Participarea presedintelui României, Traian Basescu, la Conferinta „Analysing Romania’s future economic potential”, organizata de grupul “The Economist”
Presedintele României, Traian Basescu, a participat joi, 24 noiembrie a.c., la Conferinta „Analysing Romania’s future economic potential”, organizata de grupul “The Economist”. Va prezentam discursul sustinut de seful statului cu acest prilej:
„Obiectivul major pe care România il are in urmatorii zece ani este reducerea decalajelor dintre România si nivelul mediu socio-economic al Uniunii Europene. In efortul nostru de a ne atinge acest obiectiv avem trei piloni. Unul se numeste Strategia Uniunii Europene 2020. Cel de-al doilea este Pactul Euro Plus. si cel de-al treilea este Strategia de Dezvoltarea Durabila, elaborata de un grup de specialisti români, lansata in 2008 si care are fixate obiective pâna in anul 2030. Sigur, având in vedere faptul ca strategia de dezvoltare durabila a fost lansata in 2008, când nu puteau fi sau nu au fost previzionate momentele actuale de profunda criza economica, aceasta strategie necesita deja ajustari. Daca ne referim la strategia 2020, obiectivele asumate de România in interiorul acestei strategii sunt, in principiu, urmatoarele: o rata de ocupare de 70% pentru grupa de vârsta 20-64 de ani; reducerea emisiilor de gaze cu 20% fata de anul de referinta 1990; o pondere de 24% a energiei regenerabile in mixtul de energie utilizata in economia româneasca; reducerea de energie primara cu 19%; reducerea ratei de parasire timpurii a scolii cu 10%; cresterea ponderii absolventilor de invatamânt tertial cu vârste intre 30-35 de ani la cel putin 40%; alocarea a 2% din produsul intern brut pentru cercetare si inovare, cu mentiunea ca trebuie sa fie atât participare din bugetul de stat, cât si participare privata; si un alt obiectiv care mi se pare important, diminuarea cu 15% a numarului de persoane aflate in situatia de excluziune sociala. Nu in ultimul rând, privind la Pactul Euro Plus, as sintetiza spunând ca acest pact la care România a aderat in interioriul Uniunii Europene vizeaza in primul rând cresterea competitivitatii economiei românesti. Cele doua instrumente europene, Strategia UE 2020 si Pactul Euro Plus, sunt pentru noi elemente esentiale de participare responsabila la implementarea Pactului de Crestere si Stabilitate adoptat de Uniunea Europeana.
Dincolo de ancorarea puternica a politicilor noastre in obiectivele stabilite la nivelul Uniunii Europene, a fost stabilit de asemenea un set de prioritati nationale, care sunt convergente cu obiectivele instrumentelor europene de atingere a obiectivelor pentru 2020. si aceste prioritati nationale pot fi enumerate intr-o ordine care nu vizeaza neaparat importanta lor. si o voi face, agricultura este una din prioritatile noastre. si aici avem in vedere doua elemente, cele care tin de dezvoltarea rurala, care in interiorul lor cuprind dezvoltarea infrastructurii si a serviciilor, precum si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii, care sa valorifice productia agricola cât mai aproape de mediul rural. Al doilea obiectiv, din interiorul prioritatii care se numeste agricultura, este legat de dezvoltarea agriculturii si ea vizeaza, pe de o parte, cresterea randamentelor si a productivitatii. si aici o mare problema pe care o avem este generata de farâmitarea terenului agricol, ca efect al procesului de reimproprietarire a fostilor detinatori de terenuri. Iar cel de-al doilea obiectiv in interiorul acestui subcapitol care vizeaza dezvoltarea agriculturii este legat de cresterea retelelor de depozitare si de comercializare a productiei agricole.
O prioritate despre care, din pacate, sunt nevoit sa vorbesc aproape la fiecare iesire publica este legata de reforma statului. Probabil ca nimeni sau niciunul dintre politicienii români nu a fost constient de nevoia de reformare a statului pâna la izbucnirea crizei. Cu aceasta ocazie, ne-am vazut costurile uriase de functionare a statului in raport cu veniturile noastre. Tot cu aceasta ocazie, ne-am vazut costurile uriase cu programele de protectie sociala, costuri disproportionate in raport cu veniturile bugetului de stat. De aceea, procesele de reforma a statului si de reformare a sistemelor de protectie sociala sunt prioritati si, dupa cum bine stiti, nu va vorbesc despre prioritati pe care le avem in viitor, ci aceste reforme sunt in plin proces de implementare. Va dau numai un exemplu. In obiectivul nostru de degrevare a costurilor de functionare a statului de anul trecut, de la 1 ianuarie si pâna luna trecuta numarul de salariati bugetari s-a redus cu 180.000 in România, intr-un proces la inceput mai brutal, pe urma mai lent, dar consecvent, cu cifre de peste 5.000 de persoane pe luna. Acest proces va continua, România urmând sa isi fixeze numarul de salariati la stat in jurul a 1,1 milioane, coborând de la 1,4 milioane, pâna la sfârsitul anului 2012. Sigur, procesul gradual de reducere a personalului se desfasoara in momentul de fata mult mai putin dureros decât in ruptura din mai 2010, dar el este un proces care continua si, as spune, continua destul de echilibrat, cu cresterea numarului de locuri de munca in activitatile economice directe, locuri de munca generate in primul rând de industrie, servicii si investitiile bugetului de stat. In ceea ce priveste reforma sistemului de protectie sociala, stiti probabil foarte bine ca astazi România are 54 de programe nationale care vizeaza acordarea de asistenta sociala, programe care costa 19 miliarde de lei anual. Slava Domnului, ieri a trecut prin Parlament si legea care reduce numarul de programe nationale la 9, de la 54, urmând sa se faca o gestionare corecta a alocarii resurselor pentru suport social acelora care intr-adevar au nevoie si nu prin sistemul care a functionat pâna nu demult, inainte de alegeri toate guvernele au mai inventat niste facilitati pentru populatie care au fost destinate sa mituiasca votantii in preajma alegerilor si sa se utilizeze banii publici pentru a se câstiga voturi. Aici vreau sa fiu foarte sincer si direct, chiar daca voi supara pe cineva, România a descoperit aceasta practica in ultimii cinci ani, in Europa civilizata se practica demult, iar acum si Europa civilizata plateste factura acestui mod de a face politica cu bani publici.
In acest context, care vizeaza proiectele noastre pe termen lung, proiecte care sa atinga obiectivul de reducere a decalajelor dintre România si media Uniunii Europene, ma refer la decalajele de dezvoltare, la decalajele sociale, avem si un buget pentru 2012. Trebuie sa va spun ca ne vom continua politica anului 2011, adica, pe de o parte, reducerea costurilor de functionare a statului, in aceeasi parte reducerea costurilor nejustificate legate de asistenta sociala si diverse beneficii, si probabil ati vazut deja dezbaterile si supararile anularii unor sinecuri care nu aveau o justificare, legea a trecut deja prin Parlament si reducerea a astfel de programe face parte din strategia Guvernului, aceasta strategie va continua, deci pe de o parte reducerea cheltuielilor de functionare a statului, reducerea cheltuielilor cu programe „sociale” generate de nevoile electorale, de aceea pun sociale intre ghilimele, iar pe de alta parte o crestere a investitiilor statului. Probabil pentru cei care ati vazut anuntul Eurostat de ieri, România este tara care in anul 2010 a avut cel mai mare procent din produsul intern brut destinat investitiilor, adica 5,9%. A urmat dupa noi Polonia, cu 5,6%.
Vom continua aceasta politica pentru ca ea s-a dovedit corecta si in anul 2011, când deja avem rezultatele pe trimestrul I, II si III, cresterile economice – nu as spune mari, ci fragile, dar constante – ne arata ca acordarea unui procent important din resursele bugetului de stat catre investitii reprezinta o solutie de generare de crestere sanatoasa, durabila, iar pe de alta parte reprezinta o solutie de mentinere a locurilor de munca si chiar de creare a unor locuri de munca. Aceasta este si explicatia pentru care România are un somaj cu mai bine de doua procente sub somajul mediu la nivelul Uniunii Europene. Bugetul 2012 nu vizeaza numai investitiile, el vizeaza si accelerarea procesului de reducere a dependentei României de imprumuturi externe. De aceea, se face un salt destul de puternic, de la un deficit de 4,4% anul acesta la un deficit de 1,9% anul viitor. Sigur, este un salt care pare greu de realizat, mai ales ca si planificarea cresterii economice a fost una prudenta. O crestere de numai 1,5% anul viitor, având insa un argument foarte puternic, daca anul acesta utilizarea de fonduri structurale se va ridica la circa 1-1,5 miliarde, anul viitor planificam, prin bugetul de stat, o absorbtie de sase miliarde, chiar daca scepticii spun patru miliarde. O spun in fata dumneavoastra, obiectivul este sase miliarde si ii vom absorbi, pentru ca stiu foarte bine cum s-a modificat mecanismul de absorbtie si cred ca avem sanse foarte mari sa absorbim sase miliarde si nu patru, atât cât spun scepticii. Sigur, optimistii spun opt miliarde, pentru ca atât este alocarea pentru anul viitor, eu spun sase, incercând, ca orice Presedinte, sa fac o mediere intre optimisti si pesimisti. Absorbtia a sase miliarde ne permite o crestere economica certa de peste 1,5%, chiar daca stim previziunile tot mai negre sau tot mai pesimiste pentru principalele noastre piete din Uniunea Europeana. si stiti foarte bine, principalele piete sunt Germania, Franta, Spania, Italia. Sa speram ca si ele vor avea o crestere putin mai mare decât cea prognozata si si noi ne vom realiza obiectivul, bazat in primul rând pe absorbtia fondurilor europene. Aici noi avem o resursa consistenta, pe care alte state nu o au, si a nu o valorifica ar fi o mare eroare.
De asemenea, discutând tot despre bugetul anului viitor, as spune un singur lucru: stim ca, propunându-ne un target ambitios legat de deficitul bugetar, cream premise de nerealizare a unei cresteri economice suficiente. Era, probabil, altceva daca ne-am fi propus un 4% deficit bugetar, lasând stimularea consumului prin cresteri de salarii si pensii sa fie un mecanism care sa functioneze. Privind insa la scumpirea creditelor, trebuie sa spunem ca, impreuna cu Primul-ministru, impreuna cu specialisti am ajuns la concluzia ca nu avem dreptul sa ne asumam riscul unui deficit mai mare. Mergem pe aceasta varianta si, daca va fi nevoie, dupa primele sase luni vom aplica corectii, pentru ca avem spatiu, in baza angajamentelor pe care le avem in relatia cu Uniunea Europeana, de a avea un deficit de 3% in 2012 pe ESA. Sigur, daca ne-am atinge obiectivul de deficit 1,9% pe cash, ne-am putea propune deficit zero in 2013; deci atingerea acestui obiectiv cu câtiva ani mai devreme decât a fost prognozat. Dupa cum vedeti, desi suntem intr-o perioada de criza, indraznim sa avem abordari curajoase, si nu vreau sa fac niciun fel de compoziti literare, dar trebuie sa va spun ca ma bucura mult faptul ca am reusit sa imprim si Executivului, si majoritatii parlamentare aceasta ambitie de a nu ne abandona obiectivele in situatie de criza. si acum vin la partea literara, ceea ce discutam cu prietenul nostru inainte de inceperea interventiei, pâna la urma nu am vazut niciodata un comandant de nava care daca are furtuna in fata spune: „Eu nu mai ajung la portul de destinatie”. Poti sa ajungi cu câteva ore mai târziu, dar trebuie sa iti mentii obiectivul de a ajunge la portul de destinatie, pentru ca ai obligatii contractuale. Iar obligatia contractuala a acestui Guvern si a acestei majoritati este ca, inaintea alegerilor din noiembrie 2012, sa arate românilor o tara care are alte perspective decât perspectiva unui stat nereformat. si aici am sa mai fac o mentiune, o mentiune care vine tot din observarea a ceea ce s-a intâmplat pe timp de criza si, mai ales, in ceea ce am vazut ca s-a intâmplat in zona euro. România a inteles un lucru fundamental legat de accesul in zona euro si anume acela ca nu sunt suficiente criteriile de la Maastricht pentru a fi performant in interiorul zonei euro. Poti sa ai deficit sub 3%, poti sa ai inflatie sub 3%, poti sa ai datorie externa sub 60% din produsul intern brut si te trezesti in zona Euro. si acolo ce constati? Ca economia ta nu este suficient de performanta pentru a sta in competitia cu economiile din zona euro. Ca atare, concluzia noastra este ca ne mentinem obiectivul 2015 pentru intrare in zona euro, si il mentinem pentru ca el are target-uri importante, care nu fac rau nimanui daca le atinge.
Citeste articolul complet aici.