Legea privind aprobarea OUG nr. 80/2010 pentru modificarea art. 11 din OUG nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar este constitutionala. Opinie separata

In M. Of. nr. 32 din 16 ianuarie 2012 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 1576/2011 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar.

Din cuprins:

Pe rol se afla solutionarea obiectiilor de neconstitutionalitate asupra dispozitiilor Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, formulate de un grup de 119 deputati si de un grup de 40 de senatori in temeiul art. 146 lit. a) din Constitutie.

Curtea, avand in vedere ca obiectiile de neconstitutionalitate, care formeaza obiectul dosarelor nr. 1.331A/2011 si nr. 1.339A/2011, au continut identic, dispune conexarea Dosarului nr. 1.339A/2011 la Dosarul nr. 1.331A/2011, care este primul inregistrat.

1. Cu Adresa nr. 51/5.314 din 15 noiembrie 2011, secretarul general al Camerei Deputatilor a transmis Curtii Constitutionale sesizarea referitoare la neconstitutionalitatea dispozitiilor Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, formulata de un numar de 119 deputati apartinand grupurilor parlamentare ale Partidului National Liberal si Partidului Social Democrat.

Aceasta sesizare a fost semnata de catre urmatorii deputati: Cristian Mihai Adomnitei, Marin Almajanu, Sergiu Andon, Teodor Atanasiu, Vasile Berci, Dan Bordeianu, Octavian Bot, Viorel-Vasile Buda, Daniel-Stamate Budurescu, Cristian Buican, Mihaita Calimente, Mariana Campeanu, Daniel Chitoiu, Tudor-Alexandru Chiuariu, Liviu-Bogdan Ciuca, Horia Cristian, Ciprian Minodor Dobre, Victor Paul Dobre, Mihai-Aurel Dontu, Gheorghe Dragomir, George Ionut Dumitrica, Relu Fenechiu, Damian Florea, Gheorghe Gabor, Gratiela Leocadia Gavrilescu, Andrei Dominic Gerea, Alina-Stefania Gorghiu, Titi Holban, Pavel Horj, Mircea Irimescu, Nicolae Jolta, Mihai Lupu, Dan-Stefan Motreanu, Gheorghe-Eugen Nicolaescu, Ludovic Orban, Ionel Palar, Viorel Palasca, Cornel Pieptea, Gabriel Plaiasu, Cristina-Ancuta Pocora, Virgil Pop, Octavian-Marius Popa, Calin Constantin Anton Popescu-Tariceanu, Calin Potor, Ana Adriana Saftoiu, Nini Sapunaru, Adrian George Scutaru, Ionut-Marian Stroe, Radu Stroe, Gigel-Sorinel Stirbu, Gheorghe-Mirel Talos, Adriana Diana Tusa, Radu Bogdan Timpau, Ioan Tintean, Florin Turcanu, Horea-Dorin Uioreanu, Lucia-Ana Varga si Mihai Alexandru Voicu, apartinand Grupului parlamentar al Partidului National Liberal, si Gheorghe Ana, Gheorghe Antochi, Nicolae Banicioiu, Eugen Bejinariu, Vasile Bleotu, Matei Radu Bratianu, Doina Burcau, Ion Burnei, Ion Calin, Dumitru Chirita, Ioan Cindrea, Radu Eugeniu Coclici, Dorel Covaci, Ioan Damian, Mircea-Gheorghe Draghici, Sonia-Maria Draghici, Cristian-Sorin Dumitrescu, Ion Dumitru, Mircea Dusa, Filip Georgescu, Marian Ghiveciu, Vasile Ghiorghe Gliga, Horia Grama, Viorel Hrebenciuc, Florin Iordache, Cornel Itu, Ciprian-Florin Luca, Antonella Marinescu, Vasile Mocanu, Carmen Ileana Moldovan, Rodica Nassar, Adrian Nastase, Marian Neacsu, Nicolae-Ciprian Nica, Bogdan Nicolae Niculescu Duvaz, Laurentiu Nistor, Constantin Nita, Iuliu Nosa, Florin-Costin Paslaru, Petre Petrescu, Victor-Viorel Ponta, Georgian Pop, Vasile Popeanga, Dan-Mircea Popescu, Neculai Ratoi, Cornel-Cristian Resmerita, Cristian Rizea, Ioan Sorin Roman, Lucretia Rosea, Victor Socaciu, Adrian Solomon, Anghel Stanciu, Sorin Constantin Stragea, Viorel Stefan, Florin-Cristian Tataru, Angel Tilvar, Aurelia Vasile, Radu Costin Vasilica, Petru Gabriel Vlase, Madalin-Stefan Voicu si Valeriu Stefan Zgonea, apartinand Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Sesizarea a fost formulata in temeiul art. 146 lit. a) din Constitutie si al art. 11 alin. (1) lit. A.a) si art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 6.191 din 15 noiembrie 2011 si constituie obiectul Dosarului nr. 1.331A/2011.

Autorii obiectiei de neconstitutionalitate considera ca actul normativ supus analizei Curtii Constitutionale este lovit atat de vicii de constitutionalitate extrinseca, cat si de vicii de constitutionalitate intrinseca, ce rezulta din chiar continutul reglementarii.

I. Cu privire la criticile de neconstitutionalitate extrinseca, autorii obiectiei sustin, in esenta, ca Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar a fost adoptata cu incalcarea principiului bicameralismului, cuprinsul legii adoptate de Camera Deputatilor fiind total diferit de cel adoptat de Senat, ca prima Camera sesizata, si fara legatura cu obiectul de reglementare al actului normativ propus de Guvern, Astfel, Camera Deputatilor a eliminat complet toate modificarile adoptate de Senat si a operat modificari si completari esentiale, concretizate intr-un numar de 23 de articole, cuprinse in art. II din lege, care nu se regasesc in forma adoptata de catre Senat. In sprijinul celor aratate sunt invocate cele retinute de Curtea Constitutionala prin deciziile nr. 1.093/2008, nr. 710/2009 si nr. 472/2008 cu privire la principiul bicameralismului.

II. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate intrinseca adusa dispozitiilor Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, autorii obiectiei arata ca, prin neacordarea unor drepturi castigate, dispozitiile art. 9 si art. 18 din legea amintita incalca prevederile Constitutiei referitoare la conditiile in care poate fi restrans exercitiul unor drepturi sau libertati. Astfel, considera ca motivele invocate pentru adoptarea masurilor prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 – reducerea cheltuielilor publice, eliminarea riscului de deficit excesiv etc. – nu pot constitui o justificare pentru neacordarea unor drepturi.

De asemenea, restrangerea drepturilor din perspectiva unei simple utilitati publice nu poate fi acceptata. In acest sens, invoca cele retinute de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in Hotararea din 1 iulie 1961 pronuntata in Cauza Lawless contra Irlandei, potrivit carora, in cazul instituirii unor masuri derogatorii, cu caracter exceptional, statul trebuie sa actioneze astfel incat sa fie protejate valorile enumerate de art. 15 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, iar nu utilitatea publica.

In sfarsit, autorii obiectiei arata ca prevederile legii criticate aduc atingere dispozitiilor art. 47 din Constitutie referitoare la dreptul la un nivel de trai decent si dreptul la pensie.

2. Cu Adresa nr. 3.744 din 16 noiembrie 2011, secretarul general al Senatului a transmis Curtii Constitutionale sesizarea referitoare la neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 18 si art. 19 din Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, formulata de un numar de 40 de senatori apartinand grupurilor parlamentare ale Partidului National Liberal si Partidului Social Democrat.

Aceasta sesizare a fost semnata de catre urmatorii senatori: Marian-Cristinel Bigiu, Minerva Boitan, Cristian David, Mircea Diaconu, Emilian-Valentin Francu, Ioan Ghise, Puiu Hasotti, Raymond Luca, Teodor-Viorel Melescanu, Vasile Mustatea, Romeo-Florin Nicoara, Vasile Nistor, Mario-Ovidiu Oprea, Liviu-Titus Pasca, Serban Radulescu, Nicolae Robu, Dan-Radu Rusanu, Dan Voiculescu si Varujan Vosganian, apartinand Grupului parlamentar al Partidului National Liberal, si Ilie Sarbu, Alexandru Cordos, Miron-Tudor Mitrea, Viorel Arcas, Trifon Belacurencu, Laurentiu Florian Coca, Vasile-Cosmin Nicula, Titus Corlatean, Ioan Mang, Sergiu-Florin Nicolaescu, Elena Mitrea, Dan-Coman Sova, Doina Silistru, Catalin Voicu, Alexandru Mazare, Vaier Marian, Gheorghe Pop, Ecaterina Andronescu, Florin Constantinescu, Nicolae-Danut Prunea si Gheorghe Saghian, apartinand Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Sesizarea a fost formulata in temeiul art. 146 lit. a) din Constitutie si al art. 11 alin. (1) lit. A.a) si art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 6.237 din 16 noiembrie 2011 si constituie obiectul Dosarului nr. 1.339A/2011.

In sustinerea obiectiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia arata, in esenta, ca dispozitiile art. 18 si art. 19 din legea supusa analizei de constitutionalitate, dispozitii ce prevad suspendarea indemnizatiilor acordate in temeiul Legii nr. 341/2004, precum si diminuarea facilitatilor de transport acordate prin diverse acte normative, aduc atingere prevederilor Legii fundamentale referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau libertati. In acest sens, arata ca “restrangerea unor drepturi nu inseamna ca se poate suspenda sau interzice un drept exercitat”, asa cum se intentioneaza prin dispozitiile art. 18.

De asemenea, considera ca se creeaza o discriminare intre cetatenii carora nu li se mai acorda indemnizatiile de gratitudine prevazute de Legea nr. 341/2004 si cei care, in temeiul aceleiasi legi, continua sa primeasca astfel de indemnizatii, precum si cei care beneficiaza de indemnizatii in temeiul altor acte normative.

In sfarsit, sustin ca textele de lege criticate aduc atingere dispozitiilor Legii fundamentale care consacra demnitatea si libera dezvoltare a personalitatii umane ca valori supreme ale statului roman, deoarece suspenda drepturi acordate unor persoane in virtutea contributiei lor deosebite la desfasurarea Revolutiei din Decembrie 1989.

Prin Adresa nr. 3.965 din 29 noiembrie 2011, secretarul general al Senatului a inaintat Curtii Constitutionale inscrisul intitulat “Cerere completatoare”, inregistrat la Curtea Constitutionala cu nr. 6.549 din 29 noiembrie 2011. Prin acest inscris, autorii obiectiei detaliaza criticile referitoare la neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 18 din legea supusa analizei de neconstitutionalitate, aratand ca o serie de persoane care au fost ostracizate de regimul comunist, asa cum sunt cadrele militare din armata regala, veteranii de razboi, detinutii politici si magistratii supusi persecutiei politice, au fost rasplatiti sau recompensati de statul democratic, fapt posibil doar datorita contributiei persoanelor care au luptat in Revolutia din 1989. Prin urmare, lipsirea acestora de drepturile prevazute de Legea nr. 341/2004 este de natura sa aduca atingere demnitatii umane.

In sustinerea caracterului discriminatoriu al dispozitiilor art. 18 din legea criticata, autorii obiectiei precizeaza faptul ca, in timp ce revolutionarii sunt privati de drepturile prevazute de lege pentru un an, alte categorii de persoane, precum cadrele militare inlaturate de comunisti, primesc un drept pe care nu il aveau anterior. Mai mult, cuantumul indemnizatiilor pentru acestia din urma este de 3.335.116 lei pentru anul 2012, suma acordata unui numar de 300 de beneficiari, in timp ce pentru revolutionari, cuantumul indemnizatiilor se ridica la 2.000.000 lei pentru acelasi an, suma revenind unui numar de aproximativ 10.000 de beneficiari.

Referitor la critica de neconstitutionalitate raportata la dispozitiile art. 53 din Constitutie, se precizeaza ca restrangerile aduse drepturilor la indexarea salariilor, la pensie pentru vechime in munca si la indemnizatiile de gratitudine pentru fapte de eroism national sunt lipsite de temei constitutional.

In conformitate cu dispozitiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarile au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a transmite punctele lor de vedere.

Presedintele Senatului a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr. I 812 din 6 decembrie 2011 si Adresa nr. I 814 din 6 decembrie 2011, punctul sau de vedere, in care se arata ca sesizarile de neconstitutionalitate sunt neintemeiate. Astfel, in ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate extrinseca adusa Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, arata ca actul normativ criticat a fost adoptat de Camera decizionala a Parlamentului in spiritul Constitutiei si al celor statuate de Curtea Constitutionala in jurisprudenta sa, indeosebi Decizia nr. 413/2010. In aceasta decizie s-a statuat ca principiul bicameralismului nu este incalcat daca modificarile operate de catre una dintre cele doua Camere ale Parlamentului fata de forma legii adoptata de cealalta Camera nu sunt de natura a imprima nici deosebiri majore de continut juridic fata de forma legii adoptata de prima Camera sesizata si nici o configuratie deosebita semnificativ diferita fata de cea a proiectului de lege in forma adoptata de prima Camera sesizata. Astfel, forma legii supuse analizei de constitutionalitate in prezenta cauza, adoptata de Camera Deputatilor in calitate de Camera decizionala, contine o serie de completari si modificari ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2007 care insa nu introduc nici deosebiri majore de continut juridic fata de forma adoptata de Senat si nici o configuratie deosebita a noilor texte de lege. In plus, competenta decizionala in materie apartine Camerei Deputatilor, si nu Senatului.

Cat priveste critica de neconstitutionalitate intrinseca a legii analizate, presedintele Senatului arata ca “inghetarea” salariilor si pensiilor pentru anul 2012 la nivelul celor din anul 2011 nu poate fi considerata o incalcare a dreptului la un nivel de trai decent, in conditiile in care limitele acestor drepturi au fost deja apreciate atat de legiuitor, cat si de Curtea Constitutionala ca fiind in acord cu prevederile art. 47 alin. (1) din Constitutie.

De asemenea, considera ca art. 18 al art. II din legea dedusa controlului de constitutionalitate respecta prevederile art. 16 din Constitutie. Astfel, textul de lege amintit instituie un regim juridic diferit fata de alte categorii socioprofesionale, insa nu prevede niciun fel de discriminare in interiorul categoriei de persoane ce beneficiaza de indemnizatii in temeiul Legii nr. 341/2004.

Aceleasi concluzii se impun si in ceea ce priveste art. 19 din legea criticata.

In sfarsit, arata ca, in masura in care art. 18 din Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar nu reglementeaza situatia unor drepturi fundamentale, critica de neconstitutionalitate raportata la art. 53 din Constitutie este lipsita de fundament.

Presedintele Camerei Deputatilor a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr. 51/5.448 din 22 noiembrie 2011 si Adresa nr. 51/5.447 din 22 noiembrie 2011, punctul sau de vedere, prin care arata ca obiectia de neconstitutionalitate nu este intemeiata.

In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate extrinseca, arata ca textele de lege introduse de Camera Deputatilor in plus fata de cele adoptate de Senat nu sunt in vadita contradictie cu initiativa legislativa adoptata de Senat si nici nu exista deosebiri majore de continut juridic fata de aceasta. Astfel, materia reglementata de Camera Deputatilor, Camera decizionala, se refera tot la instituirea unor masuri financiare in domeniul bugetar, reglementari pe care le-a dezbatut si Senatul, ca prima Camera sesizata. Mai mult, aceste tipuri de masuri constituie si obiectul ordonantei de urgenta aprobate si al celei modificate implicit, fiind doar adaptate, prin legea criticata, la conditiile de criza economica si financiara care se prefigureaza pentru anul 2012.

Cat priveste critica de neconstitutionalitate intrinseca, raportata la dispozitiile art. 47 din Constitutie, arata ca jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale constituie un argument suficient pentru respingerea ca neintemeiata a acesteia. De altfel, considera ca, in conditiile actuale ale crizei economice si financiare, niciun legiuitor nu ar putea aproba cheltuieli bugetare suplimentare. Prin urmare, nivelul de trai actual este cel pe care Romania si-l poate permite fata de bugetul de care dispune.

De asemenea, arata ca textele de lege criticate nu afecteaza substanta dreptului la indemnizatie acordat in temeiul Legii nr. 341/2004, ci prevad doar o restrangere temporara a exercitiului acestuia, motivata de grava criza economica si financiara care se manifesta la nivel international, european si national.

Totodata, considera ca nu exista diferente de tratament intre beneficiarii Legii nr. 341/2004, astfel ca sunt neintemeiate criticile privind caracterul discriminatoriu al textelor de lege supuse analizei de constitutionalitate.

In sfarsit, referitor la sustinerile privind incalcarea art. 1 alin. (3) din Constitutie, arata ca aceste critici nu sunt motivate, astfel ca instanta de contencios constitutional nu se poate pronunta asupra lor.

Guvernul, cu Adresa nr. 5/6.614 din 29 noiembrie 2011 si Adresa nr. 5/6.629 din 29 noiembrie 2011, a trimis Curtii Constitutionale punctul sau de vedere asupra obiectiilor de neconstitutionalitate, in care arata ca acestea sunt neintemeiate.

Referindu-se la critica de neconstitutionalitate extrinseca, arata ca, potrivit celor statuate de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 1.018/2010, o initiativa legislativa poate fi modificata sau completata de prima Camera sesizata, fara ca decizia acesteia sa fie limitata de continutul initiativei legislative in forma depusa de initiator, dupa cum tot astfel Camera decizionala are dreptul de a modifica, de a completa ori de a renunta la initiativa in cauza. Or, forma actului normativ criticat adoptata de Camera Deputatilor, cu rol de Camera decizionala, mentine acelasi obiect si scop de reglementare, si anume masuri financiare din domeniul bugetar, ca in forma adoptata de Senat, prima Camera sesizata. Completarile aduse in Camera Deputatilor reprezinta adaptari ale masurilor financiare din domeniul bugetar, cuprinse in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 si in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008, la contextul economico-financiar care se prefigureaza pentru anul 2012. Solutiile legislative cuprinse in cele doua ordonante de urgenta mai sus mentionate fac parte integranta din legea de aprobare supusa controlului de constitutionalitate, astfel incat completarea si adaptarea acestora nu pot fi nicidecum considerate ca o abatere de la materia avuta in vedere de initiator. In sfarsit, arata ca, in spiritul celor retinute de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 710/2009 si Decizia nr. 472/2008, dezbaterea realizata de Camera Deputatilor s-a referit la continutul si forma initiativei legislative adoptate de Senat si s-a raportat la materia avuta in vedere de initiator.

In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate intrinseca raportata la art. 53 din Constitutie, invocand cele statuate de Curtea Constitutionala prin deciziile nr. 872/2010 si nr. 874/2010, arata ca legea criticata intruneste conditiile stabilite de textul constitutional invocat. Astfel, restrangerea exercitiului unor drepturi se face prin Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010, luarea acestor masuri impunandu-se de urgenta in vederea adoptarii, in cel mai scurt timp, a legii bugetului de stat si a legii bugetului asigurarilor sociale de stat pe anul 2012, conditie sine qua non pentru mentinerea acordurilor cu organismele financiare internationale. Securitatea nationala implica si valente sociale si economice, asa cum de altfel s-a statuat si in jurisprudenta Curtii Constitutionale prin Decizia nr. 872/2010 si Decizia nr. 1.414/2009. Cat priveste cerinta constitutionala a necesitatii masurilor propuse intr-o societate democratica, precum si a caracterului proportional pe care aceste masuri trebuie sa il aiba fata de situatia care a determinat instituirea acestora, arata ca existenta crizei economice reprezinta, atat potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, cat si celor statuate de Comisia de la Venetia prin Opinia nr. 598/2010, o justificare suficienta a indeplinirii acestor conditii. In sfarsit, aminteste ca masurile instituite de legea criticata au un caracter temporar.

Referitor la dispozitiile art. 18 si art. 19 din legea criticata, arata insa ca dispozitiile art. 53 din Constitutie nu sunt incidente, intrucat drepturile reglementate de textele de lege amintite nu sunt drepturi fundamentale.

Privitor la critica de neconstitutionalitate raportata la dispozitiile art. 47 alin. (1) si (2) din Constitutie, arata ca autorii obiectiei nu invoca niciun argument, astfel ca instanta de contencios constitutional nu se poate substitui partii in motivarea sesizarii.

Fata de sustinerea potrivit careia dispozitiile art. 18 din legea criticata ar aduce atingere demnitatii umane, arata ca, in lumina celor statuate de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 164/2005, o astfel de critica apare ca fiind neintemeiata, de vreme ce dreptul la indemnizatiile acordate de Legea nr. 341/2004 nu este unul consacrat la nivel constitutional.

Asociatia 14 Decembrie 1989, Asociatia 22 Decembrie 1989 si Federatia Nationala a Revolutionarilor au depus la Dosarul nr. 1.331A/2010 un act intitulat “Nota de protest”, inregistrat la Curtea Constitutionala sub nr. 4.411 din 23 noiembrie 2011.

 

CURTEA,

examinand obiectiile de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, dispozitiile legii criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie si ale art. 1, 10, 15, 16 si 18 din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sa solutioneze obiectiile de neconstitutionalitate formulate de grupul celor 119 deputati si grupul celor 40 de senatori.

Obiectia de neconstitutionalitate se refera la Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, in ansamblul sau, precum si, in mod special, dispozitiile art. 1, 4, 5, 9, 15, 18 si 19 din legea amintita, potrivit carora:

– Art. 1: “(1) In anul 2012 cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor functiei de baza/salariilor functiei de baza/indemnizatiilor de incadrare, se mentine la acelasi nivel cu cel ce se acorda personalului platit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.

(2) In anul 2012 cuantumul sporurilor, indemnizatiilor, compensatiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunara bruta/salariul lunar brut, indemnizatia bruta de incadrare, se mentine la acelasi nivel cu cel ce se acorda personalului platit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, in masura in care personalul isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii.

(3) In anul 2012, cuantumul brut al salariilor de incadrare, al sporurilor, indemnizatiilor, compensatiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic si didactic auxiliar din invatamant, in conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind incadrarea si salarizarea in anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din invatamant, se mentine la acelasi nivel cu cel ce se acorda pentru luna decembrie 2011, in masura in care personalul isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii.

(4) Incepand cu luna ianuarie 2012, in ceea ce priveste salarizarea personalului didactic si didactic auxiliar din invatamant, se aplica prevederile Legii nr. 63/2011.

(5) In anul 2012 prevederile art. 12 din anexa nr. II, cap. I lit. B – Reglementari specifice personalului didactic din invatamant la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile ulterioare, nu se aplica.”;

– Art. 4: “(1) Valoarea de referinta se mentine si in anul 2012 la 600 lei.

(2) In anul 2012 nu se aplica valoarea de referinta si coeficientii de ierarhizare corespunzatori claselor de salarizare prevazuti in anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificarile ulterioare.

(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (2), pentru personalul din autoritatile si institutiile publice finantate integral din venituri proprii, aflate in subordinea, sub autoritatea, in coordonarea Guvernului, ministerelor si celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si locale, precum si cele aflate in coordonarea primului-ministru si cele aflate sub controlul Parlamentului, ale caror contracte colective de munca isi inceteaza valabilitatea in anul 2012, salariile se stabilesc potrivit anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificarile ulterioare, fara a depasi nivelul din decembrie 2011.”;

– Art. 5: “In anul 2012, pentru personalul militar, politistii si functionarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare, indemnizatiile, compensatiile, sporurile, primele, ajutoarele, platile compensatorii, despagubirile, compensatiile lunare pentru chirie si alte drepturi acordate potrivit actelor normative in vigoare se stabilesc in raport cu nivelul bazei de calcul al acestora utilizata pentru luna decembrie 2011”;

– Art. 9: “In anul 2012, nu se acorda ajutoarele sau, dupa caz, indemnizatiile la iesirea la pensie, retragere, incetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea in rezerva.”;

– Art. 15: “(1) In anul 2012, institutiile si autoritatile publice centrale si locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare si prin Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale, cu modificarile si completarile ulterioare, indiferent de sistemul de finantare si de subordonare, inclusiv activitatile finantate integral din venituri proprii, infiintate pe langa institutiile publice, cu exceptia institutiilor finantate integral din venituri proprii, nu acorda tichete de masa personalului din cadrul acestora.

(2) In bugetele pe anul 2012 ale institutiilor publice centrale si locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, si prin Legea nr. 273/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, indiferent de sistemul de finantare si de subordonare, inclusiv activitatile finantate integral din venituri proprii, infiintate pe langa institutiile publice, nu se prevad sume pentru acordarea de tichete-cadou si tichete de vacanta personalului din cadrul acestora.”;

– Art. 18: “In anul 2012 indemnizatiile prevazute la art. 4 alin. (4) din Legea recunostintei fata de eroii-martiri si luptatorii care au contribuit la victoria Revolutiei romane din decembrie 1989, precum si fata de persoanele care si-au jertfit viata sau au avut de suferit in urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987, nr. 341/2004 cu modificarile si completarile ulterioare, nu se acorda.”;

– Art. 19: “In anul 2012 se acorda reduceri de tarife sau, dupa caz, gratuitati, numai in limita a 3 calatorii dus-intors sau 6 calatorii simple, la facilitatile de transport prevazute de urmatoarele acte normative:

a) art. 1 alin. (1), (2) si (4), ale art. 2 alin. (1) si (2), ale art. 3 alin. (1), (2) si (3), ale art. 4, art. 5 alin. (1), (2) si (3), ale art. 8 alin. (1), ale art. 9 alin. (1), ale art. 11 si art 12 din Ordonanta Guvernului nr. 112/1999 privind calatoriile gratuite in interes de serviciu si in interes personal pe caile ferate romane, aprobata cu modificari prin Legea nr. 210/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare;

b) lit. k) a alin. (1) al art. 5 din Legea nr. 341/2004, cu modificarile si completarile ulterioare;

c) art. 80 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.”

Dispozitiile constitutionale pretins incalcate sunt cele ale art. 61 alin. (2) privind structura Parlamentului, respectiv cele ale art. 1 alin. (3) prin care se consacra demnitatea omului si libera dezvoltare a personalitatii umane ca valori supreme ale statului roman, ale art. 4 alin. (2) privind interzicerea discriminarii, ale art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea in drepturi a cetatenilor, ale art. 47 alin. (1) si (2) referitor la nivelul de trai si dreptul la pensie si alte drepturi de asigurari sociale si ale art. 53 privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau libertati,

I. Referitor la critica de neconstitutionalitate extrinseca formulata de autorii sesizarii, Curtea retine urmatoarele:

La data de 15 iunie 2011, Senatul, in temeiul art. 76 alin. (2) din Constitutie, a adoptat proiectul Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar. In forma adoptata de Senat, proiectul de lege dispunea modificarea art. 11 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008, precum si introducerea, in cadrul aceluiasi articol, a alin. (5).

Ulterior, aceasta forma a legii a fost trimisa Camerei Deputatilor, Camera decizionala, care a adoptat legea aducand urmatoarele modificari si completari:

– au fost inlaturate modificarile si completarile aduse de Senat art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008;

– a fost modificat titlul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010, astfel incat acesta sa se refere la un domeniu de reglementare mai vast decat cel initial: “Ordonanta de urgenta pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, precum si pentru instituirea altor masuri financiare in domeniul bugetar”;

– a fost introdus art. II in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2010, prin care se aproba pentru anul 2012 instituirea unor masuri financiare in domeniul bugetar reglementate intr-un numar de 23 de articole. Aceste masuri vizeaza, in esenta, veniturile si alte drepturi de natura patrimoniala acordate personalului platit din fonduri publice ori care beneficiaza de masuri de protectie sociala ce se acorda din aceste fonduri.

Examinand critica de neconstitutionalitate, Curtea retine ca, prin Decizia nr. 1.466 din 10 noiembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 893 din 21 decembrie 2009, Curtea a statuat cu privire la principiului constitutional al bicameralismului parlamentar, ca, “atat timp cat Camera Deputatilor este Camera decizionala, aceasta poate introduce in textul legii prevederi noi care tin de competenta sa decizionala si care au legatura directa si indisolubila cu textul initial al proiectului sau propunerii legislative. Prin urmare, nu este obligatoriu ca ambele Camere sa se pronunte pe o prevedere legala, ci este suficient in situatia mai sus enuntata ca numai o Camera, cea decizionala, sa se pronunte.”

Totodata, prin Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, Curtea a stabilit criterii esentiale pentru a se determina cazurile in care prin procedura legislativa se incalca principiul bicameralismului. Aceste criterii esentiale cumulative sunt:

a) existenta unor deosebiri majore de continut juridic intre formele adoptate de cele doua Camere ale Parlamentului;

b) existenta unei configuratii deosebite, semnificativ diferita, intre formele adoptate de cele doua Camere ale Parlamentului.

In aceste conditii, Curtea trebuie sa analizeze daca modificarile operate de Camera Deputatilor asupra proiectului Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar vizeaza acelasi continut juridic si aceeasi configuratie ale reglementarii adoptate de Senat.

In legatura cu acest aspect, Curtea constata ca legea supusa analizei de constitutionalitate are ca obiect aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 636 din 10 decembrie 2010. Asa cum arata insusi titlul actului normativ supus aprobarii, acesta dispune, la randul sau, modificarea unor dispozitii ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 276 din 8 aprilie 2008, avand ca obiect reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar.

Prin urmare, dispozitiile actului normativ dedus controlului de constitutionalitate au ca efect, in ultima instanta, modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2008.

Revenind la forma legii criticate, adoptata de Camera Deputatilor, Curtea constata ca aceasta Camera a inlaturat modificarile si completarile operate de catre Senat, ceea ce se incadreaza in dreptul de decizie prevazut de art. 75 alin. (1) din Constitutie.

Cat priveste completarile aduse de catre Camera decizionala, Curtea constata ca acestea privesc masuri financiare in domeniul bugetar, obiect identic celui reglementat de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008. Astfel, Curtea apreciaza ca, in realitate, continutul juridic al legii adoptate de Camera decizionala este acelasi cu cel propus de initiator, Guvernul. De asemenea, nu se poate vorbi despre o configuratie deosebita, de vreme ce legea aprobata pastreaza dispozitiile articolului unic din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2011, completand continutul acestei ordonante cu un nou articol, care cuprinde o serie de reglementari cu lin obiect asemanator.

II. In ceea ce priveste criticile de neconstitutionalitate intrinseca aduse Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, Curtea retine urmatoarele:

Referitor la critica de neconstitutionalitate raportata la dispozitiile art. 53 din Constitutie, Curtea constata ca actul normativ criticat reglementeaza o serie de masuri cu caracter financiar avand impact asupra unei game largi de drepturi de natura baneasca de care se bucura o serie de categorii socioprofesionale, drepturi ce isi au izvor fie in Legea fundamentala, fie in alte acte normative. Astfel, facand trimitere doar la textele de lege indicate de autori in motivarea obiectiei, Curtea constata ca masurile financiare privesc, in egala masura, dreptul la salariu, la solda sau indemnizatie, drept de natura fundamentala, ca element esential al dreptului la munca, dar si dreptul la prime, ajutoare, compensatii si altele asemenea, drepturi fara temei constitutional, expresie, mai degraba, a statului social.

O astfel de situatie impune o analiza separata a dispozitiilor de lege criticate, dupa cum acestea prevad fie simpla interdictie a sporirii unor drepturi banesti de natura fundamentala, fie inaplicabilitatea pentru anul 2012 a unor dispozitii legale ce prevad cresteri ale unor drepturi de natura fundamentala, fie diminuarea ori chiar neacordarea in anul 2012 a unor drepturi neconsacrate la nivelul Constitutiei.

1. In ceea ce priveste prima ipoteza, Curtea apreciaza ca nu poate fi vorba despre o incalcare a dispozitiilor constitutionale ale art. 53 din Constitutie. Astfel, dispozitiile constitutionale nu instituie nicio obligatie pentru legiuitor si niciun drept al cetateanului in sensul sporirii periodice a cuantumului drepturilor banesti, precum dreptul la salariu, la solda ori indemnizatie.

2. In cea de-a doua ipoteza, insa, in situatia in care legiuitorul a inteles sa prevada prin lege cresteri viitoare ale unor drepturi fundamentale de natura baneasca, Curtea apreciaza ca orice modificare a unei astfel de reglementari, in sensul restrangerii drepturilor acordate trebuie analizata din perspectiva art. 53 din Constitutie. O astfel de concluzie se desprinde, de altfel, si din jurisprudenta Curtii Constitutionale care, prin Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 804 din 2 decembrie 2008, si Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009, a sanctionat ca fiind neconstitutionale dispozitiile unor ordonante de urgenta ce prevedeau cresteri ale drepturilor salariale mai mici decat cele acordate printr-o lege anterioara.

Asa cum Curtea Constitutionala a retinut prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 433 din 8 iunie 2010, restrangerea unui drept fundamental este conditionata de respectarea cerintelor strict limitative prevazute de art. 53 din Constitutie, si anume:

– sa fie prevazuta prin lege;

– sa se impuna restrangerea sa;

– restrangerea sa se circumscrie motivelor expres prevazute de textul constitutional, si anume pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav;

– sa fie necesara intr-o societate democratica;

– sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o;

– sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu;

– sa nu aduca atingere existentei dreptului sau a libertatii.

Curtea constata ca masurile financiare criticate sunt prevazute prin lege, al carei continut urmareste nu doar aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 care modifica dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2008, dar si completarea masurilor financiare dispuse prin aceste acte normative in sensul adaptarii acestora la conditiile economice actuale marcate de traversarea unei perioade de criza, atat la nivel national, cat si mondial, si de imperativul reechilibrarii situatiei economice a tarii, care impune, intre altele, reducerea ori limitarea unor cheltuieli bugetare destinate platii unor drepturi banesti.

De altfel, situatia notorie de criza economica existenta a constituit fundamentul adoptarii mai multor reglementari cu caracter recent, avand obiective asemanatoare, pe care Curtea Constitutionala le-a analizat inclusiv din perspectiva art. 53 din Constitutie, retinand constitutionalitatea acestora. Un exemplu in acest sens este insasi Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, in ceea ce priveste diminuarea salariilor, dar si deciziile nr. 188 si nr. 190 din 2 martie 2010, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, respectiv nr. 224 din 9 aprilie 2010, si Decizia nr. 712 din 25 mai 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 416 din 22 iunie 2010, prin care Curtea a analizat constitutionalitatea unor acte normative ce suspendau executarea unor hotarari judecatoresti si esalonau plata sumelor de bani rezultate din acestea, pornind tocmai de la premisa situatiei de criza economica. Prin Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011*), nepublicata la data pronuntarii prezentei decizii, Curtea a reafirmat necesitatea restrangerii unor drepturi fundamentale din perspectiva deficitului economic bugetar al tarii.

————

*) Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011 a fost publicata ulterior in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011.

 

De asemenea, Curtea constata ca masurile instituite prin reglementarea criticata sunt determinate de necesitatea apararii securitatii nationale, care, asa cum s-a statuat si prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, si Decizia nr. 872/2010, imbraca nu doar valente militare, ci si valente sociale si economice. Astfel, Curtea a retinut ca “nu numai existenta unei situatii manu militari atrage aplicabilitatea notiunii de <<securitate nationala>> din textul art. 53, ci si alte aspecte din viata statului – precum cele economice, financiare, sociale – care ar putea afecta insasi fiinta statului prin amploarea si gravitatea fenomenului”. De asemenea, Curtea a aratat ca “situatia de criza financiara mondiala ar putea afecta, in lipsa unor masuri adecvate, stabilitatea economica a tarii si, implicit, securitatea nationala”.

In consecinta, Curtea constata ca, in situatia de speta, art. 53 teza referitoare la securitatea nationala este aplicabil si, in acelasi timp, se constituie intr-un temei pentru justificarea masurilor preconizate.

In conditiile existentei unei astfel de situatii economice specifice, legiuitorul are nu numai dreptul, ci si obligatia de a interveni in lumina dispozitiilor art. 135 din Constitutie, prin masuri adecvate in sensul prevenirii unor efecte negative ireversibile ori greu de inlaturat pentru intreaga societate pe termen mai lung din punct de vedere economic. O astfel de interventie legislativa, desi constituie o masura de limitare ori chiar de diminuare imediata a unor drepturi ale cetatenilor pe termen scurt, trebuie evaluata din perspectiva ansamblului sau de efecte atat pe termen scurt, cat si pe termen lung. Intr-o asemenea lumina, ceea ce prevaleaza este perspectiva limitarii si chiar a inlaturarii unor dezechilibre bugetare necesare relansarii economice. Tot din aceasta perspectiva, este greu de facut o distinctie intre interesul general si cel particular al cetatenilor, de vreme ce masurile vizand restabilirea echilibrului bugetar vizeaza bunastarea viitoare a societatii, reprezentand, in ultima instanta, fiecare dintre indivizii ce o compun.

Asa fiind, Curtea apreciaza ca masurile financiare prevazute de legea criticata sunt necesare intr-o societate democratica tocmai pentru mentinerea democratiei si salvgardarea fiintei statului, fiind in acelasi timp proportionale cu scopul legitim urmarit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat).

In egala masura, din perspectiva celor aratate, Curtea considera ca exista un echilibru echitabil intre cerintele de interes general ale colectivitatii si protectia drepturilor fundamentale ale individului.

Curtea constata, totodata, ca dispozitiile de lege criticate nu creeaza discriminari intre persoane aflate intr-o situatie identica.

In sfarsit, Curtea observa ca masurile financiare dispuse prin legea criticata nu aduc atingere insesi substantei drepturilor banesti vizate, ci doar previn cresterea acestora pe o durata limitata de timp, pentru a nu se crea o datorie bugetara imposibil de acoperit, in contextul unui echilibru financiar marcat de criza.

3. In ceea ce priveste dispozitiile legii criticate vizand limitarea ori chiar neacordarea in anul 2012 a unor drepturi ce nu sunt consacrate la nivel constitutional, neavand in consecinta un caracter fundamental, Curtea retine ca dispozitiile art. 53 din Constitutie nu sunt incidente, acestea avand in vedere doar restrangerea exercitiului unor drepturi fundamentale.

Intr-o asemenea situatie sunt si drepturile consacrate de art. 9, 18 si 19 din legea dedusa controlului de constitutionalitate, dispozitii criticate in mod deosebit de catre autorii sesizarii.

Astfel, dispozitiile art. 9 din actul normativ criticat se refera la indemnizatiile acordate cu prilejul iesirii la pensie, retragerii, incetarii raporturilor de serviciu ori trecerii in rezerva. Aceste drepturi reprezinta beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale in virtutea statutului special al acestora, fara a avea insa un temei constitutional.

In mod asemanator, art. 18 din Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, in forma adoptata de Camera Deputatilor, stabileste ca, temporar, pentru anul 2012, nu se mai acorda indemnizatiile prevazute de art. 4 alin. (4) din Legea recunostintei fata de eroii-martiri si luptatorii care au contribuit la victoria Revolutiei romane din decembrie 1989, precum si fata de persoanele care si-au jertfit viata sau au avut de suferit in urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004. De aceste indemnizatii, calculate prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si aprobat prin legea asigurarilor sociale de stat, beneficiau persoanele care au obtinut titlul de Luptator Remarcat prin Fapte Deosebite cu prilejul Revolutiei Romane din Decembrie 1989, numai daca acestea aveau un venit mai mic decat salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat. De asemenea, de aceasta indemnizatie beneficiau si copiii eroilor-martiri, indiferent de varsta, daca nu erau incadrati in nicio forma de invatamant ori nu realizau venituri din motive neimputabile lor.

Aceste drepturi fac parte dintr-un ansamblu de masuri pe care Legea nr. 341/2004 le-a instituit pentru cinstirea memoriei celor care si-au jertfit viata si in semn de gratitudine fata de cei care au luptat pentru victoria Revolutiei Romane din Decembrie 1989.

Demnitatea umana este un atribut inalienabil al persoanei umane, valoare ce impune fiecarui membru al societatii un comportament de respect si protectie a celorlalti indivizi si interzicerea oricarei atitudini umilitoare sau degradante la adresa omului. Altfel spus, fiecare individ este tinut sa recunoasca si sa respecte in oricare alta fiinta umana atributele si valorile care il caracterizeaza ca om. Conventia Europeana a Drepturilor Omului interzice, in acest sens, in art. 3, tratamentele degradante ori inumane, precum si tortura. O prevedere asemanatoare are si art. 22 din Constitutia Romaniei.

Din aceasta perspectiva, se poate vorbi chiar de existenta unei obligatii de interventie a statului in sensul asigurarii unor resurse materiale necesare vietii, in masura in care lipsa acestora ar fi de natura sa reduca traiul acestora la un nivel ce nu poate fi considerat propriu vreunei fiinte umane.

Cu toate acestea, Curtea apreciaza ca demnitatea umana, asa cum este aceasta consacrata de Constitutie, nu este si nu trebuie interpretata ca instituind un tratament preferential pentru anumite categorii de persoane, indiferent de contributiile, calitatile ori aportul acestora in societate. Prin urmare, demnitatea este o valoare intrinseca a fiintei umane, avand aceleasi valente pentru oricare dintre indivizi.

De aceea, recunostinta ori respectul ce se cuvin anumitor persoane, pentru aportul lor deosebit la dezvoltarea societatii, nu trebuie raportate la continutul art. 1 alin. (3) din Constitutie, izvorul acestora regasindu-se, mai degraba, in insasi obligatia morala a intregii societati de a-si manifesta gratitudinea fata de aceste persoane.

In concluzie, desi temeiul moral al acordarii acestor beneficii, izvorat din sentimentul de recunostinta pentru cei care, prin jertfa si contributia proprie, au condus la caderea regimului comunist si la instaurarea democratiei, este incontestabil, acesta nu constituie totusi, potrivit Constitutiei, o obligatie de reglementare a statului in acest sens, neputandu-se vorbi astfel de existenta unui drept fundamental la obtinerea unor indemnizatii in virtutea calitatii de Luptator Remarcat prin Fapte Deosebite in cadrul Revolutiei Romane din Decembrie 1989.

De altfel, in acelasi sens Curtea s-a pronuntat si prin Decizia nr. 1.087 din 14 octombrie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 786 din 25 noiembrie 2008, cand, analizand critica de neconstitutionalitate a art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, a retinut ca, “fiind vorba despre indemnizatii cu caracter reparatoriu, legiuitorul are deplina competenta de a stabili conditiile si criteriile de acordare a acestora, in temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentala”.

Relevante din aceasta perspectiva apar si cele retinute de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 1.358 din 21 octombrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, cand, analizand o situatie similara, referitoare la acordarea unor drepturi cu titlu de compensatie morala persoanelor persecutate in perioada comunista, a conchis ca nu se poate vorbi despre existenta unei obligatii a statului de a acorda despagubiri de acest gen, iar legiuitorul are libera apreciere asupra instituirii unor astfel de beneficii, precum si a stabilirii conditiilor si criteriilor de acordare.

Aceleasi concluzii se impun si in ceea ce priveste natura drepturilor afectate de dispozitiile art. 19 din legea criticata, drepturi ce privesc facilitati de transport acordate diferitor categorii de persoane in virtutea functiei ocupate sau a statutului deosebit pe care il detin ori a titlului obtinut in temeiul Legii nr. 341/2004.

In concluzie, din perspectiva celor aratate, Curtea retine ca drepturile afectate de dispozitiile art. 9, 18 si 19 din Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar nu sunt drepturi fundamentale, astfel ca prevederile art. 53 din Constitutie nu sunt incidente in privinta acestora.

De asemenea, pentru considerentele aratate, nu poate fi retinuta nici critica de neconstitutionalitate raportata la dispozitiile art. 1 alin. (3) din Constitutie.

Cat priveste critica de neconstitutionalitate raportata la dispozitiile art. 16 din Constitutie, Curtea retine ca aceasta vizeaza in mod deosebit dispozitiile art. 18 din legea dedusa controlului de constitutionalitate, autorii sesizarii sustinand existenta unui tratament discriminatoriu atat intre beneficiarii Legii nr. 341/2004, cat si intre acestia si beneficiarii altor acte normative ce reglementeaza acordarea unor drepturi cu natura de reparatie morala.

Fata de aceste critici, Curtea retine ca acordarea diferitelor beneficii prevazute de Legea nr. 341/2004 se face in functie de titlul detinut potrivit dispozitiilor art. 3 alin. (1) din lege, titlu care are in vedere sacrificiul ori contributia persoanelor implicate in acest eveniment, facandu-se urmatoarea clasificare: “a) Erou Martir al Revolutiei Romane din Decembrie 1989 – atribuit celor care s-au jertfit in lupta pentru victoria Revolutiei romane din decembrie 1989 sau au decedat in legatura cu aceasta;

b) Luptator pentru Victoria Revolutiei din Decembrie 1989:

1. Luptator Ranit – atribuit celor care au fost raniti in luptele pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989 sau in legatura cu aceasta;

2. Luptator Retinut – atribuit celor care au fost retinuti de fortele de represiune ca urmare a participarii la actiunile pentru victoria Revolutiei;

3. Luptator Remarcat prin Fapte Deosebite – atribuit celor care, in perioada 14 – 25 decembrie 1989, au mobilizat si au condus grupuri sau multimi de oameni, au construit si au mentinut baricade impotriva fortelor de represiune ale regimului totalitar comunist, au ocupat obiective de importanta vitala pentru rezistenta regimului totalitar si le-au aparat pana la data judecarii dictatorului, in localitatile unde au luptat pentru victoria Revolutiei Romane din decembrie 1989, precum si celor care au avut actiuni dovedite impotriva regimului si insemnelor comunismului intre 14 – 22 decembrie 1989;

c) Participant la Victoria Revolutiei Romane din Decembrie 1989 – calitate onorifica.”

In lumina acestor prevederi de lege, reiese ca fiecare titlu acordat are in vedere un nivel de implicare si contributie diferit, precum si consecinte diferite suportate de participantii la Revolutia Romana din 1989. Astfel, persoanele care se incadreaza in una dintre aceste categorii ale legii se afla intr-o situatie obiectiv diferita fata de persoanele avand un alt titlu potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 341/2004.

Persoanele vizate de art. 18 din Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar vizeaza doar una dintre categoriile de persoane enumerate de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, respectiv cele care au obtinut titlul de Luptator Remarcat prin Fapte Deosebite cu prilejul Revolutiei Romane din Decembrie 1989, precum si copiii eroilor-martiri, indiferent de varsta, daca nu erau incadrati in nicio forma de invatamant ori nu realizau venituri, din motive neimputabile lor.

Or, asa cum deja s-a aratat, aceste categorii de persoane se afla intr-o situatie obiectiv diferita fata de cea a celorlalte categorii de persoane beneficiare ale Legii nr. 341/2004, astfel ca instituirea unui tratament juridic diferit nu poate primi semnificatia incalcarii principiului egalitatii in drepturi a cetatenilor.

Cu atat mai mult nu se poate vorbi despre existenta unei discriminari intre destinatarii Legii nr. 341/2004 si beneficiarii unor indemnizatii in temeiul altor acte normative, criteriile de acordare a diferitor beneficii fiind evident diferite.

In sfarsit, analizand critica de neconstitutionalitate raportata la dispozitiile art. 47 alin. (1) si (2) din Constitutie, Curtea constata ca autorii sesizarii au avut o sustinere cu caracter general, neargumentand nici modalitatea in care se contravine acestor dispozitii ale Legii fundamentale si nici textele din legea criticata care contravin acestor dispozitii.

Fata de o astfel de critica, Curtea considera ca avand o deosebita relevanta considerentele Deciziei nr. 765 din 15 iunie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, cu privire la nivelul de trai. Astfel, prin decizia amintita Curtea a retinut ca “stabilirea acelui standard al nivelului de trai care poate fi considerat ca fiind decent trebuie apreciata de la caz la caz, in functie de o serie de factori conjuncturali. Situatia economica a tarii, resursele de care dispune statul in vederea atingerii acestui obiectiv, dar si nivelul de dezvoltare al societatii, gradul de cultura si civilizatie la un anumit moment si modul de organizare a societatii reprezinta deopotriva coordonate care trebuie luate in considerare atunci cand se evalueaza nivelul <<decent>> al vietii. In concluzie, aprecierea modului si a masurii in care statul reuseste sa duca la indeplinire obligatia de a asigura un nivel de trai decent trebuie sa fie raportata la acesti factori, nefiind posibila stabilirea unui standard fix, imuabil”.

Or, in lumina acestor considerente, precum si a celor retinute mai sus cu privire la temeiurile adoptarii de catre Camera Deputatilor a Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, Curtea apreciaza ca dispozitiile legale criticate nu pot fi privite ca aducand atingere dreptului constitutional la un nivel de trai decent, ci mai degraba ca instituind un set de masuri de adaptare la conditiile economico-sociale existente, in functie de care nivelul de trai nu poate fi evaluat ca avand un standard mai ridicat.

In acelasi context, al analizarii conformitatii legii criticate cu dispozitiile art. 47 alin. (2) din Constitutie, sunt relevante considerentele aceleasi decizii prin care s-a aratat ca legiuitorul este chemat “sa instituie un ansamblu de masuri prin care statul sa asigure protejarea si imbunatatirea calitatii vietii cetatenilor atat prin reglementarea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la securitate sociala, dreptul la munca – conditie principala pentru un trai decent -, dreptul la o salarizare echitabila, dreptul la protectia sanatatii si altele asemenea, dar si prin drepturi care nu au o consacrare constitutionala si care tind catre acelasi obiectiv. In acelasi spirit, Constitutia consacra, in chiar art. 1 alin. (3), caracterul de stat social al Romaniei, obliga statul, prin dispozitiile art. 135 alin. (2) lit. f), sa creeze conditiile necesare pentru cresterea calitatii vietii, iar prin art. 41 alin. (2) si art. 47 alin. (2) prevede dreptul salariatilor, respectiv al cetatenilor si la alte masuri de protectie sociala si de asistenta sociala decat cele nominalizate expres in Legea fundamentala, masuri stabilite prin lege.

Caracteristic tuturor acestor drepturi ale cetatenilor si obligatii corelative ale statului este faptul ca, in masura in care nu sunt nominalizate expres de Constitutie, legiuitorul este liber sa aleaga, in functie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmarite si de necesitatea indeplinirii si a altor obligatii ale statului consacrate deopotriva la nivel constitutional, care sunt masurile prin care va asigura cetatenilor un nivel de trai decent si sa stabileasca conditiile si limitele acordarii lor. De asemenea, va putea dispune modificarea sau chiar incetarea acordarii masurilor de protectie sociala luate, fara a fi necesar sa se supuna conditiilor art. 53 din Constitutie, intrucat acest text constitutional priveste numai drepturile consacrate de Legea fundamentala, iar nu si cele stabilite prin legi”.

Curtea apreciaza ca, fata de motivarea formulata de autorii sesizarii, aceste considerente cu caracter de principiu raspund criticii de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, in sensul evidentierii caracterului constitutional al acestora.

 

Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. a) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) si al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

In numele legii

DECIDE:

 

Constata ca Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru modificarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar este constitutionala.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica Presedintelui Romaniei si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Dezbaterile au avut loc la data de 7 decembrie 2011 si la acestea au participat: Augustin Zegrean, presedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lazaroiu, Mircea Stefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan si Tudorel Toader, judecatori.

 

*

 

OPINIE SEPARATA

 

In opozitie cu opinia majoritara, sustinem ca obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar trebuia admisa in privinta criticilor extrinseci pentru motivele pe care le vom dezvolta in continuare.

Autorii obiectiei sustin ca Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 a fost adoptata cu incalcarea principiului bicameralismului, cuprinsul legii adoptate de Camera Deputatilor fiind total diferit de cel adoptat de Senat, ca prima Camera sesizata. Astfel, Camera Deputatilor a eliminat complet toate modificarile adoptate de Senat si a operat modificari si completari esentiale, concretizate intr-un numar de 23 de articole, cuprinse in art. II din lege, care nu se regasesc in forma adoptata de catre Senat, invocand in sprijinul celor aratate Decizia nr. 1.093/2008, Decizia nr. 710/2009 si Decizia nr. 472/2008 ale Curtii Constitutionale.

Analizand sustinerile autorilor putem constata ca unicul obiect de reglementare al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 se refera la art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 si priveste limitele anuale stabilite pentru finantarile rambursabile care urmau a fi contractate de unitatile administrativ-teritoriale si tragerile ce se puteau efectua din finantarile rambursabile contractate sau care urmau sa fie contractate.

La data de 15 iunie 2011, Senatul, in temeiul art. 76 alin. (2) din Constitutie, a adoptat proiectul Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010, aducand urmatoarele modificari si completari:

“1. La articolul unic punctul 1, partea introductiva a alineatului (4) al articolului 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar va avea urmatorul cuprins:

<<(4) Daca in cursul exercitiului financiar valoarea insumata a tragerilor autorizate de comisia prevazuta la alin. (3), pentru a fi efectuate din finantarile rambursabile contractate sau care urmeaza a fi contractate de unitatile/subdiviziunile administrativ-teritoriale, reprezinta cel putin 80% din limita anuala pentru trageri stabilita in conditiile legii, comisia autorizeaza efectuarea de trageri, cu parcurgerea succesiva a urmatoarelor etape:>>.

2. La articolul unic, dupa punctul 1 se introduce un nou punct, pct. 2, cu urmatorul cuprins:

<<La articolul 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, dupa alineatul (4) se introduce un nou alineat, alin. (5), cu urmatorul cuprins:

(5) Comisia prevazuta la alin. (3) autorizeaza efectuarea de trageri in ordinea cronologica a inregistrarii cererilor la directia de specialitate din Ministerul Finantelor Publice, care asigura secretariatul comisiei.>>”

Aceasta forma a legii a fost trimisa Camerei Deputatilor, Camera decizionala, care a adoptat legea aducand urmatoarele modificari si completari:

– a fost modificat titlul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, astfel incat acesta sa se refere la un domeniu de reglementare mai vast decat cel initial: “Ordonanta de urgenta pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, precum si pentru instituirea altor masuri financiare in domeniul bugetar;

– a fost introdus art. II in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2010, prin care se aproba pentru anul 2012 instituirea unor masuri financiare in domeniul bugetar, reglementate intr-un numar de 23 de articole. Aceste masuri vizeaza, in esenta, veniturile si alte drepturi de natura patrimoniala acordate personalului platit din fonduri publice ori care beneficiaza de masuri de protectie sociala ce se acorda din aceste fonduri, neavand legatura cu domeniul initial de reglementare al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010.

Consideram ca prin aceasta modalitate de adoptare a legii au fost incalcate prevederile constitutionale consacrate de art. 61 alin. (2) din Constitutie, prin aceea ca dispozitiile adoptate de Camera Deputatilor nu au fost dezbatute sub nicio forma de Senat.

Curtea Constitutionala, in jurisprudenta sa, a retinut urmatoarele:

– Decizia nr. 710 din 6 mai 2009 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009: “Potrivit art. 61 din Constitutia Romaniei, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii, iar structura sa este bicamerala, fiind alcatuit din Camera Deputatilor si Senat. Principiul bicameralismului, astfel consacrat, se reflecta insa nu numai in dualismul institutional in cadrul Parlamentului, ci si in cel functional, deoarece art. 75 din Legea fundamentala stabileste competente de legiferare potrivit carora fiecare dintre cele doua Camere are, in cazurile expres definite, fie calitatea de prima Camera sesizata, fie de Camera decizionala. Totodata, tinand seama de indivizibilitatea Parlamentului ca organ reprezentativ suprem al poporului roman si de unicitatea sa ca autoritate legiuitoare a tarii, Constitutia nu permite adoptarea unei legi de catre o singura Camera, fara ca proiectul de lege sa fi fost dezbatut si de cealalta Camera. Art. 75 din Legea fundamentala a introdus, dupa revizuirea si republicarea acesteia in octombrie 2003, solutia obligativitatii sesizarii, in anumite materii, ca prima Camera, de reflectie, a Senatului sau, dupa caz, a Camerei Deputatilor si, pe cale de consecinta, reglementarea rolului de Camera decizionala, pentru anumite materii, a Senatului si, pentru alte materii, a Camerei Deputatilor, tocmai pentru a nu exclude o Camera sau alta din mecanismul legiferarii. […] Diferentele de continut juridic dintre forma proiectului de lege adoptat de Senat, ca prima Camera sesizata, si a legii adoptate de Camera Deputatilor, in calitate de Camera decizionala, sunt de natura sa incalce principiul bicameralismului, in sensul ca forma finala a legii, in redactarea adoptata de Camera decizionala, se indeparteaza in mod substantial de forma adoptata de Camera de reflectie, ceea ce echivaleaza practic cu excluderea acesteia din urma de la procesul de legiferare. Or, legea trebuie sa fie rezultanta manifestarii de vointa concordante a ambelor Camere ale Parlamentului.

Este adevarat – asa cum a retinut Curtea cu alt prilej (Decizia nr. 1.093 din 15 octombrie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 710 din 20 octombrie 2008) – ca in dezbaterea unei initiative legislative, Camerele au un drept propriu de decizie asupra acesteia, dar principiul bicameralismului nu poate fi respectat decat atat timp cat ambele Camere ale Parlamentului au dezbatut si s-au exprimat cu privire la acelasi continut si la aceeasi forma ale initiativei legislative.”

– In Decizia nr. 413 din 14 aprilie 2010 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 18, pct. 22, pct. 23 si pct. 27, teza referitoare la functiile publice de conducere, din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici, precum si a legii in ansamblul ei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, Curtea comenteaza considerentele Deciziei nr. 710/2009, astfel: “Prin Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, Curtea a stabilit criterii esentiale pentru a se determina cazurile in care prin procedura legislativa se incalca principiul bicameralismului.

Aceste criterii esentiale cumulative sunt:

a) existenta unor deosebiri majore de continut juridic intre formele adoptate de cele doua Camere ale Parlamentului;

b) existenta unei configuratii deosebite, semnificativ diferita, intre formele adoptate de cele doua Camere ale Parlamentului;”.

– Prin Decizia nr. 1.466 din 10 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 8 si art. II alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 47/2007 privind reglementarea unor masuri financiar-fiscale, precum si a ordonantei in intregul ei, art. II alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 19/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, precum si a ordonantei de urgenta in intregul ei, art. 3 alin. (1) lit. g) si h), art. 10 alin. (1) si (2), art. 13, art. 19 alin. (1) si (2), art. 20 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea si exercitarea activitatii de consultanta fiscala, precum si a ordonantei in intregul ei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 893 din 21 decembrie 2009: “Referitor la invocarea incalcarii principiului constitutional al bicameralismului, se constata ca atat timp cat Camera Deputatilor este Camera decizionala, aceasta poate introduce in textul legii prevederi noi care tin de competenta sa decizionala si care au legatura directa si indisolubila cu textul initial al proiectului sau propunerii legislative”.

Avand in vedere considerentele de mai sus, consideram ca legea examinata a fost adoptata cu incalcarea normelor constitutionale referitoare la procedura de legiferare, si anume a fost incalcat principiul constitutional al bicameralismului, consacrat de art. 61 alin. (2) din Constitutie.

 

Judecator,

prof. univ. dr. Aspazia Cojocaru

 

Judecator,

Puskas Valentin Zoltan

 

Judecator,

prof. univ. dr. Tudorel Toader

 

 

 

 

 

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close