Decizia Curtii Constitutionale nr. 1310/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. (2) lit. b) din Codul de procedura fiscala

In M. Of. nr. 899 din 19 decembrie 2011 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 1310/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. (2) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.

Din cuprins:

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. (2) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Vasile Mircea Luput in Dosarul nr. 16/219/2010 al Tribunalului Cluj – Sectia mixta de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de munca si asigurari sociale. Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 122D/2011.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.

Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata. In acest sens, face referire la jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale.

 

CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

Prin Incheierea din 17 noiembrie 2010, pronuntata in Dosarul nr. 16/219/2010, Tribunalul Cluj – Sectia mixta de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de munca si asigurari sociale a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. 2 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Vasile Mircea Luput intr-o cauza avand ca obiect anulare proces-verbal de contraventie.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale, incalcand prevederile constitutionale ale art. 44 alin. (8) si (9), deoarece masura confiscarii se aplica indiferent de cine este proprietarul mijlocului de transport folosit la savarsirea contraventiei. Astfel, masura confiscarii ar putea fi dispusa numai in cazul in care mijlocul de transport folosit la comiterea contraventiei se afla in proprietatea contravenientului.

Tribunalul Cluj – Sectia mixta de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de munca si asigurari sociale apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il reprezinta dispozitiile art. 220 alin. (2) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificarile si completarile ulterioare, cu urmatorul continut: “Contraventiile prevazute la alin. (1) se sanctioneaza cu amenda de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum si cu: […]

b) confiscarea cisternelor, recipientelor si a mijloacelor de transport utilizate in transportul produselor accizabile, in cazul prevazut la alin. (1) lit. k).”

In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii, autorul exceptiei invoca prevederile constitutionale ale art. 44 alin. (8) si (9) referitor la dreptul de proprietate privata.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca asupra unei critici similare, formulata insa fata de dispozitiile din aceeasi ordonanta in forma anterioara republicarii, al caror continut se regaseste in prevederile art. 220 alin. (2) lit. b), criticate in cauza de fata, s-a pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 685 din 10 octombrie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006 si Decizia nr. 603 din 5 mai 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 509 din 19 iulie 2011. Cu acele prilejuri, Curtea a retinut ca “proprietatea privata poate constitui obiectul unor masuri restrictive, cum sunt cele care vizeaza bunurile folosite sau rezultate din savarsirea unor infractiuni ori contraventii; potrivit dispozitiilor art. 44 alin. (8) teza intai din Constitutie, <<averea dobandita licit nu poate fi confiscata>>, ceea ce presupune, per a contrario, ca poate fi confiscata averea dobandita in mod ilicit si deci este posibila instituirea unor sanctiuni pentru ipoteza in care desfasurarea activitatii de comercializare a unor produse de catre operatorii economici contravine legii”.

In ceea ce priveste faptul ca bunurile confiscate nu apartin contravenientului, ci unei terte persoane, cu acelasi prilej Curtea a aratat ca aceasta nu poate atrage ineficienta acestei masuri sanctionatorii. In acest sens, Curtea a retinut ca, pe de o parte, Constitutia prevede in art. 44 alin. (9) ca “bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legii”, fara a distinge dupa calitatea de proprietar sau detentor precar a contravenientului, iar o alta interpretare ar conduce la posibilitatea eludarii cu usurinta a dispozitiilor legale, deoarece de fiecare data contravenientul s-ar putea apara invocand faptul ca este un simplu detentor precar al bunului, iar activitatea ilicita de transport ar putea continua. Pe de alta parte, a aratat ca proprietarul bunurilor utilizate in mod ilicit nu se poate prevala de caracterul personal al raspunderii contraventionale, deoarece a incredintat folosinta bunului sau, asumandu-si riscul ca activitatea utilizatorului sa genereze un pericol pentru societate. De altfel, pentru a-si recupera prejudiciul, proprietarul are la indemana calea actiunii in justitie impotriva utilizatorului, in temeiul contractului incheiat cu acesta.

Intrucat in cauza nu au intervenit elemente noi, de natura a reconsidera jurisprudenta Curtii Constitutionale, solutia si considerentele acestei decizii isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

In numele legii

DECIDE:

 

Respinge ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. (2) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Vasile Mircea Luput in Dosarul nr. 16/219/2010 al Tribunalului Cluj – Sectia mixta de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de munca si asigurari sociale.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata in sedinta publica din data de 4 octombrie

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close