Avizul Comitetului Economic si Social European privind problema persoanelor fara adapost (aviz din proprie initiativa)

2012/C 24/07

Raportor: dl Eugen LUCAN

La 20 ianuarie 2011, in conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de Procedura, Comitetul Economic si Social European a hotarat sa elaboreze un aviz din proprie initiativa cu privire la

Problema persoanelor fara adapost.

Sectiunea pentru ocuparea fortei de munca, afaceri sociale si cetatenie, insarcinata cu pregatirea lucrarilor Comitetului pe aceasta tema, si-a adoptat avizul la 28 septembrie 2011.

In cea de-a 475-a sesiune plenara, care a avut loc la 26 si 27 octombrie 2011 (sedinta din 27 octombrie), Comitetul Economic si Social European a adoptat prezentul aviz cu 98 de voturi pentru si 6 abtineri.

1. Concluzii si recomandari

1.1 CESE recomanda:

1.1.1 Uniunii Europene sa aloce mai multe resurse din fondurile structurale (in special FSE+ERDF) pentru a aborda fenomenul persoanelor fara adapost (homelessness), in special din perspectiva construirii de locuinte permanente.

1.1.2 Uniunii Europene si statelor membre ca politicile de combatere a fenomenului persoanelor fara locuinta sa se bazeze pe o totala respectare a drepturilor omului, care includ dreptul la o locuinta accesibila si adecvata. CESE considera ca acest fenomen nu apare de la sine, el fiind rezultatul unei alegeri politice si economice. Examinarea unei realocari a bogatiilor trebuie sa fie cuprinsa inca de pe acum in cresterea favorabila incluziunii prevazuta de Strategia UE 2020, avand in vedere perioada de criza pe care o traverseaza Uniunea.

1.1.3 Cadrul juridic european (tratate, carte si texte internationale) necesar afirmarii unei politici ambitioase in materie de locuinte sociale exista deja. In plus, Uniunea ar putea coordona eforturile de incurajare a statelor membre in sensul ratificarii Cartei Sociale Europene revizuite [1]. Comisia, PE si Agentia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene ar trebui sa elaboreze un raport anual care sa contina o evaluare a punerii in aplicare, in statele membre, a articolului 34 din Carta Drepturilor Fundamentale, privind dreptul la ajutor pentru locuinta.

1.1.4 Eurostat sa promoveze definitii, indici si indicatori comuni pentru intelegerea complexitatii si specificitatii fenomenului la nivel european si realizarea de statistici unitare. CESE recomanda adoptarea tipologiei ETHOS lansata de FEANTSA, drept definitie a fenomenului persoanelor fara adapost la nivel european.

1.1.5 Comisiei Europene sa dezvolte o strategie ambitioasa cu privire la fenomenul persoanelor fara adapost (homelessness) si sa sprijine statele membre in dezvoltarea unor strategii nationale eficiente, in conformitate cu liniile directoare sugerate in Raportul comun privind protectia sociala si incluziunea sociala pentru 2010 si tinand cont de recomandarile juriului Conferintei europene de consens privind fenomenul persoanelor fara adapost. O politica europeana de ansamblu privind locuintele s-ar inscrie in eforturile ample consacrate crearii de locuri de munca si de bunastare, care continua sa fie doua dintre obiectivele tratatelor europene.

1.1.6 Tinand cont de faptul ca Strategia Europa 2020 urmareste crestere inteligenta, durabila si totodata incluziva, CESE sugereaza ca UE ar trebui sa o monitorizeze periodic si sa faca politici in functie si de raportul dintre pretul locuintelor pe piata imobiliara si accesul cetatenilor europeni la cumpararea sau inchirierea unei locuinte in functie de veniturile pe care le realizeaza.

1.1.7 UE ar trebui sa ajute statele membre ca, in politicile de incluziune, sa tina cont de: reducerea totala a deceselor cauzate de “viata in strada”; demnitatea persoanelor; cauzalitatea multipla; prevenirea fenomenului; responsabilizarea si participarea beneficiarilor prin contract social/de inchiriere; standarde europene cost-eficienta pentru locuinta si servicii sociale; crearea de locuinte permanente, apartamente subventionate si centre de prevenire in fiecare localitate [2]; o abordare care sa conduca la acces rapid la o locuinta permanenta.

1.1.8 Comisiei infiintarea unei Agentii Europene pentru Persoanele Fara Locuinta.

1.1.9 statelor membre sa realizeze strategii eficiente anti-criza care sa puna accent pe: raport cost-eficienta optim, consultarea si promovarea parteneriatelor public-privat, cresterea stocului de locuinte in conditiile in care, in perioada de criza, preturile imobilelor s-au redus semnificativ.

2. Context si observatii generale cu privire la problematica persoanelor fara adapost din UE

2.1 Persoanele fara adapost au reprezentat un domeniu prioritar de actiune in cadrul Anului european 2010 [3].

2.2 Problema persoanelor fara adapost a fost prima data mentionata ca tema prioritara in Raportul comun privind protectia sociala si incluziunea sociala din anul 2005. Comisia Europeana a publicat, in anul 2007, un studiu intitulat “Masurarea fenomenului persoanelor fara adapost la nivel european [4]”.

2.3 Combaterea problemei persoanelor fara adapost a devenit o prioritate, intrucat aceasta constituie o parte importanta a Strategiei UE privind protectia sociala si incluziunea sociala.

2.4 Prin intermediul Strategiei UE privind protectia sociala si incluziunea sociala (cunoscuta si ca “Metoda deschisa de coordonare in domeniul social”), Uniunea Europeana coordoneaza si incurajeaza masurile nationale si dezvoltarea de politici pentru combaterea saraciei si excluziunii sociale printr-un mecanism de raportare, indicatori conveniti si concluzii politice finale adoptate de Comisia Europeana in colaborare cu Consiliul de Ministri al UE.

2.5 Parlamentul European a adoptat o serie de initiative importante privind problema persoanelor fara adapost, inclusiv o declaratie scrisa privind solutionarea problemei persoanelor fara adapost care traiesc pe strada, adoptata in 2008 [5]. Declaratia solicita Consiliului sa convina cu privire la un angajament la nivelul intregii UE in vederea solutionarii, pana in 2015, a problemei persoanelor fara adapost care traiesc pe strada. O noua declaratie scrisa interpartinica privind necesitatea unei strategii UE privind problema persoanelor fara adapost a fost lansata de cinci MPE la 6 septembrie 2010 si a fost adoptata in decembrie 2010. Pentru a realiza aceste obiective ambitioase, CESE considera ca e nevoie de alocarea de fonduri europene (FSE+ERDF).

2.6 La finalul anului 2009, reteaua UE de experti independenti in materie de incluziune sociala a prezentat un raport [6] privind problema persoanelor fara adapost si a excluziunii in materie de locuinte in statele membre ale UE. Raportul a cerut ca problema persoanelor fara adapost sa faca parte integranta din metoda deschisa de coordonare (MDC) in domeniul social si sa fie consolidata si continuata dupa 2010.

2.7 La 17 iunie 2010, Consiliul European a adoptat noua Strategie Europa 2020. Pana in 2020, UE urmareste sa elimine riscul de saracie si de excluziune pentru cel putin 20 de milioane de persoane. Propunerea Comisiei pentru 2020 contine o platforma europeana de combatere a saraciei pentru “a defini si a pune in aplicare masuri care vizeaza situatia specifica a grupurilor cu un grad de risc ridicat precum […] persoanele fara adapost” [7].

2.8 In octombrie 2010, Comitetul Regiunilor a publicat Avizul privind combaterea lipsei de adapost, in care sustine ca UE trebuie sa depuna mai multe eforturi pentru a combate aceasta problema. Comitetul Regiunilor propune promovarea tipologiei ETHOS la nivel european, instituirea unei Agentii Europene care sa coordoneze si sa ofere sprijin in lupta impotriva fenomenului lipsei de adapost, promovarea prevenirii fenomenului si implicarea regiunilor.

2.9 Raportul comun din 2010 al Comisiei si Consiliului privind protectia sociala si incluziunea sociala [8] solicita statelor membre sa dezvolte strategii care sa puna accentul pe: prevenire, orientarea catre forme permanente (locuinte subventionate si permanente), o abordare de tipul “locuinta pe primul loc”, care sa fie insotita de servicii sociale complementare, o guvernanta imbunatatita.

2.10 Cele mai importante recomandari ale anului 2010 privind fenomenul persoanelor fara adapost se regasesc in concluziile conferintei de consens (Consensus Conference [9]), care a avut loc la finalul Anului European pentru combaterea saraciei si a excluziunii sociale 2010, la initiativa Comisiei Europene si cu sprijinul Presedintiei belgiene a Uniunii Europene.

2.11 In 2011, Eurostat [10] publica raportul “Housing Condition in Europe in 2009” si precizeaza ca, in UE, 30 de milioane de cetateni sufera datorita spatiului insuficient si conditiilor precare de locuit.

3. Dreptul la locuinta

3.1 Fenomenul persoanelor fara locuinta poate aduce atingeri in mod direct respectarii drepturilor omului asa cum sunt ele stipulate in Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene [11].

3.2 In art. 34 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene se mentioneaza: “(3) Pentru a combate marginalizarea sociala si saracia, Uniunea recunoaste si respecta dreptul la asistenta sociala si la asistenta in ceea ce priveste locuinta, destinata sa asigure o viata demna tuturor celor care nu dispun de resurse suficiente…”.

3.3 Declaratia Universala a Drepturilor Omului a ONU garanteaza dreptul la conditii de viata adecvate, ceea ce include locuinta, serviciile medicale si sociale. In articolul 25 alineatul (1) se mentioneaza: “Orice om are dreptul la un nivel de trai care sa-i asigure sanatatea si bunastarea lui si familiei sale, cuprinzand hrana, imbracamintea, locuinta, ingrijirea medicala, precum si serviciile sociale necesare”.

3.4 Carta sociala revizuita a Consiliului Europei [12] prevede la art. 31 ca fiecare cetatean are dreptul la locuinta si invita partile sa se asigure ca semnatarii se angajeaza sa promoveze accesul la locuinte cu un standard adecvat, sa previna si sa atenueze fenomenul persoanelor fara locuinta, si sa promoveze actiuni pentru a face preturile locuintelor accesibile celor fara resurse adecvate.

3.5 Dreptul la locuinta este stipulat in multe constitutii nationale din statele membre ale UE. O locuinta adecvata este o necesitate si un drept. CESE recomanda tuturor statelor membre sa sustina toate persoanele care au dreptul, in conformitate cu legislatia nationala in vigoare, sa aiba acces la o locuinta. CESE invita statele membre si societatea civila sa monitorizeze acest proces. Existenta unui drept legal ofera o baza buna pentru initierea si dezvoltarea de politici eficiente pentru combaterea fenomenului persoanelor fara locuinta.

4. Excluziunea sociala si saracia care sunt determinate de privarea de locuinta

4.1 Eurostat [13] precizeaza ca, in UE, 30 de milioane de cetateni sufera din cauza spatiului insuficient si a conditiilor precare de locuit. In 2009, 6 % din populatia Europei a suferit o forma severa de privare de locuinta. In UE, 12,2 % din populatie traieste in locuinte care au costuri de intretinere mari raportate la veniturile acestora.

4.2 Persoanele fara adapost care traiesc pe strada reprezinta cea mai vizibila si extrema forma de saracie si excluziune. Problema persoanelor fara adapost poate include si o serie de alte situatii, precum persoanele care sunt in adaposturi de urgenta, temporare sau de tranzitie, persoanele care locuiesc temporar cu familia sau la prieteni, persoanele care trebuie sa paraseasca diferite institutii si nu au o locuinta, persoanele amenintate cu evacuarea sau persoanele care au un adapost inadecvat sau nesigur.

4.3 Accesul la o locuinta de o calitate acceptabila poate fi considerat o necesitate umana de baza.

4.4 Privarea de locuinta este definita de facilitatile reduse si se evalueaza avand ca referinta acele gospodarii carora le e spart acoperisul, nu au baie/dus si toaleta sau locuintele prea intunecoase.

4.5 Cateva state membre care au intrat in UE dupa 2004 au semnalat ca o mare parte a populatiei lor face fata unei severe privari de locuinte, in special in Romania, Polonia, Bulgaria si Tarile Baltice [14].

4.6 In multe tari, saracia este legata de costul mare al locuintei: 67 % din europeni considera ca o locuinta decenta este mult prea scumpa. Aceasta opinie este in mod particular comuna in Republica Ceha si Cipru (89 %), precum si in Luxemburg, Malta (86 %) si Slovacia (84 %).

4.7 Unul din sase europeni afirma ca este dificil sa-si plateasca costurile cotidiene ale intretinerii locuintei [15]. In UE, 26 % dintre cetateni considera ca o locuinta decenta este prea scumpa in societatea noastra. Este a patra motivatie a societatii din UE, care raspunde cel mai bine la intrebarea: “De ce sunt oamenii saraci?”

5. Definitii ale fenomenului persoanelor fara locuinta sau adapost (homelessness)

5.1 La nivelul UE, nu exista o definitie functionala comuna a persoanelor fara adapost, definitia persoanelor fara adapost variind mult de la un stat membru la altul. Fenomenul persoanelor fara adapost (homelessness) este un proces complex si dinamic, cu traiectorii care au diferite cai de intrare si de iesire, pentru diferiti indivizi sau diferite grupuri.

5.2 Exista diferite tipuri si grupuri tinta de persoane fara o locuinta, ca de exemplu: barbati singuri in strada; copii si adolescenti care traiesc pe strada; tineri care parasesc casele de copii; mame singure care traiesc pe strada; persoane cu probleme de sanatate precum alcoolismul, dependenta; persoane cu probleme psihice; persoane in varsta fara locuinta; familii care traiesc pe strada; persoane fara locuinta ce provin din randul unor minoritati etnice cum ar fi romii sau cei care au un stil de viata nomad; imigranti fara locuinta; solicitanti de azil fara locuinta (refugiati); a doua generatie de copii care traiesc pe strada ai caror parinti provin din randul persoanelor fara adapost.

5.3 FEANTSA (Federatia europeana a organizatiilor nationale care lucreaza cu persoanele fara adapost) a dezvoltat o tipologie privind fenomenul persoanelor fara adapost si al excluziunii bazata pe lipsa de locuinta, numita ETHOS. In conformitate cu tipologia ETHOS a avea un camin, poate fi inteles:

— din punct de vedere fizic : a avea o locuinta adecvata (sau un spatiu) asupra careia o persoana si familia sa au proprietate exclusiva;

— din punct de vedere legal : a avea un titlu de proprietate;

— din punct de vedere social : a fi capabil sa iti mentii intimitatea, a te bucura de relatii interumane.

5.4 Aceasta definitie conduce la cele 4 concepte principale de: lipsa unui acoperis deasupra capului, lipsa unui domiciliu stabil; viata in conditii de locuit nesigure; viata in conditii de locuit precare, toate putand fi considerate ca indica absenta unui camin. De aceea, ETHOS clasifica persoanele fara adapost conform situatiei lor de viata sau a “caminului” lor. Aceste categorii conceptuale sunt impartite in 13 categorii operationale, care pot fi folosite in scopul diferitelor politici, precum cele ale cartografierii problemelor de homelessness, dezvoltarii, monitorizarii si evaluarii acestor politici [16].

6. Statistici, indici si indicatori

6.1 La nivelul UE nu exista o singura metoda unitara de colectare a datelor despre persoanele fara locuinta oferite de birourile nationale de statistica sau alte surse oficiale de statistica din statele membre ale Uniunii Europene.

6.2 Modelul ETHOS, cu categoriile sale conceptuale, poate fi folosit pentru realizarea de statistici, cartografierea persoanelor fara adapost, evaluarea nevoilor beneficiarilor, dar si a resurselor locale sau organizationale, dezvoltarea, monitorizarea si evaluarea politicilor.

6.3 Realizarea de studii si cercetari privind fenomenul persoanelor fara adapost la nivelul UE este necesara atat pentru intelegerea cauzelor si structurii fenomenului, cat si pentru proiectarea politicilor, coordonarea si implementarea strategiilor. CESE solicita Eurostat (prin sistemul de colectare a datelor EU-SILC [17]) si programelor europene care au finantat incluziunea persoanelor fara adapost sa prezinte o evaluare pentru ultimii 5-10 ani care sa ofere o perspectiva asupra evolutiei fenomenului persoanelor fara adapost la nivel european.

7. Factorii de vulnerabilitate si risc ai excluziunii bazate pe lipsa de locuinta. Cauzalitate

7.1 Cauzele care conduc la crearea fenomenului persoanelor fara adapost sunt adesea complexe si interdependente. Este vorba despre un cumul de factori care determina o astfel de situatie.

7.2 Exista diferite tipuri de factori de vulnerabilitate asupra carora trebuie actionat pentru a preveni si rezolva problema persoanelor fara adapost:

— structurali : procesul economic, imigratia, cetatenia, procesul pietei de locuinte;

— institutionali : serviciile sociale principale, mecanismul alocatiilor, procedurile institutionale;

— relationali : statutul familial, situatia relatiilor (ex. divort);

— personali : dizabilitate, educatie, dependenta, varsta, situatia imigrantilor;

— discriminarea si/sau lipsa unui statut legal : pot afecta in particular imigrantii si unele minoritati etnice cum ar fi comunitatile de romi.

8. Serviciile sociale sau de urgenta si strategii pentru accesul la locuinte

8.1 Exista diferite tipuri de servicii de asistenta oferite persoanelor fara adapost: servicii rezidentiale sau non-rezidentiale. Promovarea parteneriatului public-privat este un factor cheie in realizarea strategiilor pentru accesul la locuinte. Este foarte importanta pentru reducerea semnificativa a deceselor in strada existenta locuintelor permanente si a serviciilor socio-medicale de urgenta, precum si promovarea parteneriatelor, in special iarna si vara, deoarece exista tari in care o parte din persoanele fara locuinta mor in strada in fiecare anotimp foarte cald sau foarte rece.

8.2 CESE recomanda diseminarea modelelor inovative si a ghidurilor de bune practici la nivel national si european, promovand metodologii inovative si interactive la nivel national si european, in care locuinta permanenta si serviciile complementare necesare sa fie prima optiune. Metoda deschisa de coordonare poate aduce mari beneficii in promovarea unor politici eficiente destinate integrarii persoanelor fara adapost.

8.3 CESE recomanda dezvoltarea serviciilor diverse si promovarea unor standarde minimale pentru toate serviciile sociale destinate persoanelor fara locuinta (homeless) astfel incat sa vina in intampinarea diverselor nevoi ale acestora:

– interventii sociale directe: asistenta sociala si juridica pentru obtinerea unei locuinte, adaposturi temporare, case si apartamente sociale, retele de asistenta si intretinere, centre multifunctionale;

– servicii specializate (homeless cu HIV, homeless cu nevoi speciale etc.);

– consiliere, consiliere juridica, instruire vocationala si profesionala;

– instruire antreprenoriala pentru homeless si economie sociala;

– monitorizare si suport (asistenta comunitara);

– actiuni de promovare familiala, sociala si culturala, programe de prevenire.

8.4 CESE sugereaza realizarea de strategii integrate prin care sa se creeze servicii suficiente si complementare in orice domeniu, care sa corespunda oricarei nevoi a beneficiarilor, in special locuinte sociale. CESE sugereaza ca, pentru evitarea deceselor in strada, este necesara promovarea unei legislatii care sa impuna crearea de minimum un centru de consiliere si de un adapost de urgenta pentru persoanele fara locuinta in fiecare regiune, corespunzator cu numarul de persoane aflate in strada. CESE subliniaza importanta de a identifica solutii permanente pentru integrarea persoanelor defavorizate prin construirea de adaposturi si locuinte permanente si implementarea de servicii sociale complementare, in special pentru a permite mentinerea relatiilor de sprijin intrafamilial (parinti-copii etc.) si, pe cat posibil, revenirea copiilor in interiorul familiei, in situatiile in care copiii au fost luati de langa parinti din cauza saraciei si a conditiilor dificile in care traiau.

8.5 CESE recomanda statelor membre sa creeze, cu prioritate, strategii de preventie pe termen mediu si lung.

8.6 Serviciile pentru persoanele fara adapost nu trebuie utilizate sistematic pentru a compensa inconsecventele politicilor privind imigratia si lipsa de servicii specializate pentru imigranti.

9. Observatii specifice

9.1 Lipsa unui adapost si a locuintei poate conduce la degradare umana, discriminare bazata pe motive de apartenenta sociala (la un grup defavorizat) si uneori chiar la moarte (mai ales in anotimpurile foarte friguroase sau calduroase). CESE considera ca fenomenul persoanelor fara locuinta (homelessness) poate aduce atingeri in mod direct drepturilor omului asa cum sunt ele stipulate in Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene (in articolele: 1, 2, 3, 6, 7, 21, 34) [18], precum si in Carta Sociala Europeana revizuita si in Pactul international privind drepturile economice, sociale si culturale.

9.2 Integrarea sociala a persoanelor fara locuinta este un proces complex si dificil. CESE solicita Comisiei Europene sa dezvolte o strategie ambitioasa de sprijinire a statelor membre pentru eradicarea fenomenului social al persoanelor lipsite de adapost (homelessness) prin dezvoltarea unor strategii nationale eficiente. Strategiile nationale trebuie sa fie focalizate pe definitii comune, pe cauze, actiuni si efecte de impact. CESE solicita Comisiei Europene sa elaboreze o campanie de constientizare privind fenomenul persoanelor fara locuinta (homelessness), care este absolut necesara. CESE recomanda ca politicile si strategiile europene sa fie facute impreuna cu organizatiile care furnizeaza servicii sociale, cu persoanele lipsite de adapost, cu autoritatile publice si cu comunitatea stiintifica si de cercetare.

9.3 CESE recomanda Comisiei sa incurajeze statele membre sa aloce in viitor bugete si fonduri specifice pentru finantarea sau co-finantarea programelor pentru persoanele fara adapost (inclusiv FSE+ERDF). CESE considera ca valoarea fondurilor structurale FSE si ERDF in perioada 2014-2020 trebuie sa fie mai mari, abordarea sa fie complementara si recomanda statelor membre sa includa, in programele nationale operationale, strategiile privind problema persoanelor fara adapost [cu referire la Regulamentul (CE) 1083/2006] si masuri de diminuare a efectelor negative ale crizei economice asupra accesului la o locuinta.

9.4 CESE recomanda promovarea unor politici europene care sa limiteze orice tendinta speculativa pe piata locuintelor. CESE recomanda ca, in analiza politicilor sociale europene si nationale, sa se monitorizeze raportul dintre valoarea neta a unui salariu lunar si pretul unei locuinte. CESE considera ca accesul la o locuinta decenta trebuie sa fie proportional cu raportul dintre valoarea ratei lunare (sau a chiriei) pentru costurile locuintei impreuna cu cheltuielile cotidiene si valoarea salariului net al unui cetatean european.

9.5 CESE atrage atentia asupra faptului ca amploarea fenomenului persoanelor fara locuinta in unele tari este in crestere. Daca acum cateva zeci de ani erau in special adulti ai strazii, problematica oamenilor fara adapost s-a diversificat si acutizat in multe state europene: exista un numar mai mare de femei fara locuinta, exista familii care locuiesc in strada, exista tineri si copii fara adapost care traiesc pe strada, exista salariati care si-au pierdut locuinta in urma neachitarii creditelor, a crizei imobiliare si economice, exista tot mai multi imigranti sau comunitati etnice fara adapost. Dovada regretabila a faptului ca fenomenul nu mai poate fi controlat in unele zone este reliefata de existenta copiilor “la a doua generatie”, care traiesc pe strada ai caror parinti provin din randul persoanelor fara adapost.

Bruxelles, 27 octombrie 2011

Presedintele Comitetului Economic si Social European

Staffan Nilsson

[1] CSE revizuita: Carta Sociala Europeana a Consiliului Europei – 1961; revizuirea acesteia prin Protocolul din 1995 include dreptul la locuinta printre drepturile sociale fundamentale; numai 14 state participante (din 43) au ratificat aceasta carta in legislatia lor nationala.

[2] Modelul finlandez “Mai intai casa” (“Housing first”) arata ca se reduc cu 14000 Euro cheltuielile pentru un beneficiar asistat.

[3] www.2010againstpoverty.eu.

[4] http://ec.europa.eu/employment_social/social_inclusion/docs/2007/study_homelessness_en.pdf.

[5] A se vedea anexa.

[6] http://www.peer-review-social-inclusion.eu/network-of-independent-experts/2009/homelessness-and-housing-exclusion.

[7] http://eurlex.europa.eu/Notice.do?mode=dbl&lang=en&ihmlang=en&lng1=en,fr&lng2=bg,cs,da,de,el,en,es,et,fi,fr,hu,it,lt,lv,mt,nl,pl,pt,ro,sk,sl,sv,&val=509103:cs&page.

[8] http://register.consilium.europa.eu/pdf/ro/10/st06/st06500.ro10.pdf.

[9] http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=637&langId=en&eventsId=315&furtherEvents=yes.

[10] http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/product_details/publication?p_product_code=KS-SF-11-004.

[11] Articolul 6 TUE “Uniunea recunoaste drepturile, libertatile si principiile prevazute in Carta Drepturilor Fundamentale a UE … care are aceeasi valoare juridica cu cea a Tratatelor.”

[12] http://conventions.coe.int/treaty/en/treaties/html/163.htm

[13] http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/product_details/publication?p_product_code=KS-SF-11-004.

[14] Eurobarometru.

[15] Conform noului “Eurobarometer survey on poverty and social exclusion MEMO/09/480/ 27.10.2009”.

[16] Tipologia ETHOS exista ca anexa la raport. A se vedea si http://www.feantsa.org/files/freshstart/Toolkits/Ethos/Leaflet/EN.pdf.

[17] http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/microdata/eu_silc

[18] Uniunea Europeana, 2010 (ISBN 979-92-824-2588-6), pag. 391-403. A se vedea si punctul 3.2 din aviz.