Decizia Curtii Constitutionale nr. 1052/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (1) – (4) din Codul fiscal

In M. Of. nr. 728 din 17 octombrie 2011 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 1052/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (1) – (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Din cuprins:

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Interro” – S.R.L. din Targu Mures in Dosarul nr. 8.442/320/2009 al Judecatoriei Targu Mures. Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.775D/2010.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.

Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata. In acest sens, face referire la jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale.

 

CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

Prin Incheierea din 25 februarie 2010, pronuntata in Dosarul nr. 8.442/320/2009, Judecatoria Targu Mures a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Interro” – S.R.L. din Targu Mures intr-o cauza ce are ca obiect anularea somatiei si a titlului executoriu emis de Directia Generala a Finantelor Publice Mures – Administratia Finantelor Publice a Municipiului Targu Mures in cadrul unei contestatii la executare.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca prin obligarea agentilor economici, care pe parcursul anului 2009, nu au inregistrat activitate economica, de a achita un impozit minim in raport cu veniturile totale inregistrate la nivelul anului 2008, reprezinta o incalcare a liberei concurente prevazute de Legea fundamentala. Totodata, textul criticat vine in contradictie si cu prevederile art. 44 alin. (2) si art. 56 alin. (2). Desi art. 4 din Codul fiscal prevede ca acesta se modifica si se completeaza numai prin lege, promovata, de regula, cu 6 luni inainte de data intrarii in vigoare a acesteia, orice modificare sau completare intrand in vigoare cu incepere din prima zi a anului urmator celui in care a fost adoptata prin lege, textele criticate au intrat in vigoare la data de 1 mai 2009, nerespectand art. 4 din Codul fiscal.

Judecatoria Targu Mures apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze prezenta exceptie.

Instanta de judecata a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009. Se observa ca dispozitiile art. 32 pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 modifica pe cele ale art. 18 alin. (1) – (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Asa fiind, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 18 alin. (1) – (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. Ulterior sesizarii Curtii, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 669 din 30 septembrie 2010, a fost publicata Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Potrivit art. II din ordonanta, aceasta intra in vigoare incepand cu data de 1 octombrie 2010. Potrivit art. I pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2010, art. 18 alin. (2) – (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal se abroga.

Textele de lege criticate au urmatorul cuprins: “(1) Contribuabilii care desfasoara activitati de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizeaza aceste venituri in baza unui contract de asociere, si in cazul carora impozitul pe profit datorat pentru activitatile prevazute in acest articol este mai mic decat 5% din veniturile respective sunt obligati la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri inregistrate.

(2) Contribuabilii, cu exceptia celor prevazuti la alin. (1), la art. 13 lit. c) – e), art. 15 si 38, in cazul carora impozitul pe profit este mai mic decat suma impozitului minim pentru transa de venituri totale corespunzatoare, prevazute la alin. (3), sunt obligati la plata impozitului la nivelul acestei sume.

(3) Pentru aplicarea prevederilor alin. (2), sumele corespunzatoare impozitului minim, stabilite in functie de veniturile totale inregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, sunt urmatoarele:

________________________________________________

|  Venituri totale anuale  | Impozit minim anual |

|          (lei)           |        (lei)        |

|__________________________|_____________________|

| 0 – 52.000               |          2.200      |

|__________________________|_____________________|

| 52.001 – 215.000         |          4.300      |

|__________________________|_____________________|

| 215.001 – 430.000        |          6.500      |

|__________________________|_____________________|

| 430.001 – 4.300.000      |          8.600      |

|__________________________|_____________________|

| 4.300.001 – 21.500.000   |         11.000      |

|__________________________|_____________________|

| 21.500.001 – 129.000.000 |         22.000      |

|__________________________|_____________________|

| Peste 129.000.001        |         43.000      |

|__________________________|_____________________|

 

(4) Pentru incadrarea in transa de venituri totale prevazuta la alin. (3), se iau in calcul veniturile totale, obtinute din orice sursa, inregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, din care se scad:

a) veniturile din variatia stocurilor;

b) veniturile din productia de imobilizari corporale si necorporale;

c) veniturile din exploatare, reprezentand cota-parte a subventiilor guvernamentale si a altor resurse pentru finantarea investitiilor;

d) veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, conform reglementarilor legale;

e) veniturile rezultate din anularea datoriilor si a majorarilor datorate bugetului statului, care nu au fost cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, conform reglementarilor legale;

f) veniturile realizate din despagubiri de la societatile de asigurare;

g) veniturile prevazute la art. 20 lit. d).”

In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii legale, autoarea exceptiei invoca incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 44 alin. (2) referitoare la dreptul de proprietate privata, art. 56 alin. (2) referitoare la asezarea justa a sarcinilor fiscale si art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a) si b) referitoare la economie. De asemenea, sunt invocate si prevederile art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

1. Ulterior sesizarii Curtii Constitutionale, dispozitiile art. 18 alin. (2) – (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost abrogate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2010, in prezent aceste dispozitii nemaifiind in vigoare.

Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, nepublicata inca la data pronuntarii prezentei decizii, Curtea a stabilit ca sintagma “in vigoare” din cuprinsul dispozitiilor art. 29 alin. (1) si ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, este constitutionala in masura in care se interpreteaza in sensul ca sunt supuse controlului de constitutionalitate si legile sau ordonantele ori dispozitiile din legi sau din ordonante ale caror efecte juridice continua sa se produca si dupa iesirea lor din vigoare.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, desi nu mai sunt in vigoare, dispozitiile art. 18 alin. (2) – (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal isi produc in continuare efectele juridice. Astfel, aceste prevederi constituie temeiul juridic utilizat pentru calculul impozitului datorat de autorul exceptiei. In acest caz, Curtea are competenta de a controla constitutionalitatea dispozitiilor legale ale art. 18 alin. (2) – (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, chiar daca ele nu mai sunt in vigoare la data pronuntarii prezentei decizii.

2. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca regula generala in materia impozitelor si taxelor este cuprinsa in art. 139 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia “Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”. De asemenea, potrivit art. 56 din Constitutie, contributia cetatenilor la cheltuielile publice constituie o indatorire fundamentala a acestora, neputandu-se retine, in consecinta, ca prin stabilirea pe cale legala a unui impozit s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane.

Din aceste reglementari constitutionale rezulta ca stabilirea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat intra in competenta exclusiva a legiuitorului, acesta avand dreptul exclusiv de a stabili cuantumul impozitelor si taxelor si de a opta pentru acordarea unor exceptari sau scutiri de la aceste obligatii in favoarea anumitor categorii de contribuabili si in anumite perioade de timp, in functie de situatiile conjuncturale, dar, evident, si in raport cu situatia economico-financiara a tarii in perioadele respective.

Intrucat, astfel cum s-a aratat, stabilirea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat, precum si a conditiilor de impozitare intra in competenta exclusiva a legiuitorului, adoptand reglementarea criticata, Guvernul, in calitatea sa de legiuitor delegat, a actionat in limitele acestei competente, prin stabilirea unei baze impozabile certe care sa asigure un tratament echitabil si corect pentru toti, neputandu-se retine ca astfel ar fi contravenit principiului asezarii juste a sarcinilor fiscale.

In ceea ce priveste critica potrivit careia se realizeaza o neconcordanta intre prevederile Codului fiscal si cele ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 34/2009, fapt ce determina neconstitutionalitatea textului criticat, se constata ca aceasta nu poate fi primita. Astfel, in jurisprudenta sa constanta, instanta de contencios constitutional a statuat ca examinarea constitutionalitatii unui text de lege are in vedere compatibilitatea acestui text cu dispozitiile constitutionale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale intre ele si raportarea concluziei ce ar rezulta din aceasta comparatie la dispozitii ori principii ale Constitutiei.

In acest sens, s-a pronuntat Curtea Constitutionala si prin Decizia nr. 1.286 din 14 octombrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 824 din 9 decembrie 2010 si Decizia nr. 1.359 din 21 octombrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 822 din 9 decembrie 2010.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

In numele legii

DECIDE:

 

Respinge ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (1) – (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Interro” – S.R.L. din Targu Mures in Dosarul nr. 8.442/320/2009 al Judecatoriei Targu Mures.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata in sedinta publica din data de 14 iulie 2011.