„Impozitare directa – Libera circulatie a capitalurilor – Articolul 64 TFUE – Persoane juridice cu sediul intr un stat tert – Detinere in posesie a unor imobile situate intr un stat membru – Taxa pe valoarea de piata a acestor imobile – Refuz de acordare a scutirii – Apreciere in raport cu tarile si teritoriile de peste mari – Combaterea fraudei fiscale – Raspundere solidara” HOTARAREA CURTII (Camera a treia) 5 mai 2011

In cauza C‑384/09,

avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare formulata in temeiul articolului 234 CE de tribunal de grande instance din Paris (Franta), prin decizia din 9 septembrie 2009, primita de Curte la 29 septembrie 2009, in procedura

Prunus SARL,

Polonium SA

impotriva

Directeur des services fiscaux,

CURTEA (Camera a treia),

compusa din domnul K. Lenaerts, presedinte de camera, domnul D. Šváby, doamna R. Silva de Lapuerta, domnii E. Juhász si G. Arestis (raportor), judecatori,

avocat general: domnul P. Cruz Villalón,

grefier: doamna R. Șeres, administrator,

avand in vedere procedura scrisa si in urma sedintei din 23 septembrie 2010,

luand in considerare observatiile prezentate:

–        pentru Prunus SARL si Polonium SA, de P. Guillet si de E. Clément, avocati;

–        pentru guvernul francez, de domnii G. de Bergues, A. Adam si J.-S. Pilczer, in calitate de agenti;

–        pentru guvernul belgian, de domnul J.-C. Halleux si de doamna M. Jacobs, in calitate de agenti;

–        pentru guvernul danez, de doamna B. Weis Fogh, in calitate de agent;

–        pentru guvernul eston, de domnul L. Uibo, in calitate de agent;

–        pentru guvernul spaniol, de domnul M. Muños Pérez, in calitate de agent;

–        pentru guvernul italian, de doamna G. Palmieri, in calitate de agent, asistata de domnul P. Gentili, avvocato dello Stato;

–        pentru guvernul olandez, de doamnele C. Wissels si B. Koopman, in calitate de agenti;

–        pentru guvernul suedez, de doamnele A. Falk si C. Meyer‑Seitz, in calitate de agenti;

–        pentru guvernul Regatului Unit, de doamna H. Walker, in calitate de agent, asistata de doamna S. Ford, barrister;

–        pentru Comisia Europeana, de domnii R. Lyal si J.-P. Keppenne, in calitate de agenti,

dupa ascultarea concluziilor avocatului general in sedinta din 9 decembrie 2010,

pronunta prezenta

Hotarare

1        Cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare priveste interpretarea articolului 63 TFUE si urmatoarelor. Problemele ridicate de prezenta cauza constau, in esenta, in a se determina, pe de o parte, daca taxa franceza privind valoarea de piata a imobilelor situate in Franta aflate in posesia unei societati stabilite intr‑un stat membru se aplica si atunci cand societatea este stabilita intr‑o tara sau intr‑un teritoriu de peste mari (denumite in continuare „TTPM”), in speta Insulele Virgine britanice, si, pe de alta parte, daca raspunderea solidara pentru plata acestei taxe care incumba fiecarei persoane juridice interpuse intre debitorul taxei mentionate si imobilele situate in Franta constituie restrictii privind libera circulatie a capitalurilor.

2        Aceasta cerere a fost formulata in cadrul unui litigiu intre, pe de o parte, Prunus SARL (denumita in continuare „Prunus”) si Polonium SA (denumita in continuare „Polonium”), pe de o parte, si directeur général des impôts si directeur des services fiscaux d’Aix‑en‑Provence (denumiti in continuare, impreuna, „administratia fiscala franceza”), pe de alta parte, avand ca obiect plata la care Prunus era tinut in solidar, deoarece doua societati care detin participatii la capitalul social al societatii Prunus sunt supuse platii taxei pe valoarea de piata a imobilelor situate in Franta aflate in posesia persoanelor juridice (denumita in continuare „taxa de 3 %”).

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

3        La 25 iulie 1991, Consiliul a adoptat Decizia 91/482/CEE privind asocierea tarilor si a teritoriilor de peste mari la Comunitatea Economica Europeana (JO L 263, p. 1, denumita in continuare „A sasea decizie TTPM”), care era aplicabila pana la 1 decembrie 2001.

4        In ceea ce priveste circulatia capitalurilor, articolul 180 alineatul (1) din A sasea decizie TTPM prevede:

„In ceea ce priveste circulatia capitalurilor legata de investitiile si de platile curente, autoritatile competente ale TTPM si statele membre ale Comunitatii se abtin sa adopte, in domeniul operatiunilor de schimb valutar, orice masuri care sunt incompatibile cu obligatiile derivate din prezenta decizie in domeniul schimburilor de bunuri si de servicii, al stabilirii si al cooperarii industriale. Cu toate acestea, obligatiile mentionate nu impiedica, pentru motive legate de dificultati economice importante sau de probleme grave privind balanta de plati, aplicarea masurilor de protectie necesare.”

5        La 27 noiembrie 2001, Consiliul a adoptat Decizia 2001/822/CE privind asocierea tarilor si a teritoriilor de peste mari la Comunitatea Europeana (denumita in continuare „decizia de asociere peste mari”) (JO L 314, p. 1, Editie speciala, 11/vol. 25, p. 74, denumita in continuare „A saptea decizie TTPM”), intrata in vigoare la 2 decembrie 2001.

6        In ceea ce priveste circulatia capitalurilor, articolul 47 alineatul (1) litera (b) din A saptea decizie TTPM prevede ca, fara a se aduce atingere alineatului (2) al acestui articol, „in ceea ce priveste tranzactiile care tin de contul operatiunilor de capital al balantei de plati, statele membre si autoritatile TTPM nu impun vreo restrictie liberei circulatii a capitalurilor in ceea ce priveste investitiile directe in societati constituite in conformitate cu dreptul statului membru, tarii sau teritoriului gazda si investitiile realizate in conformitate cu dispozitiile prezentei decizii si lichidarii sau repatrierii investitiilor respective si a tuturor profiturilor care rezulta din acestea”. Alineatul (2) al acestui articol prevede ca Uniunea Europeana, statele membre si TTPM pot adopta, printre altele, mutatis mutandis masurile mentionate la articolul 64 TFUE, in conformitate cu conditiile prevazute de acesta.

Dreptul national

7        Articolul 990 D si urmatoarele din Codul general al impozitelor (code général des impôts, denumit in continuare „CGI”) fac parte dintre masurile adoptate de legiuitorul francez in vederea combaterii unei anumite forme de evaziune fiscala.

8        Articolul 990 D din CGI, astfel cum este aplicabil situatiei de fapt din actiunea principala, prevede:

„Persoanele juridice care, direct sau prin persoana interpusa, poseda unul sau mai multe imobile situate in Franta sau sunt titulare ale unor drepturi reale privind aceste bunuri datoreaza o taxa anuala egala cu 3 % din valoarea de piata a acestor imobile sau drepturi.

Se considera ca poseda bunuri sau drepturi asupra imobilelor in Franta prin persoana interpusa orice persoana juridica ce detine participatii, indiferent de forma si de cota parte, la capitalul unei persoane juridice care este proprietara acestor bunuri ori drepturi sau care detine participatii la capitalul unei a treia persoane juridice, ea insasi proprietara a unor bunuri ori drepturi sau interpusa in lantul participatiilor. Aceasta dispozitie se aplica indiferent de numarul persoanelor juridice interpuse.”

9        Articolul 990 E din CGI, astfel cum este aplicabil situatiei de fapt din actiunea principala, prevede:

„Taxa prevazuta la articolul 990 D nu se aplica:

1.      Persoanelor juridice ale caror active imobiliare, in sensul articolului 990 D, situate in Franta, reprezinta mai putin de 50 % din activele franceze. Pentru aplicarea acestei dispozitii, nu se includ in activele imobiliare activele pe care persoanele juridice mentionate la articolul 990 D sau persoanele interpuse le utilizeaza pentru propria activitate profesionala, alta decat cea imobiliara;

2.      Persoanelor juridice care, avand sediul intr‑o tara sau intr‑un teritoriu care a incheiat o conventie de asistenta administrativa cu Franta in scopul de a combate frauda si evaziunea fiscale, declara in fiecare an, cel tarziu la 15 mai, in locul stabilit prin ordinul prevazut la articolul 990 F, situarea, componenta si valoarea imobilelor aflate in posesie la 1 ianuarie, identitatea si adresa asociatilor acestora la aceeasi data, precum si numarul actiunilor sau al partilor sociale detinute de fiecare dintre acestia;

3.      Persoanelor juridice care au sediul de conducere efectiva in Franta si altor persoane juridice care, in temeiul unui tratat, nu trebuie sa fie supuse unei impozitari mai impovaratoare atunci cand acestea comunica in fiecare an sau isi iau si respecta angajamentul de a comunica administratiei fiscale, la cererea acesteia, situarea si componenta imobilelor aflate in posesie la 1 ianuarie, identitatea si adresa actionarilor acestora, ale asociatilor sau ale altor membri, numarul de actiuni, parti sociale sau alte drepturi detinute de fiecare dintre acestia si justificarea resedintei lor fiscale. Angajamentul este luat la data dobandirii de catre persoana juridica a bunului sau a dreptului asupra imobilului sau a participatiei avute in vedere la articolul 990 D sau, pentru bunurile, drepturile ori participatiile aflate deja in posesie la 1 ianuarie 1993, cel mai tarziu la 15 mai 1993;

[…]”

10      Articolul 990 F din CGI, astfel cum este aplicabil situatiei de fapt din actiunea principala, prevede:

„Taxa se datoreaza pentru imobilele sau drepturile asupra imobilelor aflate in posesie la data de 1 ianuarie a anului fiscal, cu exceptia bunurilor inscrise in stocurile persoanelor juridice care exercita profesia de comerciant de bunuri sau de promotor constructor. Atunci cand exista un lant de participatii, taxa se datoreaza de persoana juridica sau de persoanele juridice care, in acest lant, sunt cele mai apropiate de imobilele sau de drepturile asupra imobilelor si care nu sunt scutite potrivit punctului 2° sau 3° al articolului 990 E. Orice persoana juridica interpusa intre debitorul sau debitorii taxei si imobilele sau drepturile asupra imobilelor este raspunzatoare in solidar de plata acestei taxe.

Persoana juridica ce, din cauza ca nu a respectat angajamentul prevazut la punctul 3° al articolului 990 E, a intrat in sfera de aplicare a taxei prevazute la articolul 990 D, poate fi scutita de plata acesteia incepand cu anul in care comunica administratiei fiscale informatiile mentionate la punctul 3° si ia un nou angajament de a le comunica acesteia ulterior, la cerere.

Persoanele obligate la plata taxei mentionate trebuie sa declare cel mai tarziu la data de 15 mai a fiecarui an situarea, componenta si valoarea imobilelor si a drepturilor asupra imobilelor in cauza. Aceasta declaratie, insotita de plata taxei, se depune la locul stabilit prin ordin al ministrului bugetului.

Taxa se recupereaza potrivit regulilor aplicabile drepturilor de inregistrare, fiind incidente sanctiunile si garantiile aferente acestora. Sunt de asemenea aplicabile taxei dispozitiile articolului 223 quinquies A.

In cazul cesiunii unui imobil, reprezentantul mentionat la alineatul I al articolului 244 bis A este raspunzator de plata taxei ramase de platit la acea data.”

Actiunea principala si intrebarile preliminare

11      Prunus, societate cu sediul in Franta, este detinuta in proportie de 100 % de Polonium, societate holding de drept luxemburghez cu sediul in Luxemburg. Aceasta din urma este, la randul sau, detinuta in proportie de 50 % de Lovett Overseas SA si de Grebell Investments SA (denumite in continuare „Lovett si Grebell”), societati inregistrate in Insulele Virgine britanice.

12      In cursul anilor 1998-2002, Prunus a detinut direct sau indirect mai multe imobile situate pe teritoriul francez.

13      Prunus si Polonium si‑au respectat obligatiile declarative si au fost scutite de plata taxei de 3 %, potrivit articolului 990 E din CGI.

14      In schimb, Lovett si Grebbel, ultimele verigi ale lantului de participatii, au fost supuse acestei taxe aplicate pe valoarea de piata a imobilelor detinute direct sau indirect in Franta de Prunus, in limita de 50 % fiecare, nefiind reunite in privinta acestor doua societati conditiile pentru scutire prevazute la articolul 900 E al treilea paragraf din CGI.

15      La 19 septembrie 2005 si la 24 ianuarie 2006, administratia fiscala franceza a somat societatea Prunus sa plateasca sumele pe care le datorau Lovett si Grebell in temeiul rectificarilor notificate la 7 mai 2003, in calitatea acesteia de debitor solidar pentru taxa de 3 % datorata de aceste societati. Intrucat contestatiile formulate de Prunus, datate 30 septembrie 2005 si 8 februarie 2006, au fost respinse printr‑o decizie din 12 decembrie 2006, Prunus a declarat apel la tribunal de grande instance (Tribunalul de Mare Instanta) din Paris impotriva acestei decizii de respingere pentru a obtine scutirea de taxa respectiva pentru anii 2001 si 2002 in calitatea sa de debitor solidar.

16      Tribunal de grande instance din Paris a declarat admisibila interventia voluntara a societatii Polonium in sustinerea societatii Prunus, avand in vedere ca Polonium detinea totalitatea partilor acesteia din urma.

17      In acest context, tribunal de grande instance din Paris a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare:

„1)      Articolul 56 CE si urmatoarele se opun unor norme precum cele prevazute la articolul 990 D si urmatoarele din Codul general al impozitelor care acorda persoanelor juridice cu sediul de conducere efectiva in Franta sau, incepand cu 1 ianuarie 2008, intr‑un stat membru al Uniunii Europene posibilitatea de a beneficia de scutirea de plata taxei in litigiu si care subordoneaza aceasta posibilitate, in ceea ce priveste persoanele juridice care au sediul de conducere efectiva pe teritoriul unei tari terte, existentei unei conventii de asistenta administrativa incheiate intre Franta si acest stat in scopul combaterii fraudei si evaziunii fiscale sau imprejurarii ca, prin aplicarea unui tratat care cuprinde o clauza de nediscriminare pe motive de nationalitate, aceste persoane juridice nu trebuie supuse unei impozitari mai mari decat aceea la care sunt supuse persoanele juridice cu sediul de conducere efectiva in Franta?

2)      Articolul 56 CE si urmatoarele se opun unor norme precum cele prevazute la articolul 990 F din Codul general al impozitelor, prin care se permite serviciilor fiscale sa impuna raspunderea solidara pentru plata taxei prevazute la articolul 990 D si urmatoarele din Codul general al impozitelor oricarei persoane juridice interpuse intre debitorul sau debitorii taxei si imobile sau drepturile asupra imobilelor?”

Cu privire la intrebarile preliminare

Cu privire la prima intrebare

18      Prin intermediul primei intrebari, instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca daca principiul liberei circulatii a capitalurilor trebuie interpretat in sensul ca se opune unei reglementari nationale precum cea in discutie in actiunea principala care scuteste de plata taxei pe valoarea de piata a imobilelor situate pe teritoriul unui stat membru al Uniunii societatile care au sediul social pe teritoriul acestui stat si prin care subordoneaza aceasta scutire, in ceea ce priveste o societate al carei sediu social se afla pe teritoriul unui TTPM, existentei unei conventii de asistenta administrativa incheiate intre statul membru respectiv si acest teritoriu in scopul combaterii fraudei si evaziunii fiscale sau imprejurarii ca, prin aplicarea unui tratat care cuprinde o clauza de nediscriminare in functie de locul de stabilire, aceste persoane juridice nu trebuie supuse unei impozitari mai mari decat aceea la care sunt supuse societatile stabilite pe teritoriul unui stat membru.

19      Intrucat Insulele Virgine britanice, unde sunt inregistrate Lovett si Grebel, figureaza in lista TTPM din anexa II la Tratatul FUE, este necesar sa se examineze daca articolul 63 TFUE se aplica circulatiei capitalurilor intre statele membre si TTPM.

20      In aceasta privinta, trebuie sa se constate ca articolul 63 TFUE interzice „orice restrictii privind circulatia capitalurilor intre statele membre, precum si intre statele membre si tarile terte”. Avand in vedere domeniul de aplicare teritorial nelimitat al acestei dispozitii, trebuie sa se considere ca aceasta se aplica in mod necesar circulatiei capitalurilor catre TTPM si provenind din acestea.

21      In aceste conditii, trebuie sa se examineze daca o reglementare nationala precum cea in dicutie in actiunea principala este de natura sa impiedice libera circulatie a capitalurilor.

22      Trebuie amintit ca reglementarea nationala in discutie in actiunea principala a facut deja obiectul unei examinari de catre Curte in raport cu articolul 63 TFUE, in Hotararea din 11 octombrie 2007, ELISA (C‑451/05, Rep., p. I‑8251), si cu articolul 40 din Acordul privind Spatiul Economic European din 2 mai 1992 (JO 1994, L 1, p. 3, Editie speciala, 11/vol. 53, p. 4), in Hotararea din 28 octombrie 2010, Établissements Rimbaud (C‑72/09, nepublicata inca in Repertoriu). Or, din Hotararea ELISA, citata anterior (punctul 60), reiese ca o investitie imobilara transfrontaliera precum cea in discutie in actiunea principala constituie o circulatie a capitalului in sensul articolului 63 TFUE.

23      S‑a constatat deja in Hotararile citate anterior ELISA si Établissements Rimbaud ca o reglementare precum cea in discutie in actiunea principala constituie o restrictie privind libera circulatie a capitalurilor, in masura in care persoanele juridice care nu au sediul de conducere in Franta sunt, spre deosebire de alte persoane obligate la plata impozitului, supuse, in temeiul articolului 990 E punctele 2 si 3 din CGI, unei conditii suplimentare pentru a putea beneficia de un avantaj, si anume, cea legata de existenta unei conventii sau a unui tratat incheiat intre Republica Franceza si statul vizat. In lipsa unei astfel de conventii, o persoana juridica ce nu are sediul de conducere in Franta se vede lipsita de posibilitatea de a solicita in mod util scutirea de taxa de 3 % in temeiul articolului 990 D si al articolului 990 E punctele 2 si 3 din CGI. Aceasta conditie suplimentara este de natura a determina de facto, pentru aceasta categorie de persoane juridice, un regim permanent in care nu exista scutiri de plata taxei mentionate, avand drept rezultat ca investitia imobiliara in Franta este mai putin atragatoare pentru aceste societati nerezidente.

24      In cauza principala, este cert ca nu a fost semnata intre Republica Franceza si Insulele Virgine britanice nicio conventie de asistenta administrativa pentru a combate frauda si evaziunea fiscale sau niciun tratat in temeiul caruia persoanele juridice care nu au sediul social in Franta nu trebuie sa fie supuse unei impozitari mai impovaratoare decat persoanele juridice care dispun de un sediu social in acest stat membru.

25      Rezulta de aici ca persoanele juridice care dispun de un sediu social in Insulele Virgine britanice sunt lipsite de posibilitatea de a beneficia de scutirea de taxa de 3 %. Drept consecinta a acestui regim, investitia imobiliara in Franta este mai putin atragatoare pentru aceste societati nerezidente. Prin urmare, legislatia care face obiectul actiunii principale constituie, in ceea ce priveste societatile mentionate, o restrictie privind libera circulatie a capitalurilor care, in principiu, este interzisa de articolul 63 TFUE.

26      Cu toate acestea, trebuie de asemenea sa se verifice daca, precum sustin guvernul francez si Comisia Europeana, o restrictie precum cea in discutie in actiunea principala poate fi considerata o restrictie existenta la 31 decembrie 1993, in temeiul articolului 64 alineatul (1) TFUE.

27      Potrivit articolului 64 alineatul (1) TFUE, interzicerea restrictiilor privind libera circulatie a capitalurilor, in sensul articolului 63 TFUE, nu aduce atingere aplicarii, in raport cu statele terte, a unor restrictii aflate in vigoare la 31 decembrie 1993 in temeiul dreptului intern sau al dreptului Uniunii, restrictii privind circulatia capitalurilor avand ca destinatie astfel de state sau provenind din astfel de state, in cazul in care acestea implica investitii directe, inclusiv investitiile imobiliare.

28      In aceasta privinta, este necesar mai intai sa se determine daca, in vederea aplicarii dispozitiilor tratatului referitoare la libera circulatie a capitalurilor, TTPM trebuie asimilate unor state membre sau unor state terte.

29      Trebuie amintit ca s‑a statuat deja de catre Curte ca TTPM fac obiectul unui regim special de asociere definit in partea a patra a tratatului, astfel incat dispozitiile generale ale tratatului, al carui domeniu de aplicare teritorial este in principiu limitat la statele membre, nu le sunt aplicabile daca acest lucru nu este mentionat expres (a se vedea Hotararea din 12 februarie 1992, Leplat, C‑260/90, Rec., p. I‑643, punctul 10, Hotararea din 28 ianuarie 1999, van der Kooy, C‑181/97, Rec., p. I‑483, punctul 37, Hotararea din 22 noiembrie 2001, Tarile de Jos/Consiliul, C‑110/97, Rec., p. I‑8763, punctul 49, precum si Hotararea din 12 septembrie 2006, Eman si Sevinger, C‑300/04, Rec., p. I‑8055, punctul 46). Prin urmare, TTPM nu beneficiaza de dispozitiile dreptului Uniunii in mod analog cu statele membre decat daca o astfel de asimilare a TTPM cu statele membre este prevazuta expres de dreptul Uniunii.

30      Or, trebuie sa se constate ca Tratatele UE si FUE nu contin nicio referire expresa la circulatia capitalurilor intre statele membre si TTPM.

31      Rezulta de aici ca TTPM beneficiaza de liberalizarea circulatiei capitalurilor prevazuta la articolul 63 TFUE in calitate de state terte.

32      O astfel de interpretare este sustinuta de dispozitiile din A saptea decizie a TTPM, care a fost adoptata intr‑un moment in care fusese realizata liberalizarea circulatiei capitalurilor in ceea ce priveste statele terte. Astfel, articolul 47 din decizia mentionata prevede, la alineatul (2), ca articolul 64 TFUE este aplicabil mutatis mutandis in privinta TTPM.

33      Trebuie sa se examineze in continuare daca o restrictie precum cea rezultata din legislatia in discutie in actiunea principala, care are legatura cu investitiile imobiliare, poate fi considerata o restrictie existenta la 31 decembrie 1993.

34      In aceasta privinta, Curtea a statuat deja ca notiunea de restrictie aflata in vigoare la 31 decembrie 1993 presupune ca, de la acea data, cadrul juridic in care se integreaza restrictia in cauza a facut parte din ordinea juridica a statului membru respectiv in mod neintrerupt. Intr‑adevar, daca ar fi altfel, un stat membru ar putea, in orice moment, sa reintroduca restrictii privind circulatia capitalurilor avand ca destinatie sau provenind din state terte care existau in ordinea juridica nationala la 31 decembrie 1993, dar care nu au fost mentinute (Hotararea din 18 decembrie 2007, A, C‑101/05, Rep., p. I‑11531, punctul 48).

35      Din dosarul prezentat Curtii reiese ca reglementarea in discutie in actiunea principala a fost adoptata prin Legea nr. 92-1376 din 30 decembrie 1992 privind legea finantelor pentru 1993 (JORF nr. 304 din 31 decembrie 1992), care a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1993. Restrictia privind libera circulatie a capitalurilor provenind din TTPM rezultata din aceasta legislatie exista, asadar, inainte de data de 31 decembrie 1993 prevazuta la articolul 64 alineatul (1) TFUE.

36      Pe de alta parte, nu se contesta faptul ca intre versiunea dispozitiilor din reglementarea in vigoare la 31 decembrie 1993 si cea aplicabila in anii fiscali 2001 si 2002 in discutie in actiunea principala nu exista decat niste diferente de redactare, care nu afecteaza in niciun mod logica cadrului juridic care a facut parte din ordinea juridica a statului membru respectiv in mod neintrerupt de la 31 decembrie 1993.

37      Rezulta de aici ca restrictiile rezultate dintr‑o reglementare nationala precum cea in discutie in actiunea principala sunt admise in ceea ce priveste TTPM in temeiul articolului 64 alineatul (1) TFUE.

38      In aceste conditii, trebuie sa se raspunda la prima intrebare adresata ca articolul 64 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat in sensul ca articolul 63 TFUE nu aduce atingere aplicarii unei legislatii nationale existente la 31 decembrie 1993 si care scuteste de plata taxei pe valoarea de piata a imobilelor situate pe teritoriul unui stat membru al Uniunii societatile care au sediul social pe teritoriul acestui stat si care subordoneaza aceasta scutire, in ceea ce priveste o societate al carei sediu social se afla pe teritoriul unui TTPM, existentei unei conventii de asistenta administrativa incheiate intre statul membru respectiv si acest teritoriu in scopul combaterii fraudei si evaziunii fiscale sau imprejurarii ca, prin aplicarea unui tratat care cuprinde o clauza de nediscriminare in functie de nationalitate, aceste persoane juridice nu trebuie supuse unei impozitari mai mari decat aceea la care sunt supuse societatile stabilite pe teritoriul aceluiasi stat membru.

Cu privire la a doua intrebare

39      Avand in vedere consideratiile de mai sus, nu este necesar sa se raspunda la a doua intrebare.

Cu privire la cheltuielile de judecata

40      Intrucat, in privinta partilor din actiunea principala, procedura are caracterul unui incident survenit la instanta de trimitere, este de competenta acesteia sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observatii Curtii, altele decat cele ale partilor mentionate, nu pot face obiectul unei rambursari.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declara:

Articolul 64 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat in sensul ca articolul 63 TFUE nu aduce atingere aplicarii unei legislatii nationale existente la 31 decembrie 1993 si care scuteste de plata taxei pe valoarea de piata a imobilelor situate pe teritoriul unui stat membru al Uniunii societatile care au sediul social pe teritoriul acestui stat si care subordoneaza aceasta scutire, in ceea ce priveste o societate al carei sediu social se afla pe teritoriul unei tari sau al unui teritoriu de peste mari, existentei unei conventii de asistenta administrativa incheiate intre statul membru respectiv si acest teritoriu in scopul combaterii fraudei si evaziunii fiscale sau imprejurarii ca, prin aplicarea unui tratat care cuprinde o clauza de nediscriminare in functie de nationalitate, aceste persoane juridice nu trebuie supuse unei impozitari mai mari decat aceea la care sunt supuse societatile stabilite pe teritoriul aceluiasi stat membru.

 

 

 

 

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close