„Codul vamal comunitar – Articolele 213, 233 si 239 – Obligatia de solidaritate intre mai multi debitori pentru aceeasi datorie vamala – Remiterea taxelor la import – Stingerea datoriei vamale – Posibilitatea unui codebitor solidar de a invoca remiterea acordata unui alt codebitor − Absenta”
In cauza C‑78/10,
avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare formulata in temeiul articolului 267 TFUE de cour d’appel de Rouen (Franta), prin decizia din 28 ianuarie 2010, primita de Curte la 10 februarie2010, inprocedura
Marc Berel, in calitate de mandatar al societatii Port Angot Développement,
Emmanuel Hess, in calitate de administrator judiciar al societatii Port Angot Développement,
Rijn Schelde Mondia France SA,
Receveur principal des douanes de Rouen Port,
Administration des douanes – Havre port,
Société Port Angot Développement, succesoare in drepturi a Manutention de Produits Chimiques et Miniers Maprochim SAS,
Asia Pulp & Paper France EURL
impotriva
Administration des douanes de Rouen,
Receveur principal des douanes du Havre,
Administration des douanes du Havre,
CURTEA (Camera a patra),
compusa din domnul J.‑C. Bonichot, presedinte de camera, domnii K. Schiemann, L. Bay Larsen, doamnele C. Toader si A. Prechal (raportor), judecatori,
avocat general: doamna V. Trstenjak,
grefier: doamna C. Strömholm, administrator,
avand in vedere procedura scrisa si in urma sedintei din 11 noiembrie 2010,
luand in considerare observatiile prezentate:
– pentru domnul M. Berel, in calitate de mandatar al societatii Port Angot Développement, de E. Taÿ Pamart, avocat;
– pentru Asia Pulp & Paper Franta EURL, de F. Citron si S. Le Roy, avocats;
– pentru guvernul francez, de domnii G. de Bergues si B. Cabouat, in calitate de agenti;
– pentru Comisia Europeana, de doamna L. Bouyon si de domnul B.‑R. Killmann, in calitate de agenti,
dupa ascultarea concluziilor avocatului general in sedinta din 16 decembrie 2010,
pronunta prezenta
Hotarare
1 Cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare priveste interpretarea articolelor 213, 233 si 239 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 302, p. 1, Editie speciala, 02/vol. 5, p. 58), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 82/97 al Parlamentului European si al Consiliului din 19 decembrie 1996 (JO 1997, L 17, p. 1, Editie speciala, 02/vol. 9, p. 250, denumit in continuare „Codul vamal”).
2 Aceasta cerere a fost formulata in cadrul unui litigiu intre domnul Berel, in calitate de mandatar al societatii Port Angot Développement, succesor in drepturi al Manutention de Produits Chimiques et Miniers Maprochim SAS (denumita in continuare „Maprochim”), Rijn Schelde Mondia France SA (denumita in continuare „Mondia France”) si Asia Pulp & Paper France EURL (denumita in continuare „Asia P & P”), pe de o parte, si administration des douanes de Rouen (administratia vamala din Rouen), receveur principal des douanes du Havre si administration des douanes du Havre (administratia vamala din Le Havre) (denumite in continuare „autoritatile vamale”), pe de alta parte, in legatura cu recuperarea unei datorii vamale a Maprochim, a Asia P & P, precum si a Mondia France, obligate in calitate de codebitori solidari, si in privinta careia aceasta din urma societate a beneficiat de o remitere partiala.
Cadrul juridic
Dreptul Uniunii
3 Articolul 4 din Codul vamal prevede:
„In sensul prezentului cod, se aplica urmatoarele definitii:
[…]
9. «Datorie vamala» reprezinta obligatia unei persoane de a achita valoarea drepturilor de import (datorie vamala la import) sau drepturile de export (datorie vamala la export) care se aplica anumitor marfuri prin dispozitiile in vigoare ale Comunitatii.
[…]
12. «Debitor» reprezinta orice persoana obligata sa achite o datorie vamala.
[…]”
4 Articolul 5 din Codul vamal prevede:
„(1) […] orice persoana isi poate desemna un reprezentant in relatia sa cu autoritatile vamale, pentru a intocmi actele si a indeplini formalitatile prevazute in reglementarile vamale.
(2) O astfel de reprezentare poate fi:
– directa, caz in care reprezentantul actioneaza in numele si pe seama unei alte persoane, sau
– indirecta, caz in care reprezentantul actioneaza in nume propriu, dar pe seama unei alte persoane.
[…]
(4) Reprezentantul trebuie sa declare ca actioneaza pe seama persoanei reprezentate, sa specifice daca reprezentarea este directa sau indirecta si sa aiba putere de reprezentare.
O persoana care nu declara ca actioneaza in numele sau pe seama unei alte persoane sau care declara ca actioneaza in numele sau pe seama unei alte persoane fara a fi imputernicit sa faca aceasta se considera ca actioneaza in nume propriu si pe seama sa.
[…]”
5 Potrivit articolului 202 din Codul vamal:
„(1) O datorie vamala la import poate sa ia nastere prin:
(a) introducerea ilegala pe teritoriul vamal al Comunitatii a marfurilor supuse drepturilor de import sau
[…]
In sensul prezentului articol, introducerea ilegala reprezinta orice introducere care incalca dispozitiile articolelor 38-41 si articolul177 adoua liniuta.
(2) Datoria vamala se naste in momentul in care marfurile sunt introduse ilegal.
(3) Debitorii vamali sunt:
– persoana care introduce ilegal astfel de marfuri;
– orice persoana care a participat la introducerea ilegala a marfurilor si care stia sau ar fi trebuit sa stie in mod normal ca o astfel de introducere este ilegala;
– orice persoana care a dobandit sau detinut marfurile in cauza si care stia sau ar fi trebuit sa stie, in mod normal, in momentul achizitionarii sau primirii marfurilor, ca ele au fost introduse ilegal.”
6 Articolul 203 din Codul vamal are urmatorul cuprins:
„(1) O datorie vamala la import ia nastere prin:
– sustragerea de sub supravegherea vamala a marfurilor supuse drepturilor de import.
(2) Datoria vamala ia nastere in momentul sustragerii marfurilor de sub supravegherea vamala.
(3) Debitorii vamali sunt:
– persoana care a sustras marfurile de sub supraveghere vamala;
– orice persoana care a participat la o astfel de actiune si care stia sau ar fi trebuit sa stie in mod normal ca marfurile au fost sustrase de sub supraveghere vamala;
– orice persoana care a dobandit sau detinut marfurile in cauza si care stia sau ar fi trebuit sa stie, in mod normal, in momentul cumpararii sau primirii marfurilor, ca ele au fost sustrase de sub supraveghere vamala si
– dupa caz, persoana care trebuie sa execute obligatiile care rezulta din depozitarea temporara a marfurilor sau din utilizarea regimului vamal sub care sunt plasate acele marfuri.”
7 Articolul 213 din Codul vamal prevede:
„Atunci cand mai multe persoane sunt obligate sa plateasca aceeasi datorie, acestea sunt obligate sa plateasca in solidar acea datorie.”
8 Articolul 233 din codul mentionat prevede:
„[…] o datorie vamala se stinge:
(a) prin plata valorii drepturilor;
(b) prin remiterea valorii drepturilor;
[…]”
9 Articolul 236 din Codul vamal prevede:
„(1) Drepturile de import sau de export se ramburseaza in masura in care se stabileste ca, in momentul in care au fost platite, valoarea acestor drepturi nu era datorata legal sau ca valoarea lor a fost inscrisa in evidenta contabila contrar dispozitiilor articolului 220 alineatul (2).
Se procedeaza la remiterea drepturilor de import sau export in masura in care se stabileste ca, la momentul cand au fost inscrise in evidenta contabila, valoarea acestor drepturi nu era datorata legal sau ca valoarea lor a fost inscrisa in evidenta contabila contrar articolului 220 alineatul (2).
Nu se acorda rambursarea sau remiterea drepturilor daca faptele care au dus la achitare sau la inscrierea in evidenta contabila a unei sume care nu era legal datorata sunt rezultatul unei actiuni deliberate de catre o persoana interesata.
(2) Drepturile de import sau export se ramburseaza sau se remit la depunerea unei cereri catre biroul vamal in cauza intr‑un termen de trei ani de la data la care valoarea acestor drepturi a fost comunicata debitorului.
Acest termen se proroga daca persoana interesata face dovada ca a fost impiedicata sa depuna cererea in termenul mentionat datorita cazului fortuit sau fortei majore.
Autoritatile vamale procedeaza la rambursare sau remitere din oficiu atunci cand constata in acest interval existenta uneia sau alteia dintre situatiile descrise la alineatul (1) primul si al doilea paragraf.”
10 Potrivit articolului 239 din acelasi cod:
„(1) Drepturile de import sau export se pot rambursa sau remite in alte situatii decat cele mentionate la articolele 236, 237 si 238:
– care urmeaza a fi stabilite in conformitate cu procedura comitetului;
– care rezulta din circumstante care nu implica inselaciune sau neglijenta evidenta din partea persoanei interesate. Situatiile in care se poate aplica aceasta dispozitie si procedura de urmat in acest scop sunt definite in conformitate cu procedura comitetului. Rambursarea sau remiterea poate fi facuta in conditii speciale.
(2) Drepturile se ramburseaza sau se remit pe motivele mentionate la alineatul (1) in urma depunerii unei cereri la biroul vamal corespunzator in termen de douasprezece luni de la data la care valoarea drepturilor a fost comunicata debitorului.
[…]”
11 Articolul 878 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispozitii de aplicare a Regulamentului nr. 2913/92 (JO L 253, p. 1, Editie speciala, 02/vol. 7, p. 3), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1677/98 al Comisiei din 29 iulie 1998 (JO L 212, p. 18, Editie speciala, 02/vol. 11, p. 23, denumit in continuare „regulamentul de aplicare”), prevede:
„Cererea de rambursare sau de remitere a drepturilor de import sau de export, denumita in continuare «cerere de rambursare sau de remitere», este facuta de catre persoana care a achitat aceste drepturi sau este pasibila de a le achita ori de catre persoana sau persoanele care au preluat drepturile si obligatiile acesteia.
Cererea de rambursare sau de remitere poate fi, de asemenea, facuta de reprezentantul persoanei sau al persoanelor mentionate la primul paragraf.”
12 Articolul 899 din regulamentul de aplicare prevede:
„Fara a aduce atingere altor situatii care trebuie analizate caz cu caz in conformitate cu procedura prevazuta la articolele 905-909 si in cazul in care autoritatea vamala de decizie careia i s‑a prezentat cererea de rambursare sau de remitere mentionata in articolul 239 alineatul (2) din cod constata ca:
– motivele invocate in sprijinul cererii corespund uneia dintre circumstantele mentionate la articolele 900-903 si ca acestea nu implica nici dol, nici neglijenta manifesta din partea persoanei interesate, aceasta acorda rambursarea sau remiterea drepturilor de import in cauza.
«Persoana interesata» reprezinta persoana sau persoanele mentionate la articolul 878 alineatul (1), sau reprezentantii lor, si orice persoana care a participat la indeplinirea formalitatilor vamale referitoare la marfurile respective sau a dat instructiunile necesare pentru indeplinirea acestor formalitati;
– motivele invocate in sprijinul cererii corespund uneia dintre circumstantele mentionate la articolul 904, nu acorda rambursarea sau remiterea sumei drepturilor de import in cauza.”
13 Articolul 900 alineatul (1) litera (o) din regulamentul de aplicare prevede:
„Se procedeaza la rambursarea sau remiterea drepturilor de import in cazul in care:
[…]
(o) datoria vamala a fost contractata altfel decat in baza articolului 201 din [Codul vamal] si persoana interesata poate sa prezinte un certificat de origine […] sau orice alt document adecvat care atesta ca, daca marfurile importate ar fi fost declarate in vederea punerii in libera circulatie, ar fi fost eligibile pentru un tratament comunitar sau un tratament tarifar preferential, cu conditia sa fi fost indeplinite celelalte conditii mentionate in articolul890.”
Dreptul national
14 Articolul 1208 din Codul civil prevede:
„Un codebitor solidar actionat in justitie de un creditor poate invoca toate exceptiile intemeiate pe natura obligatiei, toate exceptiile personale, precum si cele comune tuturor codebitorilor.
El nu poate invoca exceptiile de natura pur personala pentru unii dintre ceilalti codebitori.”
15 Potrivit articolului 1285 din Codul civil:
„Remiterea sau renuntarea conventionala in beneficiul unuia dintre codebitorii solidari ii libereaza pe toti ceilalti, cu exceptia cazului in care creditorul si‑a rezervat in mod expres drepturile impotriva acestora din urma.
In acest din urma caz, acesta nu ii poate urmari pe ceilalti codebitori decat scazand din creanta partea celui pentru care s‑a facut remiterea.”
Actiunea principala si intrebarea preliminara
16 Mondia France este o societate specializata in importul si exportul de produse forestiere, in special de hartie si de celuloza, precum si in stocarea si distribuirea acestor marfuri. In acest scop, Mondia France este titulara unei autorizatii de exploatare a unor antrepozite si a unor zone de depozitare temporara in Rouen si in Le Havre.
17 Asia P & P, care este un client al Mondia France, a incredintat acesteia din urma operatiunile legate de transportul, de stocarea si de vamuirea marfurilor pe care le comercializeaza in Uniunea Europeana, in special hartie de origine indoneziana.
18 Mondia France a insarcinat Maprochim, agent vamal, sa efectueze, in numele sau, operatiunile de vamuire a marfurilor amintite.
19 In cursul lunii aprilie a anului 2000, autoritatile vamale au efectuat o ancheta privind operatiunile de import al acestor marfuri, realizate in 1998 si in 1999, atat in Le Havre, cat si in Rouen.
20 Cu ocazia acestei anchete, s‑a constatat ca o parte din marfurile depozitate in antrepozitele Mondia France fusese livrata societatii Asia P & P fara ca formalitatile de vamuire sa fi fost indeplinite. Pentru aceste marfuri, autoritatile respective au considerat ca fusesera incalcate dispozitiile vamale prin importul nedeclarat.
21 Pentru o alta parte din marfuri s‑a stabilit ca fusesera livrate fara ca formalitatile de vamuire sa fi fost efectuate, acestea fiind indeplinite numai ulterior datei la care aceste marfuri au parasit antrepozitul agreat de Mondia France. Pentru aceste marfuri, autoritatile vamale au retinut incalcarea de sustragere de marfuri de sub control vamal.
22 Autoritatile vamale au notificat apoi societatilor Mondia France, Asia P & P si Maprochim incalcarile pe care le constatasera si au solicitat taxele corespunzatoare livrarilor acestor marfuri, constand in taxe vamale si alte taxe. Ulterior, acestea au emis instiintari de plata impotriva acestor trei societati, in special pentru plata taxelor vamale.
23 Dupa ce contestatiile lor impotriva instiintarilor mentionate au fost respinse de autoritatile vamale, cele trei societati in cauza au introdus actiuni impotriva autoritatilor vamale la tribunal d’instance du Havre (Tribunalul de Prima Instanta din Le Havre) si la tribunal d’instance de Rouen (Tribunalul de Prima Instanta din Rouen), solicitand anularea atat a instiintarilor de plata care le vizau, cat si a deciziilor prin care au fost respinse aceste contestatii. Tribunal d’instance du Havre a trimis spre solutionare actiunile cu care a fost sesizat la tribunal d’instance de Rouen, ca urmare a conexitatii actiunilor in cauza.
24 La 31 octombrie 2000, Mondia France a depus, in plus, la direction générale des douanes (Directia Generala a Vamilor) o cerere de remitere a taxelor, in temeiul articolului 239 din Codul vamal si al articolului 900 alineatul (1) litera (o) din regulamentul de aplicare, invocand absenta inselaciunii sau a neglijentei evidente si solicitand beneficiul, a posteriori, al tratamentului tarifar preferential aplicabil hartiei de origine indoneziana.
25 Intr‑o prima etapa, aceasta cerere a fost respinsa, direction générale des douanes obtinand in prealabil avizul Comisiei Comunitatilor Europene care a considerat, intr‑o scrisoare din 7 octombrie 2004, ca trebuia sa fie avuta in vedere existenta unei neglijente evidente din partea Mondia France. O actiune impotriva acestei scrisori a fost respinsa ca vadit inadmisibila prin Ordonanta Tribunalului de Prima Instanta al Comunitatilor Europene din 25 ianuarie 2007, Rijn Schelde Mondia France/Comisia (T‑55/05).
26 Intre timp, avand in vedere noi elemente aduse la cunostinta lor, autoritatile vamale au acordat societatii Mondia France, intr‑o a doua etapa, prin scrisorile din 6 februarie si din 3 martie 2006, o remitere partiala a taxelor.
27 Prin hotararea din 11 aprilie 2008, tribunal d’instance de Rouen, luand act de aceasta remitere, a respins cererile introduse de Mondia France, Asia P & P si Maprochim privind anularea instiintarilor de plata a taxelor care le vizau pe acestea.
28 In ceea ce priveste remiterea taxelor solicitata de Asia P & P si de Maprochim, instanta mentionata a considerat ca rezulta din articolul 1208 din Codul civil ca, intrucat fiecare codebitor solidar trebuie sa fie considerat drept reprezentantul necesar al codebitorilor sai, ceea ce se hotaraste in privinta unuia dintre ei este opozabil si celorlalti, chiar daca acestia din urma nu au fost parte in proces.
29 Instanta a concluzionat ca Mondia France, prin introducerea unei cereri de remitere a taxelor, trebuia sa fie considerata ca a actionat nu numai pe seama sa, ci si in calitate de reprezentant al codebitorului solidar, si anume, Asia P & P.
30 Prin urmare, tribunal d’instance de Rouen a redus cuantumul datoriei vamale a Asia P & P in limita remiterii partiale a taxelor acordate societatii Mondia France, astfel incat cuantumul acestei datorii sa fie acelasi ca si cel datorat de aceasta din urma societate. Astfel, cuantumul datoriei Asia P & P, care era de 980 058,65 euro, a fost redus la 224 390,73 euro.
31 In ceea ce priveste societatea Maprochim, tribunal d’instance de Rouen a considerat ca aceasta societate avea o datorie vamala de 49 284 de euro in temeiul articolului 203 alineatul (3) din Codul vamal, pentru ca participase la sustragerea marfurilor de sub supraveghere vamala stiind sau trebuind sa stie in mod normal ca era vorba despre o asemenea sustragere.
32 Aceasta instanta a hotarat in plus ca Maprochim nu putea pretinde o remitere a taxelor in temeiul articolului 236 din codul mentionat, intrucat aceasta dispozitie nu se aplica atunci cand este vorba despre o datorie vamala care nu este nascuta din punerea in libera circulatie a marfurilor, ci din sustragerea acestora de sub supraveghere vamala.
33 Mondia France, Asia P & P si Maprochim, precum si autoritatile vamale au formulat apel impotriva acestei hotarari la cour d’appel de Rouen (Curtea de Apel din Rouen).
34 Instanta de trimitere considera, mai intai, ca, din moment ce instiintarile de plata notificate societatii Asia P & P erau conforme, aceasta societate nu mai putea sa formuleze o cerere de remitere a datoriei in fata acestei instante, intrucat termenul de 12 luni prevazut la articolul 239 alineatul (2) din Codul vamal expirase.
35 Apoi, instanta de trimitere a respins argumentul Asia P & P potrivit caruia aceasta societate trebuia sa beneficieze de remiterea acordata Mondia France, intrucat aceasta dispunea de un mandat general de reprezentare si ar fi prezentat, asadar, cererea de remitere si pe seama Asia P & P. In aceasta privinta, instanta mentionata a hotarat, in privinta conditiilor prevazute la articolul 5 alineatul (4) din Codul vamal, ca acestea sunt de aplicabilitate generala si ca niciuna dintre ele nu era indeplinita in speta.
36 In sfarsit, tot in privinta Asia P & P, instanta de trimitere a considerat de asemenea ca decizia de remitere a taxelor acordata Mondia France constituia o exceptie personala a acesteia din urma, in sensul articolului 1208 din Codul civil, pe care Asia P & P nu putea sa o invoce ca atare, dupa cum nu putea sa opuna aceasta exceptie, cu exceptia cazului in care aceasta ar fi comuna tuturor celorlalti codebitori solidari.
37 Aceasta instanta se intreaba totusi daca articolele 213, 233 si 239 din Codul vamal se opun aplicarii principiului reprezentarii reciproce a codebitorilor solidari care rezulta, in anumite conditii, din articolul 1200 si urmatoarele din Codul civil, permitand astfel societatii Asia P & P, care mandatase societatea Mondia France pentru a efectua operatiunile de vamuire, sa beneficieze de remiterea acordata acestei din urma societati in temeiul articolului 239 din codul mentionat si al articolului 900 alineatul (1) litera (o) din regulamentul de aplicare.
38 Instanta isi pune aceeasi intrebare in ceea ce priveste societatea Port Angot Développement, care este succesoare in drepturi a Maprochim si care face obiectul unei proceduri de lichidare judiciara, intrucat aceasta societate a solicitat, in fata instantei de trimitere, sa beneficieze de remiterea acordata societatii Mondia France al carei beneficiu a fost extinsla Asia P& P de tribunal d’instance de Rouen in temeiul aceluiasi principiu al reprezentarii reciproce a codebitorilor solidari.
39 In aceste conditii, cour d’appel de Rouen a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarea intrebare preliminara:
„Articolele 213, 233 si 239 din Codul vamal […] se opun posibilitatii ca un codebitor solidar al unei datorii vamale care nu a beneficiat de o decizie de remitere a respectivei datorii sa opuna autoritatii administrative cu atributii de recuperare a creantelor decizia de remitere intemeiata pe articolul 239 [din acest cod] pe care aceasta din urma a notificat‑o unui alt codebitor solidar pentru a fi scutit de plata datoriei vamale?”
Cu privire la intrebarea preliminara
40 Prin intermediul acestei intrebari, instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca daca articolele 213, 233 si 239 din Codul vamal trebuie interpretate in sensul ca se opun aplicarii, in contextul unei obligatii de solidaritate in privinta unei datorii vamale in sensul articolului 213 mentionat anterior, precum cea in cauza in actiunea principala, a unui principiu de drept national din care rezulta ca remiterea partiala a taxelor acordata in temeiul articolului 239 mentionat anterior unuia dintre codebitori poate fi invocata de toti ceilalti codebitori, astfel incat stingerea datoriei prevazuta la articolul 233 primul paragraf litera (b) din acelasi cod sa vizeze datoria ca atare si sa scuteasca, asadar, ansamblul codebitorilor solidari de plata acesteia in limitele cuantumului pentru care a fost acordata remiterea.
41 In aceasta privinta, trebuie observat ca, spre deosebire de articolul 3 al doilea paragraf si de articolul 4 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (CEE) nr. 1031/88 al Consiliului din 18 aprilie 1988 de stabilire a debitorilor pentru o datorie vamala (JO L 102, p. 5), care impun, in caz de pluralitate de debitori pentru aceeasi datorie vamala, o raspundere „in solidar, potrivit dispozitiilor in vigoare in statele membre”, articolul 213 din Codul vamal, care a inlocuit dispozitiile mentionate, nu mai face nicio trimitere la dreptul national.
42 Articolul 213 mentionat anterior se limiteaza sa afirme principiul solidaritatii in caz de pluralitate de debitori pentru aceeasi datorie vamala. Astfel, acest articol nu prevede nicio norma mai precisa privind punerea in aplicare a acestui principiu al solidaritatii, in special in ceea ce priveste eventualul impact al unei remiteri acordate unuia dintre codebitori in privinta obligatiilor altui codebitor.
43 In plus, o astfel de norma nu este prevazuta in mod expres nici in alte dispozitii ale Codului vamal, nici in regulamentul de aplicare.
44 Astfel, desi articolul 233 primul paragraf litera (b) din Codul vamal prevede stingerea datoriei vamale in cazul remiterii valorii taxelor, aceasta dispozitie nu precizeaza daca, in cazul unei pluralitati de debitori, aceasta stingere priveste numai solicitantul remiterii sau acopera in mod necesar si pe ceilalti codebitori ai datoriei.
45 Cu toate acestea, o interpretare a acestei dispozitii care limiteaza stingerea datoriei vamale la autorul cererii de remitere pare justificata avand in vedere un ansamblu de elemente concordante.
46 In primul rand, remiterea taxelor, intrucat constituie, potrivit articolului 233 primul paragraf litera (b) din Codul vamal, o cauza de stingere a datoriei vamale, trebuie sa faca obiectul unei interpretari stricte. Astfel, acest articol raspunde necesitatii de a proteja resursele proprii ale Uniunii (a se vedea in acest sens in special Hotararea din 29 aprilie 2010, Dansk Transport og Logistik, C‑230/08, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 51 si jurisprudenta citata).
47 In al doilea rand, rezulta de asemenea din jurisprudenta Curtii ca statele membre pastreaza posibilitatea de a adopta masuri de natura sa contribuie in mod eficace la punerea in aplicare a obiectivelor reglementarii vamale, in particular cel de a asigura recuperarea efectiva a datoriei vamale, si pot astfel, cu respectarea acestor obiective si potrivit principiului proportionalitatii, sa stabileasca, daca este cazul, norme care sa precizeze conditiile de aplicare a dispozitiilor prevazute de aceasta reglementare (a se vedea in acest sens Hotararea din 23 septembrie 2004, Spedition Ulustrans, C‑414/02, Rec., p. I‑8633, punctul 38 si jurisprudenta citata).
48 Trebuie adaugat ca articolul 213 din Codul vamal vizeaza tocmai atingerea acestui obiectiv al recuperarii efective a datoriei vamale si, prin urmare, al garantarii protectiei resurselor proprii ale Uniunii. Astfel, mecanismul de solidaritate constituie un instrument juridic suplimentar pus la dispozitia autoritatilor nationale pentru a intari eficacitatea actiunii lor in materie de recuperare a datoriei vamale.
49 Or, aplicarea, in cadrul unei obligatii de solidaritate in privinta unei datorii vamale in sensul articolului 213 din Codul vamal, a unui principiu de drept national, precum cel al reprezentarii reciproce a codebitorilor solidari mentionat de instanta de trimitere, din care ar rezulta ca remiterea taxelor acordata in temeiul articolului 239 din acest cod unuia dintre codebitori poate fi invocata de toti ceilalti codebitori pentru a se opune platii datoriei, astfel incat stingerea acesteia, cum este prevazuta aceasta la articolul 233 primul paragraf litera (b) din acelasi cod, ar privi in mod necesar datoria in totalitatea sa, nu ar contribui la punerea in aplicare a obiectivului mentionat, care are o importanta esentiala in cadrul reglementarii vamale.
50 In al treilea rand, nu rezulta nici ca aplicarea acestui principiu al dreptului national si consecintele radicale pe care le‑ar produce pentru datoria vamala sunt justificate in raport cu caracteristicile unei decizii de remitere a taxelor intemeiate pe articolul 239 din Codul vamal, precum cea in cauza in actiunea principala.
51 In speta, obligatia de solidaritate a celor trei societati codebitoare in privinta datoriei vamale nu rezulta din acelasi fapt generator. Astfel, unele dintre acestea sunt obligate la plata acestei datorii in calitate de autoare ale actului care a dat nastere datoriei vamale, in speta fie introducerea ilegala a unei marfi pe teritoriul vamal al Uniunii in sensul articolului 202 din Codul vamal, fie sustragerea unei marfi de sub supraveghere vamala in sensul articolului 203 din acelasi cod. Obligatia de solidaritate in sarcina celorlalte societati provine fie din participarea lor la o asemenea introducere sau sustragere, fie din faptul ca acestea au cumparat sau au detinut marfa amintita.
52 Intr‑o asemenea situatie, examinarea lipsei inselaciunii si a neglijentei evidente din partea persoanei interesate, care constituie o conditie careia articolul 239 din Codul vamal ii subordoneaza acordarea unei remiteri a taxelor la import, trebuie sa fie efectuata avand in vedere circumstantele specifice pertinente in raport cu faptul generator al datoriei vamale in sarcina fiecarui codebitor, precum si experienta profesionala si diligenta proprie a acestuia in raport cu faptele care ii sunt imputate si care stau la baza obligatiei sale de solidaritate.
53 Rezulta de asemenea ca, intr‑o situatie precum cea din actiunea principala, concluziile care rezulta din examinarea situatiei proprii a unui codebitor nu pot, in principiu, sa fie extinse la alti codebitori.
54 Pe de alta parte, contrar celor sustinute de Asia P & P, o asemenea extindere nu poate fi justificata in speta nici prin motivul ca Mondia France, care este autoarea cererii de remitere a taxelor, ar fi formulat aceasta cerere in calitate de mandatar, in domeniul vamal in general, al Asia P & P, un alt codebitor al datoriei vamale.
55 Astfel, dupa cum a aratat instanta de trimitere, o asemenea reprezentare in materia remiterii taxelor este subordonata respectarii conditiilor prevazute la articolul 5 alineatul (4) din Codul vamal. In plus, este suficient sa se constate ca instanta de trimitere, singura competenta sa aplice dreptul Uniunii faptelor din actiunea principala, a hotarat ca niciuna dintre conditiile mentionate nu era indeplinita in legatura cu cererea de remitere a taxelor, astfel cum a fost introdusa de Mondia France.
56 In privinta Maprochim, este clar ca aceasta societate, care a actionat ea insasi in calitate de reprezentant al societatii Mondia France, in sensul articolului 5 din Codul vamal, in ceea ce priveste indeplinirea pe seama sa a formalitatilor legate de vamuirea marfurilor, nu poate sustine ca a fost reprezentata de aceasta din urma societate atunci cand aceasta a solicitat beneficiul remiterii taxelor.
57 Maprochim nu poate invoca nici lipsa neglijentei evidente constatata in privinta Mondia France, care este operatorul economic reprezentat de aceasta.
58 In aceasta privinta, Curtea a precizat ca operatorul care a recurs la un comisionar vamal, in cadrul unei reprezentari fie directe, fie indirecte, este, in orice caz, debitorul datoriei vamale fata de autoritatile vamale si ca nu se poate exonera de raspundere prin invocarea unor erori savarsite de acest comisionar (a se vedea Hotararea din 20 noiembrie 2008, Heuschen & Schrouff Oriëntal Foods Trading/Comisia, C‑38/07 P, Rep., p. I‑8599, punctul 52).
59 In acelasi mod, Curtea a hotarat ca elementele legate de eventuala neglijenta din partea unui comisionar vamal, inclusiv nivelul sau de experienta profesionala, trebuie sa fie luate in considerare in scopul aprecierii neglijentei importatorului reprezentat, intrucat nu se poate admite ca operatorii, recurgand la serviciile unui comisionar vamal, sa se poata sustrage de la o recuperare a posteriori a taxelor vamale invocand lipsa de experienta in materie vamala (a se vedea in acest sens Hotararea Heuschen & Schrouff Oriëntal Foods Trading/Comisia, citata anterior, punctele 53 si 54).
60 Cu toate acestea, de aici nu rezulta in niciun fel ca, viceversa, un agent vamal ale carui servicii sunt in mod normal solicitate datorita experientei sale profesionale in materie vamala ar trebui sa poata beneficia de lipsa de experienta in acest domeniu a operatorului economic pe care il reprezinta.
61 Trebuie sa se concluzioneze de aici ca din mecanismul articolului 239 din Codul vamal rezulta ca o decizie de remitere a taxelor intemeiata pe aceasta dispozitie, precum cea in cauza in actiunea principala, nu poate fi invocata decat in beneficiul autorului cererii de remitere.
62 Aceasta concluzie este de altfel sustinuta de principiul potrivit caruia rambursarea sau remiterea taxelor la import sau a taxelor la export, care nu poate fi acordata decat in anumite conditii si in cazuri special prevazute, constituie o exceptie de la regimul normal al importurilor si al exporturilor si, in consecinta, dispozitiile care prevad o astfel de rambursare sau o astfel de remitere sunt de stricta interpretare (a se vedea in special Hotararea din 11 noiembrie 1999, Söhl & Söhlke, C‑48/98, Rec., p. I‑7877, punctul 52).
63 In sfarsit, intr‑o situatie precum cea din actiunea principala, daca principiul de drept national care prevede reprezentarea reciproca a codebitorilor solidari ar putea fi aplicat, ar insemna ca, in toate cazurile, datoria vamala nu ar mai putea fi recuperata, desi ar exista un risc ca, in ceea ce priveste alti codebitori decat autorul cererii de remitere, acestia sa nu indeplineasca conditia privind absenta inselaciunii si a neglijentei evidente, tinand cont atat de circumstantele specifice ale faptului generator al obligatiei lor de solidaritate in privinta datoriei vamale, cat si de experienta profesionala si de diligenta proprie acestora.
64 O asemenea consecinta ar fi disproportionata si ar depasi, asadar, astfel cum s‑a amintit la punctul 47 din prezenta hotarare, limitele marjei de apreciere de care dispun statele membre pentru a preciza conditiile de aplicare a dispozitiilor prevazute de reglementarea vamala.
65 Prin urmare, in situatia unei obligatii de solidaritate in privinta unei datorii vamale precum cea in cauza in actiunea principala, stingerea acestei datorii in cazul remiterii cuantumului taxelor vizate la articolul 233 primul paragraf litera (b) din Codul vamal nu priveste decat autorul cererii de remitere a taxelor si nu acopera si ceilalti codebitori ai datoriei.
66 Avand in vedere ansamblul consideratiilor precedente, este necesar sa se raspunda la intrebarea adresata ca articolele 213, 233 si 239 din Codul vamal trebuie interpretate in sensul ca se opun aplicarii, in contextul unei obligatii de solidaritate in privinta unei datorii vamale in sensul articolului 213 mentionat anterior, precum cea in cauza in actiunea principala, a unui principiu de drept national din care rezulta ca remiterea partiala a taxelor acordata in temeiul articolului 239 mentionat anterior unuia dintre codebitori poate fi invocata de toti ceilalti codebitori, astfel incat stingerea datoriei prevazuta la articolul 233 primul paragraf litera (b) din acelasi cod sa vizeze datoria ca atare si sa scuteasca, asadar, ansamblul codebitorilor solidari de plata acesteia in limitele cuantumului pentru care a fost acordata remiterea.
Cu privire la cheltuielile de judecata
67 Intrucat, in privinta partilor din actiunea principala, procedura are caracterul unui incident survenit la instanta de trimitere, este de competenta acesteia sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observatii Curtii, altele decat cele ale partilor mentionate, nu pot face obiectul unei rambursari.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declara:
Articolele 213, 233 si 239 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 82/97 al Parlamentului European si al Consiliului din 19 decembrie 1996, trebuie interpretate in sensul ca se opun aplicarii, in contextul unei obligatii de solidaritate in privinta unei datorii vamale in sensul articolului 213, precum cea in cauza in actiunea principala, a unui principiu de drept national din care rezulta ca remiterea partiala a taxelor acordata in temeiul articolului 239 mentionat anterior unuia dintre codebitori poate fi invocata de toti ceilalti codebitori, astfel incat stingerea datoriei prevazuta la articolul 233 primul paragraf litera (b) din acelasi cod sa vizeze datoria ca atare si sa scuteasca, asadar, ansamblul codebitorilor solidari de plata acesteia in limitele cuantumului pentru care a fost acordata remiterea.
Sursa : site-ul CJUE
