Decizia Curtii Constitutionale nr. 1297/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 129 alin. (1), (2), alin. (3) teza intai si alin. (4) teza intai din Codul de procedura fiscala

In M. Of. nr. 899 din 19 decembrie 2011 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 1297/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 129 alin. (1), (2), alin. (3) teza intai si alin. (4) teza intai din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.

Din cuprins:

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 129 alin. (1), (2), alin. (3) teza intai si alin. (4) teza intai din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Ioan Presacan in Dosarul nr. 7.639/306/2010 al Judecatoriei Sibiu. Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 4.157D/2010.

La apelul nominal se prezinta autorul exceptiei personal si asistat de avocatul Ionut Mateescu, lipsa fiind cealalta parte, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.

Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul avocatului autorului exceptiei, care solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate. Arata ca dispozitiile art. 129 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala limiteaza dreptul de proprietate, acestea adaugand la dispozitiile Legii fundamentale. Astfel, desi o persoana fizica trebuie sa faca aplicarea prevederilor art. 599 din Codul de procedura civila, organul fiscal, printr-un act administrativ, poate institui direct sechestrul asigurator.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.

Avand cuvantul in replica, avocatul autorului exceptiei arata ca in aceasta materie persoanele fizice trebuie sa se adreseze in prealabil instantei de judecata. Totodata, considera ca nu se poate reglementa printr-o ordonanta in domeniul indatoririlor fundamentale.

 

CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

Prin Incheierea din 17 septembrie 2010, pronuntata in Dosarul nr. 7.639/306/2010, Judecatoria Sibiu a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 129 alin. (1), (2), alin. (3) teza intai si alin. (4) teza intai din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Ioan Presacan intr-o cauza avand ca obiect solutionarea unei contestatii la executare.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile de lege criticate, permitand instituirea sechestrului asigurator, instituie un drept discretionar in favoarea organului fiscal, incalcandu-se astfel prevederile art. 44 alin. (1), (2) si (3) din Legea fundamentala. Totodata, dispozitiile de lege criticate nu corespund exigentelor referitoare la accesibilitatea si previzibilitatea normei juridice, atata vreme cat “din cuprinsul normei nu se pot identifica toate informatiile socotite apropriate cu privire la continutul si conditiile ei de aplicare”. In plus fata de cele aratate, dispozitiile art. 129 alin. (3), astfel cum au fost modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 165/2005, contravin si prevederilor art. 115 alin. (6) din Constitutie, deoarece este interzis ca prin ordonanta de urgenta sa se reglementeze in domeniul indatoririlor prevazute de Legea fundamentala. De asemenea, nu se poate retine nici existenta situatiei extraordinare care sa determine adoptarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 165/2005.

Judecatoria Sibiu apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il reprezinta dispozitiile art. 129 alin. (1), (2), alin. (3) teza intai si alin. (4) teza intai din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificarile si completarile ulterioare, cu urmatorul continut: “(1) Masurile asiguratorii prevazute in prezentul capitol se dispun si se duc la indeplinire, prin procedura administrativa, de organele fiscale competente.

(2) Se dispun masuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii si sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, cand exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea.

(3) Aceste masuri pot fi luate si inainte de emiterea titlului de creanta, inclusiv in cazul efectuarii de controale sau al antrenarii raspunderii solidare. Masurile asiguratorii dispuse atat de organele fiscale competente, cat si de instantele judecatoresti ori de alte organe competente, daca nu au fost desfiintate in conditiile legii, raman valabile pe toata perioada executarii silite, fara indeplinirea altor formalitati. Odata cu individualizarea creantei si ajungerea acesteia la scadenta, in cazul neplatii, masurile asiguratorii se transforma in masuri executorii.

(4) Masurile asiguratorii se dispun prin decizie emisa de organul fiscal competent. In decizie organul fiscal va preciza debitorului ca prin constituirea unei garantii la nivelul creantei stabilite sau estimate, dupa caz, masurile asiguratorii vor fi ridicate.”

In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii, autorul exceptiei invoca prevederile constitutionale ale art. 44 alin. (1) – (3) referitor la dreptul de proprietate privata, art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 53 referitor la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati si art. 115 alin. (4) si (6) referitor la delegarea legislativa.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca prin Decizia nr. 944 din 6 iulie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 581 din 17 august 2010, Curtea a retinut ca masurile asiguratorii prevazute de Codul de procedura fiscala constau in indisponibilizarea unor bunuri sub forma sechestrului asigurator sau a popririi asiguratorii asupra veniturilor debitorului. In aceste conditii, masurile asiguratorii, potrivit textului de lege criticat, “raman valabile pe toata perioada executarii silite” si, mai mult, “odata cu individualizarea creantei si ajungerea acesteia la scadenta, in cazul neplatii, masurile asiguratorii se transforma in masuri executorii”.

Aceasta viziune a legiuitorului a fost determinata de imperativul eficientizarii procedurilor de recuperare a debitelor pe care operatorii economici le inregistreaza la bugetul de stat, iar finalitatea oricarei proceduri de executare silita este recuperarea debitelor datorate, indiferent de creditorul obligatiei.

Distinct de cele retinute, Curtea constata, in ceea ce priveste invocarea prevederilor constitutionale referitoare la dreptul de proprietate privata, ca, atata vreme cat masura reglementata de textul de lege criticat are caracter provizoriu si nu solutioneaza fondul dreptului, nu poate fi retinuta aceasta critica. In plus, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, ceea ce confera legiuitorului competenta de a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, in acceptiunea principiala conferita de Constitutie, in asa fel incat sa nu vina in coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niste limitari rezonabile in valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.

De altfel, Curtea observa ca art. 129 alin. (4) din Codul de procedura fiscala prevede ca masurile asiguratorii vor fi ridicate in cazul in care debitorul constituie o garantie la nivelul creantei stabilite sau estimate, dupa caz.

In ceea ce priveste critica referitoare la lipsa de precizie si de previzibilitate a dispozitiilor art. 129 alin. (1), (2), alin. (3) teza intai si alin. (4) teza intai din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, Curtea constata ca si aceasta este neintemeiata, deoarece norma juridica contestata este suficient de accesibila si formulata cu destula precizie pentru a permite reglarea conduitei celor interesati, avandu-se in vedere si prevederile de ansamblu in materia executarii silite a creantelor fiscale.

In final, Curtea constata ca nu poate fi retinuta nici critica potrivit careia dispozitiile art. 129 alin. (3), astfel cum au fost modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 165/2005, contravin si prevederilor art. 115 alin. (4) si (6) din Constitutie, textul criticat indeplinind exigentele prevederilor constitutionale precitate.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

In numele legii

DECIDE:

 

Respinge ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 129 alin. (1), (2), alin. (3) teza intai si alin. (4) teza intai din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Ioan Presacan in Dosarul nr. 7.639/306/2010 al Judecatoriei Sibiu.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata in sedinta publica din data de 4 octombrie 2011.

 

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close