„Neindeplinirea obligatiilor de catre un stat membru – Articolele 12 CE, 18 CE, 39 CE si 43 CE – Articolele 4, 28 si 31 din Acordul privind Spatiul Economic European – Legislatie fiscala – Conditii de scutire de impozitul pe transferuri la prima cumparare a unui bun imobil – Scutire rezervata numai rezidentilor pe teritoriul national, precum si resortisantilor de origine greaca care nu sunt rezidenti pe acest teritoriu la data cumpararii” HOTARAREA CURTII (Camera intai) 20 ianuarie 2011

In cauza C‑155/09,

avand ca obiect o actiune in constatarea neindeplinirii obligatiilor formulata in temeiul articolului 226 CE, introdusa la 4 mai 2009,

Comisia Europeana, reprezentata de domnii R. Lyal si D. Triantafyllou, in calitate de agenti, cu domiciliul ales in Luxemburg,

reclamanta,

impotriva

Republicii Elene, reprezentata de domnul P. Mylonopoulos si de doamna V. Karra, in calitate de agenti, cu domiciliul ales in Luxemburg,

parata,

CURTEA (Camera intai),

compusa din domnul A. Tizzano, presedinte de camera, domnii J.-J. Kasel, E. Levits, M. Safjan si doamna M. Berger (raportor), judecatori,

avocat general: domnul J. Mazák,

grefier: doamna R. Șeres, administrator,

avand in vedere procedura scrisa si in urma sedintei din 20 mai 2010,

avand in vedere decizia de judecare a cauzei fara concluzii, luata dupa ascultarea avocatului general,

pronunta prezenta

Hotarare

1        Prin cererea introductiva, Comisia Comunitatilor Europene solicita Curtii sa constate ca:

–      prin scutirea de impozitul pe transferul de bunuri imobile (denumit in continuare „impozit”) numai a persoanelor cu resedinta permanenta in Grecia, dar nu si a nerezidentilor care au intentia de a se stabili in tara in viitor si

–      prin scutirea, in anumite conditii, de acelasi impozit numai a resortisantilor greci la achizitionarea unei prime locuinte in Grecia, stabilind astfel o discriminare explicita in detrimentul rezidentilor in strainatate care nu sunt resortisanti greci,

Republica Elena nu si‑a indeplinit obligatiile care ii revin in temeiul articolelor 18 CE, 39 CE si 43 CE, interpretate in lumina articolului 12 CE, precum si in temeiul articolelor 4, 28 si 31 din Acordul privind Spatiul Economic European din 2 mai 1992 (JO 1994, L 1, p. 3, Editie speciala, 11/vol. 53, p. 1, denumit in continuare „Acordul privind SEE”), in masura in care acest stat membru impiedica exercitarea libertatilor fundamentale care decurg din aceste dispozitii.

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

2        Articolul 12 primul paragraf CE prevede:

„In domeniul de aplicare a prezentului tratat si fara a aduce atingere dispozitiilor speciale pe care le prevede, se interzice orice discriminare exercitata pe motiv de cetatenie sau nationalitate.”

3        Articolul 18 alineatul (1) CE prevede:

„Orice cetatean al Uniunii are dreptul de libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitarilor si conditiilor prevazute de prezentul tratat si de dispozitiile adoptate in vederea aplicarii sale.”

4        Articolul 39 alineatele (1)-(3) CE are urmatorul cuprins:

„(1)      Libera circulatie a lucratorilor este garantata in cadrul Comunitatii.

(2)      Libera circulatie implica eliminarea oricarei discriminari pe motiv de cetatenie intre lucratorii statelor membre, in ceea ce priveste incadrarea in munca, remunerarea si celelalte conditii de munca.

(3)      Sub rezerva restrictiilor justificate de motive de ordine publica, siguranta publica si sanatate publica, libera circulatie a lucratorilor implica dreptul:

(a)      de a accepta ofertele reale de incadrare in munca;

(b)      de a circula liber in acest scop pe teritoriul statelor membre;

(c)      de sedere intr‑un stat membru pentru a desfasura o activitate salarizata in conformitate cu actele cu putere de lege si actele administrative care reglementeaza incadrarea in munca a lucratorilor statului respectiv;

(d)      de a ramane pe teritoriul unui stat membru dupa ce a fost incadrat in munca in acest stat, in conditiile care vor face obiectul unor regulamente de aplicare adoptate de Comisie.”

5        Potrivit articolului 43 CE:

„In conformitate cu dispozitiile care urmeaza, sunt interzise restrictiile privind libertatea de stabilire a resortisantilor unui stat membru pe teritoriul altui stat membru. Aceasta interdictie vizeaza si restrictiile privind infiintarea de agentii, sucursale sau filiale de catre resortisantii unui stat membru stabiliti pe teritoriul altui stat membru.

Libertatea de stabilire presupune accesul la activitati independente si exercitarea acestora, precum si constituirea si administrarea intreprinderilor si, in special, a societatilor in intelesul articolului 48 al doilea paragraf, in conditiile definite pentru resortisantii proprii de legislatia tarii de stabilire, sub rezerva dispozitiilor capitolului privind capitalurile.”

6        Dispozitiile mentionate la punctele 2-5 din prezenta hotarare, cu exceptia articolului 18 CE, sunt identice cu cele enuntate la articolele 4, 28 si 31 din Acordul privind SEE.

Reglementarea nationala

7        Articolul 1 alineatul 1 din Legea 1078/1980 prevede:

„Contractele de cumparare a unui bun imobil, in totalitate si in deplina proprietate, de o persoana casatorita sunt scutite de impozitul pe transferul de bunuri imobile atunci cand cumparatorul sau sotul sau copiii sai minori nu au un drept de proprietate deplina ori de uzufruct ori de abitatie asupra unei alte case sau asupra unui alt apartament care raspunde necesitatilor familiei sale in privinta locuintei ori un drept de proprietate deplina asupra unui teren construibil sau asupra unei cote‑parti de teren corespunzand suprafetei unei cladiri care raspunde necesitatilor lor in privinta locuintei si care se afla intr‑o localitate sau intr‑o comuna cu o populatie mai mare de trei mii (3 000) de locuitori.”

8        Articolul 1 alineatul 3 din aceeasi lege este redactat dupa cum urmeaza:

„Dispozitiile prezentului articol nu se aplica contractelor de transfer cu titlu oneros al bunurilor imobile in cazul in care cumparatorul nu are resedinta permanenta in Grecia.

In mod exceptional, se acorda o scutire la cumpararea unei case, a unui apartament sau a unui teren de greci sau de persoane de origine greaca ce au lucrat in strainatate cel putin sase (6) ani si care sunt inscrisi in registrul municipal national al tarii, chiar daca nu au resedinta permanenta in Grecia in momentul cumpararii.”

9        Articolul 1 alineatul 7 din legea mentionata prevede ca scutirea se acorda cu conditia ca imobilul sa ramana proprietatea cumparatorului timp de cel putin cinci ani.

10      In temeiul abilitarii conferite prin articolul 1 alineatul 12 din Legea 1078/1980, o decizie ministeriala din 7 aprilie 2005 a stabilit la un an perioada continua minima de rezidenta in Grecia necesara pentru orice persoana interesata.

Procedura precontencioasa

11      La 6 decembrie 2007, Comisia a adresat Republicii Elene o scrisoare de punere in intarziere in care sustinea ca, prin faptul ca scuteste de acest impozit, pe de o parte, numai persoanele cu resedinta permanenta in Grecia, dar nu si nerezidentii care au intentia de a se stabili in viitor in acest stat membru si, pe de alta parte, in anumite conditii, numai resortisantii greci la cumpararea unei prime locuinte in Grecia, stabilind astfel o discriminare explicita in detrimentul rezidentilor in strainatate care nu sunt resortisanti greci, statul membru mentionat a incalcat obligatiile care ii revin in temeiul articolelor 12 CE, 18 CE, 39 CE si 43 CE, precum si al articolelor 4, 28 si 31 din Acordul privind SEE.

12      La 13 februarie 2008, Republica Elena a raspuns la scrisoarea mentionata respingand integral motivele invocate de Comisie.

13      Intrucat a considerat neconvingator acest raspuns, Comisia a adresat la 23 septembrie 2008 un aviz motivat Republicii Elene, invitand‑o sa se conformeze obligatiilor in termen de doua luni de la primirea acestui aviz. Statul membru mentionat a raspuns la aviz la 21 noiembrie 2008, reiterand termenii raspunsului sau la scrisoarea de punere in intarziere.

14      Intrucat a considerat neconvingatoare explicatiile furnizate de Republica Elena, Comisia a decis sa introduca prezenta actiune.

Cu privire la actiune

Cu privire la primul motiv, intemeiat pe restrictia privind anumite libertati fundamentale

Argumentele partilor

15      Facand trimitere in special la Hotararea din 13 iulie 1993, Commerzbank (C‑330/91, Rec., p. I‑4017), Comisia sustine, in primul rand, ca, desi criteriul resedintei permanente prevazut la articolul 1 alineatul 3 primul paragraf din Legea 1078/1980 nu implica in mod obligatoriu un tratament discriminatoriu fata de resortisantii Uniunii, intrucat se aplica independent de cetatenia persoanei interesate, nu este mai putin adevarat ca persoanele cu resedinta permanenta in Grecia sunt, in mare majoritate, resortisanti greci, ceea ce poate permite stabilirea caracterului discriminatoriu al dispozitiei in cauza.

16      In aceasta privinta, Comisia sustine ca dispozitia mentionata exclude de la beneficiul scutirii fiscale nerezidentii care cumpara o prima locuinta in Grecia in vederea stabilirii lor viitoare in acest stat. Aceasta diferenta de tratament ar determina astfel un tratament discriminatoriu intre rezidentii actuali si cei viitori.

17      In al doilea rand, facand trimitere in special la Hotararea din 15 septembrie 2005, Comisia/Danemarca (C‑464/02, Rec., p. I‑7929), precum si la Hotararea din 13 noiembrie 2003, Schilling si Fleck‑Schilling (C‑209/01, Rec., p. I‑13389), Comisia aminteste ca formularea generala de la articolul 18 CE, prin care se stabileste dreptul oricarui cetatean al Uniunii la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre, este concretizata la articolele 39 CE si 43 CE. Potrivit acesteia, in temeiul unei jurisprudente constante a Curtii, dispozitiile Tratatului CE referitoare la libera circulatie a persoanelor urmaresc facilitarea exercitarii de activitati profesionale de orice natura de catre resortisantii Uniunii si se opun masurilor care ar putea defavoriza persoanele ce doresc sa exercite o activitate economica pe teritoriul unui alt stat membru. Dispozitiile care impiedica sau descurajeaza resortisantul unui stat membru sa paraseasca statul sau de origine pentru a‑si exercita dreptul la libera circulatie ar reprezenta obstacole in calea acestei libertati, chiar daca se aplica indiferent de cetatenia acestor lucratori. Intemeindu‑se pe aceasta jurisprudenta, Comisia sustine ca este evident ca legislatia greaca in cauza este contrara articolelor 18 CE, 39 CE si 43 CE, intrucat face mai putin atractiva situatia persoanelor care nu au inca resedinta permanenta in acest stat membru si care doresc sa se stabileasca aici in mod permanent decat situatia persoanelor cu resedinta permanenta carora li se acorda avantajul fiscal.

18      In aceasta privinta, Comisia precizeaza ca exista o incalcare a articolelor 39 CE si 43 CE in cazul in care este vorba despre persoane active. In schimb, articolul 18 CE s‑ar aplica direct persoanelor care nu au activitate economica si nici legaturi cu Grecia, ceea ce, in speta, ar privi in special pensionarii.

19      Potrivit aceluiasi rationament, Comisia considera ca articolul 1 alineatul 1 si alineatul 3 primul paragraf din Legea 1078/1980 este contrar articolelor 28 si 31 din Acordul privind SEE.

20      In ceea ce priveste justificarea restrictiei instituite prin dispozitiile mentionate, Comisia sustine ca nu poate fi justificata de niciunul dintre obiectivele de interes general invocate de Republica Elena si ca, in orice caz, contravine principiului proportionalitatii.

21      In privinta obiectivului constand in facilitarea achizitionarii unei locuinte de catre rezidenti si in prevenirea oricarei speculatii imobiliare in acest context, Comisia sustine, in primul rand, ca acest obiectiv ar putea fi urmarit de asemenea pentru persoanele care cumpara o prima locuinta pentru a se stabili ulterior in Grecia. In al doilea rand, Comisia sustine ca Legea 1078/1980 nu prevede obligatia dobanditorului de a utiliza bunul cumparat ca locuinta permanenta si nici nu ii interzice sa il inchirieze sau sa il revanda. Or, in lipsa unei astfel de obligatii, acest obiectiv nu poate fi atins si, prin urmare, nu ar putea fi invocat in mod util de Republica Elena.

22      Pe de alta parte, Comisia sustine ca exista mecanisme de control mai putin constrangatoare pentru atingerea obiectivelor mentionate, cum ar fi, de exemplu, inregistrarea la autoritatea greaca competenta a persoanelor care se stabilesc in Grecia, inscrierea acestora in registrul fiscal, verificarea declaratiilor lor fiscale si acordarea, sub rezerva indeplinirii anumitor conditii, a unui tratament fiscal avantajos. In plus, un astfel de sistem de control ar putea fi completat de „declaratii pe propria raspundere”. Prin urmare, refuzul de a acorda aceasta scutire fiscala persoanelor care nu au inca resedinta permanenta in Grecia, dar care cumpara un bun imobil in acest stat membru cu intentia de a se stabili acolo ar depasi ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului constand in prevenirea oricarei speculatii asupra bunurilor imobile in Grecia.

23      Comisia contesta ca, in lipsa oricarei informatii fiscale privind cumparatorul, este imposibil sa se stabileasca, daca este cazul, existenta altor bunuri imobile in Grecia apartinand acestuia, astfel incat dispozitia nationala contestata nu poate fi privita in sensul ca urmareste sa previna eludarea legii. Comisia sustine in aceasta privinta ca, referitor la persoanele care vin sa se stabileasca in Grecia, aspectul daca poseda deja sau nu poseda un bun imobil in Grecia nu este mai dificil de stabilit decat pentru cele care locuiesc deja pe teritoriul national. Intrucat declaratia fiscala nu poate fi considerata un mijloc foarte fiabil, nimic nu s‑ar opune ca autoritatile grecesti sa intrebe cumparatorii daca sunt deja proprietari ai unui bun imobil in Grecia. Astfel, Comisia face trimitere la posibilitatea de inscriere in registre adecvate, precum cadastrul intocmit recent, si la posibilitatea de a se introduce controale care sa permita prevenirea abuzurilor.

24      In final, Comisia contesta de asemenea argumentul invocat de Republica Elena, potrivit caruia dreptul Uniunii nu suprima dreptul legiuitorului national de a subordona anumitor criterii acordarea de facilitati si de avantaje fiscale. In aceasta privinta, Comisia sustine ca tratatul nu interzice numai tratamentul discriminatoriu direct, ci si, mai general, restrictiile privind libertatile fundamentale in domeniul fiscalitatii directe. Articolul 1 alineatul 3 primul paragraf din Legea 1078/1980 ar constitui in mod incontestabil o restrictie privind libera circulatie a persoanelor, intrucat aceasta dispozitie ar descuraja persoanele care traiesc in alte state membre si care sunt in majoritate resortisanti ai acestor state, iar nu resortisanti greci, sa se stabileasca in Grecia.

25      Republica Elena contesta in totalitate pretinsa neindeplinire a obligatiilor sustinand mai intai ca, desi este adevarat ca atat articolul 12 CE, cat si articolul 39 CE interzic in mod expres orice discriminare pe motiv de cetatenie sau nationalitate, din ansamblul dispozitiilor adoptate prin diverse interventii ale legiuitorului national, precum si din excluderea oricarei cerinte privind cetatenia greaca din conditiile de acordare a scutirii fiscale in cauza rezulta ca vointa constanta a acestuia a fost intotdeauna in sensul de a acorda aceasta scutire nu numai resortisantilor greci, ci, mai general, tuturor persoanelor fizice care au resedinta permanenta in Grecia, indiferent de cetatenia lor.

26      In aceasta privinta, Republica Elena subliniaza ca o circulara emisa in 1992, ca urmare a unui aviz al Consiliului de Stat, pentru a ajuta administratia sa aplice in mod corect Legea 1078/1980 precizeaza in mod clar ca prevederile contestate ale acesteia din urma se aplica de asemenea resortisantilor celorlalte state membre, exact in aceleasi conditii ca pentru resortisantii nationali. In plus, potrivit unei decizii ministeriale din 21 iunie 2004, s‑ar prevedea ca, pentru a beneficia de scutirea mentionata, resedinta permanenta si activitatea profesionala ale resortisantilor Uniunii ar putea fi dovedite prin depunerea de declaratii fiscale, de adeverinte ale organismelor de asigurari sociale, de contracte de munca, de documente privind inceperea unei activitati, de contracte de inchiriere a locuintelor etc.

27      In continuare, in ceea ce priveste principiul general al egalitatii de tratament intre resortisantii Uniunii care isi exercita dreptul la libera circulatie si resortisantii nationali care se afla intr‑o situatie comparabila, astfel cum rezulta din articolele 12 CE si 18 CE, Republica Elena isi exprima indoiala cu privire la aspectul daca restrictiile impuse in materie de scutire fiscala resortisantilor Uniunii trebuie sa fie comparabile cu cele care privesc resortisantii nationali. Astfel, potrivit acestui stat membru, dreptul Uniunii nu impune in niciun mod ca, pentru indeplinirea obligatiei de integrare totala a resortisantilor Uniunii in statul membru gazda, acestia sa fie scutiti de impozit in conditii echivalente celor aplicate resortisantilor nationali. Republica Elena precizeaza ca, pentru a beneficia de scutirea de impozit pentru cumpararea unei prime locuinte, resortisantii nationali trebuie sa demonstreze ca sunt indeplinite mai multe conditii si sa depuna declaratii fiscale. Or, daca s‑ar pune in aplicare rationamentul Comisiei, consecinta ar fi sa se acorde resortisantilor altor state membre decat Republica Elena acelasi avantaj ca cel acordat resortisantilor acesteia pe baza unei simple declaratii, ceea ce nu poate fi corect.

28      In final, in ceea ce priveste justificarea articolului 1 alineatul 3 primul paragraf din Legea 1078/1980, Republica Elena precizeaza ca aceasta se aplica numai la cumpararea unei prime locuinte si, prin urmare, unei categorii foarte restranse de transferuri care raspund unei necesitati de interes general.

29      Pe de alta parte, potrivit acestui stat membru, dispozitia mentionata este justificata de faptul ca urmareste sa faciliteze achizitionarea unei locuinte de catre particulari si, prin urmare, sa sustina familiile. Ea s‑ar inscrie in cadrul mai general al politicii sociale a statului, care si‑ar manifesta astfel solicitudinea in privinta claselor medii si inferioare, carora le acorda un ajutor pentru locuinta, care ar constitui un avantaj fiscal cu dimensiune sociala.

30      In plus, decizia ministeriala din 7 aprilie 2005 ar fi stabilit la un an perioada continua minima de rezidenta in Grecia necesara pentru orice persoana interesata. Aceasta conditie ar fi proportionala, adaptata si necesara, dat fiind ca este vorba despre o durata rezonabila, care permite unui resortisant al Uniunii sa cunoasca tara, sa se adapteze la aceasta si la modul de viata si sa studieze piata pentru cumpararea unui bun imobil. Aceasta conditie ar constitui o garantie ca respectivul cumparator achizitioneaza o prima locuinta pentru a o utiliza si ca nu urmareste sa cumpere imobile in scop lucrativ sau in alt scop. In lipsa unor criterii mai sigure, perioada minima de rezidenta mentionata ar fi fost considerata oportuna pentru restrangerea fraudei fiscale si pentru prevenirea abuzurilor. Pe de alta parte, ea nu ar fi atat de lunga incat sa puna in dificultate persoanele care doresc sa se stabileasca in Grecia sau sa descurajeze proiectele lor de a se stabili in viitor pe teritoriul grec.

31      In aceasta privinta, Republica Elena respinge consecintele formulate de Comisie pe baza faptului ca nu i se impune dobanditorului nicio obligatie de a utiliza bunul imobil cumparat ca resedinta permanenta si, asadar, nicio interdictie de a‑l inchiria sau de a‑l revinde. In ceea ce priveste posibilitatea de a revinde bunul, acest stat membru sustine ca respectiva afirmatie a Comisiei este falsa in masura in care articolul 1 alineatul 7 din Legea 1078/1980 prevede ca scutirea se acorda cu conditia ca imobilul sa ramana proprietatea cumparatorului timp de cel putin cinci ani. Legiuitorul national, urmand o abordare realista, nu ar fi stabilit criterii stricte privind utilizarea primei locuinte, tinand cont de faptul ca atat centrul activitatii economice, cat si situatia familiala a dobanditorului pot evolua.

32      Republica Elena considera de asemenea ca propunerile Comisiei privind mecanisme mai putin constrangatoare care permit atingerea obiectivelor avute in vedere de Legea 1078/1980, si anume o obligatie de inscriere in registrele municipale sau fiscale ori o obligatie privind declaratia fiscala, sunt ineficiente. In aceasta privinta, Republica Elena aminteste ca resortisantii Uniunii care se stabilesc in Grecia nu sunt obligati sa se inscrie la primarie si nici sa obtina un cod de inregistrare fiscala sau sa depuna declaratii fiscale atat timp cat nu au achizitionat un bun imobil. In plus, vanzarile imobiliare nu ar fi fost inca integrate in sistemul informatic al cadastrului, punerea in aplicare a acestuia aflandu‑se inca intr‑un stadiu incipient.

33      Republica Elena concluzioneaza ca suprimarea criteriului resedintei permanente ar face astfel mult mai dificil controlul conditiilor impuse pentru a beneficia de scutirea de impozit si, eventual, ar avea consecinta ca dispozitiile relevante ar fi eludate, in masura in care, in lipsa oricarei informatii fiscale referitoare la cumparator, ar fi imposibil sa se verifice daca acesta poseda sau nu poseda alte imobile in Grecia.

34      De asemenea, Republica Elena inlatura ca inadecvata propunerea Comisiei constand in a‑i solicita o simpla declaratie cumparatorului pentru a se constata daca nu este deja proprietar al unui bun imobil in Grecia, intrucat o astfel de declaratie nu ofera nicio garantie administratiei fiscale.

35      In final, Republica Elena sustine ca, desi dispozitiile dreptului Uniunii impun, in cadrul suprimarii discriminarilor pe motiv de cetatenie sau nationalitate, restrictii privind exercitarea competentei statelor membre in materie fiscala, aceste dispozitii nu suprima totusi competenta legiuitorului national de a stabili criterii concrete pentru acordarea de avantaje fiscale, in special atunci cand scutirile fiscale sunt create in temeiul unor criterii sociale. Facand trimitere la Hotararea Comisia/Danemarca, citata anterior, si la Hotararea din 27 ianuarie 2000, Graf (C‑190/98, Rec., p. I‑493), acest stat membru sustine ca dispozitii chiar aplicabile in mod nediferentiat care impiedica sau descurajeaza un resortisant al unui stat membru sa isi paraseasca statul de origine pentru a‑si exercita dreptul la libera circulatie nu constituie obstacole in calea acestei libertati decat daca subordoneaza unor conditii accesul lucratorilor la piata muncii.

36      In memoriul in replica, Comisia mentine in totalitate argumentatia pe care a prezentat‑o in cererea introductiva.

37      In schimb, Republica Elena apreciaza in memoriul in duplica faptul ca nu s‑a tinut cont de catre Comisie de argumentele sale referitoare la dimensiunea sociala a dispozitiilor contestate din Legea 1078/1980. Aceasta considera ca acordarea avantajelor sociale, fara reflectie si fara control, tuturor cetatenilor Uniunii care isi exercita dreptul la libera circulatie, pe de o parte, ar conduce la o eludare a reglementarilor nationale existente in materie sociala si, pe de alta parte, ar face sa dispara natura sociala a obiectivelor pe care acestea le urmaresc, din moment ce acordarea unor astfel de avantaje s‑ar intemeia numai pe faptul ca persoanele care si‑au exercitat dreptul la libera circulatie au cetatenia Uniunii.

38      Astfel, Republica Elena, facand trimitere la Hotararea din 24 februarie 1994, Roks si altii (C‑343/92, Rec., p. I‑571), precum si la Hotararea din 1 februarie 1996, Posthuma‑van Damme si Oztürk (C‑280/94, Rec., p. I‑179), sustine ca practicile nationale referitoare la punerea in aplicare a unor obiective sociale intra in sfera competentei discretionare pe care statele membre o pastreaza in definirea politicii lor sociale, in ceea ce priveste natura si dimensiunile protectiei sociale pe care o pun in aplicare, cu conditia ca actiunile lor sa fie proportionale cu obiectivul urmarit. Prin urmare, Republica Elena sustine ca articolul 1 alineatul 1 si alineatul 3 primul paragraf din Legea 1078/1980 nu este contrar dreptului Uniunii si subliniaza ca obiectivele urmarite prin aceasta dispozitie nu pot fi atinse prin mijloace mai putin restrictive.

Aprecierea Curtii

39      Cu titlu introductiv, trebuie amintit ca, potrivit unei jurisprudente constante a Curtii, desi fiscalitatea directa este de competenta statelor membre, acestea trebuie totusi sa o exercite cu respectarea dreptului Uniunii (a se vedea printre altele Hotararea din 4 martie 2004, Comisia/Franta, C‑334/02, Rec., p. I‑2229, punctul 21, Hotararea din 18 ianuarie 2007, Comisia/Suedia, C‑104/06, Rep., p. I‑671, punctul 12, si Hotararea din 17 ianuarie 2008, Comisia/Germania, C‑152/05, Rep., p. I‑39, punctul 16).

40      Prin urmare, trebuie sa se examineze daca, astfel cum sustine Comisia, articolul 1 alineatul 1 si alineatul 3 primul paragraf din Legea 1078/1980 constituie o restrictie privind libertatile de circulatie a persoanelor, prevazute la articolele 18 CE, 39 CE si 43 CE, precum si la articolele 4, 28 si 31 din Acordul privind SEE.

41      Articolul 18 CE, care prevede, in general, dreptul oricarui cetatean al Uniunii la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre, isi gaseste o expresie specifica in articolul 39 CE, in ceea ce priveste libera circulatie a lucratorilor, si in articolul 43 CE, in ceea ce priveste libertatea de stabilire (a se vedea Hotararea din 26 octombrie 2006, Comisia/Portugalia, C‑345/05, Rec., p. I‑10633, punctul 13, si Hotararile citate anterior Comisia/Suedia, punctul 15, si Comisia/Germania, punctul 18).

42      Prin urmare, trebuie sa se examineze, in primul rand, daca articolele 39 CE si 43 CE se opun unei reglementari nationale precum cea reprezentata de articolul 1 alineatul 1 si alineatul 3 primul paragraf din Legea 1078/1980.

43      Ansamblul dispozitiilor tratatului referitoare la libera circulatie a persoanelor urmareste facilitarea exercitarii de activitati profesionale de orice natura de catre resortisantii Uniunii pe intreg teritoriul acesteia si se opune masurilor care i‑ar putea defavoriza atunci cand doresc sa exercite o activitate economica pe teritoriul unui alt stat membru (a se vedea Hotararile citate anterior Comisia/Danemarca, punctul 34 si jurisprudenta citata, Comisia/Portugalia, punctul 15, Comisia/Suedia, punctul 17, precum si Comisia/Germania, punctul 21).

44      In speta, Republica Elena sustine ca dispozitiile in litigiu exclud, in ceea ce priveste conditiile de acordare a scutirii de impozit, orice cerinta referitoare la cetatenia greaca, singura conditie necesara fiind cea a resedintei permanente in Grecia.

45      In aceasta privinta, este suficient sa se aminteasca faptul ca rezulta dintr‑o jurisprudenta constanta a Curtii ca normele privind egalitatea de tratament interzic nu numai discriminarile evidente, intemeiate pe nationalitate sau cetatenie, ci si orice forme disimulate de discriminare care, prin aplicarea altor criterii de diferentiere, conduc, in fapt, la acelasi rezultat (a se vedea in special Hotararea din 12 februarie 1974, Sotgiu, 152/73, Rec., p. 153, punctul 11, Hotararea Commerzbank, citata anterior, punctul 14, si Hotararea din 1 octombrie 2009, Gottwald, C‑103/08, Rep., p. I‑9117, punctul 27).

46      Aceasta situatie se regaseste in special in cazul masurii care prevede o distinctie bazata pe criteriul domiciliului sau al resedintei, in sensul ca acest criteriu risca sa actioneze in principal in defavoarea resortisantilor altor state membre in masura in care persoanele care nu au domiciliul pe teritoriul national, precum nerezidentii, sunt cel mai adesea straini (a se vedea in special Hotararea din 29 aprilie 1999, Ciola, C‑224/97, Rec., p. I‑2517, punctul 14, Hotararea din 16 ianuarie 2003, Comisia/Italia, C‑388/01, Rec., p. I‑721, punctul 14, si Hotararea Gottwald, citata anterior, punctul 28).

47      Or, in speta, articolul 1 alineatul 3 primul paragraf din Legea 1078/1980 se intemeiaza tocmai pe acest tip de criteriu, dat fiind ca aceasta dispozitie rezerva beneficiul scutirii de impozit numai persoanelor cu resedinta permanenta in Grecia. In aceasta privinta, trebuie sa se arate ca, desi se aplica indiferent de cetatenia dobanditorului bunului imobil, criteriul resedintei pe teritoriul national pentru a beneficia de scutirea de impozit risca sa se aplice in special in detrimentul persoanelor care nu sunt resortisanti greci. Astfel, cel mai adesea acestea sunt persoanele care isi vor fi stabilit resedinta in afara teritoriului grec.

48      Prin urmare, dispozitia mentionata dezavantajeaza persoanele nerezidente in Grecia si care cumpara o prima locuinta pentru o viitoare stabilire in acest stat membru, in masura in care nu permite acestor persoane sa beneficieze de respectiva scutire de impozit datorat la cumpararea unei prime locuinte, in timp ce persoanele care locuiesc deja in Grecia si care cumpara aici o prima locuinta pot sa beneficieze de aceasta scutire.

49      In aceste conditii, dispozitia sus‑mentionata are un efect disuasiv in privinta persoanelor nerezidente in Grecia si care, in temeiul dreptului la libera circulatie care decurge din articolele 39 CE si 43 CE, doresc sa achizitioneze o prima locuinta in acest stat membru.

50      Rezulta ca, rezervand beneficiul scutirii de impozitul perceput la cumpararea unei prime locuinte persoanelor care au resedinta permanenta in Grecia, articolul 1 alineatul 1 si alineatul 3 primul paragraf din Legea 1078/1980 poate constitui un obstacol in calea liberei circulatii a lucratorilor si a libertatii de stabilire, astfel cum sunt garantate de articolele 39 CE si, respectiv, 43 CE.

51      Cu toate acestea, rezulta dintr‑o jurisprudenta consacrata ca masurile nationale susceptibile sa ingreuneze sau sa faca mai putin atractiva exercitarea libertatilor fundamentale garantate de tratat pot fi totusi admise, cu conditia ca ele sa urmareasca un obiectiv de interes general, sa fie in masura sa asigure realizarea acestuia si sa nu depaseasca ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului urmarit (a se vedea in special Hotararile citate anterior Comisia/Portugalia, punctul 24, Comisia/Suedia, punctul 25, si Comisia/Germania, punctul 26).

52      In aceasta privinta, Republica Elena sustine ca aceasta conditie a resedintei permanente este justificata in special de obiectivele constand, pe de o parte, in facilitarea achizitionarii unei prime locuinte de catre particulari, precum si in prevenirea oricarei speculatii imobiliare si, pe de alta parte, in restrangerea fraudei fiscale si in prevenirea abuzurilor. In plus, o astfel de conditie s‑ar inscrie in cadrul mai general al politicii sociale a statului membru vizat, in raport cu care practicile nationale referitoare la punerea in aplicare a unor obiective sociale intra in sfera competentei discretionare pe care statele membre o pastreaza in definirea politicii lor sociale, in ceea ce priveste natura si dimensiunile protectiei sociale pe care o pun in aplicare, cu conditia ca actiunile lor sa fie proportionale cu obiectivul urmarit.

53      Presupunand ca pot fi invocate astfel de argumente pentru a justifica obstacolul in calea libertatii de circulatie a persoanelor, trebuie sa se constate ca aceasta conditie a resedintei pe teritoriul grec impusa prin articolul 1 alineatul 3 primul paragraf din Legea 1078/1980 nu permite, in orice caz, atingerea obiectivelor pe care aceasta pretinde ca le urmareste si, in plus, depaseste ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

54      Astfel, in primul rand, in ceea ce priveste caracterul adecvat al reglementarii nationale in cauza, desi dispozitia mentionata urmareste evitarea situatiei in care cumparatorul unui bun imobil obtine un profit si, prin urmare, favorizarea prevenirii oricarei speculatii, trebuie sa se constate ca aceasta dispozitie impune o conditie care nu permite atingerea obiectivului urmarit in masura in care Legea 1078/1980 nu prevede obligatia cumparatorului unui bun imobil de a‑l utiliza ca locuinta permanenta si nici nu ii interzice sa il inchirieze. In lipsa unei astfel de obligatii, argumentul Republicii Elene referitor la lupta impotriva speculei nu poate fi acceptat.

55      Aceasta constatare este valabila de asemenea in privinta argumentului intemeiat pe politica sociala, invocat in mod expres de Republica Elena, intemeiat pe necesitatea de a sustine familiile ale caror venituri sunt de nivel scazut sau mediu. Dat fiind ca nu exista o obligatie precum cea mentionata la punctul precedent, nu rezulta ca Legea 1078/1980 este apta sa garanteze realizarea obiectivului mentionat in masura in care avantajul fiscal acordat la cumpararea unei prime locuinte este conferit tuturor persoanelor care indeplinesc conditia de resedinta indiferent de apartenenta lor la clasele medii si inferioare. In aceste conditii, nu se poate prezuma ca acordarea neselectiva a acestui avantaj fiscal indeplineste pretinsul obiectiv sociopolitic al Legii 1078/1980. Pe de alta parte, Republica Elena nu a demonstrat ca scutirea de impozit la cumpararea unei prime locuinte constituie un avantaj fiscal cu dimensiune sociala care nu vizeaza decat persoanele apartinand claselor sociale celor mai defavorizate.

56      In al doilea rand, in ceea ce priveste aprecierea care trebuie formulata in legatura cu caracterul necesar al reglementarii in cauza, trebuie sa se constate ca argumentele invocate de Republica Elena, intemeiate pe obiectivul care urmareste restrangerea fraudei fiscale si evitarea abuzurilor care constau in eludarea obiectivului scutirii, de exemplu, solicitand beneficiul acesteia pentru cumpararea mai multor bunuri imobile, nu sunt de natura sa demonstreze ca dispozitiile in litigiu sunt necesare pentru atingerea acestui obiectiv. In schimb, acesta poate la fel de bine sa fie atins in cazul in care cumparatorii nu au resedinta permanenta pe teritoriul national.

57      Astfel, dupa cum in mod intemeiat sustine Comisia, exista mecanisme mai putin constrangatoare care permit autoritatilor grecesti sa se asigure ca un cumparator al unui bun imobil respecta toate conditiile necesare pentru a beneficia de scutirea de impozit, verificand in special ca nu este proprietar al unui alt bun imobil in Grecia, cum ar fi inscrierea in registrul fiscal sau in cadastru, solicitarea de declaratii fiscale sau privind locuinta ori punerea in aplicare a unor controale efectuate de autoritatile fiscale, completate de declaratii sub juramant ale cumparatorilor, acestia raspunzand penal pentru continutul si pentru exactitatea declaratiilor lor.

58      Rezulta ca o reglementare nationala precum cea prevazuta la articolul 1 alineatul 1 si alineatul 3 primul paragraf din Legea 1078/1980 depaseste ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului urmarit.

59      Avand in vedere aceste consideratii, trebuie sa se constate ca aceasta conditie a resedintei permanente prevazuta la articolul 1 alineatul 1 si alineatul 3 primul paragraf din Legea 1078/1980, pe de o parte, nu este de natura sa justifice obiectivele constand in facilitarea achizitionarii unei prime locuinte, in prevenirea oricarei speculatii imobiliare si in sustinerea familiilor ale caror venituri sunt de nivel scazut sau mediu si, pe de alta parte, nu este necesara pentru a restrange frauda fiscala si pentru a evita abuzurile constand in eludarea obiectivului scutirii, astfel incat trebuie sa se concluzioneze ca o asemenea conditie este contrara articolelor 39 CE si 43 CE.

60      In al doilea rand, in ceea ce priveste persoanele nerezidente in Grecia si care nu exercita aici o activitate economica, se impune aceeasi concluzie din identitate de motive in legatura cu obiectia intemeiata pe articolul 18 CE (a se vedea Hotararea din 5 iulie 2007, Comisia/Belgia, C‑522/04, Rep., p. I‑5701, punctul 72, si Hotararea Comisia/Germania, citata anterior, punctul 30).

61      De asemenea, Comisia sustine ca, din cauza existentei dispozitiilor mentionate, Republica Elena nu si‑a indeplinit obligatiile care ii revin in temeiul articolelor 28 si 31 din Acordul privind SEE, referitoare la libertatea de circulatie a lucratorilor si, respectiv, la libertatea de stabilire.

62      In aceasta privinta, trebuie sa se sublinieze ca normele care interzic restrictiile privind libertatea de circulatie si libertatea de stabilire prevazute la articolele 28 si 31 din Acordul privind SEE sunt identice cu cele prevazute la articolele 39 CE si 43 CE.

63      Prin urmare, prin scutirea de impozit, in temeiul articolului 1 alineatul 1 si alineatul 3 primul paragraf din Legea 1078/1980, numai a persoanelor cu resedinta permanenta pe teritoriul national, in timp ce nerezidentii care au intentia de a se stabili pe acest teritoriu in viitor nu sunt scutiti de acest impozit, Republica Elena nu si‑a indeplinit obligatiile care ii revin potrivit articolelor 18 CE, 39 CE si 43 CE, precum si articolelor 28 si 31 din Acordul privind SEE.

Cu privire la al doilea motiv, intemeiat pe discriminarea pe motiv de cetatenie sau nationalitate

Argumentele partilor

64      Comisia sustine ca articolul 1 alineatul 3 al doilea paragraf din Legea 1078/1980 creeaza o discriminare explicita pe motiv de cetatenie, intrucat numai resortisantii greci si persoanele de origine greaca pot beneficia de scutirea de impozit, chiar daca nu indeplinesc conditia generala referitoare la resedinta permanenta in Grecia. O astfel de scutire nu ar fi in niciun caz recunoscuta pentru resortisantii altor state membre decat Republica Elena.

65      Conform principiului general enuntat la articolul 12 primul paragraf CE, orice distinctie pe motiv de cetatenie sau nationalitate care reprezinta un tratament discriminatoriu in favoarea resortisantilor greci si in detrimentul resortisantilor celorlalte state membre ar fi interzisa in mod expres. Resortisantii celorlalte state membre care doresc sa achizitioneze o prima locuinta in Grecia ar trebui astfel sa achite un impozit care nu se aplica achizitiilor efectuate de resortisantii greci, ceea ce ar face achizitionarea unei prime locuinte in Grecia mai putin atractiva pentru straini si ar constitui, prin urmare, un obstacol in calea liberei stabiliri a acestora in respectivul stat membru.

66      Republica Elena sustine ca statutul de cetatean grec sau de persoana de origine greaca drept motiv de exceptare de la indeplinirea conditiei resedintei permanente in Grecia confirma ca, pentru a beneficia de scutirea de impozit, conditia esentiala este locul resedintei permanente, care constituie criteriul cel mai obiectiv si adecvat posibil. Dispozitia in litigiu a fost introdusa in Legea 1078/1980 in urma suprimarii scutirii fiscale aplicabile la importul de valuta si are ca obiect facilitarea achizitionarii unei locuinte de persoanele de origine greaca sau de cetatenii greci care au emigrat, precum si incurajarea intoarcerii lor in Grecia. Dat fiind ca Republica Elena face parte dintre statele care au suferit o importanta scadere a populatiei din cauza unei emigratii masive spre strainatate, s‑a considerat oportun sa se acorde facilitati, prin intermediul unor scutiri fiscale, pentru a stimula resortisantii greci stabiliti in strainatate sa revina in Grecia. Aceasta exceptie specifica si punctuala serveste unor obiective evidente de politica sociala pentru mentinerea legaturilor existente intre grecii stabiliti in afara teritoriului national si statul lor de origine. Tinand cont in special de dimensiunea sociala a dispozitiei in litigiu si de obiectivul urmarit prin aceasta, restrictia criticata de Comisie nu depaseste limitele a ceea ce este proportional si acceptabil.

Aprecierea Curtii

67      In ceea ce priveste al doilea motiv al Comisiei, intemeiat pe faptul ca scutirea de impozit nu se acorda decat resortisantilor greci sau persoanelor de origine greaca, trebuie sa se constate ca articolul 1 alineatul 3 al doilea paragraf din Legea 1078/1980 opereaza o distinctie avand la baza criteriul cetateniei.

68      Este suficient sa se aminteasca in aceasta privinta ca, potrivit unei jurisprudente constante a Curtii, principiul nediscriminarii, fie ca se intemeiaza pe articolul 12 CE, fie pe articolul 39 CE sau 43 CE, impune ca situatii comparabile sa nu fie tratate in mod diferit si ca situatii diferite sa nu fie tratate in acelasi mod. Un astfel de tratament nu ar putea fi justificat decat daca s‑ar intemeia pe consideratii obiective, independente de cetatenia persoanelor vizate si proportionale cu obiectivul legitim urmarit (a se vedea in acest sens Hotararea din 5 iunie 2008, Wood, C‑164/07, Rep., p. I‑4143, punctul 13, si Hotararea din 16 decembrie 2008, Huber, C‑524/06, Rep., p. I‑9705, punctul 75).

69      In speta, trebuie sa se constate ca resortisantii greci si cei ai altor state membre decat Republica Elena care au intentia sa se stabileasca in Grecia se afla, in ceea ce priveste achizitionarea unei prime locuinte in acest stat membru, intr‑o situatie comparabila. Or, in temeiul articolului 1 alineatul 3 al doilea paragraf din Legea 1078/1980, singurul element care poate opera o distinctie intre situatia resortisantilor greci sau de origine greaca si cea a resortisantilor care nu sunt greci, in privinta dreptului lor de a fi scutiti de impozit, este cetatenia. Astfel, numai resortisantii greci sau persoanele de origine greaca beneficiaza de scutirea mentionata. Asadar, acest tratament diferit, intemeiat in mod explicit si exclusiv pe cetatenie, constituie o discriminare directa.

70      Republica Elena sustine ca distinctia mentionata este justificata in speta in special prin obiectivele care urmaresc, pe de o parte, facilitarea achizitionarii unei locuinte de emigrantii greci si de persoanele de origine greaca, precum si incurajarea intoarcerii lor, dat fiind ca acest stat membru a suferit o importanta scadere a populatiei din cauza unei emigratii masive spre strainatate. Pe de alta parte, scutirea prevazuta de dispozitia mentionata ar fi de asemenea justificata prin motive de politica sociala, in sensul ca ar viza mentinerea legaturilor dintre grecii emigrati si statul lor de origine.

71      Cu toate acestea, astfel de consideratii nu sunt de natura sa stabileasca existenta unor imprejurari obiective, independente de cetatenia persoanelor vizate, care pot justifica o discriminare precum cea care rezulta din scutirea prevazuta la articolul 1 alineatul 3 al doilea paragraf din Legea 1078/1980, in masura in care se intemeiaza pe insasi cetatenia persoanelor vizate.

72      Rezulta ca diferenta de tratament operata intre resortisantii greci sau persoanele de origine greaca si cetatenii Uniunii care nu sunt resortisanti ai Republicii Elene, in masura in care articolul 1 alineatul 3 al doilea paragraf din Legea 1078/1980 ii exclude pe acestia din urma de la beneficiul scutirii prevazute de aceasta dispozitie, constituie o discriminare interzisa de articolul 12 primul paragraf CE si de articolele 39 CE si 43 CE.

73      De asemenea, Comisia sustine ca, din cauza existentei dispozitiei mentionate, Republica Elena nu si‑a indeplinit nici obligatiile care ii revin in temeiul articolelor 4, 28 si 31 din Acordul privind SEE, referitoare la interzicerea discriminarii pe motiv de cetatenie, la libertatea de circulatie a lucratorilor si, respectiv, la libertatea de stabilire.

74      In aceasta privinta, trebuie sa se arate ca interzicerea discriminarii pe motiv de cetatenie, prevazuta la articolul 4 din Acordul privind SEE, precum si normele care interzic restrictiile privind libertatea de circulatie si libertatea de stabilire prevazute la articolele 28 si 31 din acordul mentionat sunt identice cu cele prevazute la articolele 12 CE, 39 CE si, respectiv, 43 CE.

75      Prin urmare, trebuie sa se constate ca, prin scutirea de impozit, in anumite conditii, numai a resortisantilor greci sau a persoanelor de origine greaca la achizitionarea unei prime locuinte pe teritoriul national, Republica Elena nu si‑a indeplinit obligatiile care ii revin potrivit articolelor 12 CE, 39 CE si 43 CE, precum si articolelor 4, 28 si 31 din Acordul privind SEE.

Cu privire la cheltuielile de judecata

76      In temeiul articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul de procedura, partea care cade in pretentii este obligata, la cerere, la plata cheltuielilor de judecata. Intrucat Comisia a solicitat obligarea Republicii Elene la plata cheltuielilor de judecata, iar Republica Elena a cazut in pretentii, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera intai) declara si hotaraste:

1)      Republica Elena:

–        prin scutirea de impozitul pe transferul bunurilor imobile, in temeiul articolului 1 alineatul 1 si alineatul 3 primul paragraf din Legea 1078/1980, numai a persoanelor cu resedinta permanenta pe teritoriul national, in timp ce nerezidentii care au intentia de a se stabili pe acest teritoriu in viitor nu sunt scutiti de acest impozit, si

–        prin scutirea de acelasi impozit, in anumite conditii, numai a resortisantilor greci sau a persoanelor de origine greaca la achizitionarea unei prime locuinte pe teritoriul national,

nu si‑a indeplinit obligatiile care ii revin potrivit articolelor 12 CE, 18 CE, 39 CE si 43 CE, precum si articolelor 4, 28 si 31 din Acordul privind Spatiul Economic European din 2 mai 1992.

2)      Obliga Republica Elena la plata cheltuielilor de judecata.

 

 

Sursa: site-ul CJUE

 

 

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close