lor finala, si anumeVigo) – zborul „lor” prevazut initial trebuie considerat „anulat”.

In al doilea rand, Curtea precizeaza ca notiunea „compensatie suplimentara” permite instantei nationale sa compenseze prejudiciul moral rezultat din neexecutarea contractului de transport aerian, in conditiile prevazute de Conventia de la Montréal sau de dreptul national.

Astfel, Curtea constata ca „compensatia suplimentara” are vocatia de a completa aplicarea masurilor standardizate si imediate prevazute de Regulamentul 261/2004. Prin urmare, aceasta „compensatie suplimentara” permite pasagerilor sa fie compensati pentru intregul prejudiciu material si moral pe care l-au suferit din cauza nerespectarii de catre operatorul de transport aerian a obligatiilor sale contractuale, in conditiile si limitele prevazute de Conventia dela Montréalsau de dreptul national.

In al treilea rand, Curtea adauga ca atunci cand un operator de transport aerian nu isi indeplineste obligatiile de asistenta (rambursarea costului biletului sau redirectionarea spre destinatia finala, suportarea costul transferului de la aeroportul de sosire spre cel prevazut initial) si de deservire (cheltuieli cu mesele, cu cazarea si de comunicatie) care ii revin in temeiul regulamentului, pasagerii aerieni au un drept la compensare. Cu toate acestea, in masura in care aceste compensatii rezulta direct din regulament, ele nu pot fi considerate drept compensatie „suplimentara”.

MENȚIUNE: Trimiterea preliminara permite instantelor din statele membre ca, in cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, sa adreseze Curtii intrebari cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu solutioneaza litigiul national. Instanta nationala are obligatia de a solutiona cauza conform deciziei Curtii. Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instante nationale care sunt sesizate cu o problema similara.

1 Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European si al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune in materie de compensare si de asistenta a pasagerilor in eventualitatea refuzului la imbarcare si anularii sau intarzierii prelungite a zborurilor si de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO L 46, p. 1, Editie speciala, 07/vol. 12, p. 218).

2 Conventia pentru unificarea anumitor norme referitoare la transportul aerian international, incheiata la Montréal la 28 mai 1999, semnata de Comunitatea Europeana la 9 decembrie 1999 si aprobata in numele acesteia prin Decizia 2001/539/CE a Consiliului din 5 aprilie 2001 (JO L 194, p. 38, Editie speciala, 07/vol. 08, p. 112). Aceasta conventie este pusa in aplicare prin Regulamentul (CE) nr. 2027/97 al Consiliului din 9 octombrie 1997 privind raspunderea operatorilor de transport aerian privind transportul aerian al pasagerilor si al bagajelor acestora (JO L 285, p. 1, Editie speciala, 07/vol. 4, p. 170), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 889/2002 al Parlamentului European si al Consiliului din 13 mai 2002 (JO L 140, p. 2, Editie speciala, 07/vol. 9, p. 146).

3 Potrivit Conventiei de la Montréal, DST (drepturile speciale de tragere) se raporteaza la DST special definite de Fondul Monetar International (FMI). Astfel, este necesara efectuarea schimbului acestor sume in moneda nationala. La 15 septembrie 2011, 4 150 DTS corespundea, cu aproximatie, sumei de 4 750 euro.

4 Instanta spaniola nu a precizat in intrebarea preliminara daca aeronava a decolat din nou ulterior cu unii dintre pasageri si a ajuns cu intarziere la destinatie sau daca, dimpotriva, aceasta nu a mai plecat.