Modificarea si completarea Regulamentului BNR si al CNVM nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului institutiilor de credit si al firmelor de investitii

In M. Of. nr. 800 din 11 noiembrie 2011 a fost publicat Ordinul comun al Bancii Nationale a Romaniei si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 20/85/2011 privind aprobarea Regulamentului Bancii Nationale a Romaniei si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 22/14/2011 pentru modificarea si completarea Regulamentului Bancii Nationale a Romaniei si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului institutiilor de credit si al firmelor de investitii.

Din cuprins:

ART. 1

Se aproba Regulamentul Bancii Nationale a Romaniei si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 22/14/2011 pentru modificarea si completarea Regulamentului Bancii Nationale a Romaniei si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului institutiilor de credit si al firmelor de investitii, prevazut in anexa care face parte integranta din prezentul ordin.

ART. 2

Prezentul ordin si regulamentul mentionat la art. 1 se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

ART. 3

Banca Nationala a Romaniei si Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare vor urmari ducerea la indeplinire a prevederilor prezentului ordin.

 

ANEXA 1

 

REGULAMENTUL Nr. 22/14/2011

pentru modificarea si completarea Regulamentului Bancii Nationale a Romaniei si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului institutiilor de credit si al firmelor de investitii

 

ART. I

Regulamentul Bancii Nationale a Romaniei si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului institutiilor de credit si al firmelor de investitii, aprobat prin Ordinul Bancii Nationale a Romaniei si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 19/116/2006, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.035 si 1.035 bis din 28 decembrie 2006, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:

1. La articolul 2 alineatul (1), dupa teza a VI-a se introduce o noua teza, teza a VII-a, cu urmatorul cuprins:

“Expresiile <<pozitie din securitizare>> si <<pozitie din resecuritizare>> au semnificatia prevazuta de Regulamentul BNR-CNVM nr. 18/16/2010 privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor securitizate si pozitiilor din securitizare, cu modificarile si completarile ulterioare.”

2. La articolul 9 alineatul (1), litera a) se modifica si va avea urmatorul cuprins:

“a) cerintele de capital, calculate in conformitate cu metodele si optiunile prevazute in anexele nr. I, II si, daca este cazul, in anexa nr. V, pentru activitatile legate de portofoliul de tranzactionare, respectiv la pct. 1 – 4 din anexa nr. II, pentru activitatile din afara portofoliului de tranzactionare;”.

3. La anexa nr. I punctul 8 primul paragraf, partea introductiva se modifica si va avea urmatorul cuprins:

“8. Atunci cand se calculeaza cerinta de capital pentru riscul de piata a partii care isi asuma riscul de credit (vanzatorul de protectie), in lipsa unor dispozitii contrare, se utilizeaza valoarea notionala a contractului instrumentului derivat de credit. Fara a aduce atingere primei teze, institutia poate opta pentru inlocuirea valorii notionale cu valoarea notionala minus eventualele modificari ale valorii pe piata a instrumentului derivat de credit, intervenite de la initierea tranzactiei. In scopul calcularii cerintei pentru riscul specific, alta decat pentru instrumente de tip total return swap, se utilizeaza scadenta contractului instrumentului derivat de credit in locul scadentei obligatiei. Pozitiile sunt determinate dupa cum urmeaza:”.

4. La anexa nr. I al treilea paragraf al punctului (V) de la primul paragraf al punctului 8 se modifica si va avea urmatorul cuprins:

“Atunci cand un instrument derivat de credit de tip n-th-to-default (al n-lea caz de neplata) beneficiaza de un rating extern, vanzatorul de protectie calculeaza cerinta de capital pentru riscul specific utilizand ratingul instrumentului derivat si aplica ponderile de risc corespunzatoare, aferente securitizarii, dupa caz.”

5. La anexa nr. I punctul 14, primul paragraf se modifica si va avea urmatorul cuprins:

“14. Institutia trebuie sa atribuie pozitiile nete din portofoliul de tranzactionare pe instrumente care nu sunt pozitii din securitizare, calculate conform pct. 1, categoriilor corespunzatoare din tabelul 1, in functie de emitent/debitor, de evaluarea externa sau interna a creditului si de scadenta reziduala, si sa le inmulteasca cu ponderile prevazute in tabelul mentionat. Institutia trebuie sa insumeze pozitiile ponderate care rezulta din aplicarea prezentului punct (indiferent daca acestea sunt lungi sau scurte) in vederea calcularii cerintei de capital pentru acoperirea riscului specific. Aceasta calculeaza cerinta de capital pentru riscul specific in cazul pozitiilor care sunt pozitii din securitizare in conformitate cu pct. 16a.

Pentru scopurile prezentului punct, precum si ale pct. 14a si 16a, institutia poate limita produsul dintre pondere si pozitia neta la plafonul reprezentat de pierderea maxima posibila ca urmare a riscului de nerambursare. In cazul unei pozitii scurte, aceasta limita poate fi calculata ca o modificare a valorii determinata de faptul ca denumirile-suport devin imediat lipsite de risc de nerambursare.”

6. La anexa nr. I, dupa punctul 14 se introduc trei noi puncte, punctele 14a, 14b si 14c, care vor avea urmatorul cuprins:

“14a. Prin derogare de la dispozitiile pct. 14, o institutie poate determina ca cerinta de capital pentru riscul specific aferent portofoliului de tranzactionare pe baza de corelatie cea mai mare dintre urmatoarele doua valori:

a) cerintele totale de capital pentru risc specific care s-ar aplica exclusiv pozitiilor nete lungi din portofoliul de tranzactionare pe baza de corelatie;

b) cerintele totale de capital pentru risc specific care s-ar aplica exclusiv pozitiilor nete scurte din portofoliul de tranzactionare pe baza de corelatie.

14b. Portofoliul de tranzactionare pe baza de corelatie consta in pozitiile din securitizare si instrumentele derivate de credit de tip n-th-to-default (al n-lea caz de neplata) care indeplinesc urmatoarele criterii:

a) pozitiile nu sunt nici pozitii din resecuritizare, nici optiuni pe o transa din securitizare si nici alte instrumente derivate ale expunerilor din securitizare care nu ofera o repartizare proportionala din incasarile unei transe din securitizare; si

b) toate instrumentele de referinta sunt fie instrumente care presupun o singura semnatura (instrumente de tip single-name), incluzand instrumente derivate de credit care presupun o singura semnatura (instrumente de tip single-name credit derivatives) pentru care exista o piata lichida bidirectionala, fie indici care sunt tranzactionati in mod obisnuit si care sunt bazati pe entitatile de referinta in cauza. Se considera ca exista o piata bidirectionala atunci cand exista oferte independente de cumparare si vanzare, facute cu buna-credinta, astfel incat determinarea unui pret, corelat in mod rezonabil cu ultimele preturi de vanzare sau cu cotatiile curente competitive de cumparare ori de vanzare, efectuate cu buna-credinta, se poate realiza intr-o singura zi, iar decontarea la acest pret se poate realiza intr-un interval relativ scurt potrivit uzantei comerciale.

14c. Pozitiile care se refera la oricare dintre urmatoarele elemente nu sunt incluse intr-un portofoliu de tranzactionare pe baza de corelatie:

a) o expunere-suport care poate fi incadrata in clasele de expuneri mentionate la art. 4 alin. (1) lit. h) si i) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru institutiile de credit si firmele de investitii potrivit abordarii standard, cu modificarile si completarile ulterioare, in afara portofoliului de tranzactionare al institutiei; sau

b) o creanta asupra unei entitati cu scop special.

O institutie poate include in portofoliul de tranzactionare pe baza de corelatie pozitiile care nu sunt nici pozitii din securitizare, nici instrumente derivate de credit de tip n-th-to-default (al n-lea caz de neplata), dar care acopera alte pozitii ale acestui portofoliu, sub rezerva existentei unei piete lichide bidirectionale, astfel cum se prevede la pct. 14b lit. b), pentru instrumentul respectiv sau elementele-suport ale acestuia.”

7. La anexa nr. I, dupa punctul 16 se introduce un nou punct, punctul 16a, care va avea urmatorul cuprins:

“16a. Pentru instrumentele din portofoliul de tranzactionare care sunt pozitii din securitizare, institutia trebuie sa aplice o pondere pozitiilor nete calculate in conformitate cu pct. 1, dupa cum urmeaza:

a) pentru pozitiile din securitizare care ar face obiectul abordarii standard pentru riscul de credit, din afara portofoliului de tranzactionare al aceleiasi institutii, 8% din ponderea de risc conform abordarii standard prevazute in cap. VI din Regulamentul BNR-CNVM nr. 18/16/2010, cu modificarile si completarile ulterioare;

b) pentru pozitiile din securitizare care ar face obiectul abordarii bazate pe modele interne de rating, din afara portofoliului de tranzactionare al aceleiasi institutii, 8% din ponderea de risc conform abordarii bazate pe modele interne de rating prevazute in cap. VI din Regulamentul BNR-CNVM nr. 18/16/2010, cu modificarile si completarile ulterioare.

Pentru scopurile lit. a) si b), metoda formulei reglementate poate fi utilizata numai cu aprobarea autoritatii de supraveghere de catre institutii, altele decat institutia initiatoare care o poate aplica pentru aceeasi pozitie din securitizare din afara portofoliului sau de tranzactionare. Daca este cazul, estimarile aferente PD si LGD, ca date de intrare ale metodei formulei reglementate, se determina in conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru institutiile de credit si firmele de investitii potrivit abordarii bazate pe modele interne de rating, cu modificarile si completarile ulterioare, sau, in mod alternativ si cu aprobarea separata a autoritatii de supraveghere, pe baza estimarilor care rezulta din abordarea prevazuta la pct. 5a din anexa nr. V si care respecta standardele cantitative pentru abordarea bazata pe modele interne de rating.

Fara a se aduce atingere lit. a) si b), pentru pozitiile din securitizare carora li s-ar aplica o pondere de risc conform art. 14 – 21 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 18/16/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, daca s-ar afla in afara portofoliului de tranzactionare al aceleiasi institutii, se aplica 8% din ponderea de risc conform articolului respectiv.

Institutia insumeaza pozitiile ponderate care rezulta din aplicarea prezentului punct (indiferent daca acestea sunt lungi sau scurte) in vederea calcularii cerintei de capital pentru acoperirea riscului specific.

Prin derogare de la al patrulea paragraf, pe durata unei perioade de tranzitie care se incheie la 31 decembrie 2013, institutia isi calculeaza separat suma pozitiilor lungi nete ponderate si suma pozitiilor scurte nete ponderate. Suma cea mai mare constituie cerinta de capital pentru riscul specific. Institutia raporteaza, totusi, autoritatii competente suma totala a pozitiilor lungi nete ponderate si a pozitiilor scurte nete ponderate, defalcata pe tipurile de active-suport.”

8. La anexa nr. I, punctul 34 se modifica si va avea urmatorul cuprins:

“34. Institutia trebuie sa insumeze toate pozitiile sale lungi nete si toate pozitiile sale scurte nete in conformitate cu pct. 1. Institutia trebuie sa inmulteasca pozitia bruta totala cu 8% in vederea calcularii cerintei de capital pentru acoperirea riscului specific.”

9. La anexa nr. I, punctul 35 se abroga.

10. La anexa nr. II punctul 7, paragraful aflat dupa liniuta a doua se modifica si va avea urmatorul cuprins:

“Totusi, in cazul unui credit default swap se permite institutiei a carei expunere rezultata din swap reprezinta o pozitie lunga pe instrumentul-suport utilizarea unui factor de 0% pentru calculul expunerii de credit potentiale viitoare, cu exceptia cazului in care swapul respectiv face obiectul unei clauze de lichidare in cazul insolvabilitatii entitatii a carei expunere rezultata din swap reprezinta o pozitie scurta pe instrumentul-suport, chiar daca in legatura cu instrumentul-suport nu s-a produs niciun eveniment de credit, caz in care valoarea pentru calculul expunerii de credit potentiale viitoare a institutiei se limiteaza la valoarea primelor inca neachitate de entitate institutiei.”

11. La anexa nr. V punctul 4, paragraful al doilea se modifica si va avea urmatorul cuprins:

“Institutia trebuie sa faca dovada capacitatii de a efectua testarea ex-post (back-testing) in ceea ce priveste utilizarea atat a variatiilor efective in valoarea portofoliului, cat si a variatiilor ipotetice. Efectuarea testarii ex-post (back-testing) prin utilizarea variatiilor ipotetice in valoarea portofoliului trebuie sa se bazeze pe o comparatie intre valoarea portofoliului la sfarsitul zilei si, presupunand pozitiile neschimbate, valoarea portofoliului la sfarsitul zilei urmatoare. Institutiile trebuie sa efectueze testarea ex-post (back-testing) atat pe baza rezultatelor ipotetice (utilizand variatiile de valoare ale portofoliului care ar avea loc daca pozitiile de la sfarsitul zilei ar ramane nemodificate), cat si pe baza rezultatelor tranzactionarii efective (excluzand taxe, comisioane si venitul net din dobanzi). In cazul in care programul de testare ex-post (back-testing) al unei institutii prezinta deficiente, institutia respectiva trebuie sa ia masuri adecvate pentru imbunatatirea acestui program.”

12. La anexa nr. V, punctul 5 se modifica si va avea urmatorul cuprins:

“5. Pentru scopurile calcularii cerintelor de capital pentru riscul specific aferent pozitiilor pe titluri de capital si pe titluri de creanta tranzactionate, autoritatea competenta recunoaste utilizarea de catre institutie a unui model intern daca, in plus fata de respectarea celorlalte conditii din cuprinsul acestei anexe, modelul:

a) explica istoricul variatiei de pret in cadrul portofoliului;

b) surprinde concentrarea in termeni de volum si de schimbari de compozitie a portofoliului;

c) este robust in cazul unui mediu advers;

d) este validat prin testare ex-post (back-testing) derulata in scopul de a evalua masura in care riscul specific este surprins cu acuratete. In cazul in care testarea ex-post (back-testing) este realizata pe baza de subportofolii relevante, subportofoliile respective trebuie alese intr-o maniera consecventa;

e) surprinde riscul aferent bazei (basis risk) specific pozitiei, ceea ce inseamna ca institutiile trebuie sa demonstreze ca modelul intern este senzitiv la diferentele semnificative datorate unor particularitati deosebite intre pozitii similare, dar nu identice; si

f) surprinde riscul de eveniment.

Modelul intern al institutiei trebuie sa evalueze in mod prudent, prin intermediul unor scenarii de piata realiste, riscul care rezulta din pozitii mai putin lichide si din pozitii cu o transparenta a pretului limitata. In plus, modelul intern trebuie sa indeplineasca standardele minime cu privire la date. Substituentii (proxies) trebuie sa fie suficient de prudenti si pot fi utilizati doar atunci cand datele disponibile sunt insuficiente sau nu reflecta adevarata volatilitate a unei pozitii ori a unui portofoliu.

La calcularea cerintei de capital pentru riscul specific prin utilizarea unui model intern, institutia poate alege sa excluda pozitiile din securitizare sau instrumentele financiare derivate de credit de tip n-th-to-default pentru care indeplineste o cerinta de capital pentru riscurile de pozitie conform anexei nr. I, cu exceptia pozitiilor care fac obiectul abordarii prevazute la pct. 5l.

Pe masura ce tehnicile si cele mai bune practici in domeniu evolueaza, institutiile trebuie sa faca uz de aceste tehnici si practici noi.

Institutiei nu ii este solicitata surprinderea, in cadrul modelului sau intern, a riscurilor de nerambursare si de migratie pentru titlurile de creanta tranzactionate, in conditiile in care surprinde aceste riscuri prin indeplinirea cerintelor prevazute la pct. 5a – 5k.”

13. La anexa nr. V, dupa punctul 5 se introduc 12 noi puncte, punctele 5a – 5l, cu urmatorul cuprins:

“5a. La calcularea cerintelor de capital, institutiile supuse prevederilor pct. 5 pentru titlurile de creanta tranzactionate trebuie sa dispuna de o abordare prin care sa surprinda riscurile de nerambursare si de migratie, aferente pozitiilor din portofoliul de tranzactionare, care sunt aditionale riscurilor surprinse de nivelul valorii la risc (value-at-risk) in conformitate cu pct. 5. Institutiile trebuie sa demonstreze ca abordarea acestora respecta standarde riguroase comparabile cu cele prevazute in Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, presupunandu-se un nivel constant al riscului si fiind operate ajustari, daca este cazul, pentru a reflecta impactul lichiditatii, concentrarilor, acoperirii si impactul caracteristicilor specifice optiunilor (optionality).

 

Sfera de aplicare

5b. Abordarea utilizata pentru surprinderea riscurilor de nerambursare si de migratie aditionale trebuie sa acopere toate pozitiile supuse unei cerinte de capital pentru riscul specific de rata a dobanzii, dar nu trebuie sa acopere pozitiile din securitizare si instrumentele financiare derivate de credit de tip n-th-to-default. Cu aprobarea autoritatii competente, institutia poate alege sa includa, in mod consecvent, toate pozitiile pe titluri de capital listate si toate pozitiile pe instrumente financiare derivate avand ca suport titluri de capital listate pentru care o astfel de includere este in concordanta cu modul in care institutia cuantifica si administreaza intern riscul. Abordarea trebuie sa reflecte impactul corelatiilor intre evenimentele de nerambursare si de migratie. Impactul diversificarii intre evenimentele de nerambursare si de migratie, pe de o parte, si alti factori de risc de piata, pe de alta parte, nu trebuie sa fie reflectat.

 

Parametrii

5c. Abordarea utilizata pentru surprinderea riscurilor aditionale trebuie sa cuantifice pierderile datorate nerambursarii si migratiei ratingurilor interne sau externe, la un interval de incredere de 99,9% pe un orizont de calculare a cerintelor de capital de un an.

Ipotezele referitoare la corelatie trebuie sa fie sustinute prin analiza de date obiective intr-un cadru solid din punct de vedere conceptual. Abordarea utilizata pentru surprinderea riscurilor aditionale trebuie sa reflecte in mod adecvat concentrarile fata de emitenti. Concentrarile care pot aparea in cadrul sau de-a lungul claselor de produse in conditii de criza trebuie, de asemenea, sa fie reflectate. Abordarea trebuie sa se bazeze pe ipoteza unui nivel constant al riscului pe orizontul de timp de un an avut in vedere pentru calcularea cerintelor de capital, care presupune faptul ca pozitiile individuale sau seturile de pozitii din portofoliul de tranzactionare care au inregistrat stare de nerambursare ori migratie pe orizontul de lichiditate al acestora sunt reechilibrate la sfarsitul respectivului orizont de lichiditate in vederea atingerii nivelului initial de risc. Alternativ, institutia poate alege sa utilizeze de o maniera consecventa ipoteza pozitiilor constante pe un orizont de timp de un an.

5d. Orizonturile de lichiditate trebuie stabilite in functie de timpul necesar pentru vanzarea pozitiei sau pentru acoperirea tuturor riscurilor de pret relevante semnificative in conditii de criza ale pietei, avandu-se in vedere in special dimensiunea pozitiei. Orizonturile de lichiditate trebuie sa reflecte experienta si practica efective atat pe perioade de criza sistemica, cat si pe perioade de criza idiosincratica. Orizontul de lichiditate trebuie sa fie determinat sub ipoteze prudente si trebuie sa fie suficient de indelungat pentru ca actiunea de vanzare sau de acoperire in sine sa nu afecteze in mod semnificativ pretul la care sunt executate vanzarea sau acoperirea.

Determinarea orizontului de lichiditate adecvat pentru o pozitie sau un set de pozitii este supusa unui nivel minim de 3 luni.

Determinarea orizontului de lichiditate adecvat pentru o pozitie sau un set de pozitii trebuie sa ia in considerare politicile interne ale institutiei referitoare la ajustarile de valoare si la administrarea pozitiilor vechi. In cazul in care institutia determina orizonturile de lichiditate pentru seturi de pozitii, si nu pentru pozitii individuale, criteriile pentru definirea seturilor de pozitii trebuie stabilite de o maniera care sa reflecte cu claritate diferentele de lichiditate. Orizonturile de lichiditate trebuie sa fie mai lungi pentru pozitiile concentrate, reflectand perioada mai indelungata necesara pentru lichidarea unor astfel de pozitii. Orizontul de lichiditate pentru un depozit de securitizare (securitisation warehouse) trebuie sa reflecte timpul necesar pentru crearea, vanzarea si securitizarea activelor sau pentru acoperirea factorilor de risc semnificativi in conditii de criza ale pietei.

5e. Acoperirile pot fi incorporate in abordarea utilizata de catre institutie pentru surprinderea riscurilor de nerambursare si de migratie aditionale. Pozitiile pot fi compensate atunci cand pozitiile lungi si scurte se refera la acelasi instrument financiar. Efectele acoperirii sau ale diversificarii asociate pozitiilor lungi si scurte care implica instrumente diferite ori titluri diferite ale aceluiasi debitor, precum si pozitiilor lungi si scurte pe diferiti emitenti pot fi recunoscute doar prin modelarea explicita a pozitiilor lungi si scurte brute pe diferite instrumente. Institutiile trebuie sa reflecte impactul riscurilor semnificative care ar putea aparea in intervalul dintre scadenta acoperirii si orizontul de lichiditate, precum si potentialul, in cadrul strategiilor de acoperire, pentru aparitia unor riscuri semnificative aferente bazei (basis risks), in functie de produs, rang in structura capitalului, rating intern sau extern, scadenta, data emisiunii si alte diferente intre instrumente. Institutia trebuie sa reflecte o acoperire doar in masura in care aceasta poate fi mentinuta chiar si in conditiile in care este iminenta producerea unui eveniment de credit sau a altui eveniment in legatura cu debitorul.

Pentru pozitiile din portofoliul de tranzactionare care sunt acoperite prin strategii de acoperire dinamica poate fi recunoscuta reechilibrarea acoperirii in cadrul orizontului de lichiditate al pozitiei acoperite in conditiile in care institutia:

(i) alege sa modeleze reechilibrarea acoperirii in mod consecvent pentru setul relevant de pozitii din portofoliul de tranzactionare;

(ii) demonstreaza ca includerea reechilibrarii are ca rezultat o mai buna cuantificare a riscului; si

(iii) demonstreaza ca pietele pentru instrumentele care servesc ca acoperiri sunt suficient de lichide pentru a permite o asemenea reechilibrare chiar si in timpul perioadelor de criza. Orice riscuri reziduale care rezulta din strategiile de acoperire dinamica trebuie sa fie reflectate in cerinta de capital.

5f. Abordarea utilizata pentru surprinderea riscurilor de nerambursare si de migratie aditionale trebuie sa reflecte impactul neliniar al optiunilor, instrumentelor financiare derivate de credit structurate si al altor pozitii cu un comportament neliniar semnificativ in raport cu modificarile pretului. Institutia trebuie, de asemenea, sa tina cont in mod corespunzator de dimensiunea riscului de model, inerent evaluarii si estimarii riscurilor de pret asociate unor astfel de produse.

5g. Abordarea utilizata pentru surprinderea riscurilor de nerambursare si de migratie aditionale trebuie sa se bazeze pe date obiective si actuale.

 

Validarea

5h. Pentru scopurile abordarii utilizate pentru surprinderea riscurilor de nerambursare si de migratie aditionale, ca parte componenta a analizei independente a sistemului de cuantificare a riscului si a validarii modelelor interne, prevazute in aceasta anexa, institutia trebuie, in special:

(i) sa valideze gradul de adecvare, in cazul portofoliului detinut, al abordarii de modelare utilizate pentru corelatii si modificari de pret, inclusiv alegerea si ponderile factorilor sai de risc sistemic;

(ii) sa deruleze o varietate de simulari de criza, inclusiv analize de senzitivitate si analize pe baza de scenarii, pentru a evalua caracterul rezonabil al abordarii din punct de vedere calitativ si cantitativ, in special in ceea ce priveste tratamentul concentrarilor. Aceste simulari nu trebuie sa se limiteze la evenimentele istorice;

(iii) sa aplice o validare cantitativa adecvata care sa includa elemente de referinta interne relevante (benchmarks) pentru modelare.

Abordarea utilizata pentru surprinderea riscurilor aditionale trebuie sa se afle in concordanta cu metodologiile interne ale institutiei de administrare a riscului pentru identificarea, cuantificarea si administrarea riscurilor de tranzactionare.

 

Documentatia

5i. Institutia trebuie sa formalizeze abordarea utilizata pentru surprinderea riscurilor de nerambursare si de migratie aditionale astfel incat ipotezele cu privire la corelatii si alte ipoteze de modelare sa fie transparente pentru autoritatea competenta.

 

Abordarile interne bazate pe parametri diferiti

5j. Daca institutia utilizeaza o abordare pentru surprinderea riscurilor de nerambursare si de migratie aditionale care nu indeplineste toate cerintele prevazute la pct. 5a – 5k, dar care se afla in concordanta cu metodologiile interne ale institutiei pentru identificarea, cuantificarea si administrarea riscurilor, institutia trebuie sa fie in masura sa demonstreze ca abordarea sa are ca rezultat o cerinta de capital cel putin egala cu cea care ar fi fost bazata pe o abordare care respecta in totalitate cerintele precizate. Institutiile trebuie sa demonstreze respectarea prevederilor primei teze cel putin anual.

 

Frecventa de calcul

5k. Institutia trebuie sa efectueze, cel putin saptamanal, calculele necesare potrivit abordarii alese pentru surprinderea riscului aditional.

5l. Autoritatea competenta recunoaste utilizarea unei abordari interne pentru calcularea unei cerinte de capital suplimentare in locul unei cerinte de capital pentru portofoliul de tranzactionare pe baza de corelatie (correlation trading portfolio) in conformitate cu pct. 14a din anexa nr. I, daca sunt indeplinite toate conditiile prevazute la acest punct.

O astfel de abordare interna trebuie sa surprinda in mod adecvat toate riscurile de pret la un interval de incredere de 99,9% pe un orizont de calculare a cerintelor de capital de un an, presupunandu-se un nivel constant al riscului si fiind operate ajustari, daca este cazul, pentru a reflecta impactul lichiditatii, concentrarilor, acoperirii (hedging) si impactul caracteristicilor specifice optiunilor (optionality). Institutia poate incorpora in abordarea precizata la acest punct orice pozitii care sunt administrate impreuna cu pozitii ale portofoliului de tranzactionare pe baza de corelatie (correlation trading portfolio) si poate exclude apoi aceste pozitii din abordarea prevazuta la pct. 5a din aceasta anexa.

Nivelul acestei cerinte de capital pentru toate riscurile de pret nu poate fi mai mic de 8% din cerinta de capital care ar fi calculata in conformitate cu pct. 14a din anexa nr. I pentru toate pozitiile incorporate in cerinta de capital pentru toate riscurile de pret.

In special, urmatoarele riscuri trebuie surprinse in mod adecvat:

a) riscul cumulativ care rezulta din intrari multiple in stare de nerambursare, inclusiv ordinea intrarilor in stare de nerambursare, in produsele segmentate pe transe;

b) riscul de marja de credit (credit spread), inclusiv efectele gamma si gamma-mixt (cross-gamma);

c) volatilitatea corelatiilor implicite, inclusiv efectul mixt (cross effect) al marjelor (spreads) si corelatiilor;

d) riscul aferent bazei (basis risk), incluzand atat:

(i) baza intre marja (spread) unui indice si cele ale elementelor individuale componente ale acestuia; cat si

(ii) baza intre corelatia implicita a unui indice si cea a portofoliilor individualizate (bespoke);

e) volatilitatea ratei de recuperare, aceasta fiind in legatura cu tendinta ratelor de recuperare de a afecta preturile transelor; si

f) in masura in care cuantificarea riscului global incorporeaza beneficii rezultate din acoperirea dinamica, riscul diminuarii acoperirii (hedge slippage) si costurile potentiale ale reechilibrarii (rebalancing) unor astfel de acoperiri.

Pentru scopurile acestui punct, institutia trebuie sa detina date de piata suficiente pentru a se asigura ca surprinde in totalitate, in cadrul abordarii sale interne, riscurile semnificative ale acestor expuneri, in conformitate cu standardele stabilite la acest punct, trebuie sa demonstreze prin testare ex-post (back-testing) sau prin alte mijloace adecvate faptul ca la nivelul institutiei cuantificarile riscului pot explica in mod corespunzator istoricul variatiei de pret pentru aceste produse si trebuie sa poata delimita pozitiile pentru care detine aprobarea de a le incorpora in cerinta de capital in conformitate cu acest punct de pozitiile pentru care nu dispune de o astfel de aprobare.

In ceea ce priveste portofoliile supuse prevederilor acestui punct, institutia trebuie sa aplice cu regularitate un set de scenarii de criza, specifice si predeterminate. Aceste scenarii de criza trebuie sa examineze efectele crizelor asupra ratelor de nerambursare, ratelor de recuperare, marjelor de credit (credit spreads) si corelatiilor cu privire la profiturile si pierderile departamentului de tranzactionare a corelatiilor. Institutia trebuie sa aplice aceste scenarii de criza cel putin saptamanal si sa raporteze cel putin trimestrial autoritatii competente rezultatele, inclusiv comparatii cu cerinta de capital a institutiei in conformitate cu acest punct. Institutia trebuie sa raporteze autoritatii competente, in timp util, toate cazurile in care simularile de criza indica o insuficienta semnificativa a acestei cerinte de capital. Pe baza acestor rezultate ale simularilor de criza, autoritatea competenta ia in considerare o cerinta de capital suplimentara pentru portofoliul de tranzactionare pe baza de corelatie (correlation trading portfolio), in conformitate cu art. 226 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 227/2007, cu modificarile si completarile ulterioare.

Institutia trebuie sa calculeze cel putin saptamanal cerinta de capital pentru acoperirea tuturor riscurilor de pret.”

14. La anexa nr. V, punctul 6 se modifica si va avea urmatorul cuprins:

“6. Institutiile care utilizeaza modele interne care nu sunt recunoscute in conformitate cu pct. 5 se supun unei cerinte de capital separate pentru riscul specific, calculata conform anexei nr. I.”

15. La anexa nr. V, punctul 7 se modifica si va avea urmatorul cuprins:

“7. Pentru scopurile pct. 10b lit. a) si b), rezultatele calculelor proprii efectuate de catre institutie se inmultesc cu factorii de multiplicare (m_c) si (m_s). Acesti factori trebuie sa fie de cel putin 3.”

16. La anexa nr. V punctul 8, primul paragraf se modifica si va avea urmatorul cuprins:

“Pentru scopurile pct. 10b lit. a) si b), factorii de multiplicare (m_c) si (m_s) se majoreaza cu un factor complementar cu valoarea cuprinsa intre 0 si 1, potrivit tabelului 1, in functie de numarul de depasiri aferente ultimelor 250 de zile lucratoare, puse in evidenta de testarea ex-post (back-testing) de catre institutie a nivelului valorii la risc (value-at-risk), calculat potrivit pct. 10. Institutiile trebuie sa calculeze depasirile, intr-un mod consecvent, pe baza testarii ex-post (back-testing) efectuate atat prin utilizarea variatiilor ipotetice in valoarea portofoliului, cat si prin utilizarea variatiilor efective. O depasire reprezinta o variatie pe o zi in valoarea portofoliului care depaseste nivelul valorii la risc (value-at-risk) aferent zilei respective, generat de modelul institutiei. Pentru scopul determinarii factorului complementar, numarul de depasiri trebuie evaluat cel putin trimestrial si este egal cu maximum dintre numarul de depasiri rezultat prin utilizarea variatiilor ipotetice in valoarea portofoliului si cel rezultat prin utilizarea variatiilor efective.”

17. La anexa nr. V, punctul 9 se abroga.

18. La anexa nr. V punctul 10, litera c) se modifica si va avea urmatorul cuprins:

“c) o perioada de detinere echivalenta cu 10 zile. Institutiile pot utiliza niveluri ale valorii la risc (value-at-risk) calculate in conformitate cu perioade de detinere mai scurte, ajustate crescator (scaled up) la 10 zile prin utilizarea, de exemplu, a radacinii patrate a timpului. Institutiile care utilizeaza aceasta abordare trebuie sa justifice periodic autoritatii competente, in mod convingator, caracterul rezonabil al abordarii folosite;”.

19. La anexa nr. V punctul 10, litera e) se modifica si va avea urmatorul cuprins:

“e) actualizarea lunara a setului de date.”

20. La anexa nr. V, dupa punctul 10 se introduc trei noi puncte, punctele 10a, 10b si 10c, cu urmatorul cuprins:

“10a. In plus, institutiile trebuie sa calculeze o <<valoare la risc in conditii de criza>> (stressed value-at-risk) pe baza valorii la risc (value-at-risk) a portofoliului curent, aferenta unei perioade de detinere de 10 zile si unui interval de incredere unilateral (one-tailed) de 99%, datele de intrare pentru modelul valorii la risc (value-at-risk) fiind calibrate in raport cu datele istorice dintr-o perioada continua de 12 luni de criza financiara semnificativa, relevanta pentru portofoliul institutiei. Alegerea unor astfel de date istorice trebuie supusa aprobarii autoritatii competente si examinarii anuale de catre institutie. Institutiile trebuie sa calculeze valoarea la risc in conditii de criza (stressed value-at-risk) cel putin saptamanal.

10b. Fiecare institutie trebuie sa indeplineasca, pe baza zilnica, o cerinta de capital exprimata ca suma valorilor aferente lit. a) si b), iar o institutie care utilizeaza modelul sau intern in scopul calcularii cerintei de capital pentru riscul de pozitie specific trebuie sa indeplineasca o cerinta de capital exprimata ca suma valorilor aferente lit. c) si d), dupa cum urmeaza:

a) cea mai mare valoare dintre:

(i) valoarea la risc (value-at-risk) aferenta zilei precedente, cuantificata potrivit pct. 10 (VaR_(t-1)); si

(ii) media nivelurilor zilnice ale valorii la risc (value-at-risk), in conformitate cu pct. 10, din ultimele 60 de zile lucratoare (VaR_avg), inmultita cu factorul de multiplicare (m_c);

b) cea mai mare valoare dintre:

(i) cel mai recent nivel disponibil al valorii la risc in conditii de criza (stressed value-at-risk) in conformitate cu pct. 10a (sVaR_(t-1)); si

(ii) media nivelurilor valorii la risc in conditii de criza (stressed value-at-risk) calculate in maniera si cu frecventa specificate la pct. 10a pe parcursul ultimelor 60 de zile lucratoare (sVaRavg), inmultita cu factorul de multiplicare (m_s);

c) o cerinta de capital calculata in conformitate cu anexa nr. I pentru riscurile de pozitie ale pozitiilor din securitizare si ale instrumentelor financiare derivate de credit de tip n-th-to-default din portofoliul de tranzactionare, cu exceptia celor incorporate in cerinta de capital in conformitate cu pct. 5l;

d) cea mai mare valoare dintre cea mai recenta valoare si media pe 12 saptamani, calculate de catre institutie, aferente riscurilor de nerambursare si de migratie aditionale in conformitate cu pct. 5a si, acolo unde este cazul, cea mai mare valoare dintre cea mai recenta valoare si media pe 12 saptamani, efectuate de catre institutie, aferente tuturor riscurilor de pret in conformitate cu pct. 5l.

10c. Institutiile trebuie, de asemenea, sa deruleze simulari de criza in sens invers, respectiv de la efect la cauza (reverse stress tests).”

21. La anexa nr. V punctul 12, primul paragraf se modifica si va avea urmatorul cuprins:

“12. Modelul de cuantificare a riscului trebuie sa surprinda un numar suficient de factori de risc, in functie de nivelul activitatii institutiei pe pietele respective. In cazul in care un factor de risc este incorporat in modelul de evaluare (pricing model) detinut de institutie, dar nu si in modelul de cuantificare a riscului, institutia trebuie sa poata justifica autoritatii competente in mod convingator aceasta omisiune. In plus, modelul de cuantificare a riscului trebuie sa surprinda neliniaritatile optiunilor si ale altor produse, precum si riscul de corelatie si riscul aferent bazei (basis risk). In cazul utilizarii substituentilor (proxies) pentru factorii de risc, acestia trebuie sa prezinte un istoric corespunzator pentru pozitia detinuta efectiv. In plus, pentru tipurile individuale de risc se aplica urmatoarele prevederi:”.

22. La anexa nr. VI partea B punctul 2, litera a) se modifica si va avea urmatorul cuprins:

“a) politici si proceduri formalizate pentru procesul de evaluare, incluzand responsabilitati clar definite pentru diversele structuri implicate in procesul de determinare a valorii, sursele de informatii privind piata si reexaminarea adecvarii acestora, ghiduri pentru utilizarea datelor de intrare neobservabile care reflecta ipotezele institutiei asupra elementelor utilizate de participantii de pe piata pentru stabilirea pretului pozitiei, frecventa cu care se realizeaza evaluarile independente, sincronizarea in ceea ce priveste preturile de inchidere, procedurile pentru ajustarea rezultatelor evaluarilor, procedurile de verificare ad-hoc si de sfarsit de luna;”.

23. La anexa nr. VI partea B, punctul 3 se modifica si va avea urmatorul cuprins:

“3. Institutiile isi marcheaza pozitiile la piata ori de cate ori este posibil. Marcarea la piata reprezinta evaluarea, cel putin zilnica, a pozitiilor la preturi de inchidere direct disponibile, care provin din surse independente. Se pot utiliza, de exemplu, preturi de pe bursa, cotatii electronice sau cotatii provenite de la mai multi brokeri independenti care se bucura de o larga recunoastere.”

24. La anexa nr. VI partea B, punctul 5 se modifica si va avea urmatorul cuprins:

“5. Atunci cand marcarea la piata nu este posibila, institutiile marcheaza intr-un mod prudent pozitiile/portofoliile la model, inainte de a aplica tratamentul privind cerintele de capital aferente portofoliului de tranzactionare. Marcarea la model este definita ca fiind orice evaluare al carei rezultat se determina prin raportarea la valori standard, extrapolare sau alt fel de calcule pornind de la date de intrare din piata.”

25. La anexa nr. VI partea B punctul 6, litera a) se modifica si va avea urmatorul cuprins:

“a) conducerea superioara are cunostinta de elementele din portofoliul de tranzactionare sau de alte pozitii evaluate la valoarea justa care fac obiectul marcarii la model si intelege impactul semnificativ al incertitudinii astfel create in cadrul raportarii referitoare la riscul/performanta activitatii;”.

26. La anexa nr. VI partea B, punctele 8 si 9 se modifica si vor avea urmatorul cuprins:

 

“Ajustari aferente evaluarii

8. Institutiile trebuie sa stabileasca si sa mentina proceduri pentru luarea in considerare a ajustarilor aferente evaluarii.

 

Standarde generale

9. Institutiile trebuie sa realizeze, in mod formalizat, determinarea ajustarilor aferente evaluarii cu privire la: marjele de credit constatate in avans (unearned credit spreads), costurile de inchidere (close-out costs), riscurile operationale, rezilierea, costurile de investitie si de finantare, costurile administrative viitoare si, daca este cazul, riscul de model.”

 

27. La anexa nr. VI partea B, punctele 11 – 15 se inlocuiesc cu punctele 11 – 13, cu urmatorul cuprins:

“11. Institutiile trebuie sa stabileasca si sa mentina proceduri pentru calculul ajustarii aferente evaluarii curente a pozitiilor mai putin lichide. Aceste ajustari se adauga, acolo unde este necesar, oricaror modificari ale valorii pozitiilor necesare in scopul raportarii financiare si trebuie sa fie concepute astfel incat sa reflecte lipsa de lichiditate a pozitiilor. In cadrul acestor proceduri, institutiile trebuie sa ia in considerare mai multi factori pentru a stabili daca este necesara o ajustare aferenta evaluarii pentru pozitiile mai putin lichide. Acesti factori includ timpul necesar pentru a acoperi pozitia/riscurile aferente pozitiei, volatilitatea si media marjelor dintre preturile oferite pentru cumparare/vanzare, disponibilitatea cotatiilor de piata (numarul si identitatea formatorilor de piata), volatilitatea si media volumelor tranzactionate, inclusiv volumele tranzactionate in perioadele de criza a pietei, concentrari ale pietei, cresterea vechimii pozitiilor, masura in care evaluarea se bazeaza pe marcarea la model si impactul altor riscuri de model.

12. In cazul utilizarii de evaluari realizate de terti sau in cazul marcarii la model, institutiile trebuie sa determine daca este oportuna efectuarea unei ajustari aferente evaluarii. In plus, institutiile trebuie sa aiba in vedere necesitatea stabilirii de ajustari pentru pozitii mai putin lichide si sa reexamineze permanent continuitatea caracterului adecvat al acestora.

13. In ceea ce priveste produsele complexe care includ, dar nu se limiteaza la expunerile din securitizare si instrumentele derivate de credit de tip n-th-to-default, institutiile evalueaza in mod explicit necesitatea unor ajustari aferente evaluarii pentru a reflecta riscul de model asociat utilizarii unei metodologii de evaluare care ar putea fi incorecta si riscul de model asociat utilizarii, in modelul de evaluare, a unor parametri de calibrare ce nu pot fi observati (si care ar putea fi incorecti).”

ART. II

Prezentul regulament intra in vigoare la data de 31 decembrie 2011.

 

*

 

Prezentul regulament transpune urmatoarele prevederi ale Directivei 2010/76/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 24 noiembrie 2010 de modificare a Directivei 2006/48/CE si a Directivei 2006/49/CE in ceea ce priveste cerintele de capital pentru portofoliul de tranzactionare si resecuritizare, precum si procesul de supraveghere a politicilor de remunerare, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 329 din 14 decembrie 2010: prevederile art. 2 paragraful 1, prevederile art. 2 paragraful 3 si urmatoarele prevederi ale anexei II: pct. 1 lit. (a) pct. (i) si (ii), pct. 1 lit. b) – f), pct. 2, pct. 3 lit. b) – k), pct. 4 lit. a) – f).