„Fiscalitate – A sasea directiva TVA – Articolul 6 alineatul (4) – Scutire – Articolul 13 sectiunea B litera (f) – Jocuri de noroc – Servicii furnizate de un comisionar (agent) care actioneaza in nume propriu, dar in contul unui comitent care desfasoara o activitate de acceptare de pariuri”

HOTARAREA CURTII (Camera a saptea)

14 iulie 2011

In cauza C‑464/10,

avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare formulata in temeiul articolului 267 TFUE de cour dtappel de Mons (Belgia), prin decizia din 17 septembrie 2010, primita de Curte la 24 septembrie 2010, in procedura

État belge

impotriva

Pierre Henfling, Raphaël Davin si Koenraad Tanghe, in calitate de lichidatori ai Tiercé Franco‑Belge SA,

CURTEA (Camera a saptea),

compusa din domnul D. Šváby, presedinte de camera, doamna R. Silva de Lapuerta si domnul T. von Danwitz (raportor), judecatori,

avocat general: domnul Y. Bot,

grefier: domnul K. Malacek, administrator,

avand in vedere procedura scrisa si in urma sedintei din 18 mai 2011,

luand in considerare observatiile prezentate:

–        pentru P. Henfling, R. Davin si K. Tanghe, in calitate de lichidatori ai Tiercé Franco‑Belge SA, de O. Bertin, avocats

–        pentru guvernul belgian, de doamnele M. Jacobs si L. Van den Broeck, precum si de domnul J.‑C. Halleux, in calitate de agentis

–        pentru Comisia Europeana, de doamna D. Recchia, de domnul B. Stromsky si de doamna C. Soulay, in calitate de agenti,

avand in vedere decizia de judecare a cauzei fara concluzii, luata dupa ascultarea avocatului general,

pronunta prezenta

Hotarare

1        Cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare priveste interpretarea articolului 6 alineatul (4) si a articolului 13 sectiunea B litera (f) din A sasea directiva 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislatiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata: baza unitara de evaluare (JO L 145, p. 1, denumita in continuare „A sasea directiva”).

2        Aceasta cerere a fost formulata in cadrul unui litigiu intre État belge, pe de o parte, si domnii Henfling, Davin si Tanghe, in calitatea lor de lichidatori ai Tiercé Franco‑Belge SA (denumita in continuare „TFB”), pe de alta parte, cu privire la refuzul acestui stat de a acorda scutirea de taxa pe valoarea adaugata (denumita in continuare „TVA”) aferenta prestatiilor efectuate de agentiile de pariuri pentru TFB.

Cadrul juridic

Reglementarea Uniunii

3        Articolul 2 punctul (1) din A sasea directiva supune TVA‑ului „livrarile de bunuri si prestarile de servicii efectuate cu titlu oneros pe teritoriul tarii de catre o persoana impozabila care actioneaza ca atare” [traducere neoficiala].

4        Potrivit articolului 5 alineatul (1) si alineatul (4) litera (c) din aceasta directiva, livrare de bunuri inseamna „transferul dreptului de a dispune de bunuri corporale in calitate de proprietar”, precum si „transferul de bunuri in temeiul unui contract de comision la cumparare sau vanzare” [traducere neoficiala].

5        Articolul 6 din directiva mentionata prevede:

„(1)      «Prestare de servicii» inseamna orice operatiune care nu constituie o livrare de bunuri in sensul articolului 5.

[…]

(4)      Atunci cand o persoana impozabila care actioneaza in nume propriu, dar in contul unei alte persoane ia parte la o prestare de servicii, se considera ca a primit si a prestat ea insasi serviciile respective.

[…]” [traducere neoficiala]

6        Articolul 13 din A sasea directiva, intitulat „Scutiri pe teritoriul tarii”, prevede:

„[…]

B.      Alte scutiri

Fara a aduce atingere altor dispozitii comunitare, statele membre scutesc, in anumite conditii pe care acestea le stabilesc in scopul de a asigura aplicarea corecta si directa a scutirilor de mai jos si de a preveni orice posibila evaziune, frauda sau abuz:

[…]

(f)      pariurile, loteriile si alte forme de jocuri de noroc, sub rezerva conditiilor si a restrictiilor stabilite de fiecare stat membrus

[…]” [traducere neoficiala]

Reglementarea nationala

7        Articolul 10 alineatul (1) din Codul privind taxa pe valoarea adaugata (denumit in continuare „Codul privind TVA‑ul”) prevede:

„Livrare de bunuri inseamna transferul dreptului de a dispune de bunuri in calitate de proprietar.

Este vorba in special despre punerea bunurilor la dispozitia dobanditorului sau a cesionarului prin executarea unui contract translativ de proprietate sau a unuia declarativ.”

8        Articolul 13 alineatele (1) si (2) din acest cod prevad:

„1.      Comisionarul la cumparare este considerat cumparator, iar in raport cu comitentul sau, vanzator al bunului care este cumparat prin intermediul saus comisionarul la vanzare este considerat vanzator, iar in raport cu comitentul sau, cumparator al bunului care este vandut prin intermediul sau.

2.      Este considerat comisionar nu doar acela care actioneaza in nume propriu sau sub numele unei societati in contul unui comitent, ci si intermediarul la cumparare care primeste de la vanzator, sau intermediarul la vanzare care preda cumparatorului, cu orice titlu, o factura, o nota de debit sau orice alt inscris echivalent eliberat in nume propriu.”

9        Potrivit articolului 18 alineatul (1) din Codul privind TVA‑ul:

„Prestare de servicii inseamna orice operatiune care nu constituie o livrare de bunuri in sensul prezentului cod.

In special, se considera prestare de servicii executarea unui contract care are ca obiect:

[…]

3.      mandatuls

[…]”

10      Articolul 20 alineatul (1) primul paragraf din Codul privind TVA‑ul prevede:

„[…] atunci cand un comisionar sau un intermediar oarecare, care actioneaza in conditiile prevazute la articolul 13 alineatul 2, ia parte la prestari de servicii, se considera ca a primit si a prestat el insusi serviciile respective.”

11      Potrivit articolului 44 alineatul (3) punctul 13 din acest cod, sunt scutite de TVA „pariurile, loteriile si alte forme de jocuri de noroc, sub rezerva conditiilor si a restrictiilor stabilite de Rege”.

Actiunea principala si intrebarea preliminara

12      TFB, care a fost declarata in stare de faliment la 27 octombrie 2008, este o societate pe actiuni inregistrata in scopuri de TVA in Belgia, a carei activitate consta in acceptarea, printre altele, de pariuri hipice in Belgia si in alte state.

13      In cadrul activitatii sale, aceasta utilizeaza o retea de agentii locale, numite „agenti”, situate pe intreg teritoriul Regatului Belgiei. Acesti agenti sunt insarcinati sa colecteze mizele pariorilor pentru cursele hipice sau pentru alte evenimente sportive, sa inregistreze pariurile, sa elibereze pariorilor buletine sau tichete si sa plateasca castigurile.

14      Fiecare agent a incheiat cu TFB o conventie numita „contract de comision”.

15      In temeiul acestui contract, TFB este proprietara fondului de comert incredintat spre administrare agentului. Aceasta pune la dispozitia celui din urma localurile dotate cu instalatiile de energie necesare, suporta asigurarea imobilului si asigura instalarea firmei si mentinerea acesteia in buna stare de functionare.

16      Contractul mentionat prevede de asemenea ca TFB pune la dispozitia agentului materialul informatic cu care trebuie sa fie inregistrate toate pariurile acceptate, precum si plata castigurilor. Materialul si documentele sunt puse de TFB la dispozitia agentului cu titlu de depozit gratuit si raman proprietatea exclusiva a acesteia. Agentul se angajeaza sa utilizeze ca un bun proprietar materialul care ii este astfel incredintat de TFB si sa o informeze pe aceasta din urma despre orice anomalie care intervine in functionarea materialului in cauza, repararea si intretinerea acestuia fiind efectuate de TFB pe cheltuiala sa.

17      In plus, agentul este obligat, potrivit „contractului de comision” incheiat cu TFB, sa respecte regulamentele privind acceptarea pariurilor, in special inregistrarea, evidenta contabila si plata acestora. Agentul se angajeaza sa asigure functionarea agentiei sale in mod normal si deschiderea acesteia in functie de evenimentele legate de activitatile si de produsele TFB. Totusi, acesta are dreptul de a decide in mod liber cu privire la organizarea agentiei sale si este liber sa angajeze personal pentru a‑si indeplini cat mai bine obligatiile.

18      TFB autorizeaza agentul sa primeasca toate tipurile de pariuri pentru care este autorizata in mod corespunzator, fie potrivit legii, fie in temeiul unui mandat, si ii permite sa desfasoare orice alta activitate atat timp cat aceasta nu contravine legii privind agentiile hipice si nu este desfasurata in contul unui concurent direct al TFB.

19      Potrivit dispozitiilor generale ale regulamentului TFB, operatorul agentiei, care este singurul abilitat sa inregistreze un pariu, poate oricand refuza un pariu, in intregime sau in parte, fara a fi obligat sa isi justifice refuzul. In plus, un parior castigator nu isi poate retrage castigul decat de la agentul care i‑a acceptat pariul.

20      Agentul este remunerat printr‑un comision, stabilit sub forma unui procent din mizele depuse pentru pariurile inregistrate dupa deducerea cuantumurilor rambursarilor efectuate. Acest comision se calculeaza si se plateste lunar independent de operatiunile oficiale de pariuri. Agentul nu transmite TFB nicio factura pentru perceperea comisioanelor sale.

21      Buletinele emise de agent si predate jucatorilor pentru a materializa pariurile mentioneaza, pe recto, in partea de sus, numele agentului, numarul acestuia de inregistrare in Registrul comertului, precum si numarul sau de inregistrare in scopuri de TVA. Pe rectoul acestor buletine apar, in plus, mentiuni inscrise in lateral, respectiv in partea de jos a buletinelor in cauza „Belgische Tiercé”, urmata de „Tiercé belge”, iar in partea de sus a acestora „Tiercé Franco Belge”. Pe versoul acelorasi buletine figureaza urmatorul text: „Prin participarea sa, pariorul recunoaste ca a luat cunostinta de si se supune clauzelor din regulamentele S.C. P.M.U. belge, S.A. Tiercé Franco‑Belge si Bingoal”.

22      Cu ocazia unui control, initiat in luna iulie 2000, administratia fiscala belgiana a constatat ca nu fusesera supuse TVA‑ului comisioanele care fusesera percepute de agenti intre 1 ianuarie 1997 si 31 decembrie 2000. Intrucat agentii lucrau in numele TFB si, prin urmare, activitatea lor trebuia sa fie supusa TVA‑ului, aceasta administratie a notificat TFB, in luna noiembrie 2001, cu privire la un supliment de TVA, majorat cu amenzi si cu penalitati de intarziere, cu titlu de TVA datorat pentru comisioanele mentionate.

23      TFB a introdus o actiune la tribunal de premiere instance de Liège (Tribunalul de Prima Instanta din Liège) si a solicitat sa se declare ca TVA‑ul nu era datorat pentru comisioanele in litigiu, aratand ca, in ceea ce priveste aplicarea legislatiei privind TVA‑ul, agentii trebuiau sa fie considerati comisionari care intervin in cadrul unei prestari de servicii scutite de aceasta taxa.

24      Prin hotararea din 20 septembrie 2004, tribunalul mentionat a admis solicitarea TFB. In urma apelului introdus de État belge, cour dtappel de Liège (Curtea de Apel din Liège) a confirmat integral aceasta hotarare prin hotararea din 5 octombrie 2005. Cour de cassation (Curtea de Casatie) a casat aceasta hotarare si a trimis cauza spre rejudecare instantei de trimitere.

25      Aceasta instanta a examinat in primul rand contractul incheiat intre TFB si agenti si a statuat ca din coroborarea elementelor intrinseci si extrinseci acestui contract rezulta ca agentilor le fusese incredintata de TFB misiunea contractuala de a colecta si de a inregistra pariuri in cadrul unui contract de comision, iar nu in cadrul unui contract de mandat. In plus, aceasta instanta a aratat ca articolul 13 alineatul (2) din Codul privind TVA‑ul ar face sa fie lipsit de relevanta aspectul daca intermediarul a actionat mai curand in calitate de mandatar decat de comisionar. Aceasta a concluzionat ca agentii interveneau direct, in nume propriu, in temeiul unui contract de comision, intr‑o prestare de servicii care implica inregistrarea unor pariuri si plata unor castiguri pe seama TFB.

26      In al doilea rand, instanta de trimitere a incercat sa stabileasca in ce masura comisioanele platite de TFB agentilor sunt scutite de TVA. Intrucat a apreciat ca, in aceasta privinta, solutionarea litigiului din actiunea principala depinde de interpretarea dreptului Uniunii, cour dtappel de Mons (Curtea de Apel din Mons) a decis sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarea intrebare preliminara:

„Articolul 6 alineatul (4) si articolul 13 sectiunea B litera (f) din [A sasea directiva] trebuie interpretate in sensul ca se opun acordarii unei scutiri de taxa pentru serviciile furnizate de un comisionar care ia parte in nume propriu, dar in contul unui comitent care organizeaza prestari de servicii prevazute la articolul 13 sectiunea B litera (f), [mentionat anterior] […]?”

Cu privire la intrebarea preliminara

27      Prin intermediul intrebarii formulate, instanta de trimitere solicita sa se stabileasca daca articolul 6 alineatul (4) si articolul 13 sectiunea B litera (f) din A sasea directiva trebuie interpretate in sensul ca se opun acordarii unei scutiri de TVA pentru serviciile furnizate de un comisionar care ia parte in nume propriu, dar in contul unui comitent care organizeaza prestari de servicii prevazute la articolul 13 sectiunea B litera (f), mentionat anterior. Mai exact, aceasta intrebare se refera la tratamentul, din punctul de vedere al TVA‑ului, al raportului dintre o intreprindere care desfasoara o activitate de acceptare de pariuri si un operator economic care ia parte la colectarea pariurilor in nume propriu, dar in contul intreprinderii mentionate.

28      Potrivit articolului 13 sectiunea B litera (f) din A sasea directiva, pariurile, loteriile si celelalte forme de jocuri de noroc sunt scutite de TVA, sub rezerva conditiilor si a restrictiilor stabilite de fiecare stat membru.

29      Aceasta scutire este motivata de considerente de ordin practic, TVA‑ul fiind dificil de aplicat operatiunilor de jocuri de noroc, iar nu de dorinta de a asigura acestor activitati un tratament mai favorabil in materie de TVA, precum in cazul anumitor prestari de servicii de interes general realizate in sectorul social (a se vedea Hotararea din 13 iulie 2006, United Utilities, C‑89/05, Rec., p. I‑6813, punctul 23, si Hotararea din 10 iunie 2010, Leo‑Libera, C‑58/09, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 24).

30      Operatiunea de pariuri vizata de dispozitia mentionata se caracterizeaza prin atribuirea unei sanse de castig pariorilor si prin acceptarea, in schimb, a riscului de a trebui sa finanteze aceste castiguri (Hotararea United Utilities, citata anterior, punctul 26).

31      Curtea a concluzionat ca prestarea de servicii de „call centre”, efectuata in beneficiul unui organizator de pariuri prin telefon si care include acceptarea pariurilor in numele organizatorului de catre personalul prestatorului serviciilor mentionate, nu constituie o operatiune de pariuri in sensul articolului 13 sectiunea B litera (f) din A sasea directiva si, prin urmare, nu poate beneficia de scutirea de TVA prevazuta de aceasta dispozitie (Hotararea United Utilities, citata anterior, punctul 29).

32      Or, cauza din actiunea principala difera in mai multe privinte de cea care a condus la pronuntarea Hotararii United Utilities, citata anterior. Astfel, pe de o parte, activitatea agentilor este diferita de cea a respectivului „call centre”, in special prin faptul ca agentii sunt cunoscuti de pariori, pot refuza un pariu fara a fi obligati sa justifice refuzul in cauza si sunt de asemenea responsabili pentru plata castigurilor catre pariori. Pe de alta parte, cauza care a condus la pronuntarea hotararii mentionate se referea la acceptarea pariurilor in numele organizatorului acestora, in timp ce intrebarea adresata in cauza din actiunea principala se refera in mod expres la situatia unui operator economic care ia parte la colectarea pariurilor respective in contul organizatorului pariurilor, dar in nume propriu.

33      O astfel de participare in nume propriu inseamna ca, spre deosebire de situatia din cauza care a condus la pronuntarea Hotararii United Utilities, citata anterior, astfel cum s‑a precizat la punctul 27 din aceasta, raportul juridic nu se stabileste direct intre parior si intreprinderea in contul careia actioneaza operatorul care ia parte, ci intre acest operator si parior, pe de o parte, si intre acest operator si intreprinderea mentionata, pe de alta parte.

34      In ceea ce priveste tratamentul unei astfel de participari din punctul de vedere al TVA‑ului, articolul 6 alineatul (4) din A sasea directiva prevede ca se considera ca o persoana impozabila care, actionand in nume propriu, dar in contul unei alte persoane, ia parte la o prestare de servicii a primit si a prestat ea insasi serviciile respective.

35      Astfel, aceasta dispozitie creeaza fictiunea juridica a doua prestari de servicii identice furnizate consecutiv. In temeiul acestei fictiuni, se considera ca operatorul, care ia parte la prestarea de servicii si are calitatea de comisionar, a primit, intr‑o prima etapa, serviciile in cauza de la operatorul in contul caruia actioneaza, care are calitatea de comitent, inainte de a furniza personal aceste servicii clientului, intr‑o a doua etapa. Din aceasta rezulta ca, in ceea ce priveste raportul juridic dintre comitent si comisionar, rolurile acestora, de prestator de servicii si, respectiv, de platitor, sunt inversate in mod fictiv in scopuri de TVA.

36      Dat fiind faptul ca articolul 6 alineatul (4) din A sasea directiva face parte din titlul V din aceasta, intitulat „Operatiuni impozabile”, si ca este formulat in termeni generali, fara a contine limitari privind domeniul sau de aplicare sau efectele sale, fictiunea creata prin aceasta dispozitie priveste si aplicarea scutirilor de TVA prevazute de A sasea directiva. Din aceasta rezulta ca, daca prestarea de servicii la care ia parte comisionarul este scutita de TVA, aceasta scutire este aplicabila in mod similar raportului juridic dintre comitent si comisionar.

37      Aceasta concluzie este valabila si pentru scutirea prevazuta la articolul 13 sectiunea B litera (f) din A sasea directiva, referitoare la operatiunile de pariuri. Astfel, in raport cu alte scutiri, aceasta scutire nu prezinta particularitati care sa justifice limitarea domeniului de aplicare al articolului 6 alineatul (4) din directiva mentionata si excluderea pariurilor din acesta. In plus, in cadrul aplicarii acestei ultime dispozitii, este lipsit de relevanta faptul ca articolul 13 sectiunea B litera (f) nu prevede o scutire a prestarilor de servicii de intermediere sau de negociere, desi o astfel de scutire este expres prevazuta la articolul 13 sectiunea B literele (a) si (d) din A sasea directiva.

38      Contrar celor sustinute de guvernul belgian, nici principiul neutralitatii fiscale nu se opune ca scutirea de TVA prevazuta la articolul 13 sectiunea B litera (f) din A sasea directiva sa fie aplicata raportului dintre comitent si comisionar, desi comisionul platit unui mandatar care actioneaza in numele si in contul mandantului este supus TVA‑ului. Astfel, dupa cum rezulta din articolul 6 alineatul (4) din A sasea directiva, aceasta prevede ea insasi reguli speciale pentru prestarile de servicii furnizate de un comisionar care actioneaza in nume propriu, dar in contul unei alte persoane, reguli diferite de cele care reglementeaza prestarile de servicii furnizate de un mandatar care actioneaza in numele si in contul unei alte persoane.

39      In ceea ce priveste problema daca agentii in cauza in actiunea principala actioneaza in mod efectiv, atunci cand colecteaza pariuri, in nume propriu, in sensul articolului 6 alineatul (4) din A sasea directiva, problema ridicata de guvernul belgian, trebuie sa se constate ca intrebarea adresata, care reia textul acestui alineat, se intemeiaza pe premisa ca agentii respectivi intra in domeniul de aplicare al acestuia.

40      In cadrul procedurii prevazute la articolul 267 TFUE, este de competenta instantei nationale sesizate cu un litigiu referitor la aplicarea articolului 6 alineatul (4) din A sasea directiva sa verifice, avand in vedere totalitatea datelor spetei, si in special natura obligatiilor contractuale ale operatorului economic in cauza in privinta clientilor sai, daca respectiva conditie de aplicare a acestei dispozitii este sau nu este indeplinita (a se vedea in acest sens, in ceea ce priveste articolul 26 din A sasea directiva, Hotararea din 12 noiembrie 1992, Van Ginkel, C‑163/91, Rec., p. I‑5723, punctul 21, precum si Hotararea din 13 octombrie 2005, ISt, C‑200/04, Rec., p. I‑8691, punctele 19 si 20).

41      Cu toate acestea, Curtea, investita cu atributia de a furniza raspunsuri utile instantei nationale, este competenta sa dea indicatii intemeiate pe dosarul cauzei din actiunea principala, precum si pe observatiile scrise si orale care i‑au fost prezentate, de natura a permite acestei instante sa se pronunte in litigiul concret cu care este sesizata (a se vedea Hotararea din 11 decembrie 2007, International Transport Workerst Federation si Finnish Seaments Union, C‑438/05, Rep., p. I‑10779, punctul 85, precum si Hotararea din 13 aprilie 2010, Bressol si altii, C‑73/08, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 65).

42      In ceea ce priveste activitatea agentilor in cauza in actiunea principala, trebuie subliniat ca, desi conditia referitoare la faptul ca persoana impozabila trebuie sa actioneze in nume propriu, dar in contul unei alte persoane, prevazuta la articolul 6 alineatul (4) din A sasea directiva, trebuie sa fie interpretata pe baza relatiilor contractuale in cauza, astfel cum rezulta din cuprinsul punctului 40 din prezenta hotarare, nu este mai putin adevarat ca buna functionare a sistemului comun al TVA‑ului instituit prin aceasta directiva necesita din partea instantei de trimitere o verificare concreta de natura sa stabileasca daca, avand in vedere totalitatea datelor cauzei, agentii respectivi actionau in mod efectiv in nume propriu atunci cand colectau pariuri.

43      In aceasta privinta, trebuie luat in considerare, printre altele, faptul ca desfasurarea activitatii acestora necesita sau nu necesita detinerea unei autorizatii din partea autoritatilor publice, ca buletinele emise de agenti mentioneaza numele TFB, ca clientii accepta, potrivit mentiunilor care figureaza pe aceste buletine, sa se supuna prevederilor regulamentului acestei societati, ca fondurile de comert exploatate de agenti poarta firma societatii mentionate, care este proprietara acesteia, si ca, inainte de faptele din actiunea principala, agentii actionau sau nu actionau in calitate de mandatari. In schimb, eventuala existenta a unei dispozitii nationale in materie de TVA care sa extinda fictiunea juridica prevazuta la articolul 6 alineatul (4) din A sasea directiva dincolo de criteriile stabilite prin aceasta dispozitie nu poate fi luata in considerare in cadrul verificarii menite sa stabileasca daca agentii actionau sau nu actionau in nume propriu. Astfel, in cazul in care conditiile care rezulta numai din articolul 6 alineatul (4) din A sasea directiva nu ar fi indeplinite, scutirea de TVA prevazuta la articolul 13 sectiunea B litera (f) din aceasta directiva in ceea ce priveste pariurile nu ar fi aplicabila in actiunea principala.

44      Din toate cele de mai sus rezulta ca trebuie sa se raspunda la intrebarea adresata ca articolul 6 alineatul (4) si articolul 13 sectiunea B litera (f) din A sasea directiva trebuie sa fie interpretate in sensul ca, in masura in care un operator economic ia parte in nume propriu, dar in contul unei intreprinderi care desfasoara o activitate de acceptare de pariuri la colectarea de pariuri care intra sub incidenta scutirii de TVA prevazute la articolul 13 sectiunea B litera (f), se considera ca, in temeiul acestui articol 6 alineatul (4), aceasta ultima intreprindere furnizeaza operatorului mentionat o prestare de servicii de pariuri care intra sub incidenta scutirii mentionate.

Cu privire la cheltuielile de judecata

45      Intrucat, in privinta partilor din actiunea principala, procedura are caracterul unui incident survenit la instanta de trimitere, este de competenta acesteia sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observatii Curtii, altele decat cele ale partilor mentionate, nu pot face obiectul unei rambursari.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a saptea) declara:

Articolul 6 alineatul (4) si articolul 13 sectiunea B litera (f) din A sasea directiva 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislatiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata: baza unitara de evaluare trebuie sa fie interpretate in sensul ca, in masura in care un operator economic ia parte in nume propriu, dar in contul unei intreprinderi care desfasoara o activitate de acceptare de pariuri la colectarea de pariuri care intra sub incidenta scutirii de taxa pe valoarea adaugata prevazute la articolul 13 sectiunea B litera (f), se considera ca, in temeiul acestui articol 6 alineatul (4), aceasta ultima intreprindere furnizeaza operatorului mentionat o prestare de servicii de pariuri care intra sub incidenta scutirii mentionate.

 

 

 

 

 

 

 

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close