„Codul vamal comunitar – Datorie vamala – Valoarea taxelor – Articolele 217 si 221 – Resurse proprii ale Comunitatilor – Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 – Articolul 6 − Cerinta unei inscrieri in evidenta contabila a valorii taxelor anterior comunicarii acesteia catre debitor – Notiunea de valoare «legal datorata»”
HOTARAREA CJUE (Camera a doua)
28 ianuarie 2010
In cauza C‑264/08,
avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare formulata in temeiul articolului 234 CE de Hof van Cassatie (Belgia), prin decizia din 22 mai 2008, primita de Curte la 19 iunie 2008, in procedura
Belgische Staat
impotriva
Direct Parcel Distribution Belgium NV,
CURTEA (Camera a doua),
compusa din domnul C. W. A. Timmermans (raportor), indeplinind functia de presedinte al Camerei a doua, domnii K. Schiemann si L. Bay Larsen, judecatori,
avocat general: doamna E. Sharpston,
grefier: domnul R. Grass,
avand in vedere procedura scrisa,
luand in considerare observatiile prezentate:
– pentru Direct Parcel Distribution Belgium NV, de K. Wille, advocaat;
– pentru guvernul belgian, de domnul J.‑C. Halleux, in calitate de agent;
– pentru guvernul polonez, de domnul M. Dowgielewicz, in calitate de agent;
– pentru guvernul finlandez, de doamna A. Guimaraes‑Purokoski, in calitate de agent;
– pentru Comisia Comunitatilor Europene, de domnul W. Roels, in calitate de agent,
avand in vedere decizia de judecare a cauzei fara concluzii, luata dupa ascultarea avocatului general,
pronunta prezenta
Hotarare
1 Cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare priveste interpretarea articolului 217 alineatul (1) si a articolului 221 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 302, p. 1, Editie speciala, 02/vol. 5, p. 58, denumit in continuare „Codul vamal”).
2 Aceasta cerere a fost formulata in cadrul unui litigiu intre Belgische Staat (statul belgian), pe de o parte, si Direct Parcel Distribution Belgium NV (denumita in continuare „Direct Parcel”), pe de alta parte, avand ca obiect recuperarea ulterioara a unor taxe vamale la import.
Cadrul juridic
Codul vamal
3 Articolul 217 din Codul vamal prevede:
„(1) Orice valoare a drepturilor de import sau export care rezulta dintr‑o datorie vamala, denumita in continuare «valoarea drepturilor», se calculeaza de autoritatile vamale de indata ce intra in posesia datelor necesare si este inregistrata de autoritatile respective in evidentele contabile sau pe orice alt suport echivalent (inscrierea in evidenta contabila).
[…]
(2) Statele membre stabilesc regulile practice pentru inscrierea in evidenta contabila a valorii drepturilor. Aceste reguli pot varia in momentul in care autoritatile vamale, avand in vedere conditiile in care datoria vamala a luat nastere, au certitudinea ca sumele mentionate vor fi platite.”
4 Potrivit articolului 221 alineatele (1) si (3) din Codul vamal:
„(1) De indata ce a fost inscrisa in evidenta contabila, valoarea drepturilor se comunica debitorului in conformitate cu normele corespunzatoare.
[…]
(3) Comunicarea catre debitor nu poate fi facuta dupa expirarea unui termen de trei ani de la data la care a luat nastere datoria vamala. Cu toate acestea, daca incapacitatea autoritatilor vamale de a stabili valoarea exacta legal datorata este rezultatul unui act care poate declansa urmarirea penala, in masura in care dispozitiile in vigoare o permit, aceasta comunicare poate fi facuta dupa expirarea acestei perioade de trei ani.”
Reglementarea privind resursele proprii ale Comunitatilor Europene
5 Articolul 6 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 privind punerea in aplicare a Deciziei 94/728/CE, Euratom referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunitatilor (JO L 130, p. 1, Editie speciala, 01/vol. 2, p. 184) prevede in special reguli privind inscrierea drepturilor rezultate dintr‑o datorie vamala in contabilitatea resurselor proprii, inscriere care este conditionata de constatarea drepturilor respective in conformitate cu articolul 2 din acest regulament.
Actiunea principala si intrebarile preliminare
6 La 18 noiembrie 1999, Boeckmans België NV (denumita in continuare „Boeckmans België”) a depus o declaratie sumara la Administratia vamilor si accizelor din Anvers cu privire la un container cu produse de brutarie al carui destinatar era Direct Parcel.
7 Acest container a fost livrat societatii Direct Parcel fara ca declaratia prezentata acestei administratii sa fi fost acceptata, respectivul container fiind totusi, pentru acest motiv, exclus de la supravegherea vamala.
8 Prin scrisoarea din 26 mai 2000, respectiva administratie a comunicat societatii Boeckmans België ca perioada de incheiere era deja mult depasita si ca, din acest motiv, a luat nastere o datorie vamala.
9 Prin scrisoarea din 3 octombrie 2000, aceeasi administratie a propus o tranzactie amiabila societatii Boeckmans België, impotriva careia aceasta din urma a introdus o reclamatie care a fost respinsa la 10 ianuarie 2001.
10 Contestand faptul ca datoreaza respectiva datorie vamala, Boeckmans België a actionat in justitie, la 2 februarie 2001, Belgische Staat in fata rechtbank van eerste aanleg te Antwerpen (Tribunalul de Prima Instanta din Anvers). Prin citatia din 8 februarie 2001, Boeckmans België a chemat Direct Parcel in garantie pentru toate creantele puse in sarcina sa de Belgische Staat.
11 Belgische Staat a introdus o actiune incidentala avand ca obiect obligarea solidara a Direct Parcel si a Boeckmans België la plata taxelor vamale datorate.
12 Prin hotararea din 7 aprilie 2004, rechtbank van eerste aanleg te Antwerpen a respins actiunea Boeckmans België si a obligat‑o pe aceasta din urma, precum si pe Direct Parcel la plata acestor taxe vamale.
13 Prin hotararea din 7 noiembrie 2006, hof van beroep te Antwerpen (Curtea de apel din Anvers) a modificat hotararea mentionata. Aceasta instanta a declarat caduc dreptul Belgische Staat de a proceda la recuperarea respectivei datorii vamale, pentru motivul ca Belgische Staat nu furnizase nicio proba a unei inscrieri in evidenta contabila anterioare a valorii taxelor respective in conformitate cu articolul 221 alineatul (1) din Codul vamal.
14 In aceste conditii, Belgische Staat a sesizat instanta de trimitere cu un recurs in casatie impotriva acestei hotarari a hof van beroep te Antwerpen, sustinand ca lipsa inscrierii in evidenta contabila sau inscrierea in evidenta contabila tardiva a datoriei vamale respective nu impiedica recuperarea acesteia de catre autoritatile vamale.
15 In aceste conditii, Hof van Cassatie (Curtea de Casatie) a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare:
„1) Inscrierea in evidenta contabila prevazuta la articolul 221 din [Codul vamal] reprezinta inscrierea in evidenta contabila mentionata la articolul 217 [din acest cod], care prevede ca orice valoare este inregistrata de autoritatile vamale in evidentele contabile sau pe orice alt suport echivalent?
2) In cazul in care raspunsul la prima intrebare este afirmativ, cum trebuie interpretat textul prevederii articolului 217 din [Codul vamal], potrivit careia valoarea taxelor «este inregistrata de autoritatile vamale in evidentele contabile sau pe orice alt suport echivalent»? De aceasta prevedere sunt legate cerinte minime determinate, de ordin tehnic sau formal, ori [articolul mentionat] acorda in totalitate statelor membre sarcina de a stabili norme detaliate cu privire la practica inscrierii in evidenta contabila a valorii taxelor, fara a asocia acestei prevederi nicio cerinta minimala? Trebuie sa se faca o distinctie intre aceasta inscriere in evidenta contabila si inscrierea valorii taxelor in contabilitatea resurselor proprii mentionata la articolul 6 din [Regulamentul nr. 1150/2000]?
3) Articolul 221 alineatul (1) din [Codul vamal] trebuie sa fie interpretat in sensul in care comunicarea valorii taxelor in conformitate cu normele corespunzatoare nu se considera drept comunicarea catre debitor a valorii taxelor in sensul [acestui articol] decat daca valoarea taxelor a fost inscrisa in evidenta contabila inainte de a fi comunicata debitorului? Pe de alta parte, ce se intelege prin sintagma «in conformitate cu normele corespunzatoare» din [articolul mentionat]?
4) In cazul in care raspunsul la a treia intrebare este afirmativ, poate exista o prezumtie, in favoarea statului, potrivit careia inscrierea in evidenta contabila a valorii taxelor a fost efectuata inainte de comunicarea acestei valori catre debitor? Instanta nationala ar putea sa se intemeieze pe o prezumtie de adevar a declaratiei autoritatilor vamale potrivit careia valoarea taxelor a fost inscrisa in evidenta contabila inainte de comunicarea acestei valori catre debitor sau autoritatile respective trebuie sa prezinte in mod sistematic, in fata instantei nationale, proba scrisa a inscrierii in evidenta contabila a valorii taxelor?
5) Cerinta inscrierii in evidenta contabila a valorii taxelor inainte de comunicarea acestei valori catre debitor, impusa la articolul 221 alineatul (1) din [Codul vamal], trebuie sa fie indeplinita sub sanctiunea nulitatii sau a decaderii din dreptul de a percepe sau de a recupera datoria vamala? Cu alte cuvinte, [acest articol] trebuie sa fie interpretat in sensul ca, in cazul in care valoarea taxelor a fost comunicata debitorului de catre autoritatile vamale in conformitate cu normele corespunzatoare, dar valoarea respectiva a taxelor nu a fost inscrisa in evidenta contabila de catre [aceste autoritati] anterior comunicarii acesteia catre debitor, aceasta valoare nu mai poate fi perceputa, consecinta fiind aceea ca [autoritatile mentionate], pentru a putea totusi percepe valoarea respectiva, trebuie sa o comunice in conformitate cu normele corespunzatoare catre debitor dupa ce aceasta valoare a taxelor a fost inscrisa in evidenta contabila si atat timp cat aceasta inscriere in evidenta contabila a fost efectuata in termenul de prescriptie prevazut la [articolul mentionat]?
6) In cazul in care raspunsul la a cincea intrebare este pozitiv, care este consecinta platii de catre debitor a valorii taxelor care i‑a fost comunicata fara sa fie inscrisa anterior in evidenta contabila? Aceasta plata trebuie sa fie considerata o plata nedatorata care poate fi recuperata de la stat?”
Cu privire la intrebarile preliminare
Cu privire la prima intrebare
16 In ceea ce priveste aceasta intrebare, este suficient sa se aminteasca faptul ca, in Ordonanta din 9 iulie 2008, Gerlach & Co. (C‑477/07, punctele 18 si 23), Curtea a raspuns deja in mod afirmativ la aceasta.
17 In consecinta, trebuie sa se raspunda la prima intrebare ca articolul 221 alineatul (1) din Codul vamal trebuie interpretat in sensul ca „inscrierea in evidenta contabila” a valorii taxelor care trebuie recuperate prevazuta in acesta constituie „inscrierea in evidenta contabila” a valorii respective, astfel cum este aceasta definita la articolul 217 alineatul (1) din codul mentionat.
Cu privire la a doua intrebare
18 In ceea ce priveste a doua parte a acestei intrebari, prin care instanta de trimitere solicita Curtii sa se pronunte cu privire la aspectul daca trebuie sa se faca distinctie intre „inscrierea in evidenta contabila” in sensul articolului 217 alineatul (1) din Codul vamal si inscrierea valorii taxelor in contabilitatea resurselor proprii prevazuta la articolul 6 din Regulamentul nr. 1150/2000, este necesar sa se sublinieze ca si la aceasta intrebare Curtea a raspuns deja in Ordonanta Gerlach & Co., citata anterior (punctele 22 si 23).
19 Desi, in aceasta ordonanta, Curtea s‑a pronuntat astfel cu privire la articolul 6 din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1552/89 al Consiliului din 29 mai 1989 de punere in aplicare a Deciziei 88/376/CE, Euratom privind resursele proprii ale Comunitatilor (JO L 155, p. 1), aceasta concluzie este pe deplin aplicabila articolului 6 din Regulamentul nr. 1150/2000, al carui text este in esenta identic cu cel al articolului 6 din Regulamentul nr. 1552/89.
20 In consecinta, se impune sa se considere ca trebuie sa se faca distinctie intre „inscrierea in evidenta contabila” in sensul articolului 217 alineatul (1) din Codul vamal si inscrierea taxelor constatate in contabilitatea resurselor proprii prevazuta la articolul 6 din Regulamentul nr. 1150/2000.
21 In ceea ce priveste prima parte a acestei intrebari, privind aspectul daca articolul 217 din Codul vamal impune cerinte minime de ordin tehnic sau formal cu privire la inscrierea in evidenta contabila a valorii taxelor, trebuie aratat ca din articolul 217 alineatul (1) primul paragraf din Codul vamal rezulta ca inscrierea in evidenta contabila consta in inregistrarea de catre autoritatile vamale a valorii taxelor la import sau la export care rezulta dintr‑o datorie vamala in evidentele contabile sau pe orice alt suport echivalent.
22 Conform articolului 217 alineatul (2) din codul mentionat, revine statelor membre sarcina de a stabili regulile practice pentru inscrierea in evidenta contabila a valorii taxelor. Aceste reguli pot varia in momentul in care autoritatile vamale, avand in vedere conditiile in care datoria vamala a luat nastere, au certitudinea ca valoarea taxelor care rezulta din datoria respectiva va fi platita.
23 Astfel, in conditiile in care articolul 217 din Codul vamal nu prevede reguli practice ale „inscrierii in evidenta contabila” in sensul acestei dispozitii si nici, prin urmare, cerinte minime de ordin tehnic sau formal, aceasta inscriere in evidenta contabila trebuie sa fie efectuata astfel incat sa asigure inscrierea de catre autoritatile vamale competente a valorii exacte a taxelor la import sau la export care rezulta dintr‑o datorie vamala in evidentele contabile sau pe orice alt suport echivalent, pentru a permite, in special, ca inscrierea in evidenta contabila a valorilor respective sa fie stabilita cu certitudine si in privinta debitorului.
24 Pe de alta parte, Curtea s‑a pronuntat deja in sensul ca, avand in vedere marja de apreciere care le este conferita la articolul 217 alineatul (2) din Codul vamal, trebuie sa se considere ca statele membre pot prevedea ca inscrierea in evidenta contabila a valorii taxelor care rezulta dintr‑o datorie vamala se realizeaza prin inregistrarea valorii mentionate in procesul‑verbal intocmit de autoritatile vamale competente in vederea constatarii unei incalcari a legislatiei vamale aplicabile, precum autoritatile mentionate la articolul 267 din Legea generala vamala si privind accizele (loi générale sur les douanes et accises), aprobata prin Decretul regal din 18 iulie 1977 (Belgisch Staatsblad, 21 septembrie 1977, p. 11425), confirmat prin Legea vamala si privind accizele din 6 iulie 1978 (loi du 6 juillet 1978 concernant les douanes et accises) (Belgisch Staatsblad, 12 august 1978, p. 9013) (Hotararea din 16 iulie 2009, Distillerie Smeets Hasselt si altii, C‑126/08, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 25).
25 In consecinta, avand in vedere tot ceea ce preceda, trebuie sa se raspunda la a doua intrebare ca trebuie sa se faca distinctie intre „inscrierea in evidenta contabila” in sensul articolului 217 alineatul (1) din Codul vamal si inscrierea taxelor constatate in contabilitatea resurselor proprii prevazuta la articolul 6 din Regulamentul nr. 1150/2000. In conditiile in care articolul 217 din Codul vamal nu prevede reguli practice ale „inscrierii in evidenta contabila” in sensul acestei dispozitii si nici, prin urmare, cerinte minime de ordin tehnic sau formal, aceasta inscriere in evidenta contabila trebuie sa fie efectuata astfel incat sa asigure inscrierea de catre autoritatile vamale competente a valorii exacte a taxelor la import sau a taxelor la export care rezulta dintr‑o datorie vamala in evidentele contabile sau pe orice alt suport echivalent, pentru a permite, in special, ca inscrierea in evidenta contabila a valorilor respective sa fie dovedita cu certitudine, inclusiv in privinta debitorului.
Cu privire la a treia intrebare
26 Curtea a amintit ca din formularea articolului 221 alineatul (1) din Codul vamal rezulta ca inscrierea in evidenta contabila, care, potrivit articolului 217 alineatul (1) din codul mentionat, consta in inregistrarea valorii taxelor de catre autoritatile respective in evidentele contabile sau pe orice alt suport echivalent, trebuie in mod necesar sa fie anterioara comunicarii catre debitor a valorii taxelor la import sau a taxelor la export (a se vedea in special Hotararea din 16 iulie 2009, Snauwaert si altii, C‑124/08 si C‑125/08, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 21).
27 Astfel, o asemenea derulare cronologica a operatiunilor de inscriere in evidenta contabila si de comunicare a valorii taxelor, consacrata prin titlul insusi al sectiunii 1 din titlul VII capitolul 3 din Codul vamal, si anume „Inscrierea in evidenta contabila si comunicarea valorii drepturilor debitorului vamal”, trebuie respectata, pentru a nu da nastere unor diferente de tratament intre contribuabili si pentru a nu dauna, pe de alta parte, functionarii armonioase a uniunii vamale (a se vedea in special Hotararea Snauwaert si altii, citata anterior, punctul 22).
28 Prin urmare, Curtea s‑a pronuntat in sensul ca articolul 221 alineatul (1) din Codul vamal trebuie interpretat in sensul ca nu poate fi efectuata in mod valabil comunicarea de catre autoritatile vamale catre debitor, in conformitate cu normele corespunzatoare, a valorii taxelor la import sau la export care trebuie platite decat daca valoarea acestor taxe a fost inscrisa anterior in evidenta contabila de autoritatile mentionate (a se vedea in special Hotararea Snauwaert si altii, citata anterior, punctul 23).
29 Curtea s‑a pronuntat de asemenea in sensul ca statele membre nu sunt obligate sa adopte norme de procedura specifice referitoare la regulile potrivit carora trebuie sa aiba loc comunicarea catre debitor a valorii taxelor la import sau la export in conditiile in care respectivei comunicari ii pot fi aplicate norme de procedura interne cu caracter general care garanteaza o informare adecvata a debitorului si care ii permite acestuia sa asigure, in deplina cunostinta de cauza, apararea drepturilor sale (Hotararea din 23 februarie 2006, Molenbergnatie, C‑201/04, Rec., p. I‑2049, punctul 54).
30 In consecinta, trebuie sa se raspunda la a treia intrebare ca articolul 221 alineatul (1) din Codul vamal trebuie interpretat in sensul ca nu poate fi efectuata in mod valabil comunicarea de catre autoritatile vamale catre debitor, in conformitate cu normele corespunzatoare, a valorii taxelor la import sau la export care trebuie platite decat daca valoarea acestor taxe a fost inscrisa anterior in evidenta contabila de autoritatile mentionate. Statele membre nu sunt obligate sa adopte norme de procedura specifice referitoare la regulile potrivit carora trebuie sa aiba loc comunicarea catre debitor a valorii taxelor mentionate in conditiile in care acestei comunicari ii pot fi aplicate norme de procedura interne cu caracter general care garanteaza o informare adecvata a debitorului si care ii permite acestuia sa asigure, in deplina cunostinta de cauza, apararea drepturilor sale.
Cu privire la a patra intrebare
31 Prin intermediul acestei intrebari, instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca daca dreptul comunitar se opune ca instanta nationala sa se intemeieze pe o prezumtie referitoare la declaratia autoritatilor vamale, potrivit careia valoarea taxelor a fost inscrisa in evidenta contabila inainte de comunicarea acestei valori catre debitor sau daca dreptul comunitar impune ca autoritatile respective sa prezinte in mod sistematic, in fata instantei nationale, proba scrisa a inscrierii in evidenta contabila a valorii taxelor.
32 In aceasta privinta, nu se contesta faptul ca, in ceea ce priveste acest aspect referitor la sarcina probei „inscrierii in evidenta contabila” a datoriei vamale in sensul articolului 217 din Codul vamal, dreptul comunitar nu prevede nicio dispozitie speciala.
33 Or, in lipsa unei reglementari comunitare in materie, revine ordinii juridice interne din fiecare stat membru atributia de a desemna instantele competente si de a stabili modalitatile procedurale aplicabile actiunilor destinate sa asigure protectia drepturilor conferite justitiabililor ca urmare a efectului direct al dreptului comunitar, cu conditia ca aceste modalitati sa nu fie mai putin favorabile decat cele aplicabile unor actiuni similare din dreptul intern (principiul echivalentei) si sa nu faca practic imposibila sau excesiv de dificila exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridica comunitara (principiul efectivitatii) (a se vedea in special Hotararea din 7 septembrie 2006, Laboratoires Boiron, C‑526/04, Rec., p. I‑7529, punctul 51, precum si Hotararea din 8 septembrie 2009, Budějovický Budvar, C‑478/07, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 88 si jurisprudenta citata).
34 Aceste consideratii sunt valabile de asemenea in ceea ce priveste, mai ales, mijloacele de proba, in special normele privind impartirea sarcinii probei, aplicabile actiunilor referitoare la o incalcare a dreptului comunitar (a se vedea in special Hotararea din 24 aprilie 2008, Arcor, C‑55/06, Rep., p. I‑2931, punctul 191).
35 Pentru a asigura respectarea principiului efectivitatii, instanta nationala, in cazul in care constata ca obligarea debitorului datoriei vamale sa suporte sarcina probei lipsei inscrierii in evidenta contabila a acestei datorii poate sa faca imposibila sau excesiv de dificila administrarea unei astfel de probe, in special din cauza faptului ca aceasta priveste date de care debitorul nu poate sa dispuna, este obligata sa recurga la toate mijloacele procedurale puse la dispozitia sa de dreptul national, printre care se numara si acela de a dispune activitatile de cercetare judecatoreasca necesare, inclusiv prezentarea de catre una dintre parti sau de catre un tert a unui act sau a unui inscris (a se vedea, prin analogie, Hotararea Laboratoires Boiron, citata anterior, punctul 55).
36 In consecinta, trebuie sa se raspunda la a patra intrebare ca dreptul comunitar nu se opune ca instanta nationala sa se intemeieze pe o prezumtie referitoare la declaratia autoritatilor vamale, potrivit careia valoarea taxelor la import sau la export „a fost inscrisa in evidenta contabila”, in sensul articolului 217 din Codul vamal, inainte de comunicarea acestei valori catre debitor, cu conditia ca principiul efectivitatii si cel al echivalentei sa fie respectate.
Cu privire la a cincea intrebare
37 In ceea ce priveste intrebarea privind consecintele unei lipse a inscrierii in evidenta contabila a datoriei vamale anterior comunicarii valorii acesteia din urma debitorului, Curtea s‑a pronuntat in sensul ca, desi este adevarat ca nerespectarea articolului 221 alineatul (1) din Codul vamal de catre autoritatile vamale ale unui stat membru poate impiedica recuperarea valorii taxelor legal datorate sau perceperea de dobanzi de intarziere, nu este mai putin adevarat ca o astfel de nerespectare nu are nicio consecinta asupra existentei acestor drepturi (a se vedea in special Hotararea din 20 octombrie 2005, Transport Maatschappij Traffic, C‑247/04, Rec., p. I‑9089, punctul 28).
38 Rezulta ca autoritatile vamale au posibilitatea de a proceda la o noua comunicare a acestei valori, cu respectarea conditiilor prevazute la articolul 221 alineatul (1) din Codul vamal (Ordonanta Gerlach & Co., citata anterior, punctul 28).
39 In consecinta, trebuie sa se raspunda la a cincea intrebare ca articolul 221 alineatul (1) din Codul vamal trebuie interpretat in sensul ca, anterior comunicarii valorii taxelor care trebuie recuperate, trebuie sa fi fost realizata inscrierea in evidenta contabila a acestei valori de catre autoritatile vamale ale statului membru respectiv, iar in cazul in care valoarea mentionata nu a facut obiectul unei inscrieri in evidenta contabila, in conformitate cu articolul 217 alineatul (1) din Codul vamal, aceasta nu poate sa fie recuperata de autoritatile mentionate, care au totusi posibilitatea de a proceda la o noua comunicare a aceleiasi valori, cu respectarea conditiilor prevazute la articolul 221 alineatul (1) din Codul vamal si a normelor privind prescriptia in vigoare la data la care a luat nastere datoria vamala.
Cu privire la a sasea intrebare
40 Curtea a considerat ca valoarea taxelor la import sau a taxelor la export ramane „legal datorata” in sensul articolului 236 alineatul (1) primul paragraf din Codul vamal, chiar si in cazul in care aceasta valoare nu a fost comunicata debitorului in conformitate cu articolul 221 alineatul (1) din acest cod (Hotararea Transport Maatschappij Traffic, citata anterior, punctul 29).
41 Aceste consideratii sunt valabile de asemenea in cazul in care, desi valoarea acestor taxe a fost comunicata debitorului, comunicarea respectiva nu a fost precedata de o inscriere in evidenta contabila a acestei valori.
42 Intr‑un astfel de caz, dupa cum s‑a mentionat la punctul 39 din prezenta hotarare, autoritatile vamale au posibilitatea de a proceda la o noua comunicare a valorii mentionate, cu respectarea conditiilor prevazute la articolul 221 alineatul (1) din Codul vamal si a normelor privind prescriptia in vigoare la data la care a luat nastere datoria vamala.
43 Cu toate acestea, daca o astfel de comunicare nu mai este posibila din cauza faptului ca termenul stabilit la articolul 221 alineatul (3) din Codul vamal a expirat, datoria este prescrisa si, prin urmare, stinsa in sensul articolului 233 din acest cod (Hotararea Molenbergnatie, citata anterior, punctele 40 si 41).
44 Intr‑o astfel de situatie, in principiu, debitorul trebuie sa poata obtine rambursarea valorilor platite in temeiul acestei datorii vamale.
45 Astfel, potrivit unei jurisprudente consacrate, dreptul de a obtine restituirea impozitelor percepute intr‑un stat membru cu incalcarea normelor de drept comunitar este urmarea si completarea drepturilor conferite justitiabililor de dispozitiile comunitare, astfel cum au fost acestea interpretate de Curte. Statul membru este, prin urmare, tinut, in principiu, sa restituie impozitele percepute cu incalcarea dreptului comunitar (a se vedea in special Hotararea din 13 martie 2007, Test Claimants in the Thin Cap Group Litigation, C‑524/04, Rep., p. I‑2107, punctul 110 si jurisprudenta citata).
46 In lipsa unei reglementari comunitare in materia restituirii taxelor percepute fara a fi datorate, revine ordinii juridice interne din fiecare stat membru atributia de a desemna instantele competente si de a stabili modalitatile procedurale aplicabile actiunilor in justitie destinate sa asigure protectia drepturilor conferite justitiabililor de dreptul comunitar, cu conditia, pe de o parte, ca aceste modalitati sa nu fie mai putin favorabile decat cele aplicabile unor actiuni similare din dreptul intern (principiul echivalentei) si, pe de alta parte, ca acestea sa nu faca practic imposibila sau excesiv de dificila exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridica comunitara (principiul efectivitatii) (a se vedea in special Hotararea Test Claimants in the Thin Cap Group Litigation, citata anterior, punctul 111 si jurisprudenta citata).
47 Avand in vedere consideratiile care preceda, trebuie sa se raspunda la a sasea intrebare ca, desi valoarea taxelor la import sau a taxelor la export ramane „legal datorata” in sensul articolului 236 alineatul (1) primul paragraf din Codul vamal chiar si in cazul in care aceasta valoare a fost comunicata debitorului fara sa fi fost anterior inscrisa in evidenta contabila in conformitate cu articolul 221 alineatul (1) din acest cod, nu este mai putin adevarat ca, daca o astfel de comunicare nu mai este posibila din cauza faptului ca termenul stabilit la articolul 221 alineatul (3) din codul mentionat a expirat, debitorul mentionat trebuie, in principiu, sa poata obtine rambursarea acestei valori de catre statul membru care a perceput‑o.
Cu privire la cheltuielile de judecata
48 Intrucat, in privinta partilor din actiunea principala, procedura are caracterul unui incident survenit la instanta de trimitere, este de competenta acesteia sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observatii Curtii, altele decat cele ale partilor mentionate, nu pot face obiectul unei rambursari.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declara:
1) Articolul 221 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar trebuie interpretat in sensul ca „inscrierea in evidenta contabila” a valorii taxelor care trebuie recuperate prevazuta in acesta constituie „inscrierea in evidenta contabila” a valorii respective, astfel cum este aceasta definita la articolul 217 alineatul (1) din regulamentul mentionat.
2) Trebuie sa se faca distinctie intre „inscrierea in evidenta contabila” in sensul articolului 217 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2913/92 si inscrierea taxelor constatate in contabilitatea resurselor proprii prevazuta la articolul 6 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 privind punerea in aplicare a Deciziei 94/728/CE, Euratom referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunitatilor. In conditiile in care articolul 217 din Regulamentul nr. 2913/92 nu prevede reguli practice ale „inscrierii in evidenta contabila” in sensul acestei dispozitii si nici, prin urmare, cerinte minime de ordin tehnic sau formal, aceasta inscriere in evidenta contabila trebuie sa fie efectuata astfel incat sa asigure inscrierea de catre autoritatile vamale competente a valorii exacte a taxelor la import sau a taxelor la export care rezulta dintr‑o datorie vamala in evidentele contabile sau pe orice alt suport echivalent, pentru a permite, in special, ca inscrierea in evidenta contabila a valorilor respective sa fie dovedita cu certitudine, inclusiv in privinta debitorului.
3) Articolul 221 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2913/92 trebuie interpretat in sensul ca nu poate fi efectuata in mod valabil comunicarea de catre autoritatile vamale catre debitor, in conformitate cu normele corespunzatoare, a valorii taxelor la import sau la export care trebuie platite decat daca valoarea acestor taxe a fost inscrisa anterior in evidenta contabila de autoritatile mentionate. Statele membre nu sunt obligate sa adopte norme de procedura specifice referitoare la regulile potrivit carora trebuie sa aiba loc comunicarea catre debitor a valorii taxelor mentionate in conditiile in care acestei comunicari ii pot fi aplicate norme de procedura interne cu caracter general care garanteaza o informare adecvata a debitorului si care ii permite acestuia sa asigure, in deplina cunostinta de cauza, apararea drepturilor sale.
4) Dreptul comunitar nu se opune ca instanta nationala sa se intemeieze pe o prezumtie referitoare la declaratia autoritatilor vamale, potrivit careia valoarea taxelor la import sau la export a fost „inscrisa in evidenta contabila”, in sensul articolului 217 din Regulamentul nr. 2913/92, inainte de comunicarea acestei valori catre debitor, cu conditia ca principiul efectivitatii si cel al echivalentei sa fie respectate.
5) Articolul 221 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2913/92 trebuie interpretat in sensul ca, anterior comunicarii valorii taxelor care trebuie recuperate, trebuie sa fi fost realizata inscrierea in evidenta contabila a acestei valori de catre autoritatile vamale ale statului membru respectiv, iar in cazul in care valoarea mentionata nu a facut obiectul unei inscrieri in evidenta contabila, in conformitate cu articolul 217 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2913/92, aceasta nu poate sa fie recuperata de autoritatile mentionate, care au totusi posibilitatea de a proceda la o noua comunicare a aceleiasi valori, cu respectarea conditiilor prevazute la articolul 221 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2913/92 si a normelor privind prescriptia in vigoare la data la care a luat nastere datoria vamala.
6) Desi valoarea taxelor la import sau a taxelor la export ramane „legal datorata” in sensul articolului 236 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul nr. 2913/92 chiar si in cazul in care aceasta valoare a fost comunicata debitorului fara sa fi fost anterior inscrisa in evidenta contabila in conformitate cu articolul 221 alineatul (1) din acest regulament, nu este mai putin adevarat ca, daca o astfel de comunicare nu mai este posibila din cauza faptului ca termenul stabilit la articolul 221 alineatul (3) din regulamentul mentionat a expirat, debitorul mentionat trebuie, in principiu, sa poata obtine rambursarea acestei valori de catre statul membru care a perceput‑o.
