Decizia Curtii Constitutionale nr. 1021/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 113 alin. (5) din Codul de procedura fiscala si art. 254 alin. (7) si art. 259 alin. (61) din Codul fiscal
In M. Of. nr. 711 din 10 octombrie 2011 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 1021/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 113 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala si art. 254 alin. (7) si art. 259 alin. (61) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Din cuprins:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 113 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala si art. 254 alin. (7) si art. 259 alin. (6^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Biroul Notarilor Publici Asociati Cirstoiu Valerica si Cirstoiu Marin din Pitesti in Dosarul nr. 12.720/280/2007 al Curtii de Apel Pitesti – Sectia civila, pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale si pentru cauze cu minori si de familie. Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.222D/2010.
La apelul nominal raspunde Marin Carstoiu pentru Biroul Notarilor Publici Asociati Cirstoiu Valerica si Cirstoiu Marin, lipsa fiind celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul autorului exceptiei de neconstitutionalitate, care solicita admiterea acesteia, aratand ca dispozitiile de lege criticate duc la o ingradire a dreptului de proprietate. In continuare, sustine ca, desi existenta datoriilor trebuie relevata, lipsa certificatului de atestare fiscala nu trebuie sa determine nulitatea actelor prin care se instraineaza cladiri, terenuri, respectiv mijloace de transport.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca dispozitiile de lege criticate reprezinta o masura de politica fiscala menita sa creasca gradul de colectare la bugetul de stat. De altfel, autorul exceptiei nu realizeaza o veritabila critica de neconstitutionalitate, ci doreste ca instanta de contencios constitutional sa legifereze o distinctie in functie de existenta sau inexistenta obligatiilor fiscale locale datorate autoritatii administratiei publice locale pe a carei raza teritoriala se afla inregistrat fiscal bunul, ceea ce excedeaza controlului de constitutionalitate. In final, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibila.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 25 martie 2010, pronuntata in Dosarul nr. 12.720/280/2007, Curtea de Apel Pitesti – Sectia civila, pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale si pentru cauze cu minori si de familie a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 113 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala si art. 254 alin. (7) si art. 259 alin. (6^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Biroul Notarilor Publici Asociati Cirstoiu Valerica si Cirstoiu Marin din Pitesti, intr-o cauza ce are ca obiect solutionarea recursului declarat impotriva deciziei civile pronuntate de Tribunalul Arges prin care s-a respins apelul impotriva sentintei civile pronuntate de Judecatoria Pitesti, sentinta prin care s-a constatat nulitatea absoluta a unui contract de vanzare-cumparare, retinandu-se ca la incheierea acestuia nu a existat certificatul de atestare fiscala.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile legale criticate limiteaza dreptul de dispozitie al proprietarului asupra bunurilor imobile detinute in proprietate. Totodata, obligativitatea obtinerii unui certificat de atestare fiscala chiar si in conditiile in care proprietarul si-a achitat obligatiile fiscale este de natura a aduce atingere dreptului de proprietate privata. In continuare, arata ca in cauza s-a refuzat eliberarea acestui certificat de atestare, desi nu existau creante fiscale.
Curtea de Apel Pitesti – Sectia civila, pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale si pentru cauze cu minori si de familie apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile de lege referitoare la obligatia contribuabilului de a prezenta un certificat de atestare fiscala din care sa rezulte plata tuturor obligatiilor fiscale datorate autoritatii administratiei publice locale, in cazul instrainarii unui imobil, nu sunt de natura a incalca prevederile referitoare la garantarea si ocrotirea proprietatii si sunt in acord cu art. 56 alin. (1) din Constitutie, care prevede obligatia cetatenilor de a contribui prin impozite si prin taxe la cheltuielile publice. Consacrand aceasta obligatie, Constitutia a prevazut si limitele acesteia, care reprezinta, printre altele, o garantie constitutionala a dreptului de proprietate privata. In plus, dispozitiile legale criticate sunt in deplina concordanta cu prevederile art. 139 alin. (2) din Constitutie potrivit carora “impozitele si taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judetene, in limitele si in conditiile legii”.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze prezenta exceptie.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il reprezinta dispozitiile art. 113 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, si art. 254 alin. (7) si art. 259 alin. (6^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificarile si completarile ulterioare.
Textele criticate au urmatorul continut:
– Art. 113 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala: “Pentru instrainarea dreptului de proprietate asupra cladirilor, terenurilor si a mijloacelor de transport, contribuabilii trebuie sa prezinte certificate de atestare fiscala prin care sa se ateste achitarea tuturor obligatiilor fiscale locale datorate autoritatii administratiei publice locale pe a carei raza se afla inregistrat fiscal bunul ce se instraineaza. Actele prin care se instraineaza cladiri, terenuri, respectiv mijloace de transport, cu incalcarea prevederilor prezentului alineat, sunt nule de drept.”;
– Art. 254 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal: “Instrainarea unei cladiri, prin oricare dintre modalitatile prevazute de lege, nu poate fi efectuata pana cand titularul dreptului de proprietate asupra cladirii respective nu are stinse orice creante fiscale locale, cu exceptia obligatiilor fiscale aflate in litigiu, cuvenite bugetului local al unitatii administrativ-teritoriale unde este amplasata cladirea sau al celei unde isi are domiciliul fiscal contribuabilul in cauza, cu termene de plata scadente pana la data de intai a lunii urmatoare celei in care are loc instrainarea. Atestarea achitarii obligatiilor bugetare se face prin certificatul fiscal emis de compartimentul de specialitate al autoritatilor administratiei publice locale. Actele prin care se instraineaza cladiri cu incalcarea prevederilor prezentului alineat sunt nule de drept.”;
– Art. 259 alin. (6^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal: “Instrainarea unui teren, prin oricare dintre modalitatile prevazute de lege, nu poate fi efectuata pana cand titularul dreptului de proprietate asupra terenului respectiv nu are stinse orice creante fiscale locale, cu exceptia obligatiilor fiscale aflate in litigiu, cuvenite bugetului local al unitatii administrativ-teritoriale unde este amplasat terenul sau al celei unde isi are domiciliul fiscal contribuabilul in cauza, cu termene de plata scadente pana la data de intai a lunii urmatoare celei in care are loc instrainarea. Atestarea achitarii obligatiilor bugetare se face prin certificatul fiscal emis de compartimentul de specialitate al autoritatilor administratiei publice locale. Actele prin care se instraineaza terenuri cu incalcarea prevederilor prezentului alineat sunt nule de drept.”
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii, autorul exceptiei invoca prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (1) referitoare la universalitate, art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea in drepturi, art. 44 alin. (2) referitoare la dreptul de proprietate privata si art. 53 referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi si al unor libertati.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate prevad ca instrainarea unui teren sau a unei constructii nu poate fi efectuata, sub sanctiunea nulitatii absolute a actului translativ de proprietate, pana cand titularul dreptului de proprietate asupra terenului respectiv nu are stinse orice creante fiscale locale, cu exceptia obligatiilor fiscale aflate in litigiu, cuvenite bugetului local al unitatii administrativ-teritoriale unde este amplasat terenul sau al celei unde isi are domiciliul fiscal contribuabilul in cauza.
Curtea constata ca nu poate retine critica de neconstitutionalitate formulata, intrucat aceasta neaga legiuitorului competenta conferita prin Constitutie de a reglementa cadrul in care titularul unui drept are posibilitatea sa si-l valorifice, luand in considerare drepturile si interesele legitime ale celorlalti titulari, pe care este tinut sa le respecte. In jurisprudenta sa constanta instanta de contencios constitutional a statuat ca absolutizarea exercitiului unui drept ar avea ca revers negarea drepturilor altor titulari, carora autoritatea statala le datoreaza in egala masura ocrotire, situatie de neconceput intr-un stat de drept. Intrucat chiar textul constitutional referitor la garantarea dreptului de proprietate statorniceste ca limitele si continutul acestuia sunt stabilite prin lege, exercitarea unui drept de catre titularul sau nu poate avea loc decat intr-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, carora li se subsumeaza si instituirea unor conditii, care, daca nu sunt respectate, fac ca valorificarea respectivului drept sa nu mai fie posibila. Curtea a constatat ca, departe de a constitui o negare a dreptului in sine, asemenea exigente dau expresie ordinii de drept, precum si drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, carora statul este tinut sa le acorde ocrotire in egala masura.
Totodata, Curtea constata ca, prin Decizia nr. 1.069 din 14 iulie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009, a statuat ca ratiunea care a stat la baza solutiei legislative criticate a fost crearea unui climat de stabilitate si securitate juridica, precum si preocuparea statului in a gasi metode eficiente pentru a determina contribuabilul sa isi execute obligatiile fiscale, indiferent de natura si cuantumul lor. Astfel, Curtea a retinut ca o asemenea masura este expresia obligatiei pozitive a statului de a asigura ritmicitatea si certitudinea alimentarii bugetelor locale cu sumele de bani aferente obligatiilor fiscale care revin in sarcina contribuabililor. Prin urmare, faptul ca legiuitorul a conditionat instrainarea unui teren sau a unei cladiri de stingerea tuturor creantelor fiscale locale ale titularului dreptului de proprietate nu echivaleaza cu instituirea unei incapacitati de a vinde sau de a dona bunul imobil in cauza, ci, din contra, o asemenea conditionare este menita sa asigure in mod eficient indeplinirea unei obligatii legale si constitutionale a persoanelor fizice sau juridice, si anume plata sarcinilor fiscale, indiferent de natura lor, la bugetele locale. Asa fiind, Curtea a constatat ca dispozitiile de lege care instituie obligativitatea dobandirii certificatului de atestare fiscala drept conditie pentru instrainarea dreptului de proprietate asupra cladirilor, terenurilor si a mijloacelor de transport sunt constitutionale.
Solutia si considerentele cuprinse in decizia mentionata isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza, neintervenind elemente noi, de natura a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 113 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala si art. 254 alin. (7) si art. 259 alin. (6^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Biroul Notarilor Publici Asociati Cirstoiu Valerica si Cirstoiu Marin din Pitesti in Dosarul nr. 12.720/280/2007 al Curtii de Apel Pitesti – Sectia civila, pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale si pentru cauze cu minori si de familie.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 14 iulie 2011.