Exceptie de neconstitutionalitate admisa

In M. Of. nr. 99 din 8 februarie 2012 a fost publicata decizia Curtii Constitutionale nr. 1615/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor pct. 10 din lista referitoare la sporuri si alte drepturi ale personalului didactic din invatamant cuprinsa in anexa nr. II/1 privind reglementari specifice personalului contractual din unitatile de invatamant la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, ale art. 7 din cap. I lit. B “Reglementari specifice personalului didactic din invatamant” din anexa nr. II “Familia ocupationala de functii bugetare <<Invatamant>>” la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice si ale art. 6 din anexa nr. 5 “Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acorda personalului didactic si personalului didactic auxiliar din invatamant” la Legea nr. 63/2011 privind incadrarea si salarizarea in anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din invatamant.

Din cuprins:

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.

 

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor pct. 10 din Nota la anexa nr. II/1 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, exceptie ridicata de Sindicatul Invatamantului Preuniversitar Mures in Dosarul nr. 3.293/102/2010 al Tribunalului Mures – Sectia civila si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 192D/2011.

    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.

    Magistratul-asistent-sef refera asupra faptului ca dezbaterile initiale au avut loc la data de 27 septembrie 2011 si au fost consemnate in incheierea de sedinta de la acea data cand Curtea, avand in vedere cererea de intrerupere a deliberarilor pentru o mai buna studiere a problemelor ce formeaza obiectul cauzei, in temeiul dispozitiilor art. 57 si art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a dispus amanarea pronuntarii pentru data de 11 octombrie 2011. La aceasta data, avand in vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecata potrivit art. 58 alin. (1) teza intai din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus, in temeiul art. 57 din Legea nr. 47/1992, amanarea pronuntarii pentru data de 18 octombrie 2011 cand, pentru acelasi motiv, a dispus amanarea pronuntarii pentru data de 20 octombrie 2011. La aceasta data, avand in vedere cererea de intrerupere a deliberarilor motivata de necesitatea obtinerii unor informatii de la Guvern cu privire la impactul bugetar al textului legal criticat, in temeiul dispozitiilor art. 57 si art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus amanarea pronuntarii pentru data de 8 noiembrie 2011 cand, avand in vedere imposibilitatea constituirii majoritatii prevazute de art. 51 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, precum si necesitatea lamuririi suplimentare a unor aspecte ce privesc competenta instantei constitutionale si faptul ca solutia legislativa criticata a fost preluata in textul Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice si al Legii nr. 63/2011 privind incadrarea si salarizarea in anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din invatamant, Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, a dispus repunerea pe rol a cauzei pentru data de 6 decembrie 2011. La acest din urma termen de judecata, Curtea, avand in vedere imposibilitatea constituirii majoritatii prevazute de art. 51 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a dispus, in temeiul dispozitiilor art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, repunerea din nou pe rol a cauzei pentru data de 20 decembrie 2011.

    Cauza fiind in stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate. In acest sens, precizeaza ca, in lumina Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, Curtea urmeaza a se pronunta asupra textului legal criticat chiar daca legea in cauza nu mai este formal in vigoare din moment ce aceasta continua sa produca efecte juridice in dosarul in care a fost ridicata exceptia de neconstitutionalitate.

    Pe fond, arata ca personalul din invatamantul gimnazial este discriminat fata de cel din invatamantul primar, intrucat, desi exista posibilitatea predarii simultane in cadrul invatamantului gimnazial, personalului care efectueaza aceasta activitate nu i se poate acorda un spor de predare simultana, spor pe care personalul didactic din invatamantul primar il primeste. Se sustine ca diferentierea de tratament juridic este nejustificata si nerezonabila, fiind contrara art. 16 din Constitutie.

    In consecinta, se apreciaza ca textul legal criticat este neconstitutional in masura in care se exclude de la acordarea acestui spor personalul didactic din invatamantul gimnazial.

    Totodata, arata ca, in temeiul Deciziei nr. III/1995, Curtea este competenta sa se pronunte si asupra textelor care au preluat solutia legislativa criticata, respectiv cele ale Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice si ale Legii nr. 63/2011 privind incadrarea si salarizarea in anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din invatamant, pe care, de asemenea, le considera neconstitutionale.

 

    CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

    Prin Incheierea din 3 decembrie 2010, pronuntata in Dosarul nr. 3.293/102/2010, Tribunalul Mures – Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor pct. 10 din nota la anexa nr. II/1 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, exceptie ridicata de Sindicatul Invatamantului Preuniversitar Mures intr-o cauza avand ca obiect solutionarea cererii de obligare a autoritatilor publice competente la acordarea sporului de predare simultana unui profesor din invatamantul gimnazial.

    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca textul legal criticat instituie o discriminare a personalului didactic din mediul gimnazial care asigura predarea simultana la doua – patru clase de elevi fata de acelasi personal din mediul primar. Se apreciaza ca ambele categorii de cadre didactice se afla in situatii juridice similare prin statutul lor, iar o atare reglementare instituie un dezavantaj in sarcina uneia dintre ele, fapt ce are ca rezultat ruperea echilibrului juridic dintre acestea.

    Tribunalul Mures – Sectia civila apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata, neexistand nicio justificare obiectiva si rezonabila care sa reclame o deosebire de tratament intre cadrele didactice din invatamantul primar si cel gimnazial care predau simultan la mai multe clase de elevi, intrucat aceasta activitate implica o incordare psihica si efort suplimentar indiferent de faptul ca predarea are loc in cadrul ciclului primar sau gimnazial.

    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    Guvernul considera ca sporurile nu sunt drepturi fundamentale, astfel incat nu poate fi retinuta incalcarea art. 41 din Constitutie. Totodata, se arata ca textul legal criticat se aplica tuturor persoanelor aflate in ipoteza normei criticate.

    Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este inadmisibila, textul de lege criticat nemaifiind in vigoare.

    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

    CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, informatiile suplimentare solicitate Guvernului, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, il constituie dispozitiile pct. 10 din nota la anexa nr. II/1 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice. In realitate, Curtea retine ca autorul exceptiei critica prevederile pct. 10 din lista referitoare la sporuri si alte drepturi ale personalului didactic din invatamant cuprinsa in anexa nr. II/1 privind reglementari specifice personalului contractual din unitatile de invatamant la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, prevederi asupra carora urmeaza sa se pronunte prin prezenta decizie. Acestea au urmatorul cuprins: “10. Personalul didactic care asigura predarea simultana la 2 – 4 clase de elevi in invatamantul primar primeste un spor la salariul de baza pentru activitati care solicita o incordare psihica foarte ridicata, potrivit art. 8 lit. b) din Hotararea Guvernului nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitatile bugetare.

    Marimea concreta a sporului se stabileste dupa cum urmeaza:

    – pentru 2 clase de elevi – 5%;

    – pentru 3 clase de elevi – 7%;

    – pentru 4 clase de elevi – 10%”.

    Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 16 privind egalitatea in drepturi, art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului si ale art. 41 alin. (2) privind protectia sociala a muncii.

    Examinand exceptia de neconstitutionalitate formulata, Curtea constata urmatoarele:

    I. Obiectul de reglementare al listei referitoare la sporuri si alte drepturi ale personalului didactic din invatamant cuprinse in anexa nr. II/1 la Legea-cadru nr. 330/2009 nu vizeaza in mod exclusiv personalul din invatamantul primar, punctele acestei note referindu-se, in general, la invatamantul preuniversitar si universitar. Rezulta ca eventuala neconstitutionalitate a unei referiri la personalul din invatamantul primar din cuprinsul pct. 10 al listei nu atrage automat eliminarea sporului respectiv, ci inlatura limitarea acordarii acestui spor numai personalului din invatamantul primar, ceea ce nu echivaleaza cu arogarea de catre Curtea Constitutionala a unui rol de legiuitor pozitiv, din contra, Curtea are posibilitatea de a elimina din textul legal criticat o limitare eventual neconstitutionala in privinta acordarii sporului de predare simultana.

    Curtea nu va pune in discutie legitimitatea acordarii acestui spor personalului din invatamantul primar, ci legitimitatea constitutionala a limitarii acordarii acestui spor numai acestei categorii de cadre didactice. Ad similis, a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 24 din 23 februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999, prin care Curtea a constatat neconstitutionalitatea unei sintagme din textul legal criticat, ceea ce a echivalat cu obligatia procurorului ca, in cazul urmaririi penale fara punerea in miscare a actiunii penale, sa prezinte invinuitului in toate cazurile materialul de urmarire penala, sau Decizia nr. 1.086 din 20 noiembrie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 866 din 18 decembrie 2007, decizie prin care constatarea neconstitutionalitatii unor sintagme din textele legale criticate, care limitau dreptul aparatorului invinuitului sau inculpatului sa asiste la efectuarea numai a anumitor acte de urmarire penala, a avut drept efect extinderea dreptului aparatorului invinuitului sau inculpatului de a asista la efectuarea oricaror acte de urmarire penala.

    II. Conform cererii de chemare in judecata formulate de catre Sindicatul Invatamantului Preuniversitar Mures la data de 17 septembrie 2010, se solicita obligarea angajatorului la “calcularea si plata diferentelor de drepturi salariale rezultate ca urmare a neacordarii sporului de predare simultana la 2 – 4 clase de elevi pentru perioada septembrie 2007 – iunie 2010 […] actualizate potrivit ratei inflatiei pana la data efectiva a platii”.

    Cererea de chemare in judecata este formulata, in temeiul art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003 – in vigoare la momentul declansarii litigiului – in numele unui cadru didactic, Laszlo Ildiko, membru de sindicat, care preda matematica si fizica in cadrul invatamantului gimnazial in regim de predare simultana.

    In privinta sporului de predare simultana, raportul de munca al cadrului didactic in cauza este guvernat pe parcursul anului 2010, an pentru care, de altfel, autorul exceptiei solicita plata acestui drept salarial, de Legea nr. 330/2009. Ulterior, Legea nr. 330/2009 a fost abrogata, incepand cu 1 ianuarie 2011, prin art. 39 lit. w) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010.

    Rezulta ca, in speta de fata, dispozitiile Legii nr. 330/2009, desi nu mai sunt formal in vigoare, produc in continuare efecte juridice, ele guvernand pe parcursul anului 2010 raportul de munca al cadrului didactic in privinta salarizarii si, implicit, deci al acordarii/neacordarii sporului de predare simultana.

    Curtea a statuat ca, o data sesizata, are sarcina de a controla normele deduse analizei sale, “fara a conditiona acest control de eliminarea, indiferent sub ce forma, din fondul activ al legislatiei a actului criticat pentru neconstitutionalitate”, ceea ce a si dus la concluzia ca “sunt supuse controlului de constitutionalitate si legile sau ordonantele ori dispozitiile din legi sau din ordonante ale caror efecte juridice continua sa se produca si dupa iesirea lor din vigoare” (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011).

    Efectele juridice pe care norma le produce trebuie analizate atat pentru perioada activitatii normei juridice, cat si pentru perioada ulterioara acesteia daca efectele juridice produse nu s-au stins inca. O atare constatare este sustinuta de faptul ca o norma juridica ce a avut o aplicare limitata in timp nu se poate aplica decat in privinta raporturilor juridice nascute si stinse in perioada sa de activitate sau a celor ce s-au nascut in aceasta perioada, dar care nu s-au stins inca din diverse motive; numai in acest din urma caz ideea de continuitate in privinta producerii efectelor juridice mentionate vizeaza efectele produse in perioada de activitate a normei ce se reflecta in continuare asupra situatiei personale a autorului exceptiei, dovada a faptului ca raportul juridic respectiv nu s-a stins.

    In cauza de fata, Curtea constata ca raportul juridic nascut intre angajat si angajator nu s-a stins in privinta salarizarii odata cu plata lunara a salariului in cursul anului 2010, tocmai datorita faptului ca angajatul contesta, potrivit legii, modul de stabilire al salariului, ceea ce califica situatia in care acesta se afla ca fiind o facta pendentia.

    Prin urmare, Curtea retine ca norma legala nu si-a epuizat efectele juridice in privinta cadrului didactic in numele caruia a fost ridicata exceptia, ea continuand sa produca, pe cale de consecinta, efecte juridice asupra situatiei sale personale.

    Avand in vedere cele de mai sus, Curtea constata ca, in lumina Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor pct. 10 din lista referitoare la sporuri si alte drepturi ale personalului didactic din invatamant cuprinsa in anexa nr. II/1 privind reglementari specifice personalului contractual din unitatile de invatamant la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice este admisibila.

    III. Prin prisma celor mai inainte expuse, Curtea retine, pe de o parte, ca este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate formulata, fara a interfera cu sfera de competenta a legiuitorului ordinar sau delegat, iar, pe de alta parte, ca exceptia respecta conditiile de admisibilitate stabilite de art. 29 alin. (1) – (3) din Legea nr. 47/1992. In consecinta, Curtea urmeaza sa analizeze pe fond exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    IV. In jurisprudenta sa, Curtea, in ceea ce priveste principiul egalitatii consacrat prin art. 16 din Constitutie, a stabilit ca acesta “presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotriva, presupune solutii diferite pentru situatii diferite. In consecinta, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie sa se justifice rational, in respectul principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice” (Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).

    Art. 16 din Constitutie “vizeaza egalitatea in drepturi intre cetateni in ceea ce priveste recunoasterea in favoarea acestora a unor drepturi si libertati fundamentale, nu si identitatea de tratament juridic asupra aplicarii unor masuri, indiferent de natura lor. In felul acesta se justifica nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit fata de anumite categorii de persoane, dar si necesitatea lui” (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002).

    V. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci cand nu este justificata in mod obiectiv si rezonabil, aceasta insemnand ca nu urmareste un scop legitim sau nu pastreaza un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si obiectivul avut in vedere (in acest sens, a se vedea hotararile din 23 iulie 1968, 13 iunie 1979, 28 noiembrie 1984, 28 mai 1985, 16 septembrie 1996, 18 februarie 1999 si 6 iulie 2004, pronuntate in cauzele “Aspecte privind regimul lingvistic in scolile belgiene” impotriva Belgiei, paragraful 10, Marckx impotriva Belgiei, paragraful 33, Rasmussen impotriva Danemarcei, paragrafele 35, 38, 40, Abdulaziz, Cabales si Balkandali impotriva Regatului Unit, paragraful 72, Gaygusuz impotriva Austriei, paragraful 42, Larkos impotriva Cipru, paragraful 29, respectiv Bocancea si altii impotriva Moldovei, paragraful 24).

    Totodata, in conformitate cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, statele beneficiaza de o anumita marja de apreciere in a decide daca si in ce masura diferentele intre diversele situatii similare justifica un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variaza in functie de anumite circumstante, de domeniu si de context (in acest sens, a se vedea hotararile pronuntate in cauzele “Aspecte privind regimul lingvistic in scolile belgiene” impotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz impotriva Austriei, paragraful 42, Bocancea si altii impotriva Moldovei, paragraful 24).

    VI. Curtea Constitutionala a constatat ca “sporurile, premiile si alte stimulente, acordate demnitarilor si altor salariati prin acte normative reprezinta drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate si garantate de Constitutie. Diferentierea indemnizatiilor si a salariilor de baza pentru demnitari si alti salariati din sectorul bugetar este optiunea libera a legiuitorului, tinand seama de importanta si complexitatea diferitelor functii. Legiuitorul este in drept, totodata, sa instituie anumite sporuri la indemnizatiile si salariile de baza, premii periodice si alte stimulente, pe care le poate diferentia in functie de categoriile de personal carora li se acorda, le poate modifica in diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula” (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, Decizia nr. 693 din 17 octombrie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 915 din 10 noiembrie 2006, Decizia nr. 728 din 24 octombrie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 990 din 12 decembrie 2006, Decizia nr. 207 din 17 februarie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 149 din 10 martie 2009, Decizia nr. 337 din 17 martie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 298 din 7 mai 2009, Decizia nr. 487 din 2 aprilie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 371 din 2 iunie 2009, Decizia nr. 876 din 16 iunie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 571 din 17 august 2009, Decizia nr. 243 din 16 martie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, Decizia nr. 1.250 din 7 octombrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, Decizia nr. 1.280 din 12 octombrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 786 din 24 noiembrie 2010, si Decizia nr. 1.601 din 9 decembrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011).

    “Instituirea si diminuarea acestora [a sporurilor – s.n.], acordarea intr-o anumita perioada de timp, modificarea lor ori incetarea acordarii, stabilirea categoriilor de personal salarizat care beneficiaza de acestea, ca si a altor conditii si criterii de acordare tin de competenta si de optiunea exclusiva a legiuitorului, cu singura conditie de ordin constitutional ca masurile dispuse sa vizeze deopotriva toate categoriile de personal care se afla intr-o situatie identica” (a se vedea in acest sens Decizia nr. 728 din 24 octombrie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 990 din 12 decembrie 2006, si Decizia nr. 337 din 17 martie 2009, precitata).

    VII. Conform art. 1 si 4 din Ordinul ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului nr. 3.281/2006 privind functionarea invatamantului preuniversitar cu predare simultana, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 191 din 28 februarie 2006, invatamantul simultan se poate organiza atat in invatamantul preuniversitar primar, cat si in cel gimnazial. Acest ordin este in continuare in vigoare, deci si dupa intrarea in vigoare a Legii educatiei nationale nr. 1/2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011.

    VIII. Curtea, avand in vedere cele de mai sus, observa ca textul de lege criticat creeaza o diferenta de tratament juridic intre cadrele didactice din ciclul primar si cele din ciclul gimnazial, in sensul ca beneficiul sporului de predare simultana este acordat numai primei categorii de personal. Or, ambele categorii de cadre didactice predau in regim simultan, astfel incat consumul nervos, suprasolicitarea neuropsihica si efortul psihic depus sunt aceleasi. In aceste conditii, Curtea retine ca, desi ambele categorii de personal presteaza activitate didactica in conditii de predare simultana, tratamentul juridic in privinta recompensarii acestui efort psihic este diferit, uneia acordandu-i-se sporul de predare simultana, alteia nu. Diferentierea operata, si anume in functie de ciclul de invatamant, respectiv primar sau gimnazial, in conditiile in care toate aceste cadre didactice fac parte din categoria cadrelor didactice din invatamantul preuniversitar, nu este un criteriu obiectiv care sa justifice tratamentul juridic diferentiat aplicat. Este evident ca invatamantul primar si gimnazial sunt parte componenta a invatamantului preuniversitar, astfel incat nu se poate sustine ca sporul de predare simultana se cuvine numai unui anumit nivel din acest sistem (celui primar), atat timp cat aceasta modalitate de predare se desfasoara si in cadrul urmatorului nivel (in cel gimnazial).

    Rezulta ca legiuitorul a optat pentru un criteriu gresit in acordarea acestui spor, ceea ce a creat o situatie de discriminare la nivelul cadrelor didactice din invatamantul preuniversitar care asigura activitatea de predare simultana.

    In aceste conditii, sintagma “in invatamantul primar” cuprinsa in textul de lege criticat este neconstitutionala, fiind contrara art. 16 din Constitutie, intrucat limiteaza acordarea sporului de predare simultana numai la o anumita categorie de cadre didactice din invatamantul preuniversitar, fara a exista vreo justificare obiectiva si rationala in acest sens.

    IX. Curtea observa ca atat art. 7 din cap. I lit. B “Reglementari specifice personalului didactic din invatamant” din anexa nr. II “Familia ocupationala de functii bugetare <<Invatamant>>” la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, cat si art. 6 din anexa nr. 5 “Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acorda personalului didactic si personalului didactic auxiliar din invatamant” la Legea nr. 63/2011 privind incadrarea si salarizarea in anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din invatamant, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011, au mentinut solutia legislativa criticata in sensul ca suplimentele banesti rezultate din predarea simultana se acorda numai cadrelor didactice din invatamantul primar, fie prin cresterea corespunzatoare a clasei de salarizare fata de cea anterior detinuta, fie prin acordarea unui spor aplicat la salariul de baza. Curtea observa ca Legea-cadru nr. 284/2010 a fost in vigoare, in privinta stabilirii drepturilor de natura salariala pentru personalul didactic si didactic auxiliar din invatamant, intre 1 ianuarie 2011 si 12 mai 2011, iar, incepand cu 13 mai 2011, a intrat in vigoare Legea nr. 63/2011.

    Avand in vedere aceasta situatie, Curtea constata ca are competenta sa isi extinda controlul de constitutionalitate cu privire la cele doua legi care preiau in terminis solutia legislativa declarata ca fiind neconstitutionala.

    Curtea Constitutionala retine ca este unica autoritate de jurisdictie constitutionala din Romania, ceea ce duce la concluzia retinuta si in Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, ca instanta constitutionala este singura competenta sa constate neconstitutionalitatea actelor normative de reglementare primara. Totodata, Curtea este garantul suprematiei Constitutiei [a se vedea in acest sens art. 142 alin. (1) din Constitutie sau Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011], ceea ce obliga instanta constitutionala la o atitudine activa, in sensul aplicarii si respectarii acestui principiu in limitele competentei sale. Mai mult, si ceea ce este de fapt decisiv in analiza problemei ridicate, este efectul mediat pe care il produce asupra controlului de constitutionalitate Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, care, in mod direct, obliga Curtea sa se pronunte asupra textului legal aplicabil cauzei, chiar daca acesta nu mai este in vigoare, iar, in mod indirect, sa elimine solutia legislativa constatata ca fiind neconstitutionala din celelalte acte normative care s-au succedat actului normativ initial care a cuprins acest viciu de neconstitutionalitate.

    Aceasta decizie a readus controlul de constitutionalitate pe cale de exceptie la rigorile controlului de tip concret, stabilind, in mod expres, ca “legea noua – norma de drept material, care abroga expres legea anterioara, chiar daca ar contine dispozitii asemanatoare cu cele abrogate, nu poate guverna raportul juridic existent intre parti, nefiind aplicabila cauzei deduse judecatii; controlul de constitutionalitate asupra acestor noi dispozitii nu ar prezenta niciun fel de relevanta asupra solutionarii litigiului, efectuarea unui asemenea control echivaland cu ridicarea din oficiu de catre Curtea Constitutionala a exceptiei de neconstitutionalitate cu privire la alte texte decat cele criticate de autorul exceptiei, ceea ce este inadmisibil, fiind contrar dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie si ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992”.

    Prin urmare, Curtea a stabilit ca este obligata sa se pronunte asupra constitutionalitatii textului aplicabil cauze, potrivit principiului tempus regit actum, si nu numai asupra textului nou care ar prelua solutia legislativa criticata. Insa decizia citata nu neaga competenta Curtii de a-si extinde controlul cu privire la textul care a preluat solutia legislativa criticata in conditiile in care a analizat si a constatat neconstitutionalitatea textului legal abrogat cu care a fost sesizata. Din contra, Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 obliga Curtea, in calitate de garant al suprematiei Constitutiei, la o atitudine activa, in sensul eliminarii dispozitiei constatate ca fiind neconstitutionala si din actele normative succesive care au intervenit ulterior, indiferent daca acestea sunt sau nu in vigoare la momentul solutionarii exceptiei.

    De asemenea, Curtea retine ca actele de reglementare primara ulterioare nu pot pastra continutul normativ al unei norme legale neconstitutionale ce nu mai este in vigoare si sa se constituie astfel intr-o prelungire a existentei acesteia.

    Mai mult, in privinta Legii nr. 63/2011, Curtea observa ca aceasta este parte a dreptului pozitiv in raport cu care subzista o obligatie a instantei constitutionale de a elimina dispozitiile legale neconstitutionale. O atare atitudine a Curtii Constitutionale trebuie sa fie justificata de imperativul ca in dreptul pozitiv sa nu existe sau sa nu ramana in vigoare acte juridice vadit neconstitutionale, Curtea neputand ramane in pasivitate pana cand Parlamentul in mod ipotetic ar actiona (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 1.640 din 10 decembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 48 din 21 ianuarie 2010).

    Totodata, Curtea retine ca aceasta extindere nu poate fi facuta avandu-se in vedere Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. III/1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, intrucat aceasta se refera la judecarea constitutionalitatii unei dispozitii legale modificate sau completate dupa ridicarea exceptiei de neconstitutionalitate, si nu la judecarea constitutionalitatii unei dispozitii cuprinse intr-o lege noua care a preluat solutia criticata din legea anterioara (a se vedea in acelasi sens Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011).

    In consecinta, Curtea constata ca este competenta sa isi extinda controlul de constitutionalitate asupra dispozitiilor similare, care cuprind solutia legislativa constatata ca fiind neconstitutionala, din Legea-cadru nr. 284/2010 si Legea nr. 63/2011. Totodata, Curtea subliniaza ca, prin aceasta extindere a obiectului exceptiei de neconstitutionalitate, nu exercita un control de constitutionalitate din oficiu prin ridicarea unei exceptii de neconstitutionalitate distincte asupra noilor dispozitii legale si totodata situatia de fata nu este similara celei reglementate de art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit caruia, “in caz de admitere a exceptiei, Curtea se va pronunta si asupra constitutionalitatii altor prevederi din actul atacat, de care, in mod necesar si evident, nu pot fi disociate prevederile mentionate in sesizare”.

    Prin urmare, pentru motivele expuse la pct. VIII al prezentei decizii, Curtea constata ca sintagma “in invatamantul primar” cuprinsa in art. 7 din cap. I lit. B “Reglementari specifice personalului didactic din invatamant” din anexa nr. II “Familia ocupationala de functii bugetare <<Invatamant>>” la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice si in art. 6 din anexa nr. 5 “Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acorda personalului didactic si personalului didactic auxiliar din invatamant” la Legea nr. 63/2011 privind incadrarea si salarizarea in anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din invatamant este neconstitutionala.

    X. In privinta efectelor prezentei decizii, Curtea retine ca, potrivit art. 147 alin. (4) teza a doua din Constitutie, “de la data publicarii, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor”, ceea ce inseamna ca, in temeiul prezentei decizii, nu pot fi supuse controlului judecatoresc acele raporturi juridice care s-au nascut sub imperiul celor doua legi care nu mai erau in vigoare (Legea-cadru nr. 330/2009 si Legea-cadru nr. 284/2010) si s-au stins inainte de data publicarii prezentei decizii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

    In acest sens, Curtea, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, in ceea ce priveste deciziile prin care se constata neconstitutionalitatea unor dispozitii care nu mai sunt in vigoare, a stabilit ca “acestea nu produc efecte retroactive, ci exclusiv pentru viitor. Dispozitiile neconstitutionale nu se vor mai aplica in cauza in care a fost invocata exceptia de neconstitutionalitate si nici in cauzele pendinte in fata instantelor judecatoresti in care respectivele dispozitii sunt aplicabile. Asa fiind, efectele deciziei de admitere se limiteaza exclusiv asupra aplicarii in timp a dispozitiei sanctionate, careia i se refuza ultraactivitatea intemeiata pe principiul <<tempus regit actum>>, iar nu si asupra existentei normei in dreptul pozitiv, care, in urma abrogarii sau ajungerii la termen survenite anterior momentului in care se realizeaza controlul de constitutionalitate, a trecut in stare pasiva. Cu alte cuvinte, decizia Curtii prin care se admite exceptia de neconstitutionalitate este general obligatorie si are putere numai pentru viitor in toate situatiile juridice in care norma care nu mai este in vigoare continua sa-si produca efectele juridice neconstitutionale, in virtutea principiului <<tempus regit actum>>”.

    Desigur, in privinta Legii nr. 63/2011, in vigoare la momentul pronuntarii prezentei decizii, se aplica prevederile art. 147 alin. (1) si (4) din Constitutie, cu toate consecintele pe care acestea le implica atat sub aspectul obligatiilor ce se nasc in sarcina Parlamentului (a se vedea Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010), cat si al autoritatilor publice chemate sa aplice dispozitiile art. 6 din anexa nr. 5 “Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acorda personalului didactic si personalului didactic auxiliar din invatamant” la Legea nr. 63/2011.

    Totodata, Curtea retine ca salarizarea personalului didactic si didactic auxiliar din invatamant pentru anul 2012 se va face in conformitate cu dispozitiile art. II referitoare la art. 1 alin. (3) – (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, astfel cum a fost aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 283/2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, potrivit carora, “in anul 2012, cuantumul brut al salariilor de incadrare, al sporurilor, indemnizatiilor, compensatiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic si didactic auxiliar din invatamant, in conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011, se mentine la acelasi nivel cu cel ce se acorda pentru luna decembrie 2011, in masura in care personalul isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii”. Prin urmare, autoritatile publice implicate, inclusiv instantele judecatoresti, sunt chemate sa realizeze o interpretare si aplicare conforma a acestei legi cu efectele pe care le produce prezenta decizie in privinta acordarii sporului de predare simultana in conditiile Legii nr. 63/2011, ceea ce inseamna ca, de la data publicarii acestei decizii, cadrele didactice indreptatite vor beneficia de plata pe viitor a sporului de predare simultana.

    In fine, Curtea retine ca puterea de lucru judecat ce insoteste actele jurisdictionale, deci si deciziile Curtii Constitutionale, se ataseaza nu numai dispozitivului, ci si considerentelor pe care se sprijina acesta. Astfel, atat considerentele, cat si dispozitivul deciziilor Curtii Constitutionale sunt general obligatorii, potrivit dispozitiilor art. 147 alin. (4) din Constitutie, si se impun cu aceeasi forta tuturor subiectelor de drept.

 

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

 

    CURTEA CONSTITUTIONALA

    In numele legii

    DECIDE:

 

    Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Sindicatul Invatamantului Preuniversitar Mures in Dosarul nr. 3.293/102/2010 al Tribunalului Mures – Sectia civila si constata ca sintagma “in invatamantul primar” cuprinsa in dispozitiile pct. 10 din lista referitoare la sporuri si alte drepturi ale personalului didactic din invatamant cuprinsa in anexa nr. II/1 privind reglementari specifice personalului contractual din unitatile de invatamant la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, ale art. 7 din cap. I lit. B “Reglementari specifice personalului didactic din invatamant” din anexa nr. II “Familia ocupationala de functii bugetare <<Invatamant>>” la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice si ale art. 6 din anexa nr. 5 “Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acorda personalului didactic si personalului didactic auxiliar din invatamant” la Legea nr. 63/2011 privind incadrarea si salarizarea in anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din invatamant este neconstitutionala.

    Definitiva si general obligatorie.

    Prezenta decizie se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.

    Pronuntata in sedinta publica din data de 20 decembrie 2011.