Decizia Curtii Constitutionale nr. 1230/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206^69 alin. (7) din Codul fiscal si art. 220 alin. (2^2) din Codul de procedura fiscala

In M. Of. nr. 826 din 22 noiembrie 2011 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 1230/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206^69 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si art. 220 alin. (2^2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.

Din cuprins:

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206^69 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si art. 220 alin. (2^2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Ric & Sim” – S.R.L. din Zlatna, judetul Alba, in Dosarul nr. 9.217/176/2010 al Judecatoriei Alba Iulia. Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 4.711D/2010.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.

Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata. In acest sens, face referire la Decizia Curtii Constitutionale nr. 863/2010.

 

CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

Prin Incheierea din 29 noiembrie 2010, pronuntata in Dosarul nr. 9.217/176/2010, Judecatoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206^69 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si art. 220 alin. (2^2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Ric & Sim” – S.R.L. din Zlatna, judetul Alba, intr-o cauza avand ca obiect solutionarea unei plangeri contraventionale.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine ca masura confiscarii dispusa in cazul sau este neconstitutionala, deoarece incalca prevederile “art. 41 alin. (7)” din Constitutie, potrivit carora averea dobandita licit nu poate fi confiscata, iar caracterul licit al averii se prezuma. Totodata, dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor art. 41 din Legea fundamentala, fara a arata in ce mod.

Judecatoria Alba Iulia apreciaza ca este practic imposibil sa fie analizata alinierea dispozitiilor de lege criticate la art. 41 din Constitutie, avand in vedere ca aceste articole au un obiect de reglementare radical diferit de cel asupra caruia dispune textul din Legea fundamentala. Chiar si in ipoteza in care s-ar accepta ca neconstitutionalitatea dispozitiilor criticate ar trebui raportata la prevederile art. 44 alin. (8) din Constitutie, aspect ce ar reiesi din referirea autoarei exceptiei la averea dobandita licit si la caracterul prezumat al licitului, exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata tocmai pentru faptul ca dispozitiile de lege criticate reglementeaza o contraventie, respectiv o fapta cu caracter ilicit care, odata constatata, rastoarna prezumtia simpla a caracterului licit al averii dobandite.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului arata ca dispozitiile criticate nu contravin principiului constitutional potrivit caruia averea dobandita licit nu poate fi confiscata si nici caracterului licit al dobandirii acesteia. Dispozitiile criticate reprezinta norme coercitive, instituind sanctiuni contraventionale pentru agentii economici care nu respecta dispozitiile legale referitoare la detinerea sau comercializarea produselor nemarcate corespunzator. Consecinta incalcarii acestor dispozitii legale o constituie confiscarea bunurilor respective in favoarea statului, masura care este in deplina concordanta cu textele constitutionale in virtutea carora “bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legii”.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il reprezinta dispozitiile art. 206^69 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificarile si completarile ulterioare, si art. 220 alin. (2^2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificarile si completarile ulterioare, cu urmatorul continut:

– Art. 206^69 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal: “Desfasurarea activitatii de comercializare de catre operatorii economici prevazuti la alin. (4) si (6), care nu respecta obligatiile mentionate la alin. (4) si (6), constituie contraventie si se sanctioneaza potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala.”;

– Art. 220 alin. (2^2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala: “Fapta prevazuta la art. 20669 alin. (7) din Codul fiscal se sanctioneaza cu amenda de la 20.000 lei la 50.000 lei, confiscarea sumelor rezultate din vanzare si revocarea atestatului.”

Din referirea la caracterul licit al averii se constata ca autorul exceptiei a indicat eronat prevederile constitutionale ale art. 41, in realitate fiind vorba despre prevederile constitutionale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privata.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile art. 206^69 prevad in alin. (6) obligatia operatorilor economici, care intentioneaza sa comercializeze in sistem en detail produse energetice, de a se inregistra la autoritatea fiscala, iar la alin. (7) prevad sanctiunea nerespectarii acestei obligatii.

Prin Decizia nr. 99 din 1 februarie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 266 din 15 aprilie 2011, Curtea a constatat ca textul criticat face referire la comercializarea produselor energetice, produse care sunt incluse in categoria celor accizabile, or, tocmai datorita regimului special, din punct de vedere fiscal, al produselor accizabile, este firesc ca legiuitorul sa impuna anumite conditii suplimentare operatorilor economici atunci cand acestia doresc comercializarea unor atari produse. In ceea ce priveste dispozitiile art. 206^69 alin. (7), Curtea a constatat ca acestea prevad sanctiunea nerespectarii obligatiei de catre operatorii economici, care intentioneaza sa comercializeze in sistem en detail produse energetice, de a se inregistra la autoritatea fiscala. In contextul asigurarii libertatii economice, statul are obligatia sa impuna reguli de disciplina economica, pe care operatorii economici trebuie sa le respecte, iar legiuitorul are competenta de a stabili sanctiunile corespunzatoare pentru nerespectarea acestora.

In ceea ce priveste problema confiscarii sumelor rezultate din desfasurarea unor activitati de comercializare fara respectarea obligatiilor legale, Curtea constata ca, de exemplu, prin Decizia nr. 766 din 12 mai 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 459 din 2 iulie 2009, si Decizia nr. 212 din 4 martie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 270 din 26 aprilie 2010, a retinut ca proprietatea privata poate constitui obiectul unor masuri restrictive, cum sunt cele care vizeaza bunurile folosite sau rezultate din savarsirea unor infractiuni ori contraventii; potrivit dispozitiilor art. 44 alin. (8) teza intai din Constitutie, “Averea dobandita licit nu poate fi confiscata”, ceea ce presupune, per a contrario, ca poate fi confiscata averea dobandita in mod ilicit si deci este posibila instituirea unor sanctiuni pentru ipoteza in care desfasurarea activitatii de comercializare a unor produse de catre operatorii economici contravine legii. Aceste considerente sunt aplicabile si cu privire la critica de neconstitutionalitate formulata in raport cu art. 220 alin. (2^2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

In numele legii

DECIDE:

 

Respinge ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206^69 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si art. 220 alin. (2^2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Ric & Sim” – S.R.L. din Zlatna, judetul Alba, in Dosarul nr. 9.217/176/2010 al Judecatoriei Alba Iulia.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata in sedinta publica din data de 20 septembrie 2011.