Decizia Curtii Constitutionale nr. 1224/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 din Codul de procedura fiscala

In M. Of. nr. 796 din 10 noiembrie 2011 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 1224/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala si art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Din cuprins:

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala si ale art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicata de Compania Nationala de Cai Ferate “C.F.R.” – S.A. – Regionala Bucuresti in Dosarul nr. 1.329/120/2010 al Tribunalului Dambovita – Sectia comerciala si de contencios administrativ. Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 4.515D/2010.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.

Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.

 

CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

Prin Incheierea din 5 noiembrie 2010, pronuntata in Dosarul nr. 1.329/120/2010, Tribunalul Dambovita – Sectia comerciala si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala si art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicata de Compania Nationala de Cai Ferate “C.F.R.” – S.A. – Regionala Bucuresti intr-o cauza ce are ca obiect anularea in parte a unei decizii de impunere.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca textele de lege criticate incalca prevederile art. 16, art. 21 si art. 24 din Constitutie, precum si art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece “incalca liberul acces la justitie si dreptul la un proces echitabil solutionat de o instanta de judecata prevazuta de lege”.

Tribunalul Dambovita – Sectia comerciala si de contencios administrativ apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il reprezinta dispozitiile art. 205 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificarile si completarile ulterioare, si art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala a fost aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 174/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 465 din 25 mai 2004.

Textele criticate au urmatorul continut:

– Art. 205 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala: “(1) Impotriva titlului de creanta, precum si impotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestatie potrivit legii. Contestatia este o cale administrativa de atac si nu inlatura dreptul la actiune al celui care se considera lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, in conditiile legii.

(2) Este indreptatit la contestatie numai cel care considera ca a fost lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.

(3) Baza de impunere si impozitul, taxa sau contributia stabilite prin decizie de impunere se contesta numai impreuna.

(4) Pot fi contestate in conditiile alin. (3) si deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contributii sau alte sume datorate bugetului general consolidat.

(5) In cazul deciziilor referitoare la baza de impunere, reglementate potrivit art. 89 alin. (1), contestatia se poate depune de orice persoana care participa la realizarea venitului.

(6) Bazele de impunere constatate separat intr-o decizie referitoare la baza de impunere pot fi atacate numai prin contestarea acestei decizii.”;

– Art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: “Inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autoritatii publice emitente sau autoritatii ierarhic superioare, daca aceasta exista, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia.”

In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii, autorii exceptiei invoca prevederile constitutionale ale art. 16 referitor la egalitatea in drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justitie si art. 24 referitor la dreptul la aparare. De asemenea, sunt invocate si prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 din Codul de procedura fiscala, Curtea constata ca s-a mai pronuntat in raport cu critici identice de neconstitutionalitate si, de fiecare data, a constatat constitutionalitatea acestui text legal. Spre exemplu, prin Decizia nr. 132 din 25 februarie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 219 din 8 aprilie 2010, si prin Decizia nr. 687 din 12 iunie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 563 din 25 iulie 2008, Curtea a stabilit ca instituirea recursului prealabil sau gratios reprezinta o modalitate simpla, rapida si scutita de taxa de timbru, prin care persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica are posibilitatea de a obtine recunoasterea dreptului pretins sau a interesului sau legitim direct de la organul emitent. Se realizeaza astfel, pe de o parte, protectia persoanei vatamate si a administratiei, iar, pe de alta parte, degrevarea instantelor judecatoresti de contencios administrativ de acele litigii care pot fi solutionate pe cale administrativa, dandu-se expresie principiului celeritatii. Prin urmare, Curtea a statuat ca parcurgerea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fara caracter jurisdictional nu ingradeste dreptul de acces liber la justitie, atat timp cat decizia organului administrativ poate fi atacata in fata unei instante judecatoresti. In acelasi sens, Curtea s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 927 din 18 octombrie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007, sau Decizia nr. 382 din 17 aprilie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2007.

In ceea ce priveste dispozitiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea constata ca si asupra constitutionalitatii acestora s-a mai pronuntat. Astfel, prin Decizia nr. 973 din 6 iulie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 561 din 10 august 2010, Curtea a respins ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate, retinand ca procedura prealabila reglementata de textul de lege criticat nu este de natura sa afecteze dreptul de acces liber la justitie ori dreptul la un proces echitabil si ca instituirea recursului prealabil sau gratios reprezinta o modalitate simpla, rapida si scutita de taxa de timbru, prin care persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica are posibilitatea de a obtine recunoasterea dreptului pretins sau a interesului sau legitim direct de la organul emitent. De altfel, prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994 privind liberul acces la justitie al persoanelor in apararea drepturilor, libertatilor si intereselor lor legitime, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constitutionala a statuat cu valoare de principiu ca este de competenta exclusiva a legiuitorului de a institui asemenea proceduri destinate, in general, sa asigure solutionarea mai rapida a unor categorii de litigii, descongestionarea instantelor judecatoresti de cauzele ce pot fi rezolvate pe aceasta cale, evitarea cheltuielilor de judecata, iar legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, ca si modalitatile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justitie presupunand posibilitatea neingradita a celor interesati de a utiliza aceste proceduri, in formele si in modalitatile instituite de lege.

Intrucat criticile de neconstitutionalitate din prezenta cauza privesc, in esenta, aceleasi aspecte si avand in vedere ca nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia si considerentele deciziei mentionate isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

In numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala si ale art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicata de Compania Nationala de Cai Ferate “C.F.R.” – S.A. – Regionala Bucuresti in Dosarul nr. 1.329/120/2010 al Tribunalului Dambovita – Sectia comerciala si de contencios administrativ.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata in sedinta publica din data de 20 septembrie 2011.