„Actul privind conditiile de aderare la Uniunea Europeana – Articolul 58 – Directiva 2002/21/CE – Orientari ale Comisiei – Lipsa publicarii in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene in limba unui stat membru – Opozabilitate”

HOTARAREA CURTII (Camera a doua)

12 mai 2011

In cauza C‑410/09,

avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare formulata in temeiul articolului 234 CE de Sąd Najwyższy (Polonia), prin decizia din 28 octombrie 2009, primita de Curte in aceeasi zi, in procedura

Polska Telefonia Cyfrowa sp. z o.o.

impotriva

Prezes Urzędu Komunikacji Elektronicznej,

cu participarea:

Prezes Urzędu Ochrony Konkurencji i Konsumentów,

CURTEA (Camera a doua),

compusa din domnul J. N. Cunha Rodrigues, presedinte de camera, domnii A. Arabadjiev, A. Rosas si A. Ó Caoimh si doamna P. Lindh (raportor), judecatori,

avocat general: domnul P. Cruz Villalón,

grefier: domnul B. Fülöp, administrator,

avand in vedere procedura scrisa si in urma sedintei din 30 noiembrie 2010,

luand in considerare observatiile prezentate:

–        pentru Polska Telefonia Cyfrowa sp. z o.o., de domnii M. Korcz si S. Dudzik, radcy prawni;

–        pentru Prezes Urzędu Komunikacji Elektronicznej, de domnul M. Kołtoński si de doamna D. Pawłowska, radcy prawni;

–        pentru guvernul polonez, de domnul M. Szpunar, in calitate de agent;

–        pentru guvernul ceh, de domnul M. Smolek, in calitate de agent;

–        pentru Irlanda, de domnul D. O’Hagan, in calitate de agent;

–        pentru Comisia Europeana, de domnul G. Braun si de doamna K. Mojzesowicz, in calitate de agenti,

avand in vedere decizia de judecare a cauzei fara concluzii, luata dupa ascultarea avocatului general,

pronunta prezenta

Hotarare

1        Cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare priveste interpretarea articolului 58 din Actul privind conditiile de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia si a Republicii Slovace si adaptarile tratatelor pe care se intemeiaza Uniunea Europeana (JO 2003, L 236, p. 33, denumit in continuare „Actul de aderare din 2003”).

2        Aceasta cerere a fost formulata in cadrul unui litigiu intre Polska Telefonia Cyfrowa sp. z o.o. (denumita in continuare „PTC”), pe de o parte, si Prezes Urzędu Komunikacji Elektronicznej (presedintele Oficiului pentru Comunicatii Electronice, denumit in continuare „Prezes”), pe de alta parte, in legatura cu anumite obligatii de reglementare care i‑au fost impuse de acesta din urma.

Cadrul juridic

Actul de aderare din 2003

3        Potrivit articolului 2 din Actul de aderare din 2003:

„Incepand cu data aderarii, dispozitiile tratatelor originare si actele adoptate inainte de aderare de institutii si de Banca Centrala Europeana sunt obligatorii pentru noile state membre si se aplica in statele membre respective in conditiile prevazute in aceste tratate si in prezentul act.”

4        Articolul 58 din Actul de aderare din 2003:

„Textele actelor institutiilor si ale Bancii Centrale Europene adoptate inainte de aderare si care au fost redactate de Consiliu, de Comisie sau de Banca Centrala Europeana in limbile ceha, estona, letona, lituaniana, maghiara, malteza, polona, slovaca si slovena sunt, de la data aderarii, autentice in aceleasi conditii ca si textele redactate in cele unsprezece limbi actuale. Acestea se publica in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene in cazul in care textele in limbile actuale au facut obiectul unei astfel de publicari.”

Regulamentul nr. 1

5        Potrivit articolului 1 din Regulamentul nr. 1 al Consiliului din 15 aprilie 1958 de stabilire a regimului lingvistic al Comunitatii Economice Europene (JO 1958, 17, p. 385, Editie speciala, 01/vol. 1, p. 3), astfel cum a fost modificat prin Actul de aderare din 2003, limbile oficiale ale Uniunii sunt:

„spaniola, ceha, daneza, germana, estona, greaca, engleza, franceza, italiana, letona, lituaniana, maghiara, malteza, olandeza, polona, portugheza, slovaca, slovena, finlandeza si suedeza”.

6        Articolul 4 din acest regulament prevede:

„Regulamentele si alte texte cu aplicabilitate generala se redacteaza in cele douazeci de limbi oficiale.”

7        Articolul 5 din regulamentul mentionat prevede:

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene apare in cele douazeci de limbi oficiale.”

8        Potrivit articolului 8 din acelasi regulament:

„In ceea ce priveste statele membre in care exista mai multe limbi oficiale, folosirea limbii se va stabili, la cererea statului in cauza, in functie de normele generale ce decurg din legislatia statului respectiv.”

Directiva 2002/21/CE

9        Articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru retelele si serviciile de comunicatii electronice (Directiva‑cadru) (JO L 108, p. 33, Editie speciala, 13/vol. 35, p. 195) are urmatorul cuprins:

„Prezenta directiva stabileste un cadru armonizat pentru reglementarea serviciilor de comunicatii electronice, a retelelor de comunicatii electronice, a infrastructurilor si a serviciilor asociate. Directiva prevede sarcini pentru autoritatile nationale de reglementare si stabileste o serie de proceduri care sa asigure o aplicare armonizata a cadrului de reglementare pe teritoriul [Uniunii].”

10      Articolul 15 din Directiva 2002/21, care priveste procedura de definire a pietei, prevede la alineatele (1)-(3):

„(1)      Dupa o consultare publica si o consultare cu autoritatile nationale de reglementare, Comisia adopta o recomandare privind pietele relevante de produse si servicii (denumita in continuare «recomandarea»). Recomandarea identifica, in conformitate cu anexa I la prezenta directiva, pietele de produse si servicii din sectorul comunicatiilor electronice ale caror caracteristici pot justifica impunerea unor obligatii de reglementare prevazute de directivele speciale, fara a aduce atingere pietelor care pot fi definite, in cazul unor afaceri specifice, in dreptul concurentei. Comisia defineste pietele in conformitate cu principiile dreptului concurentei.

Comisia revizuieste periodic recomandarea.

(2)      Comisia publica pana la data intrarii in vigoare a prezentei directive orientari privind analiza pietei si evaluarea puterii semnificative pe piata (denumite in continuare «orientarile») care sunt conforme cu principiile dreptului concurentei.

(3)      Autoritatile nationale de reglementare, tinand seama in cea mai mare masura de recomandare si de orientari, definesc piete relevante corespunzatoare circumstantelor nationale, in special pietele geografice relevante de pe teritoriul lor, in conformitate cu dreptul concurentei. Autoritatile nationale de reglementare urmeaza procedurile prevazute la articolele 6 si 7 inainte de a defini pietele care difera de cele prevazute in recomandare.”

11      Articolul 16 din Directiva 2002/21, intitulat „Procedura de analiza a pietei”, prevede la alineatele (1)-(5):

„(1)      In cel mai scurt termen de la adoptarea recomandarii sau a oricarei actualizari a acesteia, autoritatile nationale de reglementare efectueaza o analiza a pietelor relevante, tinand seama in cea mai mare masura de orientari. Statele membre se asigura ca analiza este efectuata, dupa caz, in colaborare cu autoritatile nationale in domeniul concurentei.

(2)      Atunci cand, in conformitate cu articolul 16, 17, 18 sau 19 din Directiva 2002/22/CE (Directiva privind serviciul universal) sau in conformitate cu articolul 7 sau 8 din Directiva 2002/19/CE (Directiva privind accesul), autoritatea nationala de reglementare [denumita in continuare «ANR»] trebuie sa se pronunte asupra impunerii, mentinerii, modificarii sau eliminarii unor obligatii pentru intreprinderi, aceasta stabileste pe baza analizei pietei prevazute la alineatul (1) din prezentul articol daca piata in cauza este efectiv concurentiala.

(3)      Atunci cand o [ANR] stabileste ca o piata este efectiv concurentiala, aceasta nu impune sau nu mentine niciuna dintre obligatiile de reglementare specifice prevazute la alineatul (2) din prezentul articol. Atunci cand exista deja obligatii de reglementare specifice sectorului, [aceasta] retrage obligatiile impuse intreprinderilor de pe piata in cauza. Se acorda o perioada de instiintare adecvata partilor carora o astfel de retragere a obligatiilor le aduce atingere.

(4)      Atunci cand o [ANR] stabileste ca o piata nu este efectiv concurentiala, aceasta identifica intreprinderile cu putere semnificativa pe piata respectiva in conformitate cu articolul 14 si impune acestora obligatii de reglementare specifice in conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol sau mentine ori modifica obligatiile deja existente.

(5)      In cazul pietelor transnationale prevazute de decizia mentionata la articolul 15 alineatul (4), [ANR] competente efectueaza impreuna analiza pietei, tinand seama in cea mai mare masura de orientari, si se pronunta in comun asupra oricarei impuneri, mentineri, modificari sau retrageri de obligatii de reglementare in conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.”

12      In temeiul articolului 15 alineatul (2) din Directiva 2002/21, Comisia a adoptat Orientarile privind analiza pietei si evaluarea puterii semnificative pe piata in conformitate cu cadrul comunitar de reglementare pentru retelele si serviciile de comunicatii electronice (JO 2002, C 165, p. 6, denumite in continuare „Orientarile din 2002”).

Actiunea principala si intrebarea preliminara

13      PTC este unul dintre principalii operatori de telecomunicatii din Polonia.

14      La 17 iulie 2006, Prezes a considerat ca PTC dispunea de o putere semnificativa pe piata serviciilor de terminare a apelurilor vocale si a decis sa impuna acestei intreprinderi anumite obligatii de reglementare.

15      Actiunea formulata de PTC impotriva acestei decizii adoptate de Prezes a fost respinsa de instantele de prim grad si de apel. In cadrul recursului introdus la instanta de trimitere, PTC sustine ca Orientarile din 2002, pe care se intemeiaza decizia respectiva, nu ii sunt opozabile, in masura in care acestea nu au fost publicate in limba polona in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

16      Sąd Najwyższy exprima indoieli cu privire la posibilele consecinte determinate de aceasta lipsa a publicarii

17      Aceasta instanta aminteste ca, anterior, Curtea a statuat ca articolul 58 din Actul de aderare din 2003 se opune posibilitatii ca obligatiile cuprinse intr‑o reglementare comunitara care nu a fost publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene in limba unui nou stat membru, desi este o limba oficiala a Uniunii Europene, sa fie impuse particularilor in acest stat, chiar daca aceste persoane ar fi putut lua cunostinta de reglementarea respectiva prin alte mijloace(Hotararea din 11 decembrie 2007, Skoma‑Lux, C‑161/06, Rep., p. I‑10841, punctele 57-59, si Hotararea din 4 iunie 2009, Balbiino, C‑560/07, Rep., p. I‑4447, punctul 30).

18      Aceasta jurisprudenta determina instanta de trimitere sa considere ca intreprinderile poloneze de telecomunicatii se afla intr‑o situatie mai putin favorabila decat cea in care se afla intreprinderile stabilite in alte state membre decat Republica Polona, care sunt in masura sa ia cunostinta despre orientari in limba oficiala a acestor state.

19      Instanta de trimitere ridica problema daca formularea „obligatii cuprinse intr‑o reglementare comunitara”, utilizata la punctul 51 din Hotararea Skoma‑Lux, citata anterior, are in vedere numai regulamentele si deciziile care, prin ele insele, creeaza obligatii in sarcina particularilor sau daca aceasta cuprinde si alte acte ale institutiilor Uniunii care produc efecte asupra drepturilor sau obligatiilor particularilor, care sunt reglementate de dispozitiile din dreptul intern de transpunere a directivelor comunitare. Cu privire la acest aspect, instanta de trimitere arata ca, in Hotararea din 10 martie 2009, Heinrich (C‑345/06, Rep., p. I‑1659), Curtea pare sa fi interpretat in mod extensiv notiunea „reglementare comunitara”, notiune susceptibila sa cuprinda toate actele institutiilor Uniunii. De asemenea, instanta de trimitere subliniaza ca, din Hotararea din 21 iunie 2007, ROM‑projecten (C‑158/06, Rep., p. I‑5103), pare a rezulta nu numai ca actele juridice ale Uniunii care impun obligatii particularilor trebuie sa faca obiectul unei publicari, ci ca, pentru ca o asemenea publicare ca fie solicitata, este suficient ca un act sa impuna o obligatie unui stat membru de a efectua o actiune concreta in privinta particularilor.

20      Instanta de trimitere arata ca Orientarile din 2002 determina asteptari juridice legitime din partea persoanelor a caror situatie se incadreaza in domeniul lor de aplicare. In plus, adoptarea acestor Orientari de catre Comisie ar decurge direct dintr‑o obligatie prevazuta la articolul 15 alineatul (2) din Directiva 2002/21. Articolul 15 alineatul (3) si articolul 16 alineatul (1) din directiva prevad ca ANR trebuie sa „tina seama in cea mai mare masura” de orientari, atat pentru definirea pietelor relevante, cat si pentru analiza acestora.

21      In aceste conditii, Sąd Najwyższy a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarea intrebare preliminara:

„Articolul 58 din [Actul de aderare din 2003] permite [ANR] ca, in cadrul analizei pietelor relevante, sa invoce fata de particularii stabiliti intr‑un stat membru [Orientarile din 2002], de care trebuie sa tina seama in cea mai mare masura, potrivit articolului 16 alineatul (1) din [Directiva 2002/21], daca aceste orientari nu au fost publicate in limba acestui stat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, iar limba respectiva este limba oficiala a Uniunii Europene?”

Cu privire la intrebarea preliminara

22      Prin intermediul intrebarii preliminare, instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca daca articolul 58 din Actul de aderare din 2003 trebuie interpretat in sensul ca se opune posibilitatii ca o ANR sa se refere la Orientarile din 2002 intr‑o decizie in care aceasta autoritate impune anumite obligatii de reglementare unui operator de servicii de comunicatii electronice, in masura in care aceste orientari nu au fost publicate in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene in limba statului membru in discutie, chiar daca aceasta este o limba oficiala a Uniunii.

23      Pentru a raspunde la aceasta intrebare, trebuie amintit ca un principiu fundamental al ordinii de drept comunitare impune ca un act care emana de la autoritati publice sa nu fie opozabil justitiabililor inainte ca acestia sa aiba posibilitatea de lua cunostinta de acesta (Hotararea din 25 ianuarie 1979, Racke, 98/78, Rec., p. 69, punctul 15).

24      In plus, din articolul 2 din Actul de aderare din 2003 rezulta ca actele adoptate inainte de aderare de institutii sunt obligatorii pentru noile state membre si se aplica in aceste state din momentul aderarii. Totusi, opozabilitatea actelor respective fata de persoanele fizice si juridice din aceste state depinde de conditiile generale de punere in aplicare a dreptului comunitar in statele membre, astfel cum acestea sunt prevazute de tratatele originare si, pentru noile state membre, de insusi Actul de aderare din 2003 (Hotararea Skoma‑Lux, citata anterior, punctul 32).

25      In ceea ce priveste regulamentele Consiliului si Comisiei, precum si directivele acestor institutii, care se adreseaza tuturor statelor membre, din dispozitiile cuprinse la articolul 254 alineatul (2) CE rezulta ca acestea produc efecte juridice numai daca au fost publicate in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (a se vedea in acest sens Hotararea Skoma‑Lux, citata anterior, punctul 33).

26      In plus, actele respective nu pot fi opuse persoanelor fizice si juridice dintr‑un stat membru inainte ca acestea din urma sa aiba posibilitatea sa ia cunostinta despre actele respective printr‑o publicare conforma cerintelor legale in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (Hotararile Racke, punctul 15, si Skoma‑Lux, punctul 37, citate anterior).

27      Respectarea acestor principii se impune cu aceleasi consecinte atunci cand o reglementare a Uniunii obliga statele membre ca, pentru punerea sa in aplicare, sa ia masuri care instituie obligatii in sarcina particularilor. Prin urmare, masurile nationale care, in aplicarea unei reglementari a Uniunii, instituie obligatii in sarcina particularilor trebuie sa fie publicate pentru ca persoanele interesate sa poata lua cunostinta de acestea (a se vedea in acest sens Hotararea din 20 iunie 2002, Mulligan si altii, C‑313/99, Rec., p. I‑5719, punctele 51 si 52). Intr‑o asemenea situatie, persoanele interesate trebuie deopotriva sa aiba posibilitatea sa se informeze cu privire la sursa masurilor nationale care instituie obligatii in sarcina lor. Astfel, trebuie publicate nu numai reglementarea nationala, ci si actul de drept al Uniunii care, dupa caz, obliga statele membre sa adopte masuri care instituie obligatii in sarcina particularilor (a se vedea in acest sens Hotararea Heinrich, citata anterior, punctele 45-47).

28      Pe de alta parte, rezulta din dispozitiile coroborate ale articolului 58 din Actul de aderare din 2003 si ale articolelor 4, 5 si 8 din Regulamentul nr. 1 ca o publicare conforma cerintelor legale a unui regulament al Uniunii, in ceea ce priveste un stat membru a carui limba este o limba oficiala a Uniunii, trebuie sa cuprinda publicarea acestui act, in aceasta limba, in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (Hotararea Skoma‑Lux, citata anterior, punctul 34).

29      Astfel, Curtea s‑a pronuntat in sensul ca articolul 58 din Actul de aderare din 2003 se opune posibilitatii ca obligatiile cuprinse intr‑o reglementare a Uniunii care nu a fost publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene in limba unui nou stat membru, in conditiile in care aceasta limba este o limba oficiala a Uniunii, sa fie impuse particularilor in acest stat, chiar daca aceste persoane ar fi putut lua cunostinta de reglementarea respectiva prin alte mijloace (Hotararile Skoma‑Lux, punctul 51, si Balbiino, punctul 30, citate anterior).

30      In lumina jurisprudentei amintite la punctele 23-29 din prezenta hotarare, inspirata de principiile securitatii juridice si nediscriminarii, trebuie sa se examineze daca, prin continutul acestora, Orientarile din 2002 impun obligatii particularilor. In ipoteza unei asemenea situatii, in lipsa unei publicari in limba polona in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, aceste orientari ar fi inopozabile particularilor din Polonia.

31      Articolele 15 si 16 din Directiva 2002/21, care se adreseaza in mod expres ANR, constituie temeiul juridic al Orientarilor din 2002. Acestea din urma orienteaza ANR in cadrul definirii si al analizei pietelor relevante, pentru a stabili daca aceste piete trebuie supuse unei reglementari ex ante. Astfel, potrivit punctului 1 din orientari, acestea enunta principiile pe care autoritatile trebuie sa isi intemeieze analiza cu privire la piete si la concurenta efectiva, in aplicarea cadrului de reglementare comun privind comunicatiile electronice. Punctul 6 din orientarile respective arata de asemenea ca acestea au ca scop sa orienteze ANR in exercitarea noilor responsabilitati pe care le au in materie de definire a pietelor si de evaluare a puterii semnificative pe aceste piete (Hotararea din 3 decembrie 2009, Comisia/Germania, C‑424/07, Rep., p. I‑11431, punctele 75 si 76).

32      Orientarile din 2002 contin, in primele trei sectiuni, o expunere sintetica a metodelor si a criteriilor utile pentru definirea pietei, pentru evaluarea puterii manifestate pe aceasta si pentru desemnarea intreprinderilor cu putere semnificativa pe piata. In esenta, este vorba despre un rezumat al jurisprudentei in materie, completat cu o prezentare a trei comunicari ale Comisiei care au facut obiectul unei publicari in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene in limba polona, si anume Comunicarea Comisiei privind definirea pietei relevante in sensul dreptului comunitar al concurentei (JO 1997, C 372, p. 5, Editie speciala, 08/vol. 3, p. 60, precum si editia speciala a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene in limba polona, volumul 1, capitolul 8, p. 155), Liniile directoare privind aplicarea normelor comunitare de concurenta in sectorul telecomunicatiilor (JO 1991, C 233, p. 2, Editie speciala, 08/vol. 3, p. 5, precum si editia speciala a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene in limba polona, volumul 1, capitolul 8, p. 43) si, respectiv, Comunicarea Comisiei privind aplicarea normelor de concurenta acordurilor de acces in sectorul telecomunicatiilor (JO 1998, C 265, p. 2, Editie speciala, 08/vol. 3, p. 124, precum si editia speciala a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene in limba polona, volumul 1, capitolul 8, p. 255).

33      Ultimele trei sectiuni au in vedere mai direct punerea in aplicare a Directivei 2002/21. A patra sectiune, intitulata „Impunerea, mentinerea, modificarea sau eliminarea unor obligatii in temeiul cadrului de reglementare”, urmareste sa dea ANR indicii cu privire la masurile care trebuie luate in urma analizei caracterului concurential al pietei. A cincea si a sasea sectiune privesc, pe de o parte, puterile de investigare si procedurile de cooperare in vederea analizarii pietei si, pe de alta parte, procedurile de consultare si de publicare privind proiectele de decizii ale ANR. In plus fata de o trecere in revista a dispozitiilor pertinente ale cadrului de reglementare aplicabil, aceste trei sectiuni urmaresc sa precizeze functionarea mecanismelor de cooperare intre ANR, autoritatile nationale de concurenta si Comisie.

34      Din aceste elemente reiese ca Orientarile din 2002 nu contin nicio obligatie susceptibila sa poata fi impusa, direct sau indirect, particularilor. Prin urmare, lipsa publicarii acestor orientari in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene in limba polona nu se opune ca ANR din Republica Polona sa faca referire la acestea intr‑o decizie adresata unui particular.

35      Pe de alta parte, trebuie aratat ca orientarile mentionate au fost publicate in 2002 in seria „C” a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene. Or, spre deosebire de seria „L” a acestuia, seria „C” nu are ca obiect publicarea actelor cu forta juridica obligatorie, ci doar a informatiilor, a recomandarilor si a avizelor privind Uniunea.

36      Cu toate acestea, PTC considera ca, intrucat aceleasi orientari au fost publicate in 2002 in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene, in conformitate cu articolul 58 din Actul de aderare din 2003, acestea trebuiau publicate deopotriva in limbile oficiale ale noilor state membre, printre altele, in limba polona.

37      Trebuie insa aratat ca articolul 58 din Actul de aderare din 2003 nu impune Consiliului, Comisiei sau Bancii Centrale Europene sa traduca in cele noua limbi noi, enumerate in cuprinsul acestui articol, toate actele institutiilor si ale Bancii Centrale Europene adoptate inainte de aderarea noilor state membre. Articolul mentionat, care reglementeaza regimul lingvistic si conditiile de publicare a actelor adoptate inainte de aderare de institutii si de Banca Centrala Europeana, se limiteaza astfel sa prevada ca, printre aceste acte, numai cele ale caror texte au fost redactate in limbile noilor state membre care reprezentau limbi oficiale ale Uniunii sunt autentice, din momentul aderarii, in aceleasi conditii ca si textele redactate in alte limbi oficiale, si sunt publicate in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene in cazul in care acestea din urma au facut obiectul unei asemenea publicari. Astfel, articolul mentionat presupune ca statele membre si institutiile sa recurga la o selectie de acte care trebuie sa faca obiectul unei publicari in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene si nu exclude posibilitatea ca anumite acte sa nu fie publicate. Prin urmare, articolul 58 din Actul de aderare din 2003 nu ar impune publicarea in Jurnalul Oficial a versiunii in limba polona a Orientarilor din 2002.

38      In definitiv, trebuie subliniat ca, deja, Curtea a inlaturat existenta unui principiu general al dreptului Uniunii in temeiul caruia tot ceea ce ar putea afecta interesele unui cetatean al Uniunii trebuie sa fie redactat in limba sa in orice circumstante (a se vedea in acest sens Hotararea din 9 septembrie 2003, Kik/OAPI, C‑361/01 P, Rec., p. I‑8283, punctele 82 si 83).

39      Avand in vedere cele de mai sus, trebuie sa se raspunda la intrebarea adresata ca articolul 58 din Actul de aderare din 2003 trebuie interpretat in sensul ca nu se opune posibilitatii ca o ANR sa se refere la Orientarile din 2002 intr‑o decizie in care aceasta autoritate impune anumite obligatii de reglementare unui operator de servicii de comunicatii electronice, in pofida faptului ca aceste orientari nu au fost publicate in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene in limba statului membru in discutie, chiar daca aceasta este o limba oficiala a Uniunii.

Cu privire la cheltuielile de judecata

40      Intrucat, in privinta partilor din actiunea principala, procedura are caracterul unui incident survenit la instanta de trimitere, este de competenta acesteia sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observatii Curtii, altele decat cele ale partilor mentionate, nu pot face obiectul unei rambursari.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declara:

Articolul 58 din Actul privind conditiile de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia si a Republicii Slovace si adaptarile tratatelor pe care se intemeiaza Uniunea Europeana trebuie interpretat in sensul ca nu se opune posibilitatii ca o autoritate nationala de reglementare sa se refere la Orientarile Comisiei privind analiza pietei si evaluarea puterii semnificative pe piata in conformitate cu cadrul comunitar de reglementare pentru retelele si serviciile de comunicatii electronice intr‑o decizie in care aceasta autoritate impune anumite obligatii de reglementare unui operator de servicii de comunicatii electronice, in pofida faptului ca aceste orientari nu au fost publicate in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene in limba statului membru in discutie, chiar daca aceasta este o limba oficiala a Uniunii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close