Decizia Curtii Constitutionale nr. 585/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 14 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 46/2009 privind imbunatatirea procedurilor fiscale si diminuarea evaziunii fiscale

In M. Of. nr. 617 din 31 august 2011 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 585/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 14 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 46/2009 privind imbunatatirea procedurilor fiscale si diminuarea evaziunii fiscale.

Din cuprins:

    Pe rol se afla pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 14 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 46/2009 privind imbunatatirea procedurilor fiscale si diminuarea evaziunii fiscale, exceptie ridicata de Teodor Barsan in Dosarul nr. 4.257/305/2009 al Tribunalului Covasna si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.878D/2010.

    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.

    Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, intrucat dispozitiile legale criticate dau eficienta principiului colectarii taxelor fiscale.

 

    CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

    Prin Incheierea din 18 mai 2010, pronuntata in Dosarul nr. 4.257/305/2009, Tribunalul Covasna a sesizat Curtea Constitutionala pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 14 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 46/2009 privind imbunatatirea procedurilor fiscale si diminuarea evaziunii fiscale, exceptie ridicata de Teodor Barsan intr-o cauza avand ca obiect solutionarea recursului formulat impotriva unei sentinte pronuntate in materie fiscala.

    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia considera ca, prin adoptarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 46/2009, executivul a lipsit de efecte Decizia nr. 61 din 24 septembrie 2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care solutiona recursul in interesul legii cu privire la calitatea de subiect activ al contraventiei prevazute de art. 219 – 220 din Codul de procedura fiscala. Guvernul si-a depasit rolul si atributiile sale, patrunzand in sfera puterii judecatoresti, imprejurare de natura a aduce atingere principiului separatiei puterilor in stat.

    Tribunalul Covasna considera ca modul in care Guvernul a reglementat sfera subiectilor activi ai contraventiei prevazute de art. 220 alin. (1) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 nu reprezinta o imixtiune a puterii executive in actul de justitie si nicio nesocotire a principiului separatiei puterilor in stat, ci constituie o problema de politica legislativa, aflata la latitudinea Guvernului si, ulterior, a Parlamentului, fiind de datoria acestor doua autoritati sa puna de acord legislatia cu relatiile sociale nou create.

    In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

    Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, textele de lege criticate fiind in deplina concordanta cu prevederile constitutionale invocate.

    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

 

    CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. I pct. 14 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 46/2009 privind imbunatatirea procedurilor fiscale si diminuarea evaziunii fiscale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 347 din 25 mai 2009, care au urmatorul cuprins: “Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza: […]

    14. La articolul 221, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins:

    <<(2) Sanctiunile contraventionale prevazute la art. 219 – 220 se aplica, dupa caz, persoanelor fizice sau persoanelor juridice, in cazul asocierilor si al altor entitati fara personalitate juridica, sanctiunile se aplica reprezentantilor acestora.>>”

    In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 102 alin. (1) – Rolul si structura Guvernului, art. 124 alin. (1) – Infaptuirea justitiei si in art. 126 alin. (3) – Instantele judecatoresti.

    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ce face obiectul prezentei cauze, Curtea Constitutionala constata urmatoarele:

    1. Prin Decizia nr. 61 din 24 septembrie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 274 din 7 aprilie 2008, Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a pronuntat cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 220 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura fiscala, republicat, raportate la prevederile art. 221 alin. (2) din acelasi cod, care au constituit temeiul unei practici neunitare a instantelor de judecata, acestea pronuntandu-se in mod diferit cu privire la calitatea de subiect activ al contraventiei de detinere in afara antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse marcarii, fara a fi marcate sau marcate necorespunzator ori cu marcaje false, a persoanei fizice care nu este comerciant potrivit titlului VII din Codul fiscal.

    Potrivit dispozitiilor art. 220 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura fiscala, republicat, “Constituie contraventie detinerea in afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul Romaniei a produselor accizabile supuse marcarii, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fara a fi marcate sau marcate necorespunzator ori cu marcaje false”, iar in conformitate cu prevederile art. 221 alin. (2) din acelasi cod, “Sanctiunile contraventionale prevazute la art. 219 si art. 220 se aplica persoanelor fizice sau persoanelor juridice care au calitatea de subiect juridic fiscal”.

    In motivarea deciziei sale, Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut ca “din moment ce contraventia prevazuta la art. 190 alin. (1) lit. c) [devenit art. 220 alin. (1) lit. c)] din Codul de procedura fiscala se refera la regimul produselor accizabile, calitatea de subiect activ al acestei contraventii nu o poate avea decat persoana fizica indeplinind conditia de contribuabil cu obligatie de plata a accizelor.

    Or, o atare obligatie nu poate reveni decat persoanelor juridice, asociatiilor familiale si persoanelor fizice autorizate conform art. 209 din Codul fiscal, responsabilitatea marcarii produselor accizabile avand-o antrepozitarii autorizati, asa cum se precizeaza in art. 203 din acelasi cod.

    Ca urmare, atat timp cat nu se afla intr-un raport juridic fiscal implicand obligatia de plata a accizelor, pentru ca nu este nici antrepozitar si nici comerciant, persoana fizica nu poate deveni subiect activ special al contraventiei de detinere in afara antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse marcarii, fara a fi marcate sau marcate necorespunzator ori cu marcaje false.”

    2. In temeiul art. 126 alin. (3) din Constitutie, “Inalta Curte de Casatie si Justitie asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante judecatoresti, potrivit competentei sale”. Prevederea legala care stabileste competenta in aceasta materie o constituie art. 329 din Codul de procedura civila, potrivit caruia “Pentru a se asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre toate instantele judecatoresti, procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, colegiile de conducere ale curtilor de apel, precum si Avocatul Poporului au indatorirea sa ceara Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa se pronunte asupra problemelor de drept care au fost solutionate diferit de instantele judecatoresti”, iar, potrivit art. 330^7 alin. 2 – 4 din cod, “Decizia se pronunta numai in interesul legii si nu are efecte asupra hotararilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din acele procese.

    Decizia se motiveaza in termen de cel mult 30 de zile de la pronuntare si se publica in cel mult 15 zile de la motivare in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

    Dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante de la data publicarii deciziei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.”

    Cu privire la aceasta competenta a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Curtea Constitutionala s-a pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 1.014 din 8 noiembrie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007. Curtea a retinut ca scopul reglementarii competentei instantei supreme in aceasta materie il constituie “promovarea unei corecte interpretari a normelor juridice in vigoare, iar nu elaborarea unor noi norme”. Legiuitorul, avand in vedere pozitia Inaltei Curti de Casatie si Justitie in sistemul instantelor judecatoresti, precum si rolul sau prevazut de Constitutie, a instituit obligativitatea interpretarii date de aceasta in scopul aplicarii unitare de catre instantele judecatoresti a unui text de lege, fara ca astfel instanta suprema sa se substituie Parlamentului, unica putere legiuitoare in stat.

    Curtea a mai retinut, pe de alta parte, ca “interpretarea legilor este o operatiune rationala, utilizata de orice subiect de drept, in vederea aplicarii si respectarii legii, avand ca scop clarificarea intelesului unei norme juridice sau a campului sau de aplicare. Instantele judecatoresti interpreteaza legea, in mod necesar, in procesul solutionarii cauzelor cu care au fost investite, interpretarea fiind faza indispensabila procesului de aplicare a legii. <<Oricat de clar ar fi textul unei dispozitii legale – se arata intr-o hotarare a Curtii Europene a Drepturilor Omului (Cauza C.R. contra Regatului Unit, 1995) – in orice sistem juridic exista, in mod inevitabil, un element de interpretare judiciara […]>>. Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicari diferite ale legii in practica instantelor de judecata. Pentru a se elimina posibilele erori in calificarea juridica a unor situatii de fapt si pentru a se asigura aplicarea unitara a legii in practica tuturor instantelor de judecata, a fost creata de legiuitor institutia recursului in interesul legii. Decizia de interpretare pronuntata in asemenea cazuri nu este extra legem si, cu atat mai mult, nu poate fi contra legem”.

    De asemenea, Curtea a mai constatat ca “institutia recursului in interesul legii confera judecatorilor instantei supreme dreptul de a da o anumita interpretare, unificand astfel diferentele de interpretare si de aplicare a aceluiasi text de lege de catre instantele inferioare. Asemenea solutii interpretative, constante si unitare, care nu privesc anumite parti si nici nu au efect asupra solutiilor anterior pronuntate, ce au intrat in puterea lucrului judecat, sunt invocate in doctrina ca <<precedente judiciare>>”.

    3. Ulterior pronuntarii deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 46/2009 privind imbunatatirea procedurilor fiscale si diminuarea evaziunii fiscale, legiuitorul delegat a modificat dispozitiile titlului X – Sanctiuni din Codul de procedura fiscala, inclusiv prevederile art. 221 alin. (2), care au facut obiectul recursului in interesul legii, solutionat prin decizia invocata de autorul exceptiei de neconstitutionalitate.

    Luand in considerare ratiunile expuse mai sus care fundamenteaza competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie de a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii, Curtea Constitutionala constata ca interventia legiuitorului asupra dispozitiilor legale a caror aplicare a generat o practica neunitara a instantelor judecatoresti, chiar daca aceasta a fost inlaturata prin Decizia nr. 61 din 24 septembrie 2007 a instantei supreme, s-a exercitat in limitele constitutionale prevazute de art. 61 coroborat cu art. 115 din Legea fundamentala, referitoare la Parlament – autoritatea legiuitoare primara, respectiv la Guvern – legiuitorul delegat.

    Chiar daca, prin prisma interesului personal al autorului exceptiei, optiunea legiuitorului este criticabila, o atare optiune, impusa de ratiuni evidente, respectiv instituirea unui cadru unitar de sanctionare a contraventiilor in materie fiscala, inclusiv a celor referitoare la regimul produselor accizabile, indiferent de calitatea persoanei fizice care savarseste contraventia, se circumscrie competentei sale exclusive si nu poate fi calificata drept o ingerinta in sfera de competenta a instantelor judecatoresti, de natura a aduce atingere principiului separatiei puterilor in stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constitutie.

    De altfel, a considera intemeiata o atare critica ar echivala cu negarea posibilitatii oricarei modificari a legislatiei in vigoare, intrucat, de fiecare data, aceasta antreneaza o modificare a regimului juridic si deci un tratament juridic diferit pentru persoane aflate in situatii identice, ceea ce, desigur, este de neconceput. Or, atata timp cat legea noua nu produce efecte retroactive, hotararile judecatoresti pronuntate in temeiul legii vechi, inclusiv deciziile instantei supreme, dobandind autoritate de lucru judecat, legiuitorul este indreptatit sa opereze orice modificare pe care o considera necesara si oportuna asupra fondului activ al legislatiei.

    Autoritatea de lucru judecat de care se bucura Decizia nr. 61 din 24 septembrie 2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie in ceea ce priveste modalitatea de interpretare si aplicare a dispozitiilor Codului de procedura fiscala este una absoluta pe toata durata de existenta a normei care a facut obiectul deciziei. Sanctionarea persoanei fizice, subiect activ al contraventiei de detinere in afara antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse marcarii, fara a fi marcate sau marcate necorespunzator ori cu marcaje false, indiferent daca are sau nu calitatea de antrepozitar sau comerciant, este determinata de survenirea unui eveniment legislativ care elimina solutia legislativa care a fundamentat decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie, aspect ce nu contravine cu nimic autoritatii de lucru judecat al acesteia vazuta ca garantie a principiului neretroactivitatii legii.

 

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

    CURTEA CONSTITUTIONALA

    In numele legii

    DECIDE:

 

    Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 14 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 46/2009 privind imbunatatirea procedurilor fiscale si diminuarea evaziunii fiscale, exceptie ridicata de Teodor Barsan in Dosarul nr. 4.257/305/2009 al Tribunalului Covasna.

    Definitiva si general obligatorie.

    Pronuntata in sedinta publica din data de 5 mai 2011.

 

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close