RIL admis. Decizia ICCJ nr. 9/2011

In M. Of. nr. 717 din 12 octombrie 2011 a fost publicata Decizia nr. 9/2011 a ICCJ – Completul competent sa judece recursul in interesul legii.

Din cuprins:

Completul competent sa judece recursul in interesul legii ce formeaza obiectul Dosarului nr. 8/2011 este legal constituit conform dispozitiilor art. 414^4 alin. 3 din Codul de procedura penala, modificat si completat prin Legea nr. 202/2010, raportat la art. 27^2 din Regulamentul de organizare si functionare administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, modificat si completat prin Hotararea Colegiului de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 24/2010.

Sedinta completului este prezidata de doamna judecator Livia Doina Stanciu, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este reprezentat de doamna Gabriela Scutea, procuror adjunct al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

La sedinta de judecata participa magistratul-asistent din cadrul Sectiei penale, doamna Marcela Radu, desemnat in conformitate cu dispozitiile art. 27^3 din Regulamentul de organizare si functionare administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, modificat si completat prin Hotararea Colegiului de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 24/2010.

Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursul in interesul legii a luat in examinare recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie cu privire la stabilirea remediului procesual – revizuire sau contestatie la executare – al hotararilor definitive de condamnare a unor persoane sub o identitate nereala.

Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, astfel cum a fost formulat si motivat in scris, si a solicitat admiterea acestuia ca urmare a constatarii existentei unei jurisprudente neunitare cu privire la remediul procesual – revizuire sau contestatie la executare – al hotararilor definitive de condamnare a unei persoane sub o identitate nereala, aratand ca opinia procurorului general este in sensul ca singurul remediu de indreptare a erorii condamnarii unei persoane sub o identitate falsa este revizuirea intemeiata pe dispozitiile art. 394 lit. a) din Codul de procedura penala.

Presedintele completului de judecata, doamna judecator Livia Doina Stanciu, a declarat dezbaterile inchise, iar completul de judecata a ramas in pronuntare asupra recursului in interesul legii.

 

INALTA CURTE,

deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:

 

1. Problema de drept ce a generat practica neunitara

Prin recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a aratat ca in practica judiciara nationala nu exista un punct de vedere unitar cu privire la remediul procesual – revizuire sau contestatie la executare – al hotararilor definitive de condamnare a unor persoane sub o identitate nereala.

 

2. Examenul jurisprudential

Prin recursul in interesul legii se arata ca, in urma verificarii jurisprudentei la nivel national cu privire la determinarea remediului procesual al hotararilor definitive de condamnare a unor persoane sub o identitate nereala, a fost relevata o practica neunitara, respectiv revizuirea intemeiata pe dispozitiile art. 394 lit. a) din Codul de procedura penala sau contestatia la executare prevazuta de dispozitiile art. 461 lit. b) sau lit. c) teza a II-a din Codul de procedura penala.

 

3. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti

3.1. Intr-o prima orientare a practicii, eroarea condamnarii unei persoane sub o identitate falsa a fost indreptata de unele instante pe calea revizuirii prevazute de dispozitiile art. 394 lit. a) din Codul de procedura penala, argumentandu-se ca prezentarea autorului faptei sub o identitate falsa si condamnarea sub aceasta identitate constituie o imprejurare ce nu a fost cunoscuta instantelor la solutionarea cauzei.

3.2. Intr-o a doua orientare a practicii, s-a considerat ca eroarea condamnarii unei persoane sub o identitate nereala poate fi remediata prin intermediul contestatiei la executare reglementate de dispozitiile art. 461 lit. b) sau lit. c) teza a II-a din Codul de procedura penala.

S-a argumentat de catre instante ca, daca in timpul executarii pedepsei se constata ca persoana vinovata de savarsirea infractiunii are o alta identitate decat cea sub care a fost condamnata, eroarea poate fi remediata pe calea contestatiei la executare, faptul constatat reprezentand situatia in care executarea este indreptata impotriva altei persoane decat cea prevazuta in hotararea de condamnare sau o impiedicare la executare.

 

4. Opinia procurorului general

Procurorul general a opinat pentru prima orientare jurisprudentiala, solicitand sa se constate ca, in cazul hotararilor judecatoresti definitive privind condamnarea unor persoane sub o alta identitate decat cea reala, revizuirea intemeiata pe dispozitiile art. 394 lit. a) din Codul de procedura penala constituie singurul remediu procesual pentru inlaturarea erorii existente.

In argumentarea solutiei propuse s-a aratat ca identitatea nereala (fictiva – atunci cand persoana nu exista in realitate ori falsa – atunci cand persoana exista in realitate, dar nu este autor al infractiunii, identitatea fiind folosita fraudulos de autorul infractiunii) a persoanei condamnate definitiv printr-o hotarare judecatoreasca reprezinta o eroare judiciara, respectiv o eroare de fapt comisa de instanta in stabilirea/aprecierea vinovatiei unei persoane.

De asemenea, s-a aratat ca revizuirea presupune o eroare care decurge din inexacta stabilire a starii de fapt (intelegand prin aceasta si autorul faptului) si, ca atare, constituie singura modalitate de inlaturare a erorii generate de identitatea nereala a persoanei condamnate definitiv.

Aceasta concluzie se intemeiaza si pe functia procesuala a revizuirii, care permite descoperirea, adunarea si aducerea in fata justitiei a materialului probator care sa permita constatarea si inlaturarea erorii.

 

5. Raportul asupra recursului in interesul legii

Proiectul de solutie propus prin raportul intocmit in cauza a vizat rezolvarea distincta a situatiilor decurgand din condamnarea unei persoane sub o identitate falsa, dupa cum persoana condamnata savarsise sau nu infractiunea pentru care fusese trimisa in judecata.

In argumentarea solutiei dihotomice propuse s-a aratat ca revizuirea si contestatia la executare, reglementate distinct in dispozitiile legii procesuale penale, au ca obiect si finalitate rezolvarea unor situatii distincte, revizuirea fiind conceputa pentru inlaturarea unor erori de fapt, in timp ce contestatia la executare constituie mijlocul procedural prevazut pentru rezolvarea oricaror incidente ivite cu ocazia punerii in executare a hotararii de condamnare.

Ca urmare, s-a opinat ca sunt supuse cazului de revizuire prevazut de art. 394 lit. a) din Codul de procedura penala numai acele hotarari definitive prin care a fost condamnata alta persoana decat autorul infractiunii, iar pentru situatia in care persoana vinovata si-a atribuit in mod fraudulos identitatea unei alte persoane sau a unei persoane inexistente si a fost condamnata sub aceasta identitate nereala este incident cazul de contestatie la executare prevazut de art. 461 lit. d) teza a II-a din Codul de procedura penala, ce vizeaza orice alt incident ivit in cursul executarii.

 

6. Inalta Curte:

Revizuirea constituie o cale extraordinara de atac care poate fi exercitata impotriva hotararilor judecatoresti definitive pronuntate de instantele penale, avand caracterul unei cai de atac de retractare care permite instantei penale sa revina asupra propriei sale hotarari si, in acelasi timp, caracterul unei cai de atac de fapt, prin care sunt constatate si inlaturate erorile judiciare in rezolvarea cauzelor penale.

Revizuirea se formuleaza impotriva unei hotarari care a dobandit autoritate de lucru judecat, in temeiul unor fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei, descoperite dupa judecata si care fac dovada ca aceasta se intemeiaza pe o eroare judiciara.

Prin raportare, contestatia la executare este un mijloc procesual, cu caracter jurisdictional, care poate fi folosit inainte de punerea in executare a hotararii penale definitive, in cursul executarii si chiar dupa ce s-a executat pedeapsa, dar in legatura cu executarea acesteia.

Potrivit dispozitiilor art. 461 din Codul de procedura penala, contestatia contra executarii hotararii penale poate fi formulata in cazurile expres si limitativ prevazute in cuprinsul acestui text de lege, fiind o modalitate de inlaturare sau modificare a pedepsei, fara insa a putea fi analizate ori reanalizate aspecte de fond deja avute in vedere de instante la momentul solutionarii cauzei sau aspecte care sunt legate de alte institutii de drept cu reglementare distincta, cum sunt dispozitiile privind liberarea conditionata.

Prin urmare, pe calea contestatiei la executare nu se poate schimba sau modifica solutia care a capatat autoritate de lucru judecat, hotararea de condamnare nefiind rezultatul unei erori judiciare in niciuna dintre ipotezele prevazute de art. 461 din Codul de procedura penala.

Potrivit art. 394 lit. a) si art. 394 alin. 2 din Codul de procedura penala, revizuirea poate fi ceruta cand s-au descoperit fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei, daca pe baza faptelor ori imprejurarilor noi se poate dovedi netemeinicia hotararii de achitare, de incetare a procesului penal sau de condamnare.

Din interpretarea textelor de lege mentionate rezulta ca revizuirea intemeiata pe dispozitiile art. 394 lit. a) din Codul de procedura penala se refera la situatia in care eroarea judiciara a condus la pronuntarea unei hotarari radical opuse celei care trebuia pronuntata daca nu se comitea eroarea, insasi natura solutiei de baza fiind viciata (in loc de achitare s-a pronuntat o condamnare sau in loc de condamnare s-a pronuntat o achitare).

O astfel de eroare judiciara exista cand persoana condamnata nu este autorul infractiunii, o alta persoana utilizand in mod fraudulos identitatea celui condamnat.

In acest caz, admitand cererea de revizuire, instanta va anula hotararea atacata si va pronunta o alta hotarare, in conformitate cu situatia reala, respectiv va achita persoana a carei identitate a fost folosita de autorul infractiunii si, totodata, va condamna autorul infractiunii sub identitatea sa reala, cu mentiunile care se impun in raport cu situatia procesuala proprie cauzei rejudecate.

Prin urmare, hotararile definitive in care persoana condamnata nu este autorul infractiunii, o alta persoana utilizand in mod fraudulos identitatea celui condamnat, sunt supuse cazului de revizuire prevazut de art. 394 lit. a) din Codul de procedura penala.

Cu totul alta este situatia persoanei vinovate de savarsirea faptei, dar care a fost condamnata sub o identitate fictiva sau falsa.

In situatia expusa nu poate fi invocata contestatia la executare pe temeiul prevazut de art. 461 lit. b) din Codul de procedura penala, potrivit caruia executarea este indreptata impotriva altei persoane decat cea prevazuta in hotararea de condamnare, intrucat executarea priveste efectiv persoana prevazuta in hotararea de condamnare, insa aceasta a uzat in mod fraudulos de o alta identitate, pe care instanta nu a cunoscut-o.

In acest caz, eroarea (datorata unei asemanari sau insuficiente precizii in legatura cu datele de identitate privitoare la persoana condamnatului, nume foarte comun, domicilii identice) apartine organului de executare care executa mandatul, iar nu instantei, asa cum este cazul condamnarii definitive a unei persoane sub o identitate nereala.

In egala masura, descoperirea adevaratei identitati a condamnatului nu constituie o impiedicare la executare in sensul dispozitiilor art. 461 lit. c) teza a II-a din Codul de procedura penala, intrucat in situatia nominalizata impiedicarea la executare nu intervine datorita unor cauze legale care opresc executarea (de pilda, o suspendare a executarii in cazul unui recurs peste termenul prevazut de art. 385^3 alin. 2 cu referire la art. 365 alin. 2 din Codul de procedura penala).

Cu toate acestea, prin efectul produs, situatia analizata, intervenita in cursul executarii, constituie un incident dintre cele prevazute de art. 461 lit. d) din Codul de procedura penala, respectiv cand se invoca amnistia, prescriptia, gratierea sau orice alta cauza de stingere ori de micsorare a pedepsei, precum si orice alt incident ivit in cursul executarii.

In aceasta situatie, condamnatul, desi sub alt nume decat cel real, a fost judecat intr-un proces in cadrul caruia a beneficiat de toate garantiile procesuale specifice unui proces echitabil.

Prin urmare, sub aspectul existentei infractiunii, al stabilirii faptului ca infractiunea a fost comisa de condamnat si al existentei vinovatiei acestuia, hotararea de condamnare nu este rezultatul unei erori judiciare, astfel incat o eventuala posibilitate acordata condamnatului de a exercita calea extraordinara de atac a revizuirii ar insemna o incalcare a prevederilor art. 394 alin. 2 din Codul de procedura penala, intrucat s-ar ajunge in situatia de a fi parcurs un nou ciclu procesual, ceea ce, desigur, constituie un abuz de drept.

Dimpotriva, in cazul in care cel condamnat nu este autorul infractiunii, o alta persoana utilizand in mod fraudulos identitatea sa, indreptarea erorii judiciare nu poate fi realizata decat pe calea revizuirii, deoarece se tinde implicit la dovedirea nevinovatiei.

Asa fiind, hotararile definitive in care persoana condamnata nu este autorul infractiunii, o alta persoana utilizand in mod fraudulos identitatea celui condamnat, sunt supuse cazului de revizuire prevazut de art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, iar hotararile definitive prin care o persoana care a savarsit o infractiune si uzand in mod fraudulos de identitatea altei persoane sau a unei persoane inexistente a fost condamnata sub o identitate nereala sunt supuse cazului de contestatie la executare prevazut de art. 461 lit. d) teza a II-a din Codul de procedura penala, ce vizeaza orice alt incident ivit in cursul executarii.

 

Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 414^4 si al art. 414^5 din Codul de procedura penala, astfel cum a fost modificat si completat prin Legea nr. 202/2010,

 

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

In numele legii

DECIDE:

 

Admite recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si stabileste ca:

Hotararile definitive in care persoana condamnata nu este autorul infractiunii, o alta persoana utilizand in mod fraudulos identitatea celui condamnat, sunt supuse cazului de revizuire prevazut de art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala.

Hotararile definitive prin care o persoana care a savarsit o infractiune si uzand in mod fraudulos de identitatea altei persoane sau a unei persoane inexistente a fost condamnata sub o identitate nereala sunt supuse cazului de contestatie la executare prevazut de art. 461 lit. d) teza a II-a din Codul de procedura penala, ce vizeaza orice alt incident ivit in cursul executarii.

Obligatorie, potrivit art. 414^5 alin. 4 din Codul de procedura penala.

Pronuntata in sedinta publica, astazi, 6 iunie 2011.

 

 

 

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close