„Asistenta reciproca in materie de recuperare a creantelor – Directiva 76/308/CEE – Competenta de verificare a instantelor statului membru in care se afla sediul autoritatii solicitate – Forta executorie a titlului care permite executarea recuperarii – Caracter corespunzator al notificarii titlului catre debitor – Notificare intr-o limba neinteleasa de catre destinatar”

HOTARAREA CJUE (Camera intai)

14 ianuarie 2010

In cauza C‑233/08,

avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare formulata in temeiul articolului 234 CE de Nejvyšší správní soud (Republica Ceha), prin decizia din 5 mai 2008, primita de Curte la 30 mai 2008, in procedura

Milan Kyrian

impotriva

Celní úřad Tábor,

CURTEA (Camera intai),

compusa din domnul A. Tizzano, presedinte de camera, indeplinind functia de presedinte al Camerei intai, domnii E. Levits, A. Borg Barthet, M. Ilešič (raportor) si J.‑J. Kasel, judecatori,

avocat general: domnul J. Mazák,

grefier: domnul K. Malacek, administrator,

avand in vedere procedura scrisa si in urma sedintei din 13 mai 2009,

luand in considerare observatiile prezentate:

–        pentru guvernul ceh, de domnul M. Smolek, in calitate de agent;

–        pentru guvernul german, de domnii M. Lumma si C. Blaschke, in calitate de agenti;

–        pentru guvernul elen, de domnul I. Chalkias, precum si de doamnele E. Leftheriotou si V. Karra, in calitate de agenti;

–        pentru guvernul polonez, de domnul M. Dowgielewicz, in calitate de agent;

–        pentru guvernul portughez, de domnul L. Inez Fernandes, in calitate de agent;

–        pentru Comisia Comunitatilor Europene, de doamna M. Afonso si de domnul L. Jelínek, in calitate de agenti,

dupa ascultarea concluziilor avocatului general in sedinta din 15 septembrie 2009,

pronunta prezenta

Hotarare

1        Cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare priveste interpretarea articolului 12 alineatul (3) din Directiva 76/308/CEE a Consiliului din 15 martie 1976 privind asistenta reciproca in materie de recuperare a creantelor privind anumite cotizatii, drepturi, taxe si alte masuri (JO L 73, p. 18, Editie speciala, 02/vol. 1, p. 35), astfel cum a fost modificata prin Directiva 2001/44/CE a Consiliului din 15 iunie 2001 (JO L 175, p. 17, Editie speciala, 02/vol. 14, p. 148, denumita in continuare „Directiva 76/308”).

2        Aceasta cerere a fost formulata in cadrul unui litigiu intre domnul Kyrian, pe de o parte, si Celní úřad Tábor (Serviciul Vamal din Tábor), pe de alta parte, cu privire la verificarea caracterului executoriu al unui titlu care permite recuperarea unei creante emis de Hauptzollamt Regensburg (Biroul Vamal Principal din Ratisbonne, Germania).

 Cadrul juridic

 Reglementarea comunitara

3        Directiva 76/308 are drept obiectiv eliminarea obstacolelor in calea stabilirii si a functionarii pietei comune care rezulta din limitarea teritoriala a domeniului de aplicare al dispozitiilor nationale in materie de recuperare, printre altele, a taxelor vamale.

4        Potrivit celui de al saselea considerent al Directivei 76/308, diferitele forme de asistenta reciproca trebuie practicate de autoritatea solicitata in conformitate cu actele cu putere de lege sau actele administrative in vigoare in cazurile respective in statul membru in care se afla sediul acesteia, in timp ce al saptelea considerent al acestei directive prevede ca este necesar sa se determine conditiile in care autoritatea solicitanta inainteaza cererile de asistenta si defineste limitele circumstantelor speciale care permit, in fiecare dintre cazuri, autoritatii solicitate sa nu dea curs solicitarii de asistenta.

5        Al zecelea considerent al Directivei 76/308 prevede ca in timpul procedurii de recuperare in statul membru in care se afla sediul autoritatii solicitate, creanta sau titlul care permite executarea recuperarii acesteia, emise in statul membru in care se afla sediul autoritatii solicitante, pot fi contestate de beneficiar si ca, in acest caz, este necesar sa se prevada ca actiunea in contestare sa fie inaintata de acesta din urma instantei competente a statului membru in care se afla sediul autoritatii solicitante, iar autoritatea solicitata trebuie sa suspende procedura de executare pe care a initiat‑o pana in momentul luarii unei decizii de catre instanta competenta.

6        Articolul 4 alineatul (3) din Directiva 76/308 prevede:

„Autoritatea solicitata nu este obligata sa transmita informatii:

(a)      pe care nu le‑ar putea obtine in vederea recuperarii creantelor similare aparute in statul membru in care se afla sediul acesteia;

(b)      care ar constitui un secret comercial, industrial sau profesional;

(c)      sau a caror comunicare ar aduce atingere securitatii sau ordinii publice din statul membru respectiv.”

7        Potrivit articolului 5 alineatul (1) din aceasta directiva, la cererea autoritatii solicitante, autoritatea solicitata notifica destinatarului, in functie de normele legislative in vigoare privind notificarea actelor echivalente in statul membru in care se afla sediul acesteia, toate actele si deciziile, inclusiv judiciare, privind o creanta sau recuperarea acesteia, stabilite de statul membru in care se afla sediul autoritatii solicitante.

8        Articolul 5 alineatul (2) din directiva mentionata prevede ca in cererea de notificare se mentioneaza numele, adresa si orice alte informatii necesare pentru identificarea destinatarului, la care autoritatea solicitanta are acces in mod normal, natura si obiectul actului sau ale deciziei care urmeaza sa fie notificata si, dupa caz, numele, adresa si orice alte informatii necesare pentru identificarea debitorului, la care autoritatea solicitanta are acces in mod normal, si creanta mentionata in act sau in decizie, precum si alte informatii necesare.

9        Articolul 6 din Directiva 76/308 prevede:

„(1) La solicitarea autoritatii solicitante, autoritatea solicitata procedeaza, in conformitate cu actele cu putere de lege sau actele administrative care se aplica in cazul recuperarii unor creante similare aparute in statul membru in care se afla sediul acesteia, la recuperarea creantelor care fac obiectul unui titlu ce permite executarea acestora.

(2) In acest sens, orice creanta care face obiectul unei cereri de recuperare este considerata o creanta a statului membru in care se afla sediul autoritatii solicitate, cu exceptia cazurilor in care se aplica articolul 12.”

10      Articolul 7 alineatele (1), (2) si (3) din aceasta directiva prevede:

„(1)      Cererea de recuperare a unei creante, adresata de autoritatea solicitanta autoritatii solicitate, trebuie sa fie insotita de un exemplar oficial sau de o copie autentificata a titlului care permite executarea acesteia, emis in statul membru in care se afla sediul autoritatii solicitante si, daca este cazul, de originalul sau de o copie autentificata a altor documente necesare pentru recuperare.

(2)      Autoritatea solicitanta nu poate formula o cerere de recuperare decat daca:

(a)      creanta sau titlul care permite executarea recuperarii nu sunt contestate in statul membru in care se afla sediul acesteia, cu exceptia cazurilor in care se aplica articolul 12 alineatul (2) al doilea paragraf;

(b)      a pus in aplicare, in statul membru in care se afla sediul sau, procedurile de recuperare adecvate care ar putea fi executate pe baza titlului mentionat la alineatul (1), iar masurile luate nu vor conduce la plata integrala a creantei.

(3)      In cererea de recuperare se mentioneaza:

(a)      numele, adresa si orice alte informatii necesare pentru identificarea persoanei in cauza si/sau a oricarui tert care detine bunurile acesteia;

[…]”

11      Articolul 8 din directiva mentionata prevede:

„(1) Titlul care permite executarea recuperarii creantei este recunoscut direct si considerat automat ca un titlu care permite executarea unei creante a statului membru in care se afla sediul autoritatii solicitate.

(2) Fara a aduce atingere alineatului (1), titlul executoriu care permite recuperarea creantei poate fi, dupa caz si in conformitate cu dispozitiile in vigoare in statul membru in care se afla sediul autoritatii solicitate, omologat, recunoscut ca sau completat ori inlocuit cu un titlu care permite executarea sa pe teritoriul statului membru in cauza.

In termen de trei luni de la data primirii cererii, statele membre fac toate eforturile pentru a finaliza formalitatile de omologare, de recunoastere, de completare sau de inlocuire a titlului, cu exceptia cazurilor in care se aplica dispozitiile din al treilea paragraf. Formalitatile in cauza nu pot face obiectul unui refuz, daca titlul este redactat corect. In cazul depasirii termenului de trei luni, autoritatea solicitata informeaza autoritatea solicitanta asupra motivelor care au determinat depasirea.

In cazul in care oricare dintre aceste formalitati da nastere unei contestatii privind creanta si/sau titlul executoriu care permite recuperarea acesteia, emis de autoritatea solicitanta, se aplica articolul 12.”

12      Articolul 12 alineatele (1)-(3) din Directiva 76/308 prevede:

„(1) Daca, in cursul procedurii de recuperare, creanta sau titlul care permite executarea recuperarii acesteia, emis(a) in statul membru in care se afla sediul autoritatii solicitante, este contestat(a) de un beneficiar, acesta prezinta cazul in fata instantei competente a statului membru in care se afla sediul autoritatii solicitante, in conformitate cu normele legislative in vigoare in statul respectiv. Autoritatea solicitanta notifica autoritatii solicitate aceasta actiune. Beneficiarul poate, de asemenea, sa notifice aceasta actiune autoritatii solicitate.

(2) De indata ce autoritatea solicitata primeste notificarea mentionata la alineatul (1), fie din partea autoritatii solicitante, fie din partea beneficiarului, ea suspenda procedura de executare si asteapta decizia instantei competente in domeniu, cu exceptia cazurilor in care autoritatea solicitanta formuleaza o cerere contrara, in conformitate cu al doilea paragraf. […]

Fara a aduce atingere alineatului (2) primul paragraf, in conformitate cu actele cu putere de lege si practicile administrative in vigoare in statul membru in care se afla sediul autoritatii solicitante, aceasta poate cere autoritatii solicitate sa recupereze o creanta contestata, in masura in care actele cu putere de lege si practicile administrative in vigoare in statul membru in care se afla sediul autoritatii solicitate permit acest lucru. Daca rezultatul contestatiei este favorabil debitorului, autoritatea solicitanta are obligatia de a rambursa orice suma recuperata, precum si de a plati orice compensatie datorata, in conformitate cu legislatia in vigoare in statul membru in care se afla sediul autoritatii solicitate.

(3) In cazul in care constatarea [a se citi contestatia] se refera la masurile de executare luate de statul membru in care se afla sediul autoritatii solicitate, actiunea este inaintata instantei competente a statului membru respectiv, in conformitate cu dispozitiile legale si de reglementare din acest stat.”

13      Articolul 17 din aceasta directiva prevede:

„Cererile de asistenta, titlul executoriu care permite recuperarea si celelalte documente anexate sunt insotite de traducerea in limba oficiala sau in una dintre limbile oficiale ale statului membru in care se afla sediul autoritatii solicitate, fara sa aduca atingere posibilitatii acesteia de a renunta la comunicarea traducerii respective”.

14      Potrivit articolului 23 din directiva mentionata, aceasta nu impiedica „acordarea asistentei reciproce mai extinse decat isi acorda sau si‑ar acorda anumite state membre in temeiul diferitelor tipuri de acorduri, inclusiv in domeniul notificarii actelor judiciare sau extrajudiciare”.

 Reglementarea nationala

15      Potrivit articolului 2 alineatul 7 din Legea nr. 191/2004 privind asistenta internationala in materie de recuperare a anumitor creante financiare (Zákon č. 191/2004 Sb., o mezinárodní pomoci při vymáhání některých finančních pohledávek), la punerea in aplicare a asistentei internationale, se procedeaza potrivit Legii nr. 337/1992 privind administrarea impozitelor si a taxelor (Zákon č. 337/1992 Sb., o správě daní a poplatků) in masura in care Legea nr. 191/2004 nu dispune altfel.

16      Articolul 5 din Legea nr. 191/2004, intitulat „Recuperarea creantelor”, prevede:

„1. […] La cererea autoritatii competente a unui alt stat, ministerul asigura recuperarea creantelor; […] Cererea de recuperare trebuie sa fie insotita de originalul sau de o copie autentificata a titlului executoriu care poate fi executat in statul autoritatii competente.

2. Ministerul procedeaza la recuperare cu conditia ca cererea de recuperare sa mentioneze:

a)      prenumele, numele si domiciliul persoanei fizice sau denumirea si sediul persoanei juridice debitoare sau, daca este cazul, al persoanei obligate sa plateasca creanta in temeiul dreptului statului autoritatii competente […], precum si alte informatii necesare pentru identificarea debitorului sau a unei alte persoane aflate in posesia bunurilor acestuia,

b)      natura creantei si valoarea capitalului initial si a dobanzilor, a penalitatilor cu titlu cominatoriu, a penalitatilor si a cheltuielilor scadente, precizata in monedele celor doua state, cu precizarea titlului executoriu,

c)      informatii cu privire la caracterul definitiv (autoritatea lucrului judecat) a titlului executoriu si la termenele de prescriptie sau de decadere a dreptului de recuperare a creantei,

[…]

f)      declaratia autoritatii competente a celuilalt stat in temeiul articolului 6 alineatul 2, […]

3. […] Daca cererea nu contine informatiile prevazute la alineatul 2, ministerul procedeaza la recuperare, cu conditia ca, la solicitarea sa, aceste informatii sa fie completate.”

17      In temeiul articolului 6 alineatul 1 din Legea nr. 191/2004, documentul care constituie titlul care permite executarea recuperarii creantei in statul autoritatii competente este considerat de la inceput, incepand cu data primirii cererii de recuperare complete, ca fiind un titlu care permite executarea recuperarii creantei in Republica Ceha. Potrivit alineatului 2 al acestui articol, in temeiul cererii de recuperare, ministerul nu poate initia recuperarea creantei decat daca autoritatea competenta a celuilalt stat declara ca titlul care permite executarea recuperarii creantei nu este contestat in statul autoritatii competente, cu exceptia cazurilor prevazute la articolul 7 alineatul (1) din legea mentionata, si ca procedura de executare a fost deja pusa in aplicare in statul autoritatii competente fara a conduce la plata integrala a creantei.

18      Articolul 13 alineatul (1) din Legea nr. 191/2004 prevede:

„Schimburile de informatii intre minister si autoritatea competenta a celuilalt stat se realizeaza in limba oficiala a statului in care se afla autoritatea care a primit o cerere de asistenta in materie de recuperare. […] In cazul in care ministerul si autoritatea competenta a celuilalt stat convin in mod diferit, limba oficiala a statului caruia ii este adresata cererea de asistenta in materie de recuperare nu este utilizata.”

19      Articolul 32 alineatul 1 din Legea nr. 337/1992 prevede:

„Intr‑o procedura fiscala nu se pot impune obligatii sau recunoaste drepturi decat prin decizie. O astfel de decizie nu este aplicabila din punct de vedere juridic pentru destinatar decat daca ii este notificata sau comunicata in mod corespunzator, in masura in care prezenta lege sau o lege speciala nu dispune altfel.”

20      Articolul 73 din Legea nr. 337/1992 descrie procedura de recuperare a impozitelor restante. In temeiul alineatului 7 al acestui articol, pentru executarea fiscala, codul de procedura civila este aplicat in mod adaptat.

21      In temeiul articolului 261a alineatul 1 din Legea nr. 99/1963 privind codul de procedura civila (Zákon č. 99/1963 Sb., občanský soudní řád), cu modificarile ulterioare, executarea unei decizii nu poate fi dispusa decat daca aceasta desemneaza beneficiarul si debitorul, delimiteaza intinderea si continutul obligatiilor care fac obiectul cererii de executare si stabileste termenul pentru aceasta executare.

22      Astfel cum a precizat instanta de trimitere, potrivit jurisprudentei constante a instantelor superioare cehe, identificarea precisa a persoanei debitorului nu trebuie sa produca confuzie sau, cel putin, titlul executoriu in cauza trebuie sa permita, fara cea mai mica indoiala, sa fie determinata persoana careia i‑a fost impusa obligatia (hotararea Nejvyšší soud din Republica Ceha din 25 februarie 1999 cu referinta 21 Cdo 2101/98, publicata in Soudní judikatura 6/1999, p. 233). De asemenea, in avizul Nejvyšší soud al Republicii Socialiste Cehe din 18 februarie 1981, cu referinta Cpj 159/79 (Sbírka soudních rozhodnutí a stanovisek, 1981, p. 499), s‑a stabilit ca decizia care nu identifica in mod precis debitorul nu este o decizie executorie si nu poate servi drept baza pentru executarea recuperarii. In acelasi sens, din hotararea Camerei extinse a instantei de trimitere din 26 octombrie 2005, cu referinta 2 Afs 81/2004-54, reiese ca actele de executare efectuate in temeiul unui titlu care desemneaza in mod insuficient destinatarul ar trebui sa fie anulate.

 Actiunea principala si intrebarile preliminare

23      La 2 iulie 1999, Hauptzollamt Weiden (Biroul Vamal Principal din Weiden, Germania ) a emis o decizie de impunere adresata lui „Milan Kyrian, Studnicni 836, 39 811 Protivin, Republica Ceha”, prin care acesta era obligat la plata unor accize in valoare de 218 520 DEM. Titlul executoriu astfel eliberat de Hauptzollamt Weiden a fost notificat la 6 august 1999 prin intermediul Ministerstvo financí – Generální ředitelství cel (Ministerul de Finante – Directia Generala a Vamilor, Republica Ceha) (denumita in continuare „autoritatea solicitata din actiunea principala”).

24      La 28 septembrie 2004, Hauptzollamt Regensburg, autoritate solicitanta, a emis o decizie de plata si, la 7 octombrie 2004, a solicitat autoritatii solicitate din actiunea principala, in temeiul articolului 6 din Directiva 76/308, sa procedeze la recuperarea accizelor in temeiul titlului executoriu eliberat de Hauptzollamt Weiden. Cererea de recuperare desemneaza ca debitor reclamantul din actiunea principala, mentionand numele, prenumele, adresa si data nasterii acestuia, si precizeaza accizele majorate de penalitati de intarziere in cuantum total de 3 258 625,30 CZK.

25      In luna decembrie 2004, autoritatea solicitata din actiunea principala a delegat catre Celní úřad Tábor recuperarea impozitului restant in cauza. Astfel, aceasta din urma a emis in decembrie 2004 doua instiintari de plata a impozitului restant in ceea ce priveste acciza si, respectiv, penalitatile de intarziere acordand un termen de plata in temeiul articolului 73 alineatul 1 din Legea nr. 337/1992. Domnul Kyrian a introdus o actiune impotriva acestor doua instiintari, care a fost respinsa de Celní ředitelství České Budějovice (Directia Vamilor din České Budějovice, Republica Ceha), prin doua decizii din 4 martie si din 6 aprilie 2005. Aceasta respingere a fost confirmata prin Ordonanta Krajský soud v Českých Budějovicích din 5 octombrie 2005 si prin Hotararea Nejvyšší správní soud din 28 iunie 2006.

26      La 6 martie 2006, Celní úřad Tábor a emis un ordin de executare a impozitului restant in cauza prin retineri din salariul domnului Kyrian. Acesta din urma a ridicat obiectii impotriva acestui ordin de executare, care au fost respinse de Celní úřad Tábor prin decizia din 31 octombrie 2006.

27      Domnul Kyrian a sesizat Krajský soud v Českých Budějovicích cu o actiune impotriva ordinului de executare mentionat. Acesta a sustinut in special ca identificarea destinatarului din titlul executoriu eliberat de Hauptzollamt Weiden prin nume, prenume si adresa era insuficienta, intrucat titlul mentionat era aplicabil si tatalui, si fiului acestuia, care se numesc de asemenea Milan Kyrian si care locuiesc la aceeasi adresa. Cum documentul de notificare nu precizeaza careia dintre cele trei persoane cu acelasi nume i‑a fost remis titlul executoriu, acest titlu nu ar putea sa fie executat, intrucat nu a fost notificat in mod corespunzator.

28      Domnul Kyrian a sustinut de asemenea ca, intrucat nu a inteles documentele care i‑au fost adresate in limba germana de autoritatile vamale germane, nu a putut lua masurile corespunzatoare pentru a‑si sustine drepturile. Acesta considera ca nu ii revine obligatia de a asigura, pe propria cheltuiala, traducerea documentelor mentionate.

29      Krajský soud v Českých Budějovicích, sesizata in prima instanta, a respins actiunea prin hotararea din 14 martie 2007. Aceasta a subliniat ca, potrivit articolului 6 alineatul 1 din Legea nr. 191/2004, care a transpus Directiva 76/308, documentul care serveste drept titlu ce permite executarea recuperarii creantei in statul in care se afla sediul autoritatii solicitante este considerat de la bun inceput ca un titlu ce permite executarea recuperarii creantei in Republica Ceha. Din acest motiv, nici autoritatea solicitata din actiunea principala, nici Krajský soud v Českých Budějovicích nu au competenta de a examina motivele invocate de domnul Kyrian impotriva titlului executoriu eliberat de Hauptzollamt Weiden.

30      In opinia Krajský soud v Českých Budějovicích, faptul ca, in cererea de recuperare, domnul Kyrian a fost identificat nu numai cu numele, prenumele si adresa sa, ci si cu data sa de nastere, il identifica in mod clar ca fiind debitorul. Potrivit cererii de recuperare si documentului de notificare anexat, titlul executoriu in cauza ar fi fost notificat si ar fi valabil. In plus, faptul ca procedura in fata autoritatilor vamale germane s‑a desfasurat in limba germana nu ar fi incalcat drepturile domnului Kyrian. In opinia Krajský soud v Českých Budějovicích, nimic nu il impiedica pe acesta din urma sa traduca, in propriul interes, titlul care permite executarea recuperarii creantei in cauza, inclusiv instructiunile care figureaza in acesta din urma cu privire la posibilitatile de a introduce o actiune impotriva acestui titlu.

31      Domnul Kyrian a formulat un recurs in casatie impotriva hotararii Krajský soud v Českých Budějovicích la Nejvyšší správní soud sustinand, in temeiul acelorasi motive precum cele invocate in prima instanta, ca titlul executoriu in cauza nu putea sa fie executat.

32      In aceste conditii, Nejvyšší správní soud a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare:

„1)      Articolul 12 alineatul (3) din Directiva [76/308] trebuie interpretat in sensul ca, daca instanta dintr‑un stat membru in care se afla sediul autoritatii solicitate este sesizata cu o actiune indreptata impotriva masurilor de recuperare, aceasta instanta este competenta sa verifice, conform actelor cu putere de lege si normelor administrative din acest stat membru, daca titlul care permite executarea recuperarii este executoriu si daca a fost notificat in mod corespunzator debitorului?

2)      Din principiile generale ale dreptului comunitar, in special din principiul dreptului la un proces echitabil, al bunei administrari si al statului de drept, rezulta ca notificarea titlului care permite executarea recuperarii catre debitor in alta limba decat cea pe care acesta o intelege si care nu este nici limba oficiala a statului in care titlul este notificat debitorului este afectata de un viciu care permite refuzarea recuperarii in temeiul unui asemenea titlu?”

 Cu privire la intrebarile preliminare

 Cu privire la prima intrebare

33      Prin intermediul primei intrebari, pe care trebuie sa o analizam in doua parti, instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca daca articolul 12 alineatul (3) din Directiva 76/308 trebuie interpretat in sensul ca instantele din statul membru in care se afla sediul autoritatii solicitate sunt competente, pe de o parte, sa verifice caracterul executoriu al titlului care permite executarea recuperarii si, pe de alta parte, sa controleze daca titlul mentionat fost notificat in mod corespunzator debitorului.

Cu privire la competenta instantelor statului membru in care se afla sediul autoritatii solicitate de verificare a caracterului executoriu al titlului care permite executarea recuperarii

34      Directiva 76/308 stabileste normele comune privind asistenta reciproca in vederea asigurarii recuperarii creantelor privind anumite cotizatii, drepturi si taxe (a se vedea in acest sens Hotararea din 7 septembrie 2006, N, C‑470/04, Rec., p. I‑7409, punctul 53).

35      In scopul de a asigura ca Directiva 76/308 se bucura de o eficacitate deplina si de o interpretare autonoma, este necesara raportarea, in primul rand, la sistemul si la obiectivele sale (a se vedea, prin analogie, Hotararea din 15 ianuarie 2004, Blijdenstein, C‑433/01, Rec., p. I‑981, punctul 24, si Hotararea din 17 septembrie 2009, Vorarlberger Gebietskrankenkasse, C‑347/08, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 35).

36      Conform articolului 8 alineatul (1) din Directiva 76/308, titlul care permite executarea recuperarii creantei este recunoscut direct si considerat automat ca un titlu care permite executarea unei creante a statului membru in care se afla sediul autoritatii solicitate. Desi, potrivit alineatului (2) al aceluiasi articol, titlul mentionat poate fi, dupa caz si in conformitate cu dispozitiile in vigoare in statul membru in care se afla sediul autoritatii solicitate, omologat, recunoscut ca sau completat ori inlocuit cu un titlu care permite executarea sa pe teritoriul statului membru in cauza, astfel de formalitati nu pot face obiectul unui refuz, daca titlul este redactat corect. Din aceeasi dispozitie rezulta ca, in cazul in care oricare dintre aceste formalitati da nastere unei contestatii privind creanta si/sau titlul executoriu care permite recuperarea acesteia, emis de autoritatea solicitanta, se aplica articolul 12 din aceasta directiva.

37      Articolul 12 din Directiva 76/308 prevede o repartizare a competentelor intre instantele statului membru in care se afla sediul autoritatii solicitante si cele ale statului membru in care se afla sediul autoritatii solicitate pentru judecarea contestatiilor privind creanta, titlul executoriu sau masurile de executare.

38      Potrivit alineatului (1) al articolului mentionat, daca un beneficiar contesta creanta sau titlul care permite executarea recuperarii acesteia, emis(a) in statul membru in care se afla sediul autoritatii solicitante, acesta trebuie sa prezinte cazul in fata instantei competente a acestui stat membru, in conformitate cu normele legislative in vigoare in statul respectiv. Astfel, alineatul (2) al aceluiasi articol prevede ca autoritatea solicitata, de indata ce primeste notificarea unei astfel de actiuni, fie din partea autoritatii solicitante, fie din partea beneficiarului, trebuie sa suspende procedura de executare si sa astepte decizia instantei competente in domeniu, cu exceptia cazurilor in care autoritatea solicitanta formuleaza o cerere contrara.

39      In schimb, in temeiul articolului 12 alineatul (3) din Directiva 76/308, in cazul in care contestatia se refera la masurile de executare luate de statul membru in care se afla sediul autoritatii solicitate, actiunea este inaintata instantei competente a statului membru respectiv, in conformitate cu actele cu putere de lege si cu normele administrative din acest stat.

40      Aceasta repartizare a competentelor reprezinta corolarul faptului ca creanta si titlul executoriu sunt stabilite in temeiul dreptului in vigoare in statul membru in care se afla sediul autoritatii solicitante, in timp ce, in ceea ce priveste masurile de executare in statul membru in care se afla sediul autoritatii solicitate, aceasta din urma aplica, in temeiul articolelor 5 si 6 din Directiva 76/308, dispozitiile pe care dreptul sau national le prevede pentru acte similare, aceasta autoritate aflandu‑se in pozitia cea mai potrivita pentru a aprecia legalitatea unui act in functie de dreptul sau national (a se vedea, prin analogie, Hotararea din 27 septembrie 2007, Twoh International, C‑184/05, Rep., p. I‑7897, punctul 36, si Hotararea din 27 ianuarie 2009, Persche, C‑318/07, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 63).

41      Aceasta repartizare a competentelor nu permite, in principiu, autoritatii solicitate sa puna in discutie validitatea si caracterul executoriu al actului sau al deciziei a carei notificare este solicitata de autoritatea solicitanta.

42      Desi, prin urmare, in principiu este de competenta exclusiva a instantelor statului membru in care se afla sediul autoritatii solicitante sa judece temeinicia contestatiilor care privesc creanta sau titlul executoriu, nu se poate exclude ca, cu titlu exceptional, instantele statului membru in care se afla sediul autoritatii solicitate sa fie abilitate sa verifice daca executarea titlului mentionat ar fi de natura sa aduca atingere in special ordinii publice a acestui din urma stat membru si, daca este cazul, sa refuze acordarea asistentei in tot sau in parte sau sa o subordoneze respectarii anumitor conditii.

43      Astfel, conform articolelor 6 si 8 din Directiva 76/308, creanta care face obiectul unei cereri de recuperare, precum si titlul care permite executarea recuperarii creantei sunt considerate in acelasi mod precum creantele si titlurile similare ale statului membru in care se afla sediul autoritatii solicitate. Or, este dificil de conceput ca un titlu care permite executarea recuperarii creantei sa fie executat de acest stat membru daca executarea respectiva este de natura sa aduca atingere ordinii publice a acestuia. De altfel, exceptia de ordine publica este prevazuta la articolul 4 alineatul (3) din Directiva 76/308, in ceea ce priveste cererile de transmitere de informatii prezentate de autoritatea solicitanta, in temeiul caruia autoritatea solicitata poate refuza o astfel de transmitere in special atunci cand aceasta ar fi de natura sa aduca atingere ordinii publice din statul membru in care se afla sediul autoritatii solicitate.

44      Din tot ceea ce preceda rezulta ca instantele statului membru in care se afla sediul autoritatii solicitate nu sunt, in principiu, competente sa verifice caracterul executoriu al titlului care permite executarea recuperarii.

Cu privire la competenta instantelor din statul membru in care se afla sediul autoritatii solicitate de a verifica daca titlul executoriu a fost notificat in mod corespunzator debitorului.

45      Pentru a raspunde celei de a doua parti a primei intrebari, trebuie sa se interpreteze expresia „masuri de executare” folosita la articolul 12 alineatul (3) din Directiva 76/308.

46      Or, potrivit articolului 5 din aceasta directiva, prima etapa a executarii recuperarii in cadrul asistentei reciproce este tocmai notificarea catre destinatar de autoritatea solicitata a tuturor actelor si deciziilor privind o creanta sau recuperarea acesteia, stabilite de statul membru in care se afla sediul autoritatii solicitante, notificarea respectiva trebuind sa fie efectuata in temeiul informatiilor furnizate de autoritatea solicitanta.

47      Din aceasta rezulta ca notificarea constituie una dintre masurile de executare prevazute la articolul 12 alineatul (3) din Directiva 76/308 si ca, prin urmare, conform acestei dispozitii, orice actiune indreptata impotriva notificarii trebuie inaintata instantei competente a statului membru in care se afla sediul autoritatii solicitate.

48      Aceasta interpretare este de altfel confirmata de imprejurarea ca, astfel cum rezulta, in esenta, din al saselea considerent si din articolul 5 alineatul (1) din Directiva 76/308, notificarea este efectuata potrivit normelor legislative in vigoare privind notificarea actelor echivalente in statul membru in care se afla sediul autoritatii solicitate.

49      Or, astfel cum s‑a amintit la punctul 40 din prezenta hotarare, instanta competenta a statului membru in care se afla sediul autoritatii solicitate se afla in pozitia cea mai potrivita pentru a interpreta actele cu putere de lege si normele administrative in vigoare in acest stat membru.

50      Prin urmare, trebuie sa se raspunda la prima intrebare ca articolul 12 alineatul (3) din Directiva 76/308 trebuie interpretat in sensul ca instantele din statul membru in care se afla sediul autoritatii solicitate, in principiu, nu sunt competente sa verifice caracterul executoriu al titlului care permite executarea recuperarii. In schimb, in ipoteza in care o instanta din acest stat membru este sesizata cu o actiune indreptata impotriva validitatii sau a caracterului corespunzator al masurilor de executare, precum notificarea titlului executoriu, aceasta instanta este competenta sa verifice daca aceste masuri au fost efectuate in mod corespunzator conform actelor cu putere de lege si normelor administrative ale statului membru mentionat.

 Cu privire la a doua intrebare

51      In ceea ce priveste admisibilitatea celei de a doua intrebari, guvernul ceh subliniaza ca, dat fiind ca autoritatile judiciare din statul membru in care se afla sediul autoritatii solicitate nu au dreptul sa aprecieze daca principiile generale ale dreptului comunitar au fost respectate cu ocazia notificarii de acte debitorului, intrebarea mentionata nu are efecte asupra deciziei instantei de trimitere in cauza si este, asadar, pur ipotetica.

52      Intrucat instanta de trimitere este competenta sa verifice caracterul corespunzator al notificarii, aceasta este, in orice caz, competenta si sa constate un eventual caracter necorespunzator al procedurii de notificare potrivit actelor cu putere de lege si normelor administrative in vigoare in statul membru in care se afla sediul acesteia. Tinand seama de explicatiile clare ale Nejvyšší správní soud in decizia sa de trimitere, in ceea ce priveste motivele pentru care considera ca a doua intrebare pe care o adreseaza este pertinenta si ca este necesar un raspuns pentru solutia litigiului cu care este sesizat, intrebarea mentionata este, prin urmare, spre deosebire de ceea ce sustine guvernul ceh, admisibila.

53      Prin intermediul celei de a doua intrebari, Nejvyšší správní soud solicita, in esenta, sa se stabileasca daca este posibil sa fie considerata ca fiind conforma normelor notificarea unui titlu care permite executarea recuperarii in cazul in care aceasta notificare a fost facuta pe teritoriul statului membru in care se afla sediul autoritatii solicitate intr‑o limba pe care destinatarul nu o intelege si care nu este nici limba oficiala a statului membru respectiv.

54      Trebuie sa se sublinieze ca Directiva 76/308 nu prevede norme potrivit carora notificarea unui titlu care permite executarea recuperarii intr‑o alta limba decat cea inteleasa de catre destinatar sau in alta limba decat limba oficiala sau una dintre limbile oficiale ale statului membru in care se afla sediul autoritatii solicitate ar fi neconforma normelor.

55      Desigur, articolul 17 din Directiva 76/308 prevede ca cererile de asistenta, titlul executoriu care permite recuperarea si celelalte documente anexate sunt insotite de traducerea in limba oficiala sau in una dintre limbile oficiale ale statului membru in care se afla sediul autoritatii solicitate, fara sa aduca atingere posibilitatii acesteia de a renunta la comunicarea traducerii respective, fara ca aceeasi posibilitate sa fie oferita destinatarului titlului executoriu.

56      Cu toate acestea, astfel cum subliniaza, in mod intemeiat, guvernele ceh si german, precum si Comisia, traducerile prevazute la aceasta dispozitie sunt destinate autoritatii solicitate pentru nevoile acesteia si in niciun caz debitorului. In plus, astfel cum sustine, in mod intemeiat, Comisia, cu titlu de comparatie a regimului Directivei 76/308 cu cel al cooperarii judiciare in materie civila si comerciala, astfel cum este stabilit in special de Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European si al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea in statele membre a actelor judiciare si extrajudiciare in materie civila sau comerciala („notificarea sau comunicarea actelor”) si abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului (JO L 324, p. 79), intrucat aceasta din urma face obiectul unei reglementari distincte de cea care cuprinde cooperarea judiciara in materie administrativa si fiscala, procedura in fata administratiei fiscale sau notificarea subsecventa a deciziilor este guvernata de actele cu putere de lege ale statelor membre.

57      Din finalitatea Directivei 76/308 rezulta ca aceasta urmareste garantarea, in special, a indeplinirii efective a notificarilor tuturor actelor si deciziilor, inclusiv judiciare, privind o creanta sau recuperarea acesteia, stabilite de statul membru in care se afla sediul autoritatii solicitante. Or, aceasta directiva nu poate atinge aceasta finalitate fara a respecta interesele legitime ale destinatarilor notificarilor respective (a se vedea, prin analogie, Hotararea din 9 februarie 2006, Plumex, C‑473/04, Rec., p. I‑1417, punctul 21).

58      Trebuie sa se sublinieze in acest context ca functia notificarii, efectuata in timp util, este de a da posibilitatea destinatarului sa inteleaga obiectul si cauza actului notificat si sa isi invoce drepturile (a se vedea in acest sens Hotararea din 8 mai 2008, Weiss und Partner, C‑14/07, Rep., p. I‑3367, punctul 73).

59      Prin urmare, in cadrul asistentei reciproce in temeiul Directivei 76/308, destinatarul titlului executoriu trebuie sa aiba posibilitatea sa identifice in mod cert cel putin obiectul si cauza cererii.

60      Intr‑o procedura precum cea din actiunea principala, aceasta este situatia in cazul in care notificarea este facuta intr‑o limba oficiala a statului membru in care se afla sediul autoritatii solicitate. Astfel, in temeiul articolului 5 alineatul (1) din Directiva 76/308, notificarea catre destinatar este efectuata de autoritatea solicitata in functie de normele legislative in vigoare privind notificarea actelor echivalente in statul membru in care se afla sediul acesteia, ceea ce implica, printre altele notificarea intr‑o limba oficiala a acestui stat membru.

61      Dat fiind ca Directiva 76/308 nu prevede consecinte in cazul notificarii intr‑o alta limba decat o limba oficiala a statului membru in care se afla sediul autoritatii solicitate, revine instantei nationale obligatia de a aplica dreptul sau national, asigurand in acelasi timp deplina eficacitate a dreptului comunitar, ceea ce o poate conduce la interpretarea unei norme nationale care a fost elaborata avandu‑se in vedere numai o situatie strict interna cu scopul de a o aplica la situatia transfrontaliera in cauza (a se vedea in acest sens Hotararea din 8 noiembrie 2005, Leffler, C‑443/03, Rec., p. I‑9611, punctul 51).

62      Intr‑adevar, astfel cum rezulta dintr‑o jurisprudenta constanta a Curtii, in lipsa unor dispozitii comunitare explicite, revine ordinii juridice interne a fiecarui stat membru atributia de a prevedea modalitatile procedurale aplicabile actiunilor in justitie destinate sa asigure protectia drepturilor conferite justitiabililor de efectul direct al dreptului comunitar (a se vedea in acest sens Hotararea din 16 decembrie 1976, Rewe‑Zentralfinanz si Rewe‑Zentral, 33/76, Rec., p. 1989, punctul 5, si Hotararea Leffler, citata anterior, punctul 49). Curtea a precizat de asemenea ca aceste modalitati nu pot fi mai putin favorabile decat cele care privesc drepturi ce isi au originea in ordinea juridica interna (principiul echivalentei) si nu pot face practic imposibila sau excesiv de dificila exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridica comunitara (principiul efectivitatii) (a se vedea Hotararea Rewe‑Zentralfinanz si Rewe‑Zentral, citata anterior, punctul 5, Hotararea din 10 iulie 1997, Palmisani, C‑261/95, Rec., p. I‑4025, punctul 27, Hotararea din 15 septembrie 1998, Edis, C‑231/96, Rec., p. I‑4951, punctul 34, si Hotararea Leffler, citata anterior, punctul 50).

63      Astfel, trebuie sa se raspunda la a doua intrebare ca, in cadrul asistentei reciproce instituite in temeiul Directivei 76/308, destinatarul unui titlu executoriu care permite recuperarea trebuie, pentru a i se da posibilitatea sa isi invoce drepturile, sa primeasca notificarea acestui titlu intr‑o limba oficiala a statului membru in care se afla sediul autoritatii solicitate. Pentru a garanta respectarea acestui drept, revine instantei nationale obligatia de a aplica dreptul sau national, asigurand in acelasi timp deplina eficacitate a dreptului comunitar.

 Cu privire la cheltuielile de judecata

64      Intrucat, in privinta partilor din actiunea principala, procedura are caracterul unui incident survenit la instanta de trimitere, este de competenta acesteia sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observatii Curtii, altele decat cele ale partilor mentionate, nu pot face obiectul unei rambursari.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera intai) declara:

1)      Articolul 12 alineatul (3) din Directiva 76/308/CEE a Consiliului din 15 martie 1976 privind asistenta reciproca in materie de recuperare a creantelor privind anumite cotizatii, drepturi, taxe si alte masuri, astfel cum a fost modificata prin Directiva 2001/44/CE a Consiliului din 15 iunie 2001, trebuie interpretat in sensul ca instantele din statul membru in care se afla sediul autoritatii solicitate, in principiu, nu sunt competente sa verifice caracterul executoriu al titlului care permite executarea recuperarii. In schimb, in ipoteza in care o instanta din acest stat membru este sesizata cu o actiune indreptata impotriva validitatii sau a caracterului corespunzator al masurilor de executare, precum notificarea titlului executoriu, aceasta instanta este competenta sa verifice daca aceste masuri au fost efectuate in mod corespunzator conform actelor cu putere de lege si normelor administrative ale statului membru mentionat.

2)      In cadrul asistentei reciproce instituite in temeiul Directivei 76/308, astfel cum a fost modificata prin Directiva 2001/44, destinatarul unui titlu executoriu care permite recuperarea trebuie, pentru a i se da posibilitatea sa isi invoce drepturile, sa primeasca notificarea acestui titlu intr‑o limba oficiala a statului membru in care se afla sediul autoritatii solicitate. Pentru a garanta respectarea acestui drept, revine instantei nationale obligatia de a aplica dreptul sau national, asigurand in acelasi timp deplina eficacitate a dreptului comunitar.

 

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close