Pozitia CSM fata de decizia Senatului Romaniei de respingere a proiectului de lege referitor la promovarea practicii unitare

Consiliul Superior al Magistraturii, in colaborare cu Inalta Curte de Casatie si Justitie, asociatiile profesionale ale magistratilor si experti straini, au elaborat, in cadrul Proiectului de infratire institutionala PHARE RO/2007 – IB/JH/01 „Unificarea jurisprudentei instantelor si parchetelor din Romania”, proiectul Legii privind Promovarea Practicii Unitare la Nivelul Instantelor Judiciare.

Proiectul a fost demarat in anul 2009 iar, in anul2010, afost sesizat Ministerul Justitiei pentru initierea procedurii specifice.

Consiliul Superior al Magistraturii a considerat ca proiectul acestei legi, prin noutatea reglementarii si prin modificarile propuse Codului de procedura civila si Codului de procedura penala, da consistenta dispozitiilor art.126 alin. (3) din Constitutia Romaniei, republicata, care prevad ca Inalta Curte de Casatie si Justitie este instanta care asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre intregul sistem judiciar si ofera mecanismele procedurale eficiente care permit Inaltei Curti sa indeplineasca aceasta sarcina, atat atunci cand cauzele sunt judecate de catre aceasta, cat si atunci cand ele sunt judecate in ultima instanta de catre curti de apel sau tribunale.

Aceste considerente au fost sustinute si de conditionalitatile impuse prin rapoartele de monitorizare ale MCV .

Ministerul Justitiei a considerat prematura si a refuzat  promovarea acestui proiect de lege pe considerentul principal ca, la nivelul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, problemele de jurisprudenta neunitara invocate de instante sunt, de fapt, cu mici exceptii, consecinta interpretarii si aplicarii gresite a unor norme, si nu probleme de drept de natura sa determine pronuntarea unor hotarari diferite in aceeasi materie. Alte considerente s-au referit la faptul ca  „proiectul este sustenabil in tarile in care pregatirea profesionala a magistratilor este consolidata, si nu ridica problemele de precaritate dezvaluite in cadrul intalnirilor organizate la nivelul Inaltei Curti de Casatie si Justitie”, precum si la argumente privind independenta judecatorului, ce poate veni in contradictie cu hotararile de unificare care vor „forta” unificarea practicii, „calitatea” acestei hotarari, ce poate fi „cu usurinta contestata”, precum si dimensiunea resurselor umane existente la nivelul instantelor judecatoresti.

 In paralel, insa, Asociatia Magistratilor din Romania a sesizat Camera Deputatilor cu o varianta a proiectului de lege, sustinuta prin semnaturi de un grup de deputati din tot spectrul politic,  fiind astfel inregistrat la Camera Deputatilor ca propunere legislativa.

La data de 7 septembrie 2010 Secretariatul General al Camerei Deputatilor a Parlamentului Romaniei a trimis Consiliului Superior al Magistraturii, spre avizare, „propunerea legislativa privind promovarea practicii unitare si de modificare si completare a Legii nr.304/2004 privind organizarea judecatoreasca, a Codului de procedura civila si Codului de procedura penala”.

Propunerea legislativa a fost aprobata tacit de Camera Deputatilor, ulterior fiind transmisa si aflandu-se  in lucru la Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari, inca din luna noiembrie 2010.

La data de 31 octombrie 2011, Senatul Romaniei a respins proiectul de lege, exprimand o vointa politica aflata, evident, in contradictie cu eforturile depuse de sistemul judiciar in vederea unei reale reforme a justitiei din Romania. Refuzul Senatului de a retrimite acest proiect de lege  Comisiei juridice face, pe viitor, superflua orice referire a clasei politice la lipsa practicii unitare a instantelor judiciare.

CSM apreciaza ca fiind  dificil de acceptat si de inteles o astfel de lipsa de convergenta si polarizare diferita a puterii legislative in raport cu interesele justitiei si recomandarilor MCV.

 Aceasta atitudine  poate fi interpretata ca ostila sau, si mai rau, indiferenta fata de nevoile si problemele actuale ale justitiei romane, fata de eforturile unui sistem menit sa asigure continuitatea si stabilitatea statului de drept si – nu in ultimul rand – fata de un mecanism solicitat de Uniunea Europeana, al carei Membru este si statul roman.