Avizul Comitetului Economic si Social European privind noua politica externa si de securitate a UE si rolul societatii civile (aviz din proprie initiativa)

2012/C 24/11

Raportor: dl Carmelo CEDRONE

La 14 septembrie 2010, in conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedura, Comitetul Economic si Social European a hotarat sa elaboreze un aviz din proprie initiativa cu privire la

Noua politica externa si de securitate a UE si rolul societatii civile.

Sectiunea pentru relatii externe, insarcinata cu pregatirea lucrarilor Comitetului pe aceasta tema, si-a adoptat avizul la 25 mai 2011.

In cea de-a 475-a sesiune plenara, care a avut loc la 26 si 27 octombrie 2011 (sedinta din 27 octombrie), Comitetul Economic si Social European a adoptat prezentul aviz cu 111 voturi pentru, 23 de voturi impotriva si 23 de abtineri.

1. Concluzii si recomandari

1.1 Strategia

1.1.1 In lumina marilor schimbari in desfasurare si profitand de ocazia creata prin infiintarea Serviciului European de Actiune Externa (SEAE) si a functiei de Inalt Reprezentant pentru afaceri externe si politica de securitate, Uniunea Europeana trebuie sa-si redefineasca si sa-si actualizeze strategia de politica externa, atat in ceea ce priveste politicile, cat si domeniile de interventie prioritare. Atingerea acestui obiectiv se poate face numai prin partajarea intereselor comune si printr-o ampla actiune de coordonare.

1.1.2 Europa detine o treime din PIB-ul mondial. UE nu este insa doar o comunitate economica. Importanta rolului Europei se dezvaluie pe deplin prin constatarea ca, in prezent, ca state-natiuni, fiecare in parte, statele membre ale UE nu-si mai pot apara interesele, nu-si mai pot impune propriile valori pe scena internationala sau nu mai pot face fata confruntarilor devenite transfrontaliere, precum migratia si terorismul. De aceea, un mai mare angajament comun in politica externa a statelor membre ar contribui si la contracararea tendintei de deriva interguvernamentala sau la prevenirea actiunilor intreprinse izolat de statele membre, cum s-a intamplat nu demult. O tendinta care, daca s-ar confirma, ar putea accelera nu numai declinul economic, ci si pe cel politic, ceea ce ar pune in primejdie chiar valorile democratice pe care se intemeiaza UE.

1.2 Politicile

1.2.1 In primul rand, UE trebuie sa-si pastreze valorile proprii politicii externe, prin definirea de politici si actiuni comune pentru mentinerea pacii, prevenirea conflictelor, dezvoltarea de actiuni de stabilizare, pentru consolidarea securitatii internationale, in conformitate cu principiile Cartei ONU, si, de asemenea, pentru consolidarea si sustinerea democratiei, a statului de drept, a drepturilor fundamentale ale omului, a principiilor dreptului international, inclusiv a standardelor fundamentale ale muncii, precum si pentru sprijinirea populatiilor care se confrunta cu catastrofe naturale sau generate de activitatea umana. Daca insa Europa isi asuma angajamente dincolo de granitele sale, o face nu doar din spirit umanitar sau din dragoste pentru aproapele sau, ci in virtutea intereselor proprii, pentru a se mentine prospera in continuare. De asemenea, trebuie abordate problemele refugiatilor si create perspective pentru populatii in tarile de origine ale acestora.

1.2.2 In acest domeniu, UE trebuie sa joace un rol de frunte in cadrul ONU, careia ii revine responsabilitatea principala pentru mentinerea pacii pe plan international. Asadar, este necesara o stransa cooperare intre UE si ONU in domeniul gestionarii crizelor civile si militare, in special in ceea ce priveste operatiunile de ajutor umanitar.

1.2.3 De asemenea, in opinia CESE, este necesara intarirea actiunilor integrate si comune de politica externa in ceea ce priveste securitatea si aprovizionarea cu energie, securitatea alimentara, schimbarile climatice, reglementarea fluxurilor migratorii si combaterea criminalitatii organizate, a traficului ilicit, a pirateriei si a coruptiei. Acest proces de integrare si de coordonare va trebui sa cuprinda si politica comerciala, ceea ce reprezinta in ansamblu un angajament considerabil si complex, care impune adaptarea bugetului UE destinat politicii externe.

1.3 Zonele geografice de interventie

1.3.1 Uniunea are obligatia de a monitoriza si de a se interesa de tot ceea ce se intampla in afara propriilor granite, redefinindu-si propria strategie de aliante. Cu toate acestea, UE nu dispune inca de toate mijloacele si instrumentele pentru a intreprinde tot ceea ce ar fi necesar, astfel incat sa fie un veritabil actor politic la nivel international. Principala sa problema nu este totusi lipsa instrumentelor, ci incapacitatea de a asigura o gestionare coerenta a diferitelor instrumente si de a garanta vointa politica a statelor membre in acest sens.

1.3.2 De aceea trebuie ca UE, fara sa-si neglijeze, cel putin din punct de vedere economic, relatiile cu marile zone ale lumii cum sunt America de Nord (cu care are o relatie strategica), America de Sud si zona Caraibilor, cu care Uniunea Europeana a stabilit un Parteneriat strategic biregional, China, India si Rusia, sa acorde o si mai mare atentie zonei din interiorul granitelor sale geografice si propriilor vecini, cum a procedat si pana in prezent. In acest scop, este absolut necesara crearea de sinergii intre relatiile bilaterale si cele regionale.

1.3.3 In aceasta perspectiva, pare necesar sa se continue extinderea catre Balcani, care reprezinta o zona extrem de sensibila in interiorul granitelor Uniunii, sa se continue negocierile cu Turcia, sa se dezvolte o politica de vecinatate eficienta, atentia concentrandu-se asupra situatiei de la Mediterana si din Orientul Mijlociu.

1.3.4 In acest sens, trebuie relansata pe noi baze politica mediteraneeana, cu noi institutii, cu noi organisme de cooperare, care sa dispuna de mijloace si instrumente operationale adecvate. Procesele de democratizare si de progres civil care provin din aceste tari trebuie ascultate si sprijinite. Uniunea are o raspundere fundamentala in asigurarea unei tranzitii rapide si fara traume catre democratie, nu catre noi dictaturi, oricat de camuflate, pentru a nu insela sperantele de libertate, demnitate umana si justitie sociala ale comunitatilor si tinerilor.

1.3.5 In acest sens, este necesara alocarea unor sume mai mari din bugetul comunitar pentru cooperarea cu aceste tari, in special in ceea ce priveste intarirea capacitatii institutionale (institution building), dezvoltarea economica si sociala, crearea de locuri de munca si de oportunitati de investitii in tarile respective.

1.3.6 In acest context, pare esential rolul jucat de CESE in realizarea de actiuni si interventii personale (people to people) si in dezvoltarea unei legaturi organice cu organizatiile reale si reprezentative ale societatii civile din regiunea Mediteranei si din Orientul Mijlociu, care au dat nastere proceselor actuale de tranzitie, in vederea sprijinirii dialogului dintre aceste organizatii si respectivele guverne si a consolidarii participarii democratice, pentru apararea drepturilor civile si a statului de drept.

1.3.7 O alta prioritate de interventie pentru Uniune trebuie sa o reprezinte Africa, in ansamblul ei, caci siguranta si stabilitatea UE depind in mare parte de dezvoltarea si evolutia democratica a acestui continent, aflat atat de aproape de noi. Daca doreste sa depaseasca valurile destabilizatoare de imigratie masiva, provocate de desertificare, de criza alimentara si de saracirea populatiilor africane, de regimurile corupte si mincinoase, de lipsa de justitie si libertate, Uniunea trebuie sa actioneze eficient si imediat, incheind un pact cu acest continent.

1.4 Organismele internationale

1.4.1 Trebuie promovate actiuni coordonate si eficiente in cadrul instantelor internationale, incercandu-se chiar transformarea profunda a acestora, astfel incat sa devina mai functionale in raport cu noile sarcini si nevoi carora trebuie sa le faca fata; in acest context, UE trebuie sa vorbeasca intr-un singur glas, astfel incat sa ajunga sa aiba un singur reprezentant.

1.4.2 In special ar trebui ca drepturile in materie de munca prevazute de conventiile fundamentale ale OIM sa fie puse pe picior de egalitate cu drepturile economice si de liber schimb. Inclusiv in cadrul OIM UE ar trebui sa vorbeasca intr-un singur glas.

1.4.3 CESE considera ca UE ar trebui sa joace un rol din ce in ce mai activ in acest context, in special la nivelul G20 si in cadrul relatiilor cu institutiile cele mai reprezentative ale ONU, in special ECOSOC, unde ar trebui sa reprezinte pozitii comune. In acest cadru, reforma ECOSOC ar putea sa duca la progrese si sa contribuie la o mai buna reprezentare a societatii civile in cadrul acestei organizatii.

1.4.4 Trebuie puse la punct politici eficiente si durabile pentru salvgardarea zonei euro si trebuie create instrumente adecvate pentru combaterea operatiunilor speculative la nivel international, pentru eliminarea paradisurilor fiscale, pentru temperarea competitiei bazate pe raportul de schimb intre monede, pentru relansarea cresterii economice si crearea de locuri de munca decente (decent work). Modificarea articolului 136 din tratat reprezinta o prima etapa importanta, favorabila in primul rand Europei comunitare: sunt garantate rolul central al Comisiei si asocierea Parlamentului European, fapt ce avantajeaza procesul democratic. Acelasi lucru se va intampla si in cazul politicii externe (modificarea articolului 24).

1.4.5 Participarea partenerilor sociali si a organizatiilor societatii civile reprezinta o conditie prealabila a protejarii si promovarii valorilor care stau la baza convietuirii la nivel international. UE trebuie sa promoveze consultarea pe scara larga a CESE, a societatii civile si a partenerilor sociali, pentru a facilita participarea in viitoarele structuri decizionale ale organizatiilor internationale.

1.5 Politica de securitate

1.5.1 In planul politicii de securitate si aparare, este necesara consolidarea Agentiei Europene de Aparare, trebuie puse in aplicare cat mai repede cooperarile structurate permanente, inclusiv pentru a se realiza sinergiile necesare si economii la bugetele nationale, resursele astfel economisite fiind destinate investitiilor productive, crearii de noi locuri de munca si reducerii datoriei publice.

1.5.2 Ar trebui ca instrumentele de securitate si aparare de care dispune UE sa poata fi utilizate si recunoscute ca veritabile instrumente de securitate regionala.

1.5.3 In domeniul securitatii, UE ar trebui sa actioneze in primul rand in vecinatate, prin interventii de stabilizare a zonelor aflate in criza si prin actiuni de mentinere a pacii.

1.5.4 In acest scop, CESE doreste ca, asa cum s-a intamplat dupa acordurile de la St. Malo din 1998, experientele comune sa fie preluate de Agentia Europeana de Aparare si integrate in politica de securitate comuna.

1.6 CESE

CESE trebuie sa-si poata indeplini rolul si sa-si poata aduce contributia la definirea si punerea in practica a politicii externe a Uniunii. Pentru aceasta, considera util sa fie consultat si asupra dispozitiilor privind politica externa a UE, inclusiv pentru a asigura transparenta si monitorizarea initiativelor. Astfel, trebuie puse in valoare toate avizele elaborate deja de Comitet care ofera orientari cu privire la aspecte ale politicii externe si de securitate a UE, precum si cele care se refera la instrumentele de cooperare ce pot avea o influenta asupra politicii externe [1]. CESE ar putea actiona cu mare eficienta in acest sens, servind ca vector de legatura intre actiunile statelor membre, UE si exigentele formulate de societatea civila.

1.6.1 Acest fapt este necesar pentru a permite implicarea societatii civile organizate si a opiniei publice in dinamica luarii deciziilor pe teme de politica internationala, care au un impact direct asupra economiei si asupra vietii cetatenilor europeni.

1.6.2 Pe plan international, CESE poate da curs politicii UE de valorificare a rolului societatii civile in cadrul negocierilor si in concretizarea acordurilor stipulate. Pe baza experientei acumulate si a initiativelor deja lansate, Comitetul considera ca ar trebui, pe de o parte, sa colaboreze cu partenerii pentru a da curs negocierilor purtate de UE la nivel interantional si, pe de alta parte, sa fie integrat in mecanismul de aplicare si transpunere in practica a acestor acorduri, indiferent de natura lor: de asociere, comerciale etc.

1.6.3 CESE va continua in special sa intreprinda, in contextul proceselor de consultare si al mandatelor internationale de participare incredintate, o actiune de apropiere de organismele societatii civile din tarile si regiunile inspre care trebuie indreptata cu prioritate politica Uniunii.

1.6.4 Pentru aceasta, este necesar ca procesul de consultare a CESE sa fie realizat, in diversele sale faze, si de catre Serviciului European de Actiune Externa, astfel incat Comitetul sa-si poata indeplini functia in mod corespunzator, in interesul cetatenilor UE. In acest scop, ar putea fi incheiat un protocol de cooperare intre CESE si Serviciul European de Actiune Externa, pe baza celui incheiat intre Comisie si CESE, mai precis un memorandum de intelegere care sa stabileasca reguli si modalitati de desfasurare pentru o activitate structurata comuna.

1.7 Instrumentele si rolul UE

1.7.1 Exploatarea potentialitatilor prevazute de tratat, astfel incat Uniunea, pe baza SEAE, sa poata intotdeauna sa se afirme si mai mult pe plan international, vorbind “intr-un singur glas”, dand coerenta politicilor comunitare si celor dintre UE si statele membre si evitand disensiunile spectaculoase, care sfarsesc prin a-i aduce prejudicii de imagine.

1.7.2 Valorificarea instrumentelor precum cooperarile consolidate, in contextul politicii externe, pentru a constitui un grup de tari care sa actioneze ca avangarda si locomotiva a unei politici externe tot mai integrate, instituind astfel o ordine institutionala mai solida si coerenta in urmarirea obiectivelor comune. S-ar putea incepe prin incheierea unui pact pentru politica externa, dupa modelul celui privind moneda euro (Consiliul din 24 si 25 martie 2011).

1.7.3 Din acest motiv, CESE considera ca procesul decizional la nivelul UE trebuie imbunatatit, pentru a deveni mai eficient, in special pentru a face sa creasca vizibilitatea UE pe plan international. Din aceasta perspectiva, CESE spera ca UE sa gaseasca modalitatile si propunerile potrivite, astfel incat sa actioneze solidar in politica externa.

1.8 Prioritatile pentru viitorul apropiat

1.8.1 Este necesar un efort maxim din partea tuturor organismelor CE implicate in punerea in functiune a Serviciului European de Actiune Externa, in vederea colaborarii, evitandu-se astfel sa se limiteze la simpla adaugare a unei noi “directii generale” la cele deja existente.

1.8.2 Ar trebui sa se insiste pentru incheierea, pe baza propunerilor prezentate de UE in cadrul G20, a unui acord la nivel international care sa evite repetarea speculatiilor financiare, inca latente.

1.8.3 Trebuie asezata regiunea mediteraneeana in centrul initiativelor imediate si concrete ale UE.

1.8.4 Este necesar sa se puna in aplicare in mod concret concluziile Consiliului European privind parteneriatul strategic al Uniunii, din 16 septembrie 2010 si din 24 si 25 martie 2011.

1.8.5 Sa se aplice in mod concret si punctual dispozitiile articolului 11 din Tratatul de la Lisabona, invitand toate institutiile sa respecte obligatia de consultare cu CESE, sa poarte un dialog intens pe teme care pot avea un impact direct sau indirect asupra societatii civile, in stransa legatura cu PE si cu parlamentele nationale.

2. Introducere

2.1 Politica externa a UE are posibilitatea de a face un salt calitativ prin noul tratat, cu conditia ca guvernele sa fie de acord; astfel, Uniunea isi poate vedea intarit rolul de actor politic pe plan international. Cu toate ca nu corespunde inca necesitatilor obiective ale Uniunii, Tratatul de la Lisabona a dat nastere multor asteptari in randul statelor membre si la nivel mondial. Acum este necesar sa se puna in practica modificarile introduse si sa se raspunda in mod adecvat asteptarilor societatii internationale, in caz contrar UE pierzandu-si credibilitatea. Atingerea acestui obiectiv nu se poate face fara participarea activa si deplina implicare a societatii civile. Comitetul Economic si Social European (CESE) este legitimat pe deplin prin articolul 11 din Tratatul de la Lisabona, in calitate de reprezentant al societatii civile organizate, sa contribuie la politica externa si de securitate a Uniunii Europene, pentru aceasta fiind implicat direct de catre UE si SEAE.

3. Noul context international

3.1 In trecut UE a jucat mai curand un rol marginal in politica externa; azi dispune de mai multe oportunitati, pe care va trebui sa le valorifice pentru a-si stopa declinul. Intr-adevar, statele membre, singure, ocupa o pozitie din ce in ce mai marginala in noul context international, aflat intr-o rapida si continua evolutie. De aceea, este necesara o solidaritate sporita la nivel infraeuropean, cu un transfer de prerogative de la nivel national la cel comun, al intregii UE, evitandu-se concurenta dintre statele membre, intotdeauna daunatoare.

3.2 Azi, mai mult ca niciodata, Uniunea Europeana se confrunta cu numeroase mize globale, care cer o mai mare coeziune si unitate de actiune, pentru a infrunta amenintari tot mai complexe, in conditiile unui echilibru geopolitic modificat, orientat catre o lume multipolara. In Orientul Mijlociu, in special in legatura cu chestiunea israelo-palestiniana inca nesolutionata, in Iran, Afghanistan, Irak, Sudan si in alte locuri din lume inca exista conflicte nerezolvate sau zone de tensiune. Tot nordul Africii este inflamat de miscari de revolta impotriva unor regimuri autoritare, iar finalul acestor revolte este greu de prevazut. Securitatea statelor este pusa in pericol de amenintari globale, de diverse tipuri, inclusiv de intoleranta religioasa ori de noile programe nucleare, precum cel iranian.

3.3 Și alti factori importanti sunt si/sau pot deveni elemente de instabilitate si de revolta (de exemplu, securitatea alimentara, cresterea demografica, inegalitatile sociale care continua sa creasca, dezechilibrele comerciale si, in cele din urma, cursa pentru pamanturi rare si metale rare) care ar trebui abordate in stadiu incipient. Toate acestea sunt chestiuni ce decurg din globalizarea care, printre altele, a oferit totusi tarilor posibilitati noi de combatere a saraciei, a somajului etc.

3.4 UE se confrunta cu o situatie care o “obliga” sa actioneze, deoarece se afla in “stare de necesitate”. Uniunea trebuie insa sa actioneze cu mai multa promptitudine si fara intarziere, spre deosebire de ceea ce s-a intamplat, de exemplu, in cazul fondului de sustinere a monedei euro, al zonei meditereneene, al Orientului Mijlociu etc. O politica externa comuna reprezinta un bun antidot la toate acestea si un instrument excelent pentru a apara mai bine interesele UE, ale propriilor intreprinderi si cetateni. Criza din zona mediteraneeana ar putea reprezenta ocazia potrivita pentru lansarea de catre UE a unei politici externe comune.

4. Ratiunile si obiectivele unei politici externe si starea Uniunii

4.1 Procesul de globalizare si criza financiara au evidentiat si au sporit cerinta de noi reguli pentru domeniul financiar si necesitatea unei mai bune guvernante europene si mondiale, in favoarea careia trebuie sa pledeze UE. De aici si necesitatea ca statele membre sa actioneze in mod concertat si sa se exprime intr-un singur glas in organismele internationale in care sunt reprezentate individual si uneori in mod supradimensionat, comparativ cu ponderea lor in context international. Delegatiile Uniunii Europene trebuie sa poata reprezenta pozitia UE in toate institutiile internationale (articolul 34 din tratat), incepand cu Consiliul de Securitate al ONU (cf. Decizia Consiliului European din 24- 25 martie 2011).

4.2 CESE considera ca, pentru a actiona in mod unitar, UE trebuie sa aiba o viziune comuna strategica fata de mizele si oportunitatile pe care le presupune globalizarea, prin stabilirea de prioritati politice si de zone de interese privilegiate, si trebuie sa actioneze in mod progresiv, largind sfera interventiilor pe baza mijloacelor de care dispune si a capacitatii de actiune. In acest scop, este absolut necesar ca UE sa-si defineasca o strategie de aliante intr-un sistem multipolar la nivel global. Data fiind legatura bidirectionala stabilita cu mult timp in urma, trebuie inceput cu cea transatlantica, a carei consolidare, pe baza unei sinteze politice unitare, este necesara. Astfel, ar conteni slabirea raporturilor dintre cele doua maluri ale Atlanticului, la care asistam in prezent. Toate acestea obliga Uniunea sa-si indeplineasca rolul cu convingere si credibilitate, pentru a favoriza in mod concret aparitia unei lumi multipolare si refacerea unui echilibru sanatos intre Nord si Sud, dezvoltandu-si actiunea catre America Latina, Asia si, in special, catre continentul african.

4.3 UE are nevoie de o atentie sporita in privinta optiunilor sale. Intr-adevar, lipsa de atentie aratata in ultimii ani organizatiilor societatii civile de pe malul de sud al Mediteranei, unde mai intai procesul de la Barcelona si apoi Uniunea pentru Mediterana au constituit un esec evident, pune in primejdie securitatea unei granite vitale pentru insasi stabilitatea Uniunii Europene. Uniunea trebuie sa abordeze in mod responsabil aceasta problematica complexa, ca pe o oportunitate, raspunzand exigentelor de progres civil, economic si social provenite din societatea civila din acele tari, favorizand afirmarea democratiei si a statului de drept.

4.4 Aceasta reflectie trebuie extinsa si spre restul continentului african, unde Uniunea nu poate lasa initiativa Chinei, singura tara care isi extinde influenta pe acest continent, si nu poate uita responsabilitatile pe care le are ca urmare a istoriei sale si a asezarii geografice, prin incheierea unui pact comun cu intregul continent.

4.5 O politica externa a Uniunii mai activa si mai eficienta, care a functionat pana in prezent, s-a concretizat prin largirea treptata a frontierelor sale geografice spre est si spre sud. Acest proces trebuie inca completat cu negocierile aflate in curs cu statele din Balcani si cu Turcia, care nu pot fi amanate sine die; dimpotriva, procesul trebuie abordat deschis, fara prejudecati sau temeri, de catre ambele parti.

4.6 Este necesar sa se actioneze in interes reciproc, prin forme de parteneriat cu tari sau zone regionale, pentru o dezvoltare echilibrata, care sa puna individul in centrul intereselor si al actiunii comune, fara insa a subevalua interesele strategice ale Uniunii si ale cetatenilor sai. UE trebuie sa sustina si sa promoveze intotdeauna principiile modelului social european si trebuie sa puna la baza acordurilor sale drepturile fundamentale si drepturile muncii.

4.7 CESE considera ca exista o serie de politici care au un corespondent in cadrul relatiilor externe ale Uniunii si in care interventia societatii civile pare inevitabila, avand in vedere puternicele lor efecte, inclusiv in interiorul Uniunii. Ne gandim chiar la drepturile, la regulile aplicate finantelor speculative, la politica monetara (euro ca moneda de rezerva si ca instrument de politica economica internationala), politica energetica (adeseori utilizata ca instrument de santaj), politica de mediu, politica comerciala, securitatea alimentara, securitatea si lupta contra terorismului, imigratiei, coruptiei etc.

4.8 De aceea ar fi important sa se ofere o informare obiectiva, concreta si eficienta din partea Comisiei Europene, cu contributia CESE, despre actiunea intreprinsa de UE in domeniul politicii externe si despre valoarea sa adaugata, raportata la cea nationala. Adeseori acest lucru nu se intampla sau vine sub forma distorsionata din partea statelor membre. In acest sens, este foarte importanta si implicarea Parlamentului European si a parlamentelor nationale.

4.9 In acest mod, riscam ca popoarele europene sa se simta dezorientate sau sa-si puna intrebari asupra utilitatii si rolului jucat de Uniune. De asemenea, adeseori clasa politica din diverse state nu are interesul de a valorifica munca facuta la Bruxelles, dovedindu-se mai preocupata de propria sa supravietuire pe termen scurt decat sa se ocupe de un proiect strategic pe termen lung si de mare amploare.

4.10 In schimb, Uniunea Europeana inca este un model de dezvoltare echilibrata si durabila, care ar putea fi extins si in tarile vecine, model bazat pe valori de drept, democratie si convietuire pasnica. Puterea sa “bazata pe persuasiune” (soft power), diplomatia sa transformationala (transformational diplomacy) au permis stabilitatea pe continentul nostru, extinzand totodata in multe state procesul democratic si prosperitatea, prin politica de extindere si de vecinatate.

4.11 Dar aceasta poate sa nu fie de ajuns. Consiliul European din 16 septembrie 2010 a afirmat ca Uniunea trebuie sa actioneze ca un actor global eficient, pregatit sa isi asume responsabilitatea in privinta securitatii mondiale si sa preia initiativa in definirea unor raspunsuri comune la provocarile cu care ne confruntam.

4.12 Uniunea ramane principalul donator pentru tarile care au nevoie de ajutor; ar trebui asadar sa fructifice in mai mare masura politica de cooperare. Este prima putere comerciala la nivel mondial, iar pozitiile sale in materie de politica de mediu sunt cele mai avansate, cum a demonstrat-o recentul summit de la Cancún. Prin urmare, este dreptul sau si datoria sa sa participe in prima linie si sa indrume definirea noilor reguli ale ordinii multilaterale.

4.13 ONU se afla in varful sistemului international. Trebuie reinnoit multilateralismul, pentru a infrunta atat sfidarile politice, cat si provocarile economice, trebuie actionat in profunzime in toate contextele internationale si trebuie contribuit la preschimbarea in profunzime a unor institutii precum FMI, Banca Mondiala, OMC. Trebuie de asemenea sa se confere G20 un rol mai organic si mai bine conturat, pentru o mai buna reglementare a tranzactiilor economice si financiare, asa cum se cere de mult timp, fara stabilirea unor ierarhii noi.

5. Politica de securitate

5.1 Uniunea a dezvoltat o politica de securitate si aparare comuna, creand instrumente de gestionare a crizelor, tinand seama de diversitatea pozitiilor statelor membre. Uniunea trebuie sa joace un rol stabilizator important in tarile din vecinatatea sa. Pentru aceasta, Uniunea trebuie sa ceara afirmarea si respectarea de catre toate statele a principiilor care stau la baza convietuirii pasnice la nivel international, cunoscut fiind faptul ca drepturile fundamentale nu sunt negociabile.

5.2 De mult timp, UE este implicata direct (sau prin statele sale membre) in diverse misiuni militare si civile. Este vorba, practic, de o angajare globala, care pana acum era mai curand simbolica. Instrumentele de care dispune UE ar trebui intarite si utilizate ca veritabile instrumente de securitate regionala si ar trebui recunoscute ca atare. UE trebuie sa intervina efectiv, prin toate instrumentele sale, precum SEAE si Inaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate.

5.3 In materie de securitate, Uniunea ar trebui sa actioneze prioritar in asa-numita “vecinatate” (Europa de Est, Caucaz, Balcani, Mediterana si Africa), intervenind in mod variat, astfel incat sa stabilizeze zonele de criza prin actiuni de mentinere a pacii, de constructie institutionala si dezvoltare economica. Tocmai in aceste zone societatea civila poate juca un rol important, pentru a contribui la dezvoltarea lor pasnica. CESE este deja foarte activ si desfasoara o activitate importanta in acest sens.

5.4 Chiar si un sector ce tine in mod traditional de competenta suverana a statelor membre, cum este politica de securitate si aparare, capata o importanta crescuta pentru societatea civila si opinia publica europeana, avand in vedere implicatiile strategice, bugetare si sociale pe care le pot avea optiunile din acest domeniu.

5.5 Din aceasta perspectiva, UE si NATO trebuie sa dezvolte si sa isi aprofundeze parteneriatul strategic pentru o mai buna cooperare in gestionarea crizelor. Politica europeana de securitate si aparare comuna este nu numai un element determinant al PESC, ci si parte integranta a noului concept strategic al Aliantei atlantice, decis la Lisabona la 20 septembrie 2010, cu participarea la nivel inalt a NATO si UE.

6. Rolul CESE

6.1 Obiectivul activitatilor Comitetului Economic si Social European (CESE) in sectorul relatiilor externe este de a exprima punctul de vedere al societatii civile organizate asupra politicilor UE in materie de comert, extindere, dezvoltare si afaceri externe.

6.2 CESE monitorizeaza relatiile dintre Uniunea Europeana si multe tari ale lumii, in special tarile si regiunile cu care Uniunea are relatii structurate, si dezvolta relatii cu societatile civile din aceste tari si regiuni. S-au stabilit relatii stranse cu partenerii economici si sociali si cu alte organizatii ale societatii civile din tari terte, pentru a formula propuneri in special cu privire la chestiuni economice si sociale si pentru a contribui la consolidarea societatii civile. In acest context, au fost adoptate declaratii comune, adresate autoritatilor politice.

6.3 Relatiile cu omologii nostri se deruleaza prin intermediul comitetelor permanente. Astfel, exista comitete consultative mixte cu tarile candidate (Turcia, Croatia, Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei) si cu tari unde se aplica un acord de cooperare (tarile din Spatiul Economic European). Exista grupuri de contact pentru Balcanii de Vest, Rusia si vecinii europeni din est. In plus, comitetele de monitorizare lucreaza impreuna cu omologii lor in domeniul relatiilor cu Africa, Caraibe si Pacific, cu America Latina si in cadrul Uniunii pentru Mediterana. Se organizeaza in mod regulat mese rotunde ale societatii civile cu consiliile economice si sociale din Brazilia si din China.

6.4 Pentru a da un exemplu, printre aceste politici specifice, CESE a dezvoltat activitati importante in trei domenii:

– in politica de dezvoltare, CESE colaboreaza in mod regulat cu Comisia, punandu-i la dispozitie contributia societatii civile organizate la diversele propuneri ale DG Dezvoltare, atat sub forma de avize, cat si sub forma unor recomandari comune, formulate impreuna cu organizatiile societatii civile din tarile ACP;

– in politica de extindere a UE, prin activitatea desfasurata de CESE impreuna cu tarile candidate, cu care infiinteaza comitete consultative mixte ale societatii civile. Aceste comitete au rolul de a dirija expertiza, experientele si informatiile privind aria de cuprindere a politicilor comune si pe cele privind punerea in aplicare efectiva a acquis-ului comunitar, jucand rolul de intermediar intre UE si organizatiile socioprofesionale din aceste tari;

– in politica comerciala, in calitatea sa de purtator de cuvant si de intermediar in mecanismele create pe baza paritara cu organizatiile societatii civile din tarile implicate, CESE asigura monitorizarea impactului economico-social si ecologic al acordurilor internationale ale UE. Aceasta se poate pune in practica printr-o mai mare implicare in negocierea acordurilor internationale ale UE, care trebuie sa prevada in mod explicit prezenta si rolul societatii civile organizate.

6.5 De asemenea, CESE a primit sarcina de a se implica in monitorizarea punerii in aplicare a acordurilor comerciale incheiate intre UE si CARIFORUM, intre UE si America Centrala, precum si intre UE si Coreea. Inmultirea negocierilor comerciale ar trebui sa determine o crestere semnificativa a importantei acestui rol. CESE se ocupa si de monitorizarea instrumentelor europene pentru democratie si drepturile omului, precum si a instrumentului pentru cooperare internationala, prin intalniri specifice cu Comisia si prin interactiunea cu Parlamentul European, care exercita un drept de control asupra acestor instrumente.

6.6 De aceea, CESE poate aduce o contributie cu o semnificatie aparte la imbunatatirea coerentei politicilor comunitare, care au un impact in crestere asupra politicii internationale si sunt conditionate de aceasta. Este suficient sa ne gandim la stransa interconexiune dintre politicile elaborate in cadrul pietei comune si cele de la nivel international, in urmatoarele sectoare: economico-financiar, monetar, energetic, de mediu, comercial, social, agricol, industrial etc. Actiunea CESE ar putea fi deosebit de eficienta daca ar face legatura intre actiunile statelor membre si ale institutiilor comunitare, pe de o parte, si cerintele exprimate de societatea civila, pe de alta parte.

6.7 CESE considera ca aceste obiective trebuie urmarite si printr-o reprezentare adecvata a societatii civile si o actiune incisiva in cadrul organismelor internationale, incepand cu Consiliul Economic si Social al ONU, OIM si institutiile economice si financiare, care deja de mult timp ar fi trebuit reformate profund, astfel incat sa reflecte in cadrul lor schimbarile rapide la care suntem martori in fiecare zi si sa asigure o mai buna transparenta in procesele de luare a deciziilor, carora deseori le lipsesc sisteme eficiente de monitorizare.

6.8 Tratatul de la Lisabona ofera intregii UE posibilitatea de a actiona in mod concertat cu societatea civila, un model care se cuvine prezentat si pus in evidenta pe plan international. In temeiul articolului 11 din tratat, CESE poate juca un rol fundamental in contextul politicii externe, pentru punerea in practica a democratiei participative pe care se bazeaza Uniunea, ca expresie a unei “diplomatii civice” si garant al acesteia in fata cetatenilor, inclusiv in ceea ce priveste transparenta initiativelor. Din aceste motive si datorita activitatii deja depuse pe plan international, CESE considera ca trebuie sa fie, cum este cazul deja pentru alte politici, unul dintre interlocutorii fundamentali ai CE (prin intermediul noului serviciu diplomatic SEAE), ai Parlamentului si ai Consiliului, pentru elaborarea si monitorizarea politicii externe. In acest sens, CESE va propune SEAE elaborarea unui memorandum de intelegere intre cele doua institutii, care sa faciliteze o mai buna structurare a participarii societatii civile la politica externa a UE, fie prin solicitarea de avize, fie prin alte mecanisme de consultare periodica.

6.9 CESE desfasoara de mult timp o activitate foarte intensa pe plan international; a infiintat o retea de relatii cu organisme similare din diverse zone ale lumii, devenind purtatorul de cuvant al principiilor pe care este intemeiata Uniunea si al organismelor societatii civile in chestiuni cum sunt economia, coeziunea, parteneriatul, lupta impotriva discriminarilor si inegalitatilor sociale.

6.10 CESE solicita o mai mare coerenta intre actiunile diverselor directii generale (DG) ale Comisiei Europene si actiunile diverselor organisme ale UE. De asemenea, considera ca OMC ar trebui sa puna drepturile muncii pe acelasi plan cu drepturile economice si de liber schimb, in conditiile in care exista tari care nu aplica sau ignora complet standardele fundamentale ale OIM. Consecintele acestor optiuni au efecte asupra societatii europene, a intreprinderilor si a lucratorilor. De aceea, in opinia CESE, UE ar trebui sa promoveze o conceptie mai ambitioasa si mai justa asupra globalizarii, pentru a evita ca redresarea fara crearea de locuri de munca (jobless recovery) sa devina o constanta.

6.11 CESE considera ca societatea civila organizata trebuie implicata in mod mai activ in chestiunile de politica internationala, printr-o relatie directa si prin consultarea in mod regulat de catre SEAE. Cetatenii Uniunii trebuie, in opinia CESE, sa fie informati corect cu privire la aspectele care ii privesc direct.

6.12 In acest sens, CESE poate servi drept vehicul al dezbaterii la nivel european a acelor chestiuni care nu se pot rezolva la nivel national: migratia, energia, vecinatatea, mediul, schimbarile demografice, coruptia, chestiunile sociale, alimentare, comertul si dezvoltarea etc. De asemenea, CESE poate face ca aceste dezbateri sa fie vizibile chiar si atunci cand alte chestiuni urgente ar risca sa le indeparteze pe acestea de pe agenda europeana.

6.13 De asemenea, CESE poate pune la dispozitia institutiilor europene experienta si capacitatea de analiza a politicilor specifice ale UE din perspective noi, care reprezinta interesele specifice ale sectoarelor implicate: promovarea economiei sociale in tari terte, interesele agricultorilor din perspectiva comertului international cu alimente, rolul societatii civile in politica de dezvoltare, gestionarea apei la nivel international, comertul international cu produse agricole in cadrul OMC, micii intreprinzatori, coeziunea sociala, integrarea regionala etc.

Bruxelles, 27 octombrie 2011

Presedintele Comitetului Economic si Social European

Staffan Nilsson

[1] Cf., de exemplu, avizele privind dimensiunea externa a Strategiei de la Lisabona reinnoite (JO C 128, 18.5.2010, p. 41–47), integrarea regionala pentru dezvoltarea tarilor ACP (JO C 317, 23.12.2009, p. 126–131), studiile de impact asupra dezvoltarii durabile (SID) si politica comerciala a Uniunii Europene (JO C 218, 23.7.2011, p. 14–18), instrumentul de finantare a cooperarii pentru dezvoltare (ICD) al Uniunii Europene: rolul societatii civile organizate si al partenerilor sociali (JO C 44, 11.2.2011, p. 123–128), precum si instrumentul european pentru democratie si drepturile omului (JO C 182, 4.8.2009, p. 13–18).

 

 

 

 

 

 

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close