Este neconstitutionala sintagma “dar nu mai tarziu de 1 ianuarie 2012” cuprinsa in art. 56 alin. (1) din Legea privind amplasarea si autorizarea mijloacelor de publicitate

In M. Of. nr. 116 din 15 februarie 2012 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 26/2012 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (2), art. 49 alin. (2), art. 54 si art. 56 din Legea privind amplasarea si autorizarea mijloacelor de publicitate.

Din cuprins:

In temeiul prevederilor art. 146 lit. a) din Constitutie si ale art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, la data de 23 decembrie 2011, un grup de 80 de deputati apartinand Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat si un grup de 55 de deputati apartinand Grupului parlamentar al Partidului National Liberal au solicitat Curtii Constitutionale sa se pronunte asupra constitutionalitatii dispozitiilor Legii privind amplasarea si autorizarea mijloacelor de publicitate.

Sesizarea de neconstitutionalitate a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 7.290 din 23 decembrie 2011 si constituie obiectul Dosarului nr. 1.615A/2011.

Aceasta sesizare a fost semnata de catre urmatorii deputati: Cristian Mihai Adomnitei, Marin Almajanu, Sergiu Andon, Teodor Atanasiu, Vasile Berci, Dan Bordeianu, Octavian Bot, Viorel-Vasile Buda, Daniel-Stamate Budurescu, Cristian Buican, Mihaita Calimente, Mircea Vasile Cazan, Mariana Campeanu, Daniel Chitoiu, Tudor-Alexandru Chiuariu, Horia Cristian, Ciprian Minodor Dobre, Victor Paul Dobre, Mihai-Aurel Dontu, Gheorghe Dragomir, George Ionut Dumitrica, Relu Fenechiu, Gheorghe Gabor, Gratiela Leocadia Gavrilescu, Alina-Stefania Gorghiu, Titi Holban, Pavel Horj, Mircea Irimescu, Nicolae Jolta, Mihai Lupu, Dan-Stefan Motreanu, Gheorghe-Eugen Nicolaescu, Ludovic Orban, Ionel Palar, Viorel Palasca, Cornel Pieptea, Gabriel Plaiasu, Cristina-Ancuta Pocora, Virgil Pop, Calin Constantin Anton Popescu-Tariceanu, Calin Potor, Ana Adriana Saftoiu, Nini Sapunaru, Adrian George Scutaru, Ionut-Marian Stroe, Radu Stroe, Gigel-Sorinel Stirbu, Gheorghe-Mirel Talos, Radu Bogdan Timpau, Ioan Tintean, Florin Turcanu, Adriana Diana Tusa, Horea-Dorin Uioreanu, Lucia-Ana Varga, Mihai Alexandru Voicu, Gheorghe Ana, Gheorghe Antochi, Nicolae Banicioiu, Eugen Bejinariu, Vasile Bleotu, Dumitru Boabes, Matei-Radu Bratianu, Doina Burcau, Ion Burnei, Ion Calin, Ioan Cindrea, Gheorghe Ciocan, Dumitru Chirita, Radu Eugeniu Coclici, Dorel Covaci, Victor Cristea, Ioana Damian, Andrei Dolineaschi, Mircea Gheorghe Draghici, Sonia Maria Draghici, Cristian-Sorin Dumitrescu, Ion Dumitru, Mircea Dusa, Marian Ghiveciu, Vasile Ghiorghe Gliga, Horia Grama, Viorel Hrebenciuc, Iulian Iancu, Florin Iordache, Cornel Itu, Ciprian Florin Luca, Mircea Silvestru Lup, Costica Macaleti, Iulian Claudiu Manda, Antonella Marinescu, Eduard-Stelian Martin, Manuela Mitrea, Vasile Mocanu, Adrian Mocanu, Ion Mocioalca, Carmen Ileana Moldovan, Radu Emil Moldovan, Rodica Nassar, Adrian Nastase, Marian Neacsu, Catalin Ioan Nechifor, Robert Sorin Negoita, Dan Nica, Nicolae-Ciprian Nica, Bogdan-Nicolae Niculescu-Duvaz, Laurentiu Nistor, Constantin Nita, Iuliu Nosa, Tudor Pantiru, Florin Costin Paslaru, Petre Petrescu, Victor Viorel Ponta, Georgian Pop, Florian Popa, Vasile Popeanga, Dan-Mircea Popescu, Neculai Ratoi, Cornel Cristian Resmerita, Cristian Rizea, Ioan Sorin Roman, Lucretia Rosca, Victor Socaciu, Adrian Solomon, Ioan Stan, Anghel Stanciu, Sorin Constantin Stragea, Mugurel Surupaceanu, Viorel Stefan, Horia Teodorescu, Angel Tilvar, Radu Costin Vasilica, Petru Gabriel Vlase, Aurel Vladoiu, Madalin-Stefan Voicu si Valeriu Stefan Zgonea.

In motivarea sesizarii de neconstitutionalitate au fost aduse urmatoarele argumente:

In maniera in care sunt redactate, art. 54 si urmatoarele din Legea privind amplasarea si autorizarea mijloacelor de publicitate produc efecte in mod retroactiv, aplicandu-se si actelor si faptelor juridice ce au fost incheiate sau ivite inainte de intrarea sa in vigoare, ceea ce contravine prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (2). Principiul neretroactivitatii legii este un principiu fundamental pentru legiuitor, care nu poate legifera in mod contrar decat in cazurile expres prevazute de Constitutie. Se constata, astfel, ca dispozitiile legii criticate ar trebui sa se aplice inclusiv situatiilor juridice ivite inaintea intrarii in vigoare a acestuia, aspect interzis de prevederile imperative ale Constitutiei.

De asemenea, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea privind amplasarea si autorizarea mijloacelor de publicitate, reprezentantii autoritatilor locale au posibilitatea sa patrunda pe proprietatea privata a persoanelor fizice si juridice in scopul desfiintarii mijloacelor de publicitate, incalcandu-se astfel principiul inviolabilitatii domiciliului. O astfel de masura constituie in sine o grava incalcare a principiului inviolabilitatii domiciliului persoanelor, fiind astfel in contradictie flagranta cu prevederile art. 27 din Legea fundamentala. Atat in vechiul Cod civil (art. 5), cat si in noul Cod civil (art. 1.169) a fost instituit, respectiv mentinut principiul constitutional al libertatii contractuale in conformitate cu care partile sunt libere sa incheie orice contracte si sa determine continutul acestora in limitele impuse de lege, ordinea publica si bunele moravuri. Or, dispozitiile art. 56 din legea supusa controlului are efecte retroactive, aplicandu-se si contractelor care au fost legal incheiate inainte de intrarea sa in vigoare, incalcand totodata si principiul libertatii contractuale prin modificarea contractelor existente, cu toate ca intre parti exista deja un acord de vointa cu privire la reglementarea unui raport juridic dintre ele.

In continuare, avand in vedere dispozitiile art. 54 si coroborand prevederile art. 5 alin. (2) si (3) cu art. 56, se observa ca mijloacele de publicitate, autorizate si legal amplasate inainte de intrarea in vigoare a acestei legi, urmeaza sa fie desfiintate la expirarea termenului prevazut in lege, desi acestea au necesitat investitii financiare importante. Este evidenta incalcarea dreptului de proprietate privata in conditiile in care statul nu protejeaza investitiile financiare realizate in mod legal de agentii economici, acestia previzionandu-si recuperarea investitiei si obtinerea unui profit numai dupa trecerea unei anumite perioade de timp, perioada care este in mod nepermis scurtata de legiuitor.

In final, se observa ca dispozitiile art. 49 alin. (2) din Legea privind amplasarea si autorizarea mijloacelor de publicitate prevad cuantumul amenzilor aferente contraventiilor. Astfel, amenzile ating un maximum de 50.000 lei pentru fapte care, in sine, nu reprezinta un pericol social care sa justifice un asemenea prag. In consecinta, prevederile mentionate sunt neconstitutionale, incalcand art. 15 alin. (1) din Constitutie.

In conformitate cu dispozitiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a comunica punctul lor de vedere.

Presedintele Senatului a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr. I.9 din data de 6 ianuarie 2012, punctul sau de vedere, in care se arata ca sesizarea de neconstitutionalitate este neintemeiata.

Se sustine ca Legea privind amplasarea si autorizarea mijloacelor de publicitate reglementeaza cadrul general privind regulile de amplasare si de autorizare a mijloacelor de publicitate si a fost adoptata cu scopul de a acoperi lipsa normelor unitare referitoare la mijloacele de publicitate. Intrarea in vigoare a acestui act normativ conduce la clarificarea prevederilor legale si a procedurilor de aprobare si amplasare a mijloacelor de publicitate, printr-un cadru normative clar, unitar si explicit, ce reglementeaza inclusiv ceea ce se intampla cu raporturile juridice tranzitorii, nascute sub efectul vechii reglementari. Totodata, legea criticata nu are un caracter retroactiv, ea reglementand numai pentru viitor exercitarea dreptului nascut in temeiul vechii legislatii aplicabile in domeniu.

De asemenea, in ceea ce priveste invocarea incalcarii inviolabilitatii domiciliului, se sustine ca aceasta nu poate fi retinuta. Dispozitiile art. 56 din legea dedusa controlului de neconstitutionalitate se constituie intr-o limitare a principiului inviolabilitatii domiciliului, justificata de necesitatea respectarii unor reglementari legale ce au in vedere necesitatea apararii ordinii publice.

Cu privire la sustinerea potrivit careia amplasarea si autorizarea mijloacelor de publicitate incalca dreptul de proprietate privata, consacrat din punct de vedere constitutional de art. 44, se arata ca nici aceste critici nu sunt intemeiate. Fata de continutul normativ al legii deduse controlului, nu poate fi retinuta o incalcare a prevederilor constitutionale ale art. 44, in conditiile in care dispozitiile criticate, si anume art. 56 din lege, au in vedere panouri publicitare care nu sunt autorizate potrivit legii. Or, potrivit art. 44 alin. (1) din Constitutie, dreptul de proprietate nu este un drept absolut, in sensul ca acesta se exercita in limitele si in conditiile prevazute de lege. In acest context, este mai mult decat evident ca, in conditiile nerespectarii legii, statul nu poate garanta ori proteja un drept nascut si exercitat cu incalcarea legii.

Presedintele Camerei Deputatilor a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr. 51/29 din 5 ianuarie 2012, punctul sau de vedere, in care se arata ca sesizarea de neconstitutionalitate este neintemeiata.

Se arata ca prevederile art. 54 din Legea criticata reglementeaza o cu totul alta situatie decat cea invocata de autorii sesizarii, si anume asigurarea respectarii prevederilor regulamentelor locale privind amplasarea mijloacelor de publicitate cu situatia de fapt din teren. Astfel, dispozitia din legea criticata reglementeaza regimul legal al mijloacelor de publicitate care au fost amplasate in fapt pe teren cu nerespectarea regulamentelor locale emise in domeniu. Asa fiind, nu se poate pune problema retroactivitatii, atata timp cat fapta ilegala este continua si continuata de la data amplasarii neregulamentare a mijloacelor de publicitate in cauza si pana la adoptarea legii criticate.

In ceea ce priveste pretinsa neconstitutionalitate fata de prevederile art. 27 din Constitutie, se arata ca aceasta nu poate fi primita. Potrivit prevederilor constitutionale invocate, domiciliul si resedinta unei persoane sunt inviolabile si nimeni nu poate patrunde sau ramane in domiciliul sau resedinta unei persoane fara invoirea acesteia. Legea fundamentala reglementeaza in art. 27 alin. (2) exceptiile de la principiul inviolabilitatii domiciliului, astfel ca masurile prevazute de art. 27 alin. (2) nu incalca acest principiu. Prin amplasarea ilegala a unor mijloace de publicitate se incalca ordinea publica, iar masura prevazuta de art. 5 alin. (2) din legea criticata nu poate fi decat constitutionala.

In continuare, se arata ca, potrivit prevederilor art. 56 alin. (1) si (2) din legea criticata, mijloacele de publicitate autorizate legal anterior intrarii in vigoare a legii criticate pot fi mentinute pe amplasamentele autorizate pana la data expirarii contractelor deja incheiate, daca aceste contracte expira anterior datei de 1 ianuarie 2012, iar, daca ele trebuie sa isi produca efecte si dupa aceasta data, ele vor inceta pe aceasta data. Incetarea se va putea produce doar in situatia in care ele nu vor fi modificate sau completate, conform procedurilor prevazute de legea criticata. Asa fiind, se poate constata ca dispozitiile de lege criticate nu au efecte retroactive, intrucat ele se aplica de la data intrarii in vigoare a legii criticate si nicidecum anterior acestui moment.

In ceea ce priveste invocarea prevederilor constitutionale ale art. 44, se arata ca nici aceasta critica nu poate fi retinuta. In plus, raporturile dintre parti in legatura cu amplasarea mijloacelor de publicitate vor fi guvernate tot de contractele care au fost sau vor fi incheiate.

Totodata, se arata ca legea criticata restrange exercitarea unor drepturi, fiind respectate cumulativ toate conditiile prevazute de prevederile art. 53 din Constitutie. Astfel, restrangerea se face prin lege; pentru apararea ordinii publice; este necesara intr-o societate democratica; este proportionala cu situatia care a determinat-o; se aplica nediscriminatoriu si nu afecteaza drepturile sau libertatile cetatenilor, ele ramanand reglementate corespunzator.

Guvernul a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr. 5/7.596/E.B. din 9 ianuarie 2012, punctul sau de vedere, in care se arata ca sesizarea de neconstitutionalitate este neintemeiata.

Se arata ca mijloacele de publicitate vizate de legea criticata constituie constructii cu caracter provizoriu, cu durata de existenta limitata. Astfel, tinand seama, pe de o parte, de caracterul provizoriu al constructiilor in cauza, iar, pe de alta parte, de faptul ca nu numai constructiile provizorii viitoare, dar si cele existente la data intrarii in vigoare a legii criticate, trebuiau executate numai in baza si in conformitate cu autorizatia de construire, se apreciaza ca dispozitiile art. 54 nu sunt de natura a contraveni art. 15 alin. (2) din Constitutie, aflandu-se in situatia in care legea noua se poate aplica efectelor viitoare ale situatiilor juridice in curs de formare, modificare sau stingere la momentul intrarii noii legi in vigoare.

In continuare, se arata ca nu este intemeiata nici critica potrivit careia legea incalca principiul inviolabilitatii domiciliului. In cauza de fata, dispozitiile legii respecta exigentele impuse de prevederile art. 53 din Constitutie privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati. Astfel, reglementarea este de nivelul legii, iar restrangerea dreptului la inviolabilitatea domiciliului se impune pentru apararea ordinii publice, reprezentantii autoritatilor publice avand posibilitatea de a patrunde pe proprietatea privata a persoanelor fizice sau juridice tocmai in scopul apararii ordinii publice, ca stare de legalitate, de echilibru si pace sociala prin care se asigura linistea publica, siguranta persoanei, a colectivitatilor si a bunurilor, a carei mentinere, potrivit principiilor si normelor statornicite prin Constitutie, se realizeaza prin masuri de constrangere specifice politiei.

In ceea ce priveste raportarea dispozitiilor art. 56 la prevederile art. 15 alin. (1) din Constitutie in sensul ca textul criticat incalca exigentele impuse de prevederea constitutionala, se arata ca aceasta nu poate fi retinuta. Prin specificul acestora, contractele vizate isi produc efectele intre parti, dar au ca destinatar publicul, astfel ca limitarea libertatii contractuale este justificata de respectarea unui interes general. Or, scopul si motivele de ordine publica ce au determinat legiuitorul sa adopte legea in cauza rezulta in mod expres din art. 1 al legii.

Referitor la invocarea prevederilor constitutionale ale art. 44 se arata ca acestea nu sunt incalcate de dispozitiile legii criticate. Apreciaza ca dispozitiile legii criticate sunt in concordanta cu prevederile art. 53 coroborat cu cele ale art. 44 din Constitutie, restrangerea dreptului de proprietate fiind justificata de imperative de ordine publica. In continuare, face referire la Decizia nr. 656 din 5 octombrie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 925 din 15 noiembrie 2006, si Hotararea pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in Cauza Mellacher si altii impotriva Austriei.

In ceea ce priveste sanctiunile contraventionale prevazute de art. 49 din legea criticata, precum si critica aferenta acestora, se arata ca aceasta nu poate fi retinuta. Dispozitiile art. 49 nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 15, stabilirea faptelor a caror incalcare constituie contraventii si a sanctiunilor aferente realizandu-se in acord cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001.

In data de 13 ianuarie 2012, pe adresa Curtii Constitutionale a fost transmis un inscris nesemnat. Din cuprinsul sau rezulta ca acesta a fost inregistrat cu nr. 15/547 din data de 13 ianuarie 2012 la Grupul parlamentar al Partidului National Liberal. Inscrisul a fost inregistrat la Curtea Constitutionala sub nr. 290 din 13 ianuarie 2012.

Prin acest inscris se solicita constatarea neconstitutionalitatii prevederilor Legii privind amplasarea si autorizarea mijloacelor de publicitate.

 

CURTEA,

examinand obiectia de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale presedintelui Senatului, presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, inscrisurile depuse la dosar, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dovezile depuse, dispozitiile legii criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie, precum si ale art. 1, 10, 15 si 18 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze sesizarea de neconstitutionalitate.

Obiectul controlului de constitutionalitate, astfel cum rezulta din adresa de comunicare a sesizarii de catre secretarul general al Camerei Deputatilor, il constituie dispozitiile Legii privind amplasarea si autorizarea mijloacelor de publicitate. In realitate, se constata ca, potrivit sesizarii de neconstitutionalitate, constituie obiect al controlului de constitutionalitate dispozitiile art. 5 alin. (2), art. 49 alin. (2), art. 54 si art. 56 din Legea privind amplasarea si autorizarea mijloacelor de publicitate.

Textele legale criticate in mod punctual au urmatorul cuprins:

– Art. 5 alin. (2): “In situatia in care, in termen de 15 zile de la data expirarii termenului de incetare a functionarii mijlocului de publicitate autorizat, prevazut la art. 4 alin. (2), proprietarul constructiei suport de publicitate nu a indeplinit obligatiile prevazute la alin. (1), primarul/primarul general al municipiului Bucuresti dispune desfiintarea acestuia pe cale administrativa, indiferent de categoria de proprietate pe care acestea sunt amplasate, fara emiterea unei autorizatii de desfiintare si fara sesizarea instantelor judecatoresti.”;

– Art. 49 alin. (2): “Contraventiile prevazute la alin. (1), savarsite de persoanele fizice sau juridice, se sanctioneaza dupa cum urmeaza:

a) cu amenda de la 30.000 lei la 50.000 lei, cele prevazute la lit. a), b) si e);

b) cu amenda de la 15.000 lei la 30.000 lei, cele prevazute la lit. f), g) si i);

c) cu amenda de la 10.000 lei la 15.000 lei, cele prevazute la lit. c), d), h), j) si m);

d) cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei, cele prevazute la lit. k), l) si n);

e) cu amenda de la 500 lei la 5.000 lei, cea prevazuta la lit. o).”;

– Art. 54: “In vederea asigurarii respectarii prevederilor regulamentului local privind amplasarea mijloacelor de publicitate cu situatia de fapt din teren, autoritatile administratiei publice locale in termen de 30 de zile de la adoptarea acestuia, vor identifica si notifica proprietarii de mijloace de publicitate a caror amplasare nu mai corespunde cu noile reglementari, astfel:

a) pentru panourile situate pe domeniul public si privat al statului si autoritatilor publice locale, care nu sunt autorizate in conformitate cu prevederile legale sau care au fost amplasate fara respectarea prevederilor legale ori care nu au inscriptionate informatiile privind denumirea operatorului, Codul de Identificare Fiscala a acestuia si numarul autorizatiei de construire, se va dispune dezafectarea;

b) pentru panourile situate pe proprietatea persoanelor fizice sau juridice, care nu au fost autorizate sau care nu au contracte de inchiriere valabile la data intrarii in vigoare a prezentei legi ori care nu au inscriptionate informatiile privind denumirea operatorului, Codul de Identificare Fiscala al acestuia si numarul autorizatiei de construire, se va dispune dezafectarea.”;

– Art. 56: “(1) Mijloacele de publicitate autorizate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi pot fi mentinute pe amplasamentele autorizate pana la data expirarii contractelor de publicitate in curs, dar nu mai tarziu de 1 ianuarie 2012.

(2) Contractele existente la data intrarii in vigoare a prezentei legi vor fi completate si modificate conform procedurilor acesteia.

(3) Prin exceptie de la dispozitiile alin. (2), contractele valabile pe o perioada de maximum 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi raman in vigoare pana la expirarea perioadei de valabilitate.”

Dispozitiile constitutionale pretins incalcate sunt cele ale art. 15 referitor la universalitate, art. 27 referitor la inviolabilitatea domiciliului si art. 44 referitor la dreptul de proprietate privata.

Examinand obiectia de neconstitutionalitate, Curtea retine urmatoarele:

I. Pana in prezent regulile care guvernau amplasarea si autorizarea mijloacelor de publicitate erau prevazute de dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 71/2002 privind organizarea si functionarea serviciilor publice de administrare a domeniului public si privat de interes local; Hotararea Guvernului nr. 955/2004 pentru aprobarea reglementarilor-cadru de aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 71/2002 privind organizarea si functionarea serviciilor publice de administrare a domeniului public si privat de interes local si Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii.

Totodata, Curtea constata ca unele dintre unitatile administrativ-teritoriale au deja adoptate regulamente locale referitoare la amplasarea si autorizarea mijloacelor de publicitate. Exemple in acest sens sunt localitati precum Cluj-Napoca si Brasov.

Analizand continutul acestor regulamente locale, se poate observa ca exista diferente intre cerintele impuse pentru amplasarea mijloacelor de publicitate, precum si intre obligatiile operatorilor de publicitate referitoare la elementele ce trebuie inscriptionate pe respectivele obiective. Din corelarea si analiza continutului actelor normative ce reglementeaza amplasarea si autorizarea mijloacelor de publicitate si a regulamentelor locale in domeniu rezulta ca regulile impuse de dispozitiile legale in vigoare sunt minimale, lasandu-se posibilitatea reglementarii la nivel local a unor reguli in acest domeniu. Aceasta situatie a dus la posibilitatea adoptarii la nivel local a unor reglementari diferite in domeniu.

Curtea retine, in continuare, ca legea criticata prevede obligatia autoritatilor administrativ-teritoriale locale de a adopta regulamente locale referitoare la amplasarea mijloacelor de publicitate sau de a pune de acord regulamentele deja existente cu dispozitiile legii. Astfel, potrivit dispozitiilor art. 52 din legea criticata, autoritatile administratiei publice locale vor asigura elaborarea ori, dupa caz, actualizarea regulamentelor locale si identificarea amplasamentelor aflate pe domeniul public si privat al statului si al autoritatii locale pe care se pot amplasa mijloace de publicitate, precum si aducerea acestora la cunostinta publicului.

Totodata, dispozitiile legii criticate prevad in sarcina operatorilor de publicitate obligatii noi in ceea ce priveste identificarea panourilor publicitare prin inscriptionarea acestora cu informatii privind denumirea operatorului, Codul de Identificare Fiscala a acestuia si numarul autorizatiei de construire, precum si reguli tehnice de amplasare a mijloacelor publicitare.

II. Una dintre criticile aduse proiectului de lege privind amplasarea si autorizarea mijloacelor de publicitate este aceea ca dispozitiile criticate incalca principiul neretroactivitatii legii.

In legatura cu aceasta critica, Curtea retine ca, in jurisprudenta sa, a aratat ca principiul neretroactivitatii este valabil pentru orice lege, indiferent de domeniul de reglementare al acesteia. Singura exceptie pe care o ingaduie norma constitutionala priveste legea penala sau contraventionala mai favorabila. (Decizia nr. 90 din 1 iunie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 489 din 11 octombrie 1999, Decizia nr. 228 din 13 martie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 283 din 27 aprilie 2007).

In continuare, Curtea constata ca raporturile ce se nasc in domeniul reglementat de actul normativ criticat pot fi definite ca raporturi tripartite, participantii la aceste raporturi fiind: proprietarul amplasamentului (persoana de drept public sau de drept privat), operatorul de publicitate si beneficiarul mijlocului de publicitate. Aceste raporturi sunt dublate de existenta unor contracte incheiate, pe de-o parte, intre proprietarul amplasamentului – persoana de drept public si operatorul de publicitate (contracte de inchiriere/concesiune) sau intre proprietarul amplasamentului – persoana de drept privat si operatorul de publicitate si, pe de alta parte, intre operatorul de publicitate si beneficiarul mijlocului de publicitate. Totodata, in ceea ce priveste contractele existente la data adoptarii legii criticate, exista prezumtia ca acestea au fost incheiate cu respectarea tuturor dispozitiilor legale in vigoare la data incheierii acestora.

Avand in vedere cele expuse la pct. I, se constata ca operatorilor de publicitate le sunt impuse obligatii noi referitoare la amplasarea mijloacelor de publicitate. Totodata, se constata ca actul normativ criticat nu reglementeaza dispozitii tranzitorii referitoare la termene adecvate pentru indeplinirea noilor obligatii impuse de legiuitor. Astfel, prin aplicarea imediata a noului act normativ operatorii de publicitate care, cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare, au obtinut eliberarea unei autorizatii referitoare la amplasarea unui mijloc de publicitate si au incheiat contracte cu beneficiarii mijloacelor de publicitate sunt pusi in fata unei situatii legislative noi, fiindu-le impuse conditii si efecte pe care nu le-au avut si nici nu le-ar fi putut avea in vedere la momentul incheierii contractelor. Regulile prevazute de dispozitiile legii noi nu erau reglementate in trecut, iar noile reguli, pentru a fi in acord cu Legea fundamentala, ar trebui aplicate numai pentru viitor, pentru a raspunde exigentelor constitutionale referitoare la neretroactivitatea legii si inclusiv exigentelor statului de drept.

Impunerea de reguli si obligatii noi in sarcina operatorilor de publicitate nu reprezinta in sine o incalcare a prevederilor constitutionale. Cu toate acestea, impunerea de reguli si obligatii noi fara reglementarea unui termen adecvat care sa permita subiectului de drept sa raspunda noilor cerinte legislative reprezinta o incalcare a exigentelor constitutionale sub aspectul principiului securitatii juridice si a principiului increderii legitime care impune limitarea posibilitatilor de modificare a normelor juridice si stabilitatea regulilor instituite prin acestea.

Mai mult, prevederile art. 56 din legea criticata dispun ca mijloacele de publicitate autorizate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi pot fi mentinute pe amplasamentele autorizate pana la data expirarii contractelor de publicitate in curs, dar nu mai tarziu de 1 ianuarie 2012. Astfel, Curtea constata ca, indiferent de indeplinirea obligatiilor impuse de noile dispozitii legale, atat operatorii de publicitate, cat si beneficiarii mijloacelor de publicitate vor fi afectati in sensul ca acele contracte care se derulau la momentul adoptarii legii noi nu isi mai pot produce efectele, fiind desfiintate.

Desfiintarea unui contract valabil incheiat prin aplicarea imediata a legii noi nu corespunde exigentelor principiului constitutional al neretroactivitatii legii. In acelasi sens, prin Decizia nr. 62 din 13 iunie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 122 din 19 iunie 1995, Curtea, a statuat ca, potrivit principiului neretroactivitatii legii prevazut de art. 15 alin. (2) din Constitutie, contractele valabil incheiate sub imperiul unei legi nu pot fi desfiintate de legea noua.

A permite unui act normativ sa aiba efecte retroactive ar duce la negarea insasi a principiului statului de drept. Din aceasta perspectiva Curtea Constitutionala a Republicii Cehe a statuat ca principiul protejarii increderii cetatenilor in lege, precum si principiul conex care interzice efectele retroactive ale normelor juridice, se numara printre principiile de baza care definesc statul de drept. (2004/03/09 – PL. US 2/02)

In continuare, Curtea observa ca scopul legii, astfel cum acesta este prezentat la art. 1, este acela de a asigura conditiile pentru un cadru construit coerent, armonios, sigur si sanatos, pentru protectia valorilor mediului natural si antropic, pentru prezervarea calitatii peisajului si a cerintelor privind asigurarea calitatii in constructii. Totodata, potrivit expunerii de motive, actele normative in vigoare ce se aplica acestui domeniu nu ofera un cadru coerent si corelat, determinand o ocupare excesiva si haotica a spatiului public, cu mijloace de publicitate care au efect negativ asupra calitatii mediului de viata al locuitorilor. Desi este evident ca societatea romaneasca se confrunta cu toate aceste probleme, reglementarea unui cadru coerent in orice domeniu trebuie sa tina seama de exigentele Legii fundamentale, legiuitorul avand obligatia de a legifera doar in cadrul si limitele stabilite de aceasta.

Deci, chiar si in ipoteza in care legiuitorul ar dori, in mod justificat, sa inlature sau sa atenueze unele situatii, nu poate realiza acest lucru prin intermediul unei legi care sa aiba caracter retroactiv, ci trebuie sa caute mijloacele adecvate care sa nu vina in contradictie cu acest principiu constitutional. Consecintele inscrierii principiului neretroactivitatii in Constitutie sunt foarte severe si, probabil, tocmai de aceea solutia aceasta nu se intalneste in foarte multe tari, dar in acelasi timp ridicarea la rangul de principiu constitutional se justifica prin faptul ca asigura in conditii mai bune securitatea juridica si increderea cetatenilor in sistemul de drept, precum si datorita faptului ca blocheaza nesocotirea separatiei dintre puterea legislativa, pe de o parte, si puterea judecatoreasca sau cea executiva, pe de alta parte, contribuind in acest fel la consolidarea statului de drept. In acest sens, s-a pronuntat Curtea si prin Decizia nr. 9 din 7 martie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 326 din 25 noiembrie 1994. In aceeasi gandire, Curtea Constitutionala a Republicii Cehe a statuat ca “principiile care caracterizeaza un stat de drept necesita, in fiecare caz posibil de retroactivitate, prevederea acesteia in mod expres in Constitutie sau intr-un statut, cu scopul de a elimina posibilitatea unei interpretari retroactive a unui statut, […] astfel incat drepturile dobandite sa fie protejate in mod corespunzator.” In continuare, Curtea Constitutionala a Republicii Cehe a afirmat ca “printre caracteristicile unui stat de drept se numara in mod obligatoriu principiul securitatii juridice si al protejarii increderii cetatenilor in lege, si ca acest proces include interzicerea aplicarii retroactive a normelor juridice sau a interpretarii lor retroactive”. (2002/03/12 – PL. US 33/01)

III. Analizand in continuare prevederile legii criticate, Curtea observa ca, potrivit art. 52 din lege, in termen de 60 de zile de la intrarea in vigoare a legii criticate, autoritatile administratiei publice locale vor asigura elaborarea ori, dupa caz, actualizarea regulamentelor locale privind amplasarea mijloacelor de publicitate si identificarea amplasamentelor.

Totodata, potrivit art. 54 si 55 din legea criticata, in vederea asigurarii respectarii prevederilor regulamentului local privind amplasarea mijloacelor de publicitate cu situatia de fapt din teren, autoritatile administratiei publice locale, in termen de 30 de zile de la adoptarea acestuia, vor identifica si notifica proprietarii de mijloace de publicitate a caror amplasare nu mai corespunde cu noile reglementari in sensul dezafectarii acestora.

Interpretarea coroborata a acestor dispozitii de lege induce ideea reglementarii unui termen in care persoanele carora legea se adreseaza si-ar putea corecta conduita prin aducerea la indeplinire a tuturor obligatiilor impuse de noile dispozitii. Totusi, dispozitiile art. 56 din legea criticata prevad ca mijloacele de publicitate autorizate pana la data intrarii in vigoare a legii criticate pot fi mentinute pe amplasamentele autorizate pana la data expirarii contractelor de publicitate in curs, dar nu mai tarziu de 1 ianuarie 2012, ceea ce determina lipsa de eficienta a unui eventual termen acordat subiectului de drept pentru a raspunde noilor cerinte legislative.

Existenta unor solutii legislative contradictorii si anularea unor dispozitii de lege prin intermediul altor prevederi cuprinse in acelasi act normativ conduce la incalcarea principiului securitatii raporturilor juridice, ca urmare a lipsei de claritate si previzibilitate a normei.

Referitor la principiul stabilitatii/securitatii raporturilor juridice, prin Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2008, Curtea a retinut ca, desi nu este in mod expres consacrat de Constitutia Romaniei, acest principiu se deduce atat din prevederile art. 1 alin. (3), potrivit carora Romania este stat de drept, democratic si social, cat si din preambulul Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in jurisprudenta sa. Referitor la acelasi principiu, instanta de la Strasbourg a retinut ca “unul dintre elementele fundamentale ale suprematiei dreptului este principiul securitatii raporturilor juridice”. (Hotararea din 6 iunie 2005 pronuntata in Cauza Androne impotriva Romaniei; Hotararea din 7 octombrie 2009 pronuntata in Cauza Stanca Popescu impotriva Romaniei).

Totodata, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca, “odata ce Statul adopta o solutie, aceasta trebuie sa fie pusa in aplicare cu claritate si coerenta rezonabile pentru a evita pe cat este posibil insecuritatea juridica si incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de catre masurile de aplicare a acestei solutii (…)”. (Hotararea din 1 decembrie 2005 pronuntata in Cauza Paduraru impotriva Romaniei, Hotararea din 6 decembrie 2007 pronuntata in Cauza Beian impotriva Romaniei).

In ceea ce priveste aspectele referitoare la criteriile de claritate, precizie, previzibilitate si predictibilitate pe care un text de lege trebuie sa le indeplineasca, Curtea constata ca autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, are obligatia de a edicta norme care sa respecte trasaturile mai sus aratate. Referitor la aceste cerinte, Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat in mod constant, statuand ca o norma este previzibila numai atunci cand este redactata cu suficienta precizie, in asa fel incat sa permita oricarei persoane – care, la nevoie, poate apela la consultanta de specialitate – sa isi corecteze conduita (Hotararea din 29 martie 2000 pronuntata in Cauza Rotaru impotriva Romaniei, Hotararea din 23 septembrie 1998 pronuntata in Cauza Petra impotriva Romaniei), iar cetateanul trebuie sa dispuna de informatii suficiente asupra normelor juridice aplicabile intr-un caz dat si sa fie capabil sa prevada, intr-o masura rezonabila, consecintele care pot aparea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie sa fie, in acelasi timp, accesibila si previzibila. (Hotararea din 26 aprilie 1979 pronuntata in Cauza Sunday Times impotriva Regatului Unit).

In continuare, Curtea constata ca, potrivit art. 8 alin. (4) teza intai din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, “textul legislativ trebuie sa fie formulat clar, fluent si inteligibil, fara dificultati sintactice si pasaje obscure sau echivoce”, iar potrivit art. 36 alin. (1) din aceeasi lege, “actele normative trebuie redactate intr-un limbaj si stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar si precis, care sa excluda orice echivoc, cu respectarea stricta a regulilor gramaticale si de ortografie”.

Desi normele de tehnica legislativa nu au valoare constitutionala, Curtea constata ca prin reglementarea acestora legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricarui act normativ, a caror respectare este necesara pentru a asigura sistematizarea, unificarea si coordonarea legislatiei, precum si continutul si forma juridica adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concura la asigurarea unei legislatii care respecta principiul securitatii raporturilor juridice, avand claritatea si previzibilitatea necesara.

Totodata, trebuie avute in vedere si dispozitiile constitutionale ale art. 142 alin. (1), potrivit carora “Curtea Constitutionala este garantul suprematiei Constitutiei”, si pe cele ale art. 1 alin. (5) din Constitutie, potrivit carora, “in Romania, respectarea […] legilor este obligatorie”. Astfel, Curtea constata ca reglementarea criticata prin nerespectarea normelor de tehnica legislativa determina aparitia unor situatii de incoerenta si instabilitate, contrare principiului securitatii raporturilor juridice in componenta sa referitoare la claritatea si previzibilitatea legii.

IV. In ceea ce priveste invocarea art. 27 si 44 din Constitutie, Curtea constata ca dispozitiile legii criticate nu contravin acestor prevederi constitutionale. Astfel, faptul ca primarul/primarul general al municipiului Bucuresti dispune desfiintarea mijlocului de publicitate pe cale administrativa, fara emiterea unei autorizatii de desfiintare si fara sesizarea instantelor judecatoresti nu este de natura a incalca prevederile constitutionale mentionate. Desfiintarea mijloacelor de publicitate este posibila numai cu privire la acele obiective care nu ar indeplini conditiile prevazute de lege sau pentru care termenul de functionare a expirat. In jurisprudenta sa constanta, Curtea a statuat ca exercitarea drepturilor si libertatilor consacrate de Constitutie trebuie sa se realizeze cu buna-credinta, in limite rezonabile, cu respectarea drepturilor si intereselor in egala masura ocrotite ale celorlalte subiecte de drept, precum si a interesului public. Totodata, Curtea constata ca persoana care se considera vatamata de actul administrativ al primarului prin care se dispune desfiintarea mijlocului de publicitate se poate adresa, potrivit dispozitiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. De asemenea, potrivit art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004, persoana interesata poate solicita suspendarea executarii actului administrativ unilateral.

In continuare, in ceea ce priveste desfiintarea unor constructii care nu indeplinesc conditiile prevazute de lege, Curtea retine ca desfiintarea constructiei este o sanctiune pentru nerespectarea obligatiei obtinerii autorizatiei de construire, al carei scop este prevenirea consecintelor negative in cazul unor constructii necorespunzatoare. Sanctiunea vizeaza in egala masura toate persoanele aflate in aceeasi situatie, acestea neputandu-se apara prin invocarea principiului constitutional al ocrotirii proprietatii, de vreme ce exercitarea acestui drept se abate de la prevederile legale imperative, in cazul de fata cele referitoare la autorizarea executarii lucrarilor de constructii. (Decizia nr. 1.344 din 22 octombrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 850 din 8 decembrie 2009).

V. In ceea ce priveste critica potrivit careia dispozitiile art. 49 din legea criticata sunt neconstitutionale deoarece cuantumul amenzii prevazute nu este corespunzator cu gradul de pericol social al faptei, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata.

Astfel, masura in care fapta contraventionala aduce atingere uneia dintre valorile sociale ocrotite printr-un act normativ si implicit stabilirea pericolului social al faptei savarsite pentru care legea a prevazut ca este necesara aplicarea unei forme de constrangere, respectiv cea a sanctiunii contraventionale, intra in competenta legiuitorului. Existenta pericolului social impune masuri adecvate de aparare a societatii, a intereselor generale, a ordinii de drept, sens in care legiuitorul poate adopta dispozitii sanctionatorii si implicit poate legifera cuantumul amenzii contraventionale aplicabile. Totodata, in ceea ce priveste cuantumul amenzii prevazut in textul criticat, Curtea constata ca acesta se incadreaza in limitele prevazute de art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, care dispune ca limita minima a amenzii contraventionale este de 250.000 lei, iar limita maxima nu poate depasi 1 miliard lei, in cazul contraventiilor stabilite prin lege si ordonanta.

 

Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. a) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) si al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

In numele legii

DECIDE:

 

Admite obiectia de neconstitutionalitate si constata ca sintagma “dar nu mai tarziu de 1 ianuarie 2012” cuprinsa in art. 56 alin. (1) din Legea privind amplasarea si autorizarea mijloacelor de publicitate este neconstitutionala.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica presedintelui Romaniei, presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si primului-ministru si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Dezbaterile au avut loc la data de 18 ianuarie 2012 si la acestea au participat: Augustin Zegrean, presedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lazaroiu, Mircea Stefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan si Tudorel Toader, judecatori.