Decizia Curtii Constitutionale nr. 1515/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 218 alin. (2) din Codul de procedura fiscala

In M. Of. nr. 81 din  1 februarie 2012 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 1515/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 218 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.

Din cuprins:

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art 218 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Gradimir Peiovici in Dosarul nr. 3.046/30/2010 al Tribunalului Timis – Sectia comerciala si de contencios administrativ. Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 182D/2011.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.

Presedintele dispune a se face apelul si in Dosarul nr. 270D/2011, avand ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a acelorasi dispozitii de lege, exceptie ridicata de Banca de Export-Import a Romaniei EximBank – S.A. in Dosarul nr. 3.025/2/2009 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal raspunde doamna Mirela Iaurum, consilierul juridic al autorului exceptiei, lipsa fiind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.

Curtea, avand in vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate in dosarele nr. 182D/2011 si nr. 270D/2011, pune in discutie, din oficiu, problema conexarii cauzelor.

Consilierul juridic al Bancii de Export-Import a Romaniei EximBank – S.A. este de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public considera ca sunt indeplinite conditiile legale pentru conexare.

Curtea, in temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 270D/2011 la Dosarul nr. 182D/2011, care a fost primul inregistrat.

Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul consilierului juridic al Bancii de Export-Import a Romaniei EximBank – S.A., care solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate. Textul criticat ingradeste liberul acces la justitie. De asemenea, sunt incalcate si prevederile art. 15 din Legea contenciosului administrativ, in temeiul acestui din urma articol trebuind aratate actele care au pricinuit o vatamare. Daca autoritatea fiscala nu solutioneaza contestatia formulata impotriva deciziei de impunere, persoana interesata nu se poate adresa instantei de contencios administrativ, fiindu-i ingradit liberul acces la justitie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, in acest sens face referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie.

 

CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

Prin Incheierea din 7 ianuarie 2011, pronuntata in Dosarul nr. 3.046/30/2010, Tribunalul Timis – Sectia comerciala si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 218 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Gradimir Peiovici intr-o cauza de contencios administrativ avand ca obiect anularea unui act administrativ.

Prin Incheierea din 10 februarie 2011, pronuntata in Dosarul nr. 3.025/2/2009, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 218 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Banca de Export-Import a Romaniei EximBank – S.A. intr-un recurs declarat intr-o cauza de contencios administrativ avand ca obiect anularea unui act administrativ.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca dispozitiile de lege criticate deschid calea actiunii in contencios administrativ doar impotriva deciziei pronuntate de organul fiscal in solutionarea contestatiei, nu si impotriva deciziei de impunere spre a carei anulare se tinde, ceea ce contravine prevederilor art. 21 din Legea fundamentala. Totodata, textul de lege criticat contravine si prevederilor art. 15 si art. 126 alin. (6) din Legea fundamentala.

Tribunalul Timis – Sectia comerciala si de contencios administrativ arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata,

Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal, ca urmare a solicitarilor efectuate de instanta de contencios constitutional, a transmis punctul sau de vedere in sensul ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinand incheierile de sesizare, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il reprezinta dispozitiile art. 218 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu urmatorul continut: “Deciziile emise in solutionarea contestatiilor pot fi atacate de catre contestatar sau de catre persoanele introduse in procedura de solutionare a contestatiei potrivit art. 212, la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, in conditiile legii.”

In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii, autoarea exceptiei invoca prevederile constitutionale ale art. 21 – Accesul liber la justitie.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca prin Decizia nr. 617 din 6 mai 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 390 din 14 iunie 2010, a stabilit ca prin procedurile de recurs administrativ reglementate de textul de lege criticat se lasa posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra masurilor luate sau de a le redimensiona in limitele prevazute de lege. Cu acelasi prilej, Curtea a mai retinut ca actele de solutionare de catre organele administrative a contestatiilor, respectiv a reclamatiilor formulate potrivit dispozitiilor din Codul de procedura fiscala, nu sunt, asadar, acte de jurisdictie, ci acte administrative supuse cenzurii instantei de judecata. Asa fiind, Curtea a retinut ca textul legal criticat nu incalca art. 21 din Constitutie.

Totodata, prin Decizia nr. 95 din 1 februarie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 320 din 10 mai 2011, Curtea a retinut ca trebuie distins intre mai multe ipoteze, dupa cum urmeaza:

1. Organul fiscal competent nu a solutionat contestatia deoarece a suspendat, prin decizie motivata, solutionarea cauzei atunci cand organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele in drept cu privire la existenta indiciilor savarsirii unei infractiuni a carei constatare ar avea o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in procedura administrativa sau cand solutionarea cauzei depinde, in tot ori in parte, de existenta sau inexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati.

2. Organul fiscal competent nu a solutionat contestatia in termenul de 45 de zile prevazut de art. 70 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, fara a exista vreun motiv de suspendare.

Avand in vedere dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, precum si pe cele ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea a observat ca o atare situatie se circumscrie nesolutionarii in termenul legal a cererii de catre organul fiscal. Intr-o atare situatie, cel care se considera lezat in drepturile sale prin lipsa actului administrativ fiscal se poate adresa instantei de judecata pentru obligarea organului fiscal de a emite decizia de solutionare a contestatiei.

3. Organul fiscal competent a solutionat contestatia in termenul de 45 de zile prevazut de art. 70 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, pronuntand o decizie in acest sens.

Curtea a constatat ca in toate cazurile, ulterior pronuntarii deciziei de catre organul fiscal, contestatorul nemultumit poate ataca aceasta decizie la instanta de contencios administrativ competenta. In solutionarea cererii, instanta de contencios administrativ este competenta, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, sa se pronunte si asupra legalitatii operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecatii, adica si asupra actelor administrative fiscale contestate in fata organului fiscal.

De asemenea, Curtea a constatat ca eventualul comportament al partilor sau al institutiilor administrative care determina o intarziere in solutionarea contestatiei nu reprezinta o problema de constitutionalitate, ci o problema ce tine exclusiv de conduita partilor implicate, conduita ce nu este determinata de textul de lege criticat.

Intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine schimbarea acestei jurisprudente, atat considerentele, cat si solutiile deciziilor mentionate isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

In numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 218 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Gradimir Peiovici in Dosarul nr. 3.046/30/2010 al Tribunalului Timis – Sectia comerciala si de contencios administrativ si de Banca de Export-Import a Romaniei EximBank – S.A. in Dosarul nr. 3.025/2/2009 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata in sedinta publica din data de 15 noiembrie 2011.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close