Decizia Curtii Constitutionale nr. 1291/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 alin. (2) lit. a) din Codul de procedura fiscala prin raportare la prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila
In M. Of. nr. 811 din 16 noiembrie 2011 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 1291/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 alin. (2) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala prin raportare la prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila.
Din cuprins:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 alin. (2) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala prin raportare la art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Elena Oprescu (Lumanaroiu) si Ramona Lumanaroiu in Dosarul nr. 10.603/288/2009 al Judecatoriei Ramnicu-Valcea si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 2.332D/2010.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, avand in vedere jurisprudenta Curtii Constitutionale, respectiv Decizia nr. 51 din 14 ianuarie 2010.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea nr. 2.111 din 19 februarie 2010, pronuntata in Dosarul nr. 10.603/288/2009, Judecatoria Ramnicu Valcea a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 alin. (2) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala prin raportare la art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Elena Oprescu (Lumanaroiu) si Ramona Lumanaroiu intr-o cauza avand ca obiect solutionarea unei contestatii la executare.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarele acesteia sustin ca obligarea platii cautiunii ca o conditie de acces la judecarea cererii de suspendare a executarii silite incalca accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil. Totodata, se incalca egalitatea in drepturi dintre debitor si creditor, motivat de faptul ca primul trebuie sa plateasca o cautiune pentru a se judeca cererea sa de suspendare a executarii silite, iar creditorul are dreptul de a-si recupera eventualul prejudiciu care i s-a pricinuit in ipoteza respingerii contestatiei la executare silita.
Judecatoria Ramnicu Valcea apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze prezenta exceptie de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 148 alin. (2) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala prin raportare la prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila, care au urmatorul cuprins:
– Art. 148 alin. (2) lit. a) din Codul de procedura fiscala: “Executarea silita se suspenda:
a) cand suspendarea a fost dispusa de instanta sau de creditor, in conditiile legii; […]”;
– Art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila: “Pana la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silita, instanta competenta poate suspenda executarea, daca se depune o cautiune in cuantumul fixat de instanta, in afara de cazul in care legea dispune altfel.”
In opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 16 privind egalitatea in drepturi, art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 privind liberul acces la justitie, art. 44 privind dreptul de proprietate privata, art. 53 privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati si art. 136 alin. (5) privind proprietatea. De asemenea, este invocat art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca asupra dispozitiilor criticate Curtea s-a mai pronuntat in numeroase cazuri, in raport cu critici si dispozitii constitutionale similare, spre exemplu prin Decizia nr. 1.362 din 27 octombrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 836 din 4 decembrie 2009, Decizia nr. 51 din 14 ianuarie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 187 din 24 martie 2010, sau Decizia nr. 50 din 20 ianuarie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 165 din 8 martie 2011.
Astfel, Curtea a statuat ca, intrucat plata cautiunii nu constituie o conditie de admisibilitate a contestatiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea provizorie a executarii silite, instituirea acestei obligatii nu poate fi calificata ca o modalitate de a impiedica accesul liber la justitie.
Instituirea obligatiei de plata a cautiunii, ca o conditie a suspendarii executarii, are o dubla finalitate, si anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garantie pentru creditor, in ceea ce priveste acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a intarzierii executarii silite, prin efectul suspendarii acesteia, si, pe de alta parte, de a preveni si limita eventualele abuzuri in valorificarea unui atare drept de catre debitorii rau-platnici.
Jurisprudenta Curtii Constitutionale este in concordanta si cu cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului, care, prin Hotararea din 10 mai 2001, pronuntata in Cauza Z si altii contra Marii Britanii, paragraful 93, a statuat, de principiu, ca accesul liber la justitie nu este absolut, el putand fi supus unor “restrictii legitime, cum ar fi […], ordonantele care impun depunerea unei cautiuni judicatum solvi […]”.
In ceea ce priveste pretinsa inegalitate intre debitor si creditor, ca urmare a faptului ca debitorul trebuie sa plateasca o cautiune pentru a se judeca cererea sa de suspendare a executarii silite, iar creditorul are dreptul de a-si recupera eventualul prejudiciu care i s-a pricinuit in ipoteza respingerii contestatiei la executare silita, se constata ca, potrivit jurisprudentei constante a Curtii Constitutionale, in masura in care reglementarile deduse controlului se aplica tuturor celor aflati in situatia prevazuta in ipoteza normei legale, fara nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este intemeiata.
Intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura a determina reconsiderarea jurisprudentei in materie a Curtii Constitutionale, argumentarea si solutia retinute in deciziile de mai sus isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza.
In ceea ce priveste invocarea dispozitiilor constitutionale ale art. 20, 44, 53 si art. 136 alin. (5), autoarele exceptiei de neconstitutionalitate nu motiveaza in ce consta contrarietatea prevederilor criticate cu acestea, Curtea neputandu-se substitui acestora prin invocarea unor motive de neconstitutionalitate.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 alin. (2) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala prin raportare la art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Elena Oprescu (Lumanaroiu) si Ramona Lumanaroiu in Dosarul nr. 10.603/288/2009 al Judecatoriei Ramnicu Valcea.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 4 octombrie 2011.