Decizia Curtii Constitutionale nr. 1631/2011 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a Hotararii Senatului nr. 54 din 28 noiembrie 2011 pentru alegerea presedintelui Senatului

In M. Of. nr. 84 din 2 februarie 2012 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 1631/2011 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a Hotararii Senatului nr. 54 din 28 noiembrie 2011 pentru alegerea presedintelui Senatului.

Din cuprins:

    I. Cu Adresa nr. 4.068 din 7 decembrie 2011, secretarul general al Senatului Romaniei a trimis Curtii Constitutionale sesizarea formulata de un grup de 38 de senatori, in conformitate cu prevederile art. 146 lit. l) din Constitutie si art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, pentru exercitarea controlului de constitutionalitate asupra Hotararii Plenului Senatului nr. 54 din 28 noiembrie 2011 pentru alegerea presedintelui Senatului.

    La sesizare s-a anexat lista cuprinzand semnaturile celor 38 de senatori. Potrivit acestei liste, autorii sesizarii de neconstitutionalitate sunt urmatorii: Ilie Sarbu, Adrian Tutuianu, Trifon Belacurencu, Laurentiu Florian Coca, Titus Corlatean, Daniel Savu, Cosmin Vasile Nicula, Ion Rotaru, Nicolae Moga, Gheorghe Pavel Balan, Toni Grebla, Sergiu Florin Nicolaescu, Elena Mitrea, Georgica Severin, Gheorghe Marcu, Radu-Catalin Mardare, Valer Marian, Mihaita Gaina, Dan Coman Sova, Ioan Chelaru, Marius Sorin Ovidiu Bota, Iulian Badescu, Ioan Mang, Florin Constantinescu, Catalin Voicu, Alexandru Cordos, Valeca Serban Constantin, Lia-Olguta Vasilescu, Gheorghe Saghian, Nicolae Danut Prunea, Gheorghe Pop, Miron Tudor Mitrea, Gavril Marza, Constantin Tamaga, Alexandru Mazare, Ecaterina Andronescu, Sorin Constantin Lazar si Viorel Arcas.

    II. Obiectul sesizarii il constituie Hotararea Senatului nr. 54 din 28 noiembrie 2011 pentru alegerea presedintelui Senatului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 843 din 28 noiembrie 2011.

    III. In motivarea sesizarii se sustine ca hotararea criticata este contrara principiilor constitutionale pe care se intemeiaza activitatea Parlamentului, in general, si alegerea Presedintelui acestui for legislativ, in special, consacrate de art. 1 alin. (3), art. 2, art. 8, art. 36 si 37, art. 62, art. 63, art. 64 alin. (2) si (5) din Constitutie. Aceasta intrucat, in ceea ce priveste alegerea presedintilor Camerelor Parlamentului, Constitutia instituie principiul aplicarii algoritmului politic, asa cum a rezultat acesta in urma alegerilor, respectiv prin raportare la data alegerilor cand, prin exercitarea drepturilor fundamentale prevazute de art. 36 si art. 37 din Constitutie, se exprima vointa cetatenilor, vointa care contureaza configuratia politica a Camerelor si nu acorduri ulterioare intervenite in exercitarea mandatelor parlamentarilor alesi. Astfel, legiuitorul constituant a stabilit pentru presedintii Camerelor Parlamentului un mandat identic cu mandatul Camerelor, pentru a asigura stabilitatea si continuitatea in exercitarea functiei de presedinte si pentru asigurarea functionarii institutiei. Or, in urma alegerilor parlamentare din anul 2008, prin algoritmul politic izvorat in urma alegerilor din vointa corpului electoral a rezultat desemnarea presedintelui Senatului de catre Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat. Se citeaza in acest sens din Decizia Curtii Constitutionale nr. 601/2005, prin care Curtea a examinat institutia revocarii presedintelui Senatului.

    Se sustine, fata de considerentele care au fundamentat decizia mentionata, ca hotararea criticata, care a validat alegerea unui candidat propus de Grupul parlamentar al PDL, in conditiile in care principiile constitutionale instituie un veritabil “fine de neprimire” la depunerea candidaturilor pentru functia de presedinte al Senatului din partea altui grup parlamentar decat cel caruia acest drept ii apartine ca efect al algoritmului politic rezultat in urma alegerilor – Grupul parlamentar al PSD.

    Se mai arata si ca, in cauza, pierderea sprijinului politic de catre fostul presedinte al Senatului – Mircea-Dan Geoana – a produs efecte din momentul in care grupul parlamentar din care acesta facea parte a declarat expres in plen aceasta decizie. Pierderea sprijinului politic de catre fostul presedinte al Senatului a condus la vacantarea functiilor acestuia, atat la conducerea Senatului, cat si in Biroul permanent. Avand in vedere principiile constitutionale aplicabile, referitoare la aplicarea algoritmului politic, izvorat in urma alegerilor din vointa corpului electoral, in ceea ce priveste alegerea noului presedinte al Senatului ca urmare a vacantarii acestei functii, apare evident ca dreptul de a face propuneri de candidati pentru ocuparea functiei vacante apartine de drept exclusiv Grupului parlamentar al PSD, care i-a retras sprijinul politic senatorului in cauza.

    IV. In temeiul art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, la data de 8 decembrie 2011, Curtea Constitutionala a solicitat presedintelui Senatului punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului asupra sesizarii de neconstitutionalitate.

    V. Cu Adresa nr. XXXV/4.131 din 13 decembrie 2011, secretarul general al Senatului a transmis Curtii Constitutionale punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului, prin care se apreciaza ca sesizarea este neintemeiata.

    Se sustine ca din configuratia politica a Camerelor, astfel cum rezulta aceasta in urma alegerilor, nu se poate stabili carui grup parlamentar ii revine functia de presedinte al unei Camere; aceasta este, pe de o parte, numai consecinta negocierilor politice dintre liderii grupurilor parlamentare, iar, pe de alta parte, rezultatul votului exprimat de membrii Camerelor. Prin urmare, nu se poate stabili o legatura de cauzalitate directa intre configuratia politica a unei Camere rezultate din alegeri si legitimitatea revendicarii, numai de catre un grup parlamentar, a functiei de presedinte al unei Camere; daca o asemenea legitimitate s-ar stabili, ar insemna ca presedintele Senatului nu ar mai trebui sa fie ales, fiind suficienta desemnarea sa de catre un grup parlamentar, situatie ce ar reprezenta o infrangere a dispozitiilor art. 64 alin. (2) teza intai din Constitutie.

    Se mai apreciaza si ca in cauza nu sunt aplicabile, mutatis mutandis, considerentele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 601/2005, deoarece grupul parlamentar care l-a revocat din functie pe fostul presedinte al Senatului nu este acelasi cu cel care l-a propus pe acesta – in 2008 – drept candidat pentru ocuparea acestei functii. Aceasta intrucat, in decembrie 2008, domnul senator Mircea-Dan Geoana a fost propus drept candidat la aceasta functie de Grupul parlamentar PSD + PC, grup politic al aliantei electorale cu acelasi nume care a participat la alegeri; ulterior, senatorii care au intrat in Parlament pe listele unuia dintre partidele componente ale acestei aliante au decis sa-si constituie un grup parlamentar distinct – Grupul parlamentar al PSD -, iar ceilalti senatori ai grupului initial s-au afiliat unui grup parlamentar existent, respectiv Grupului parlamentar al PNL. Prin urmare, actualul Grup parlamentar al PSD este diferit de fostul Grup parlamentar al PSD + PC. Nefiind aplicabile considerentele deciziei mentionate, in aceasta ipoteza devin aplicabile normele regulamentare generale referitoare la alegerea presedintelui Senatului, respectiv dispozitiile art. 23 alin. (3) si ale art. 24 din Regulamentul Senatului. Intr-o asemenea ipoteza, fiecare grup parlamentar poate face numai o propunere, fiind declarat ales presedinte al Senatului candidatul care intruneste votul majoritatii senatorilor prezenti. De altfel, propunerile formulate de fiecare dintre grupurile parlamentare nu au fost contestate explicit cu ocazia prezentarii de catre acestea a candidatilor pentru functia de presedinte al Senatului.

 

    CURTEA,

examinand sesizarea de neconstitutionalitate, punctul de vedere al Biroului Permanent al Senatului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, hotararea Senatului criticata, prin raportare la prevederile Constitutiei Romaniei si dispozitiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:

    I. Curtea a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1, 10, 27 si 28 din Legea nr. 47/1992, sa se pronunte asupra constitutionalitatii Hotararii Senatului nr. 54 din 28 noiembrie 2011 pentru alegerea presedintelui Senatului.

    Sub aspectul competentei de a solutiona prezenta sesizare, Curtea retine considerentele Deciziei nr. 53 din 25 ianuarie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, prin care si-a circumstantiat competenta de control al constitutionalitatii hotararilor Plenului Camerei Deputatilor, hotararilor Plenului Senatului si hotararilor Plenului celor doua Camere reunite ale Parlamentului, instituita urmare modificarii si completarii art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, considerente potrivit carora “pot fi supuse controlului de constitutionalitate numai hotararile Parlamentului, adoptate dupa conferirea noii competente, hotarari care afecteaza valori, reguli si principii constitutionale sau, dupa caz, organizarea si functionarea autoritatilor si institutiilor de rang constitutional”.

    Parlamentul este o autoritate fundamentala a statului, reglementata de prevederile cap. I al titlului III – Autoritatile publice din Constitutie. Prin urmare, Hotararea Senatului nr. 54 din 28 noiembrie 2011 pentru alegerea presedintelui Senatului intra sub incidenta dispozitiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010.

    II. Cu privire la sustinerile autorilor sesizarii, Curtea constata ca acestia, desi invoca o serie de texte constitutionale pretins incalcate prin hotararea plenului Senatului criticata, isi intemeiaza in principal criticile pe rationamentul care a fundamentat pronuntarea de catre Curtea Constitutionala a Deciziei nr. 601 din 14 noiembrie 2005 privind constitutionalitatea dispozitiilor art. 4 alin. (5), art. 12 alin. (1), art. 30 alin. (1) si (2), art. 31, art. 32 alin. (1), art. 38 alin. (1), art. 121 alin. (1) si ale art. 170 alin. (2) din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotararea nr. 28 din 24 octombrie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.022 din 17 noiembrie 2005.

    Prin aceasta decizie, Curtea, examinand o serie de texte din Regulamentul Senatului, a constatat neconstitutionalitatea unor dispozitii care reglementau institutia revocarii presedintelui Senatului intrucat, pe de o parte, instituiau posibilitatea “ca in locul presedintelui Senatului, ales la propunerea unui grup parlamentar si revocat cu titlu de sanctiune juridica, sa fie ales un nou presedinte al Senatului din alt grup parlamentar decat cel care l-a propus, prin incalcarea principiului configuratiei politice” [art. 30 alin. (1) din Regulamentul Senatului] iar, pe de alta parte, instituiau “revocarea presedintelui Senatului prin retragerea sprijinului politic, la cererea altui sau altor grupuri parlamentare decat grupul parlamentar care a propus alegerea lui” [art. 30 alin. (2) din Regulamentul Senatului].

    Rationamentul invocat de autorii sesizarii nu este insa aplicabil, deoarece a fost enuntat de Curtea Constitutionala, urmare a examinarii unei alte institutii juridice – aceea a revocarii presedintelui Senatului cu titlu de sanctiune juridica – institutie care nu este in discutie in prezenta cauza, unde Curtea este chemata sa examineze din punctul de vedere al constitutionalitatii un act adoptat intr-o alta situatie juridica, respectiv de incetare de drept a functiei de presedinte al Senatului ca urmare a retragerii sprijinului politic.

    Astfel, prin Hotararea Senatului nr. 53 din 23 noiembrie 2011 s-a constatat incetarea de drept a statutului de membru al Biroului permanent si presedinte al Senatului a domnului senator Mircea-Dan Geoana. Incetarea de drept a functiilor detinute a intervenit ca urmare a retragerii sprijinului politic, respectiv a hotararii de excludere a domnului Mircea-Dan Geoana din Partidul Social Democrat. In Sedinta Biroului permanent al Senatului din data de 28 noiembrie 2011 s-a hotarat alegerea, in aceeasi zi, a presedintelui Senatului, fiind propusi pentru aceasta functie: domnul Vasile Blaga, de catre Grupul parlamentar al PDL, si domnul Titus Corlatean, de catre Grupurile parlamentare ale USL. Prin Hotararea nr. 54 din 28 noiembrie 2011, Senatul a decis alegerea domnului senator Vasile Blaga, apartinand Grupului parlamentar al PDL, in functia de presedinte al Senatului.

    Or, excluderea dintr-un partid politic constituie o decizie exclusiva a partidului politic in cauza, care nu este supusa controlului niciunei autoritati.

    Art. 16 alin (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 stabileste, sub acest aspect, ca “Dobandirea sau pierderea calitatii de membru al unui partid politic este supusa numai jurisdictiei interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului”. Asa cum a retinut Curtea Constitutionala in mai multe decizii pronuntate cu privire la constitutionalitatea textului de lege citat (de exemplu, Decizia nr 952 din 25 iunie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 571 din 17 august 2009, Decizia nr. 197 din 4 martie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 209 din 2 aprilie 2010), partidele se organizeaza si functioneaza pe baza unor norme proprii, adoptate dupa o procedura proprie, cu o jurisdictie propria recunoscuta de lege, iar instantele judecatoresti nu sunt legitimate sa exercite infaptuirea justitiei in ceea ce priveste actele de incalcare a disciplinei interne din cadrul partidelor politice.

    Astfel fiind, si avand in vedere ca sanctiunea prevazuta de art. 33 alin. (2) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor, respectiv aceea a incetarii statutului de presedinte al unei Camere ca urmare a retragerii sprijinului politic, intervine, de drept, pastrarea, in aceasta situatie, a dreptului exclusiv al aceluiasi partid politic cu privire la functia de presedinte al Camerei deschide calea unor posibile abuzuri, respectiv a unei instabilitati la conducerea acesteia, intrucat partidul in cauza poate, teoretic, oricand, si pentru motive care nu pot fi in niciun fel cenzurate, sa determine schimbarea persoanei care ocupa functia respectiva.

    Se observa in acest sens ca, daca in cazul revocarii, motivele revocarii – existenta unor fapte de incalcare a prevederilor Constitutiei sau ale Regulamentului – au caracter obiectiv si trebuie aratate in cuprinsul propunerii de revocare, in cazul retragerii sprijinului politic ca urmare a excluderii din partidul politic, motivele deciziei partidului privesc doar raporturile cu partidul in cauza si nu exista obligatia de a fi prezentate.

    Asadar, pierderea calitatii de membru a unui partid politic este guvernata de normele juridice cuprinse in statutele partidelor si tin de jurisdictia exclusiva a acestora. Aceasta autonomie normativa si jurisdictionala a partidelor politice constituie o manifestare a tendintei inevitabile de emancipare a acestora in raport cu ordinea juridica etatica. Controlul normativ al partidelor asupra membrilor lor este adesea foarte puternic si se extinde chiar si asupra vietii lor private, asupra opiniilor lor etc. Tendinta de autonomie sub aspectele enuntate poate fi justificata avand in vedere obiectivele de ordin ideologic ale partidelor politice, insa controlul partidelor politice si jurisdictia lor exclusiva nu se poate extinde, implicit, si asupra unei institutii fundamentale a statului de drept, aceea de presedinte al Senatului, ci numai asupra persoanei care ocupa la un moment dat aceasta functie. Aceasta intrucat, asa cum a retinut Curtea Constitutionala chiar in considerentele deciziei invocate de autorii sesizarii, “presedintele Senatului, in exercitarea functiei, este neutru din punct de vedere politic, intrucat nu reprezinta pozitia politica si interesele unui partid politic, ci reprezinta Senatul in integralitatea sa. Potrivit art. 39 alin. (1) din Regulamentul Senatului, presedintele Senatului are, intre alte atributii ce decurg din calitatea sa de membru al Biroului permanent, urmatoarele: convoaca Senatul in sesiuni ordinare si extraordinare; conduce lucrarile Senatului si asigura respectarea programului orar si a ordinii de zi; acorda cuvantul, modereaza discutiile, sintetizeaza problemele supuse dezbaterii, stabileste ordinea votarii, explica semnificatia votului si anunta rezultatul votului; asigura mentinerea ordinii in timpul dezbaterilor si respectarea Constitutiei si a Regulamentului Senatului; reprezinta Senatul in relatiile cu Presedintele Romaniei, camera Deputatilor, Guvernul Romaniei, Curtea Constitutionala, precum si cu alte autoritati si institutii interne ori internationale. Deosebit de aceste atributii, presedintele Senatului indeplineste unele competente de ordin constitutional si legal, dintre care […]: in conformitate cu art. 89 alin. (1) din Constitutie, presedintele Senatului, impreuna cu presedintele Camerei Deputatilor si liderii grupurilor parlamentare, este consultat de Presedintele Romaniei la dizolvarea Parlamentului, potrivit art. 98 alin. (1) din Constitutie, asigura interimatul functiei de Presedinte al Romaniei; potrivit art. 146 lit. a), b), c) si e) din Constitutie sesizeaza Curtea Constitutionala in vederea exercitarii controlului constitutionalitatii legilor inainte de promulgare, al tratatelor sau altor acorduri internationale si al Regulamentului Senatului, precum si pentru solutionarea unor conflicte juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice”.

    Statutul presedintelui Senatului, distinct de statutul celorlalti membri ai Biroului permanent, implica un plus de exigenta in ceea ce priveste actele care privesc acest statut, iar posibilitatea unui partid politic de a dispune in mod exclusiv, si in orice conditii, cu privire la aceasta institutie, pe tot parcursul mandatului unei Camere a Parlamentului, nu este compatibila cu aceasta exigenta, impusa de dispozitiile art. 64 din Constitutie interpretat in corelatie si in concordanta cu principiile statului de drept, prevazute de art. 1 din Legea fundamentala.

    Autonomia partidelor politice trebuie inteleasa si aplicata in limitele principiilor constitutionale mentionate, astfel incat singura solutie compatibila cu acestea este ca, in cazul excluderii din partid a persoanei care ocupa functia de presedinte al Senatului, alegerea noului presedinte al Senatului sa fie decisa de camera respectiva, cu aplicarea in mod corespunzator a regulilor prevazute de dispozitiile art. 23 alin. (3) si ale art. 24 din Regulamentul Senatului, astfel cum, de altfel, s-a procedat in cauza. Potrivit art. 24 alin. (1) din Regulamentul Senatului, “Presedintele Senatului este ales, prin vot secret, cu buletine de vot pe care sunt inscrise, in ordinea descrescatoare a marimii grupului parlamentar, numele si prenumele tuturor candidatilor propusi de liderii grupurilor parlamentare. Fiecare grup parlamentar poate face o singura propunere.”

    Chiar daca s-ar admite aplicarea intocmai, si in aceasta situatie juridica, a regulilor privind revocarea, desprinse de Curte din interpretarea dispozitiilor constitutionale, se constata ca aceste reguli nu se pot aplica in cauza de fata, avand in vedere structura diferita a grupurilor parlamentare din Senat la momentul alegerii actualului presedinte al Senatului, in raport de data alegerii fostului presedinte al Senatului.

    Astfel, prin Decizia nr. 601/2005 Curtea a retinut ca “reglementarea revocarii presedintelui Senatului nu poate contraveni principiului configuratiei politice, care, potrivit art. 64 alin. (5) din Constitutie, sta la baza alcatuirii Biroului permanent. […]” si ca, in cazul revocarii, inlocuirea acestuia “se poate face numai cu o persoana din acelasi grup parlamentar […]. Examinand stenograma sedintei Senatului din 19 decembrie 2008, se constata ca grupul politic care, in virtutea respectarii principiului configuratiei politice, a desemnat candidatul pentru functia de presedinte al Senatului, ales in aceeasi sedinta, a fost Grupul parlamentar al PSD + PC, grup politic al aliantei electorale cu acelasi nume, care a participat la alegeri. Ulterior, senatorii care au intrat in Parlament pe listele unuia dintre partidele componente ale acestei aliante au decis sa isi constituie un grup parlamentar distinct – grupul parlamentar al PSD -, iar ceilalti senatori ai grupului initial s-au afiliat unui grup parlamentar existent, respectiv Grupului parlamentar al PNL.

    Prin urmare, grupul parlamentar care a desemnat candidatul pentru functia de presedinte al Senatului si care, potrivit celor statuate in Decizia nr. 601/2005, ar fi trebuit sa desemneze noul candidat pentru aceasta functie nu mai exista la data de 28 noiembrie 2011, cand in Biroul permanent al Senatului s-a luat in discutie alegerea presedintelui Senatului si s-au retinut candidatii desemnati de grupurile parlamentare ale USL si PDL pentru aceasta functie.

    Regula enuntata de Curte in contextul examinarii institutiei revocarii din functia de presedinte al Senatului este in mod evident aplicabila numai in masura in care nu s-a schimbat configuratia politica initiala. Daca grupul parlamentar initial care a desemnat candidatul pentru functia de presedinte al Senatului nu mai exista, se revine, practic, la situatia existenta la inceputul mandatului Camerelor, cu aplicarea dispozitiilor regulamentare corespunzatoare, respectiv cele ale art. 23 alin. (3) si ale art. 24 din Regulamentul Senatului. Prin aplicarea acestei proceduri au fost desemnati in cauza cei 2 candidati la functia de presedinte al Senatului si a fost ales presedintele Senatului, motiv pentru care sustinerile autorilor sesizarii sunt neintemeiate.

    De altfel, atat incetarea functiei de presedinte al Senatului, cat si alegerea noului presedinte al Senatului constituie consecinta juridica a unor negocieri politice, compuneri si recompuneri de forte politice care au avut loc in Senat in decursul actualului mandat al acestei Camere a Parlamentului. Aceste mutatii de ordin politic nu pot face obiectul controlului exercitat de Curtea Constitutionala, fiind, pe de o parte, o consecinta a institutiei mandatului reprezentativ pe care il au, potrivit Legii fundamentale, parlamentarii, iar, pe de alta parte, o exprimare a autonomiei Camerelor Parlamentului.

    III. Avand in vedere toate aceste motive, Curtea constata ca Hotararea Senatului nr. 54 din 28 noiembrie 2011 pentru alegerea Presedintelui Senatului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr. 843 din 28 noiembrie 2011, nu incalca prevederile constitutionale.

 

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. l) din Constitutie, al art. 1, 3, 10 si 27 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

 

    CURTEA CONSTITUTIONALA

    In numele legii

    DECIDE:

 

    Respinge sesizarea de neconstitutionalitate a Hotararii Senatului nr. 54 din 28 noiembrie 2011 pentru alegerea presedintelui Senatului.

    Definitiva si general obligatorie.

    Decizia se comunica presedintelui Senatului si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

    Dezbaterea a avut loc la data de 20 decembrie 2011 si la aceasta au participat: Augustin Zegrean, presedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Mircea Stefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan si Tudorel Toader, judecatori.

 

                                   *

 

                            OPINIE SEPARATA

 

    Nu am subscris la solutia adoptata, cu majoritate de voturi, de membrii Curtii Constitutionale, prin Decizia nr. 1.631 din 20 decembrie 2011, prin care Curtea a constatat ca Hotararea nr. 54 din 28 noiembrie 2011 pentru alegerea Presedintelui Senatului nu incalca prevederi constitutionale si, ca atare, a respins sesizarea de neconstitutionalitate a acestei hotarari, formulata de cei 38 de senatori.

    Consider ca sesizarea trebuia respinsa, ca inadmisibila, pentru argumentele prezentate la pct. I al Opiniei separate la Decizia nr. 53 din 25 ianuarie 2011*) si pentru cele pe care le voi prezenta.

————

    *) Decizia nr. 53 din 25 ianuarie 2011 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a Hotararii Plenului Senatului nr. 43 din 22 decembrie 2010 privind validarea magistratilor alesi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011.

 

    Socotesc, in continuare, ca nu toate hotararile adoptate de Plenul Camerei Deputatilor, de Plenul Senatului ori de Plenul celor doua Camere reunite ale Parlamentului pot forma obiectul controlului de constitutionalitate.

    1. Controlul Curtii Constitutionale, asa cum se poate deduce din dispozitiile art. 146 lit. a) – d) din Legea fundamentala, priveste controlul constitutionalitatii unor acte normative, in care se includ: legile; initiativele de revizuire a Constitutiei; tratatele sau alte acorduri internationale; regulamentele Parlamentului; ordonantele. La acestea se adauga si hotararile Parlamentului, ca urmare a modificarii art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, atributie conferita Curtii in temeiul art. 146 lit. l) – “indeplineste si alte atributii prevazute de legea organica a Curtii”.

    In opinia noastra, chiar daca textul art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 nu distinge cu privire la categoriile de hotarari adoptate de Plenul Camerelor Parlamentului care pot forma obiectul controlului exercitat de Curtea Constitutionala, este evident ca legiuitorul a avut in vedere numai hotararile cu caracter normativ.

    Din moment ce norma care stabileste competenta Curtii este prevazuta in art. 27 cuprins in sectiunea a 2-a “Procedura jurisdictionala” subsectiunea 4 “Controlul constitutionalitatii regulamentelor Parlamentului”, printr-o interpretare sistematica a textului nu se poate ajunge decat la concluzia ca, in exercitarea noii atributii, Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra hotararilor cu caracter normativ, ca sfera actelor supuse controlului este limitata la controlul hotararilor normative ale Camerelor Parlamentului si, pe cale de consecinta, hotararile individuale sunt excluse controlului.

    In masura in care legiuitorul ar fi dorit sa consacre competenta Curtii de a efectua controlul de constitutionalitate al unor hotarari cu caracter individual, ar fi reglementat-o expres si distinct, iar nu prin completarea unui text al legii care se refera la controlul de constitutionalitate a unei categorii de acte normative – regulamentele Camerelor Parlamentului.

    Asa cum s-a mai aratat, in categoria “hotararilor individuale” se includ hotararile privind numiri si alegeri in functii, precum si cele referitoare la validarea in functii, categorie in care se incadreaza si hotararea din cauza de fata. Aceste hotarari, avand caracter individual, nu pot fi supuse controlului de constitutionalitate.

    Textul art. 27 modificat nu reglementeaza efectele deciziilor Curtii privitoare la constitutionalitatea hotararilor, dispozitiile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 reglementeaza doar efectele deciziei prin care se constata neconstitutionalitatea regulamentelor Parlamentului, fara sa faca nicio referire la celelalte hotarari.

    In situatia in care s-ar admite ca orice hotarare a Parlamentului poate fi supusa controlului de constitutionalitate, Curtea Constitutionala, al carei rol este de a asigura suprematia Constitutiei, s-ar transforma intr-un arbitru al tuturor conflictelor politice, inerente raporturilor dintre putere si opozitie, respectiv dintre partidele politice reprezentate in Parlament.

    2. Se sustine ca Hotararea Senatului nr. 54 din 28 noiembrie 2011 pentru alegerea Presedintelui Senatului intra sub incidenta dispozitiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, avand in vedere considerentele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 53 din 25 ianuarie 2011, potrivit carora “pot fi supuse controlului de constitutionalitate numai hotararile Parlamentului, adoptate dupa conferirea noii competente, hotarari care afecteaza valori, reguli si principii constitutionale sau, dupa caz, organizarea si functionarea autoritatilor si institutiilor de rang constitutional”. Or, Parlamentul este o autoritate fundamentala a statului, reglementata de prevederile cap. I al titlului III – Autoritati publice din Constitutie.

    Asa cum s-a subliniat in doctrina, “odata ce norma care stabileste competente este prevazuta in art. 27 cuprins in sectiunea 2, pct. 4 intitulat <<Controlul constitutionalitatii regulamentelor Parlamentului>>, este imposibil de interpretat altfel decat ca privind controlul normelor. Or, introducerea in sfera controlului a organizarii si functionarii autoritatilor si institutiilor de rang constitutional contrazice aceasta regula elementara a interpretarii sistemice. Daca am interpreta astfel art. 27 modificat, atunci am putea da Curtii Constitutionale competenta de a verifica constitutionalitatea tuturor proceselor de constituire a tuturor organelor statului prevazute de Constitutie”.

    3. Intrucat hotararea contestata priveste o problema care tine de procedura referitoare la alegerea Presedintelui Senatului, respectiv de aplicare a dispozitiilor art. 23 alin. (3) si ale art. 24 din Regulamentul Senatului, apreciez ca nu era de competenta instantei constitutionale sa controleze modalitatea in care sunt puse in aplicare acele prevederi regulamentare.

    In jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a statuat ca, “in lipsa unei competente exprese si distincte, nu isi poate extinde controlul si asupra actelor de aplicare a regulamentelor, intrucat ar incalca insusi principiul autonomiei regulamentare a celor doua Camere, instituit prin art. 64 alin. (1) teza intai din Legea fundamentala. In virtutea acestui principiu fundamental, aplicarea regulamentului este o atributie a Camerelor, asa incat contestatiile privind actele concrete de aplicare a prevederilor regulamentului sunt de competenta exclusiva a Camerei …”. Mai mult, Curtea a aratat ca nu este de competenta instantei constitutionale sa controleze modalitatea in care sunt puse in aplicare regulamentele celor doua Camere ale Parlamentului. Camera este unica autoritate publica ce detine competenta sa interpreteze, ea insasi, continutul normativ al regulamentului propriu si sa decida asupra modului de aplicare a acestuia, respectandu-se de fiecare data, desigur, normele constitutionale aplicabile.

    4. Este de semnalat ca modificarea ambigua a art. 27 din cuprinsul Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, in sensul in care Curtea Constitutionala poate verifica si constitutionalitatea hotararilor Parlamentului, impune o interventie din partea legislativului pentru a clarifica: care sunt categoriile de hotarari ce pot fi supuse controlului de constitutionalitate; care este procedura ce urmeaza a fi aplicata, specifica noii reglementari; efectele deciziilor Curtii Constitutionale prin care se constata neconstitutionalitatea hotararilor Plenului Camerei Deputatilor, a hotararilor Planului Senatului si a hotararilor Plenului celor doua Camere reunite ale Parlamentului.

    5. Intrucat hotararea contestata priveste alegerea Presedintelui Senatului, care face parte din categoria hotararilor cu caracter individual ce nu pot forma obiectul controlului de constitutionalitate, sesizarea trebuia respinsa ca inadmisibila.

 

                                Judecator,

                              Acsinte Gaspar

 

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close