Traian Basescu : Uniunea Europeana are o singura sansa – o economie integrata puternic, ceea ce inseamna sa convenim si limite politice, in care Uniunea isi desfasoara activitatea in mod unitar si, numai in felul acesta, UE ar putea sa se afle la pupitrul de comanda al procesului economic, intr-o tot mai profunda globalizare.

Presedintele Romaniei, Traian Basescu, a participat luni, 19 decembrie a.c., la Banca Nationala a Romaniei, la Gala Jubiliara ANEIR 2011, eveniment organizat de Asociatia Nationala a Exportatorilor si Importatorilor din Romania in parteneriat cu Banca Nationala a Romaniei.

Va prezentam discursul sustinut de seful statului cu acest prilej:

„In primul rand, domnule presedinte Ionescu, domnule guvernator, va multumesc pentru invitatia de a participa la aceasta intalnire. Este, cred eu, o buna ocazie sa vedeti cum se vede si de la varful politicii catre dumneavoastra si, de ce nu, chiar din varful statului. In primul rand as face o remarca legata de bocitoarele vechii economii. Cei care plang unde-i industria Romaniei de altadata, vreau sa le spun aici de fata cu exportatorii: industria Romaniei de altadata exporta 10 miliarde de dolari pe an, iar anul acesta exportatorii romani exporta circa 45 de miliarde de euro, deci inseamna aproape 60 de miliarde de dolari. Deci un prim mesaj in afara, nu catre dumneavoastra, nu mai bociti ca nu aveti ce. Ce este de facut este de consolidat actualul model de economie performant care nu face, de la constructia fabricii, face contracte cu spatiul ex-sovietic sau cu Uniunea Sovietica, stie ca va exporta marfurile alea proaste, pentru totdeauna acolo. Astazi, economia romaneasca nu mai are repartitie data de undeva. Inainte era data de la CAER, acum, Bruxelles-ul nu da repartitii de export, ci totul este competitie; iar cifrele de anul acesta arata un progres extraordinar al economiei romanesti, al managementului care se face in Romania si al capacitatii de adaptare a economiei romanesti, la niste realitati, lucru pentru care eu va felicit pe toti, indiferent cat ati fi de mari exportatori sau de mici – probabil sunt foarte multi mici care nu sunt in sala aceasta – ii felicit si pe ei, pentru ca toti la un loc faceti posibila aceasta cifra estimata pentru sfarsitul anului de 45 de miliarde de euro. Ceea ce arata, pentru oricine, o alta Romanie decat macar si cea de acum 10 ani, nu cea de acum 20 de ani. As mai remarca un lucru: contributia extraordinara a exportului la reducerea deficitului de cont curent. De fapt, aceasta a fost una din marile noastre vulnerabilitati; mai mare decat deficitul bugetar, mai mare decat gradul de indatorare. Deficitul de cont curent, diferenta intre exporturi si importuri, a fost cea care ne-a adus in pragul colapsului in 2009 si acest lucru trebuie observat si inteles foarte clar ca va trebui ca impreuna sa dezvoltam politici care sa stimuleze exportul. Daca in 2008 aveam un deficit de cont curent de 23 de miliarde de euro, anul acesta se pare ca ne vom inchide pe circa 10 miliarde deficit de cont curent si este o cifra aproape constanta, a ultimilor trei ani: 9,5 la 10 miliarde – in conditiile in care anul acesta ne-au crescut importurile, dar au crescut si exporturile corespunzator mentinerii acestui ecart de 10 miliarde.

Ce inteleg eu foarte bine? Inteleg ca tara nu va fi performanta pana cand nu echilibram perfect exporturile, cu importurile; si, vom fi cu atat mai performanti, cu cat vom reusi sa avem o balanta pozitiva. Sigur, este foarte dificil sa fixezi politicienilor un astfel de obiectiv pentru ca nu inseamna nici marire de salariu, nici marire de pensie, deci nu aduce voturi, cand vorbesti de nevoia de a echilibra balanta de plati a Romaniei. Avem obligatia sa privim catre acest lucru. Deci eu cred ca, dincolo de ce s-a facut – si stiu ca de regula Guvernul nu este unul care sa poata fi inclus in vreo formula de a fi felicitat sau de a i se multumi -, dar este clar ca trebuie, dincolo de ce s-a facut – si stiu ca s-au facut destule lucruri, daca privim macar si la Codul Muncii si multe altele – dar dincolo de ce s-a facut, este clar ca anul 2012 trebuie sa fie un an, in care Guvernul sa gandeasca la noi masuri de sprijinire a exportatorilor, nu neaparat numai capitalizarea EximBank-ului, daca are nevoie, sau a CEC-ului – un alt finantator onest al economiei romanesti -, dar trebuie sa mai desprindem un set de masuri, atentie, posibile si realiste care sa ajute exportatorii, ca, asa, cand ii vezi la televizor, vin si spun: „Sa reducem CAS-ul!”. Da, dar dati-mi bani de pensii, ca si asa este deficit de 3,6 miliarde de euro. Orice ar face-o, oricand. Dar, sunt convins ca avem alte tipuri de masuri, care pot fi un suport pentru exportatori.

Sigur ca ma bucura ce se intampla, semnele care incep sa apara in relatia cu China. Se pare ca incepem sa avem o crestere mai mare a exporturilor, decat cresterea importurilor din China, dar vreau sa stiti ca este o piata la care eu privesc cu multa atentie, pe care exista o deschidere extraordinara si, probabil, cei interesati stiti ca sunt anumite produse pentru care Guvernul chinez acorda subventii ca sa fie exportate din Romania. Este un gest extrem de important al Guvernului chinez, in urma discutiilor pe care le-am avut si eu, si Premierul – eu cu Presedintele, Premierul cu Primul-ministru – pentru incercarea de echilibrare a balantei bilaterale pe care o avem cu China. Deci v-as sugera: priviti la piata Chinei, priviti la piata Turciei si exista disponibilitate sa facem tot ce ar trebui facut, pentru ca firmele noastre sa poata exporta in piete precum Turcia, China – piata araba e putin tulbure acum, piata africana si ea -, dar aceste doua piete ar trebui sa fie o prioritate pentru noi, pentru ca prea am pus toate ouale intr-un singur cos: exporturile pe Uniunea Europeana. Diversificarea exporturilor noastre este una din solutiile de echilibrare a balantei de plati externe si, va rog sa ma credeti, o consider mai importanta decat deficitul bugetar, balanta de plati externe. Si va trebui sa derulam politici, in continuare, pentru echilibrarea acestei, pentru a ajunge la echilibru zero si, pe urma, sa dea Dumnezeu sa ajungem si fara deficit de cont curent, cu un bilant pozitiv. As mai face cateva observatii, pentru ca eu cred ca e un moment bun. E aici Alro Slatina si este aici domnul Nicolae cu industria de ingrasaminte si imi pare rau ca nu e Sidexul aici. Ati vazut furia declansata ca s-a dat energie la Alro Slatina, un producator, unul din marii exportatori si consumatori in banda, care tine angajati circa opt mii de angajati. Motivul era s-a dat de la Hidroenergie la Alro Slatina. Va pot spune ca n-a existat o asemenea interventie si probabil domnul director o stie foarte bine; dar, am auzit azi aceeasi formulare pe care am vazut-o in raport in 2008. Deci Alro Slatina avea asigurata doar 75% din energie pentru anul 2009, daca nu ma insel; pentru ca era in 2008, s-a petrecut cadenta de rapoarte care au ajuns si la… sau mai devreme, 2007, domnule director, va aduceti aminte, undeva aici, 2006 chiar. Deci, veneau rapoarte, care spuneau: Alro Slatina are energie pentru doar 75% din necesarul de energie. Sigur ca niste birocrati stabileau ei cata energie dau la Alro Slatina, fara sa priceapa ca pentru a face productie la Alro, trebuie sa ai contract de import bauxita, cine stie de unde, ca trebuie sa contractezi capacitati de transport pe tot anul, ca trebuie sa contractezi procesarea, sa faci alumina din ea, pentru ca pana la urma sa iasa calupul de aluminiu de la Alro Slatina.

In schimb, n-am vazut un atac pe cei care cumpara energie electrica de la Hidro si doar o plimba printr-un birou cu un telefon, dar pe industrie a fost un atac formidabil. Astazi, aud aceeasi fraza, pe care o vedeam scrisa in memoriile din 2007: „Nu avem contractata energia pentru 2012”. Va rog sa ma credeti ca este naucitoare informatia, la o companie care, acum, ar trebui sa aiba contractata cantitatea de bauxita pe care o importa si sa aiba contractate capacitati de transport ca sa poata functiona tot anul. Vreau sa fiu foarte clar: niciodata, nimeni n-a spus dati energie la Alro de la Hidro, ci a spus dati 100% energie. De unde este treaba Ministerului sau treaba altcuiva, dar asa reusim sa sabotam un agent economic care produce in favoarea unora care doar plimba niste facturi si un telefon. Iata un alt mod in care putem raspunde nevoilor economiei, dar si interesului national. Dincolo, la domnul Nicolae, alte dezbateri de presa, mai mult sau mai putin indreptatite. Sigur, Guvernul a luat niste masuri de scoatere, dintr-un moment de criza, a companiilor producatoare de ingrasaminte. Si piata ingrasamintelor, ca si piata aluminiului, ca si piata otelului sunt dependente de fluctuatiile de pret. Va trebui analizat, daca rezista in competitie, pentru ca, in Romania, petrochimia a fost prabusita, pur si simplu, de dumping-ul facut de Ucraina si de Federatia Rusa, care aveau gazele cu 80 de dolari mia de metri cubi, 120, n-a putut sta chimia romaneasca in competitie, mai ales in competitia pentru ingrasaminte. Domnul Nicolae, chair daca este un scandal public, in momentul de fata, sunt seful statului si nu ma pot preface. Trebuie analizat si cereti, la Guvern, sa se analizeze capacitatea combinatelor de productie ingrasaminte din Romania de a sta pe piata, in actualele conditii; daca nu, va trebui sa vedem ce putem face. Cum, si la Alro, cum si la Sidex se prabuseste pretul otelului sau al aluminiului, si stam de campanii de presa. Dar, n-o sa vedeti ca vreunul care i-a energie fara sa produca nimic, doar o revinde, n-o sa vedeti ca e atacat in presa. De ce? Pentru ca ei dau publicitatea. Da? Ei dau publicitatea. Eu nu am venit aici sa discutam de sfarsit de an, sa ne dam martisoare, neaparat, dar vreau sa punem lucrurile la punct, de pe niste pozitii care se vad. Deci, am facut aceasta iesire in decor, cu Alro si cu ingrasamintele, pentru ca mi s-au parut extrem de nedrepte campaniile. Extrem de nedrepte. Nu stiu daca mai este valabil pentru combinatele de ingrasaminte. Acum aflu ca s-a redus din nou pretul, la ucrainieni, la jumatate, ceea ce iarasi ne pune in imposibilitatea de a exporta – ceea ce s-a intamplat si acum cativa ani, inainte de resemnarea contractelor Gazprom cu Ucraina; dar daca s-a intamplat asa ceva in Ucraina, va trebui sa reactionam intr-un fel sau altul. Cum, de asemenea, va asigur ca, de aici, o sa mai scriu, daca aveti un memorium mai scriu o data, pe el, cum am scris si data trecuta: “Domnule ministru al economiei, vedeti ce e in interes national, cui sa-i dati energie!”

As veni, insa, intr-o zona care tine si de politic. Deci, inchei aceasta parte, multumindu-va pentru eforturile pe care le faceti si vreau sa stiti ca orice companie de genul producatorilor in banda sau cei care au productia amenintata de preturi sau de diverse abordari gresite, poate sa faca ce a facut si ALRO, ce a facut si Lukoil, ce a facut si SIDEX-ul, poate sa se adreseze cu memorii Presedintelui. Nu eu iau deciziile sa fie rezolvate problemele, dar ii atentionez pe cei care le pot rezolva, pentru ca este si responsabilitatea mea, sansa de maine a Romaniei, iar exporturile sunt parte din acest pachet al sanselor. Si obiectivul echilibrarii balantei de cont curent este fundamental, dupa parerea mea, pentru ca acesta este unul din deficitele structurale ale economieri romanesti – importa mai mult decat exporta. Se pare ca, de doi-trei ani, facandu-si efectele investitiile anterioare, incepem sa culegem roadele, dar nu e suficient. Este momentul sa impingem acest proces in desfasurare, al cresterii competitivitatii noastre pe piata internationala.

As vrea sa va lamuresc putin ultimul Consiliu, cel care a generat atatea semne de intrebare, si v-o spun, in modul cel mai deschis, ca nu e nimic nou sub soare. Toate regulile despre care s-a vorbit la Consiliu, de fapt cea mai mare parte, sunt ori in tratatele Uniunii, ori au fost deja adoptate de Parlamentul European, in luna decembrie anul acesta, si au fost convenite in Consiliu inca de anul trecut sau de anul acesta. Sunt patru noi regulamente care au intrat in vigoare si o directiva. Marea problema este, si chiar m-a surprins putin, acest soc al deficitului – deficit structural 0.5 sau deficit bugetar 3% sa fie trecute in Constitutie. Le avem intr-un tratat constitutional, aprobat cu doua treimi. Noi nu am aderat la Uniunea Europeana, fara sa fi aderat la criteriile de la Maastricht, Pactul pentru stabilitate si crestere. Le aveam. Nu e nimic nou sub soare, deci de asta as vrea sa fiti relaxati, ca lucrurile sunt normale, desi cred ca multi dintre dumneavoastra ati inetles acest lucru. Cine nu a inteles au fost diversi obisnuiti ai televiziunilor, din acestia obisnuiti sa comenteze orice: de la fotbal pana la buget, la deficite, la investitii, la deficit de cont curent. Sunt unii care stiu tot in tara asta si ii avem in fiecare seara la televizor, mai mult sau mai putin binevoitori, dar in orice caz total nestiutori de multe ori. Deci, Romania nici nu-si cedeaza suveranitatea, nici nu face nimic altceva, decat respecta, prin acordul meu de a adera la acest acord de uniune fiscala, nu face decat sa respecte tratatele, pe care Romania deja le-a semnat, si sa participe la un proces de imbunatatire. Sigur ca obiectivul nostru major este tinta euro. De aceea am aderat si la Euro plus, de aceea am fost extrem de deschisi si la a adera la acest acord fiscal la nivelul Uniunii Europene, pentru ca toata aceasta abordare ne ajuta sa ajungem in zona euro, iar obiectivul meu este sa ajungem acolo si sa fim in situatia sa spunem daca vrem sau nu. Nu ne grabim acum sa facem o dezbatere. Eu sunt convins ca pentru Romania este bine sa intre in euro, dar hai sa atingem parametrii unei economii gata sa intre in euro si nu avem decat sa discutam atunci daca ne place sau nu, pentru ca parametrii de intrare in zona euro nu pot face decat bine economiei romanesti: stabilitate, consolidare a economiei si toate cele. Nici nu vreau sa ma credeti un om nerealist, care exclude posibilitatea ca noi sa nu fim gata de intrare in euro in 2015. Deci, nu exclud aceasta posibilitate. Dar, ce-am face, daca am spune “o amanam pentru 2020”? N-am mai avea obiective de performanta. Ori, eu, cred ca efortul – si al Guvernului si al economiei – trebuie sa fie sa fim gata de intrare in zona euro, in 2015. Ca vom mai sta un an, sa ne consolidam, iar este foarte adevarat si ca poate sa se intample, dar n-avem de ce sa ne abandonm acest obiectiv.

Si aici am sa va mai spun un lucru pe care l-am vazut, l-am inteles si care este fundamental in a fi competitivi – este un alt cuvant magic, care trebuie sa ne intre in mentalitate si in vocabular – “competitivitatea”. Am vazut, vad si discut cu foarte multi sefi de stat, care sunt in zona euro. Aceasta experienta ma face sa va spun urmatorul lucru: criteriile de la Maastricht sunt relativ usor de atins, dar, daca, in spatele acestor criterii, nu se afla o economie competitiva, tara nu va rezista in interiorul zonei euro. Deci, trebuie sa ne ingrijim, in acelasi timp, de doua lucruri: de nivelul de inflatie, de deficit, de nivelul de indatorare, de deficitul structural – care fac parte, daca vreti, dintr-o descriere a standardelor de macrostabilitate. Dar, ce nu se vede din aceste criterii este nivelul de competitivitate, si va trebui sa ne autoimpunem astfel de criterii, pentru ca am vazut. Daca n-am fi vazut ce s-a intamplat in criza, am fi putut fi tratati ca fiind nevinovati, nestiutori; dar, am vazut ce s-a intamplat cu tari care, la un moment dat, au indeplinit criteriile de intrare in zona euro, iar economiile lor scartie din toate incheieturile pentru ca nu erau competitive; si, atunci, aspectul competitivitatii mi se pare vital. Dumneavoastra sunteti dintre cei competitivi, dar procesul de competitivitate este un proces continuu. E ca si reformele. Toti spun: “facem reforma”. Si ce facem? Dupa ce am facut reforma, ne oprim. Gresit! Reforma este un proces continuu si ea se mai traduce si prin continua ajustare, capacitatea continua de a raspunde nevoilor pietei. Acesta este motivul pentru care am optat, in acordul cu Fondul, cu Uniunea si cu Banca, sa incercam introducerea unui management performant, la marile companii de stat. Vreau sa stiti ca nu sunt adeptul privatizarii in orce conditii, si felicit ANEIR-ul pentru faptul ca a stopat privatizarea CEC-ului si a Eximbank-ului, dar vreau sa stiti ca asta s-a stabilit in CSAT. Nu stiu, probabil dumneavoastra ati stabilit-o undeva. CEC-ul si Romgazul au fost stabilite a nu se privatiza, pana nu vedem ce se intampla mai departe. Si, de asemenea, Transelectrica, de acord cu vanzarea de pachete minoritare, dar acum, in criza, am vazut cat este de dificil ca statul sa nu mai aiba nicio parghie. Deci, nu sunt, nu priviti la mine ca la un om care nu vrea mai multa privatizare. Vreau! Dar sunt niste domenii strategice, pe care eu cred ca orice stat trebuie sa le tina, intr-un fel sau altul, in echilibru. Sigur, aici, raspunsul multora este “Da, facem autoritati de reglementare”. Foarte bine! Avem, la nivelul european, Autoritatea de reglementare a sistemului bancar. Da? Si? Avem o banca care nu-si diminueaza capitalurile de prin alte parti? Deci, cred in piata, dar am invatat un lucru esential: ca,in perioada de criza trebuie sa ai niste mijloace. Altfel, Guvernul ramane un simplu platitor, cu bani, al crizei. Ca e platitor politic nu conteaza, dar trebuie sa imprumute tara, sa ia bani, daca n-are niciun fel de alta parghie si sa plateasca, urmand ca poporul, pe urma, sa ramburseze ce a imprumutat Guvernul. Deci, sunt cateva lucruri pe care le-am vazut in criza si am vrut sa vi le spun, pentru ca sunteti partea extrem de dinamica a economiei.

As mai face cateva mentiuni legate de Uniunea Europeana. Eu nu cred ca Uniunea Euroepana poate fi, pe termen lung, daca se mentine asa cum este acum, un competitor de prima marime in lumea globalizata. Uniunii ii trebuie mai multa integrare si ii trebuiesc politici generale, care s-o faca competitiva si cu economia Chinei, si cu economia Indiei, si cu economia Braziliei si, in raport cu economia Statelor Unite, daca o alianta intre Europa – Statele Unite din punct de vedere economic nu va fi posibila, candva. Dar am convingerea ca, daca Uniunea Europeana va ajunge la o puternica integrare monetara, fiscala, economica, in general, nu va fi capabila sa faca fata competitiei intr-o lume globalizata si, rand pe rand, statele Uniunii Europene vor fi platitoarele efectelor globalizarii. Azi e Grecia, maine Spania, poimaine Portugalia, raspoimaine Romania; vine si randul Frantei si al Germaniei. Opinia mea este ca Uniunea Euroepana are o singura sansa. O economie integrata puternic, ceea ce inseamna sa convenim si limite politice, in care Uniunea isi desfasoara activitatea in mod unitar si, numai in felul acesta, UE ar putea sa se afle la pupitrul de comanda al procesului economic, intr-o tot mai profunda globalizare. Daca vom ramane dispersati, fara sa avem politici economice unitare, care sa aiba in vedere cresterea competitivitatii si ramanerea noastra pe puntea de comanda a procesului de globalizare, vom pierde toti; e adevarat, pierdem pe rand, dar pierdem toti.

Si, in sfarsit, in ceea ce priveste cum vad eu bugetul anului viitor, va pot spune ca s-a respectat filosofia nefericita, ce-i drept, dar utila, a bugetului anului 2011 – adica diminuarea costurilor cat mai mult, in ceea ce priveste functionarea statului, si va continua acest proces de diminuare a costurilor, si mentinerea sau cresterea resurselor pentru investitii. Ati vazut, la fel cum exportatorii nostri sunt primii in Uniunea Europeana, din punct de vedere al procesului de crestere a exporturilor, procentual, la fel, si Guvernul Romaniei este guvernul care a alocat cel mai mare procent din PIB pentru investitii in 2010, la fel va fi si in 2011, si in 2012. Deci, cifrele din 2011, cand Eurostatul le va termina de procesat, sunt convins ca vor arata acelasi lucru. Adica sase si peste sase procente din PIB alocate investitiilor.

As mai face o ultima remarca, cu privire la aceasta zona a investitiilor, si anume anul viitor va fi o crestere puternica a absorbtiei fondurilor, in raport cu ce a fost pana acum. Si acum, pe ultimele zile din an, se salveaza anul 2011 pentru ca s-au trimis facturile la decontare si zic eu ca vom creste consistent procentul de absorbtie, dar anul 2012 va fi mult mai bun decat 2011. Nu mai subliniez cauzele. Nu are rost sa le mai discutam, pentru ca sunt trecute. Insa, va fi un proces de absorbtie mult mai bun, ceea ce, pe de-o parte va mentine cel putin, daca nu va creste ,forta de munca generata de investitiile sustinute de stat, iar daca dumneavoastra reusiti sa va mentineti si sa cresteti si dumneavoastra putin, ar fi extraordinar. Ce trebuie sa stabilim chiar la inceputul anului, si eu o spun aici, de fata cu dumneavoastra toti: ne-ar fi extrem de util daca v-ati intalni, si la inceputul anului cineva ar spune: uitati, -dar, atentie, fara sa umblam la bugetul de stat, reduceri de taxe, dar sunt masuri care pot ajuta – daca am primi o lista: uite, cinci lucruri pe care Guvernul ar trebui sa le faca in zona reglementarii, sa defriseze de birocratie nu stiu ce, sa ne ajute aici. Si, de asemenea, cred ca trebuie sa fim dispusi sa discutam, mai ales in industria otelului, a aluminiului si a ingrasamintelor care sunt solutiile pentru a garanta materia prima pentru aceste industrii – pentru ca ea tine de stat. Din pacate, este preponderent energie, ca discutam de otel, de aluminiu sau de ingrasaminte. Ce trebuie sa faca statul, pentru a se mentine capacitatile de productie in functiune? Pentru ca cel mai important lucru, apropo de Rosia Montana – probabil vedeti dezbaterea – eu cred ca cine reuseste sa mentina locuri de munca sau sa creeze locuri de munca, acela extrage aur, si nu cel care extrage aur. Aurul, in ziua de azi, il reprezinta capacitatea de a crea locuri de munca sau de a le mentine pe timp de criza, pentru ca numai locurile de munca iti aduc si productie, dar iti aduc si venituri la bugetul de stat. Fara locuri de munca nu ai de unde sa ai venituri. Cam asta, in cateva cuvinte.

Eu as incheia multumindu-va mult! As incheia, multumindu-va mult pentru efortul pe care l-ati facut in acest an si in anii trecuti. Vreau sa va asigur ca veti gasi o poarta deschisa pentru a va sprijini, atat cat legal si european o putem face. Si, cu asta, “Sarbatori cu bine” si un an 2012 mai bun! Vreau sa stiti un lucru: paradoxal, sunt optimist legat de Romania anului 2012. Mai optimist decat am fost inainte de inceperea anului 2011, pentru ca avem niste resurse pe care inca nu le-am utilizat, cum ar fi banii europeni, si mai avem resursele de eficienta din marile regii ale statului. Daca reusim sa mai optimizam putin si ce va trebuie dumneavoasta, cred ca o sa mearga bine. Va multumesc mult si va doresc “Sarbatori cu bine tuturor”!

Sursa: precidency.ro