RIL respins. Decizia nr. 28/2011

In M. Of. nr. 119 din 16 februarie 2012 a fost publicata Decizia nr. 28/2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursurile in interesul legii.

Din cuprins:

Completul competent sa judece recursul in interesul legii ce formeaza obiectul Dosarului nr. 27/2011 este constituit conform art. 414^4 alin. (3) din Codul de procedura penala, modificat si completat prin Legea nr. 202/2010, raportat la art. 27^2 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Sedinta completului este prezidata de doamna judecator Livia Doina Stanciu, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este reprezentat de doamna Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

La sedinta de judecata participa magistratul-asistent din cadrul Sectiilor Unite, doamna Cristina Pascu, desemnat in conformitate cu dispozitiile art. 27^3 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursul in interesul legii – a luat in examinare recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie in vederea interpretarii si aplicarii unitare a dispozitiilor art. 320^1 din Codul de procedura penala, cu privire la momentul pana la care sunt aplicabile prevederile referitoare la procedura de judecata simplificata.

Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia, astfel cum a fost formulat si precizat, precum si pronuntarea unei decizii prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 320^1 alin. 1 si 7 din Codul de procedura penala.

 

INALTA CURTE,

deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:

 

1. Problema de drept ce a generat practica neunitara

Prin recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a aratat ca in practica judiciara nationala nu exista un punct de vedere unitar cu privire la momentul procesual pana la care sunt aplicabile dispozitiile art. 320^1 alin. 1 si 7 din Codul de procedura penala, referitoare la procedura de judecata simplificata.

 

2. Examenul jurisprudential

Prin recursul in interesul legii se arata ca, in urma verificarii jurisprudentei la nivel national, a fost relevata o practica neunitara cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 320^1 alin. 1 si 7 din Codul de procedura penala, referitoare la procedura de judecata simplificata, sub aspectul momentului procesual pana la care aceste dispozitii sunt aplicabile.

 

3. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti

3.1.a) Unele instante au aplicat dispozitiile art. 320^1 din Codul de procedura penala, referitoare la procedura de judecata simplificata, in ipoteza in care inculpatul a recunoscut savarsirea faptei pana la momentul inceperii cercetarii judecatoresti.

In argumentarea acestei opinii, instantele au apreciat ca dispozitiile art. 320^1 din Codul de procedura penala sunt aplicabile numai in situatia in care inculpatul a recunoscut in totalitate faptele retinute in actul de sesizare pana la inceperea cercetarii judecatoresti, indiferent daca sesizarea instantei a avut loc anterior sau ulterior intrarii in vigoare a acestor prevederi legale.

3.1.b) Acelasi punct de vedere a fost exprimat si de instantele care, sesizate cu o astfel de cerere ulterior inceperii cercetarii judecatoresti, au respins-o sau au inlaturat in caile de atac aplicarea acestor dispozitii.

In motivarea acestei solutii, instantele au apreciat ca dispozitiile art. 320^1 din Codul de procedura penala sunt norme de procedura de imediata aplicare, neexistand norme tranzitorii care sa stabileasca exceptii de la posibilitatea aplicarii acestei proceduri simplificate de judecata numai in situatia in care inculpatul recunoaste savarsirea faptelor pana la inceperea cercetarii judecatoresti.

3.1.c) Alte instante au apreciat ca in ipoteza in care inculpatul a recunoscut savarsirea faptelor pana la inceperea cercetarii judecatoresti sunt incidente dispozitiile art. 320^1 din Codul de procedura penala, cu aplicarea art. 13 din Codul penal, privind legea penala mai favorabila, in cazurile in care trimiterea in judecata s-a facut anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 202/2010.

3.2. Alte instante au extins sfera de aplicare a prevederilor art. 320^1 din Codul de procedura penala la cauzele aflate in curs de judecata in care s-a depasit momentul procesual al inceperii cercetarii judecatoresti, invocand argumente diferite:

3.2.a) Astfel, intr-o opinie s-a sustinut ca a face distinctie intre cauzele in care inceperea cercetarii judecatoresti a avut loc anterior datei intrarii in vigoare a Legii nr. 202/2010 si cele in care cercetarea judecatoreasca a debutat dupa aceasta data nu are o justificare obiectiva si rezonabila, fiind incalcate principiile egalitatii de tratament si nediscriminarii, reglementate de dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutia Romaniei si de art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

3.2.b) Intr-o alta opinie s-a argumentat ca art. 320^1 din Codul de procedura penala contine atat norme de drept procesual penal, cat si norme de drept penal substantial, deoarece reglementeaza o cauza de reducere a pedepselor, aceste dispozitii legale putand fi aplicate retroactiv, ca lege penala mai favorabila, in temeiul art. 13 din Codul penal, in situatia in care sunt indeplinite si conditiile de fond ce atrag incidenta acestor dispozitii.

3.2.c) O alta opinie a fost in sensul aplicarii dispozitiilor art. 320^1 din Codul de procedura penala exclusiv in cursul judecarii cailor de atac.

 

4. Opinia procurorului general

Procurorul general a opinat in sensul ca declansarea procedurii simplificate de judecata, introdusa prin art. 320^1 din Codul de procedura penala, nu poate avea loc decat in fata instantei de fond, pana la inceperea cercetarii judecatoresti.

S-a argumentat ca aplicarea dispozitiilor art. 320^1 din Codul de procedura penala se circumscrie exclusiv judecatii in prima instanta si doar cazului in care inculpatul a recunoscut in totalitate faptele retinute in actul de sesizare a instantei pana la inceperea cercetarii judecatoresti, declansandu-se o procedura de judecata simplificata si mai rapida, de natura sa asigure celeritatea procesului penal.

Momentul de debut al cercetarii judecatoresti pana la care inculpatul poate solicita aplicarea procedurii mentionate este limitat de citirea actului de sesizare, conform art. 322 din Codul de procedura penala, cererea de aplicare a acestei proceduri formulata ulterior acestui moment fiind tardiva; in situatia admiterii cererii, judecata are loc potrivit procedurii speciale, cu consecinta, in cazul unei solutii de condamnare, a reducerii limitelor de pedeapsa, institutia de drept reglementata de dispozitiile art. 320^1 din Codul de procedura penala avand o natura juridica mixta, in care caracterul procesual penal primeaza celui penal.

Atat prin precizarea formulata de procurorul general ulterior pronuntarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011, cat si prin sustinerile orale ale reprezentantului procurorului general, s-a aratat ca fata de caracterul obligatoriu al deciziei Curtii Constitutionale, prin care s-a stabilit, intre altele, ca dispozitiile art. 320^1 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale in masura in care nu se da eficienta principiului constitutional al retroactivitatii legii penale mai favorabile, practica judiciara este tinuta de principiul constitutional al aplicarii legii penale mai favorabile, recunoscut tuturor inculpatilor care au fost trimisi in judecata inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010, dar care au depasit momentul procesual al inceperii cercetarii judecatoresti.

S-a apreciat astfel ca textul de lege care a primit o interpretare si aplicare neunitara (respectiv art. 320^1 alin. 1 si 7 din Codul de procedura penala) urmeaza a fi interpretat astfel incat sa nu antreneze o restrangere a exercitiului vreunui drept, de natura sa puna sub semnul intrebarii insasi existenta acestuia, respectiv in sensul aplicarii principiului constitutional al retroactivitatii legii penale mai favorabile cazurilor in care inculpatii au fost trimisi in judecata inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010 si care sunt judecate, pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, intervenita anterior publicarii deciziei Curtii Constitutionale, conform art. 147 alin. (4) din Constitutie.

 

5. Raportul asupra recursului in interesul legii

In punctul sau de vedere, judecatorul-raportor s-a exprimat ca dispozitiile art. 320^1 din Codul de procedura penala se interpreteaza in sensul ca procedura simplificata in cazul recunoasterii vinovatiei poate fi invocata la prima instanta pana la inceperea cercetarii judecatoresti, astfel cum acest moment procesual este definit conform art. 322 din Codul de procedura penala.

S-a argumentat, in esenta, ca procedura simplificata in cazul recunoasterii vinovatiei poate fi aplicata numai cu privire la cauzele penale in care nu a fost citit actul de sesizare, dispozitiile art. 320^1 din Codul de procedura penala, respectiv alin. 1 – 6 ale articolului mentionat, reprezentand norme de procedura de imediata aplicare, potrivit principiului tempus regit actum, neavand aplicabilitate principiul mitior lex.

Totodata, s-a aratat ca dispozitiile art. 320^1 alin. 7 din Codul de procedura penala contin norme de drept substantial care urmeaza a fi interpretate conform metodelor si regulilor de interpretare specifice.

S-a mentionat ca in cazul recunoasterii vinovatiei dupa momentul inceperii cercetarii judecatoresti (la judecata in fond, apel sau recurs) instanta poate sa valorifice aceasta pozitie procesuala ca pe o circumstanta judiciara atenuanta, dar nu prin prisma dispozitiilor art. 320^1 alin. 7 din Codul de procedura penala.

Ulterior pronuntarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011, s-a opinat in sensul ca pentru situatiile juridice nascute anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 202/2010 si care continua sa fie judecate si dupa acest moment urmeaza a fi aplicate dispozitiile art. 13 din Codul penal, astfel ca prevederile art. 320^1 din Codul de procedura penala pot fi invocate si in caile de atac, pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.

Pentru celelalte situatii, cand instantele au fost sesizate dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010, procedura simplificata poate fi invocata, astfel cum s-a aratat anterior, pana la inceperea cercetarii judecatoresti.

 

6. Inalta Curte

Dupa cum rezulta din analiza dispozitiilor art. 320^1 alin. 1 din Codul de procedura penala, pana la inceperea cercetarii judecatoresti, inculpatul poate declara personal sau prin inscris autentic ca recunoaste savarsirea faptelor retinute in actul de sesizare a instantei si solicita ca judecata sa se faca pe baza probelor administrate in faza de urmarire penala. Alineatele 2, 3, 4, 5, 6 si 8 ale normei precitate reglementeaza conditiile de aplicare si procedura de judecata simplificata in cazul recunoasterii vinovatiei, precum si procedura aplicabila in cazul respingerii cererii, iar alin. 7 stabileste ca, in cazul pronuntarii unei solutii de condamnare, inculpatul beneficiaza de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, in cazul pedepsei inchisorii, si de reducerea cu o patrime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, in cazul pedepsei amenzii, precum si faptul ca procedura de judecata simplificata nu se aplica in cazul infractiunilor care se pedepsesc cu detentia pe viata.

Totodata, din verificarea dispozitiilor art. XXII si urmatoarele din Legea nr. 202/2010, care contin norme tranzitorii de aplicare a legii, se constata ca acestea nu reglementeaza situatia tranzitorie a inculpatilor trimisi in judecata sub imperiul legii vechi, aflati in cursul judecatii si cu privire la care, la data intrarii in vigoare a dispozitiilor art. 320^1 din Codul de procedura penala, judecata depasise momentul procesual al inceperii cercetarii judecatoresti.

Se constata, de asemenea, ca sesizata fiind cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 320^1 alin. (1) din Codul de procedura penala, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011), a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat, intre altele, ca dispozitiile art. 320^1 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale in masura in care inlatura aplicarea legii penale mai favorabile si, de asemenea, ca dispozitiile art. 320^1 alin. 8 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale.

In ceea ce priveste solutia dispusa cu privire la constitutionalitatea dispozitiilor art. 320^1 alin. 1 si 7 din Codul de procedura penala, care prezinta relevanta in raport cu obiectul recursului in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si vizeaza situatia inculpatilor trimisi in judecata sub imperiul legii vechi care la intrarea in vigoare a dispozitiilor art. 320^1 din Codul de procedura penala au depasit momentul procesual al inceperii cercetarii judecatoresti, dar nu au fost judecati definitiv, se constata ca instanta de contencios constitutional a retinut ca procedura de judecata simplificata in cazul recunoasterii vinovatiei se subsumeaza exigentelor privind celeritatea si stabilirea adevarului in cauzele penale si ca Legea nr. 202/2010 nu contine sub acest aspect dispozitii tranzitorii.

S-a retinut totodata ca acordul de recunoastere a vinovatiei are o dubla natura, de institutie procesuala si de drept material, norma de drept penal, respectiv dispozitiile art. 320^1 alin. 7 din Codul de procedura penala, regasindu-se in corpul unei norme de procedura si fiind conditionata de indeplinirea anumitor conditii procedurale. Principiul aplicarii legii penale mai favorabile are in primul rand rang constitutional si in subsidiar rang legal, neputand fi primita teza potrivit careia producerea efectului in materia dreptului penal este conditionata de indeplinirea cerintelor de drept procesual, deoarece principiul aplicarii imediate a legii procesual penale nu poate infrange principiul constitutional al aplicarii legii penale mai favorabile, care are in vedere situatia infractiunilor comise sub legea veche si judecate sub imperiul legii noi.

Totodata, s-a argumentat ca dispozitiile art. 320^1 din Codul de procedura penala fiind de imediata aplicare, coroborate cu natura substantial penala a alin. 7, sunt favorabile, cat timp, anterior solutionarii definitive a cauzei, nu a existat posibilitatea reducerii limitelor de pedeapsa in cazul recunoasterii vinovatiei; astfel, s-a concluzionat ca, desi legiuitorul nu a prevazut expres calea de urmat in situatia recunoasterii vinovatiei de catre inculpatii care au fost trimisi in judecata sub imperiul legii vechi, dar care, depasind momentul procesual al inceperii cercetarii judecatoresti si pana la solutionarea definitiva a cauzei, se judeca potrivit noii legi, este incident principiul legii penale mai favorabile, motiv pentru care dispozitiile art. 320^1 din Codul de procedura penala sunt constitutionale in masura in care se intelege ca pana la incetarea starii de tranzitie, in virtutea principiului constitutional al retroactivitatii legii penale mai favorabile, se aplica inculpatilor trimisi in judecata inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010, care au depasit momentul procesual al inceperii cercetarii judecatoresti.

Avand in vedere aspectele anterior relevate se constata ca obiectul recursului in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie vizeaza prevederile legale analizate si in cuprinsul deciziei instantei de contencios constitutional.

Or, potrivit dispozitiilor art. 147 alin. (1) din Constitutie si ale art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, prevederile normative constatate ca fiind neconstitutionale isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale, daca in acest interval Parlamentul sau, dupa caz, Guvernul nu le pune in acord cu dispozitiile Constitutiei, fiind suspendate de drept pe durata acestui termen.

Asa fiind, cum prevederile legale a caror interpretare se solicita a se realiza prin prezentul recurs in interesul legii, anume dispozitiile art. 320^1 alin. 1 si 7 din Codul de procedura penala, referitoare la procedura de judecata simplificata, sub aspectul momentului procesual pana la care aceste dispozitii sunt aplicabile, sunt suspendate de drept de la aplicare ca urmare a pronuntarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011, pentru ca in termen de 45 de zile Parlamentul sau, dupa caz, Guvernul sa le puna in acord cu dispozitiile Constitutiei, recursul in anulare nu poate fi primit.

 

Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 414^4 si art. 414^5 din Codul de procedura penala, astfel cum a fost modificat si completat prin Legea nr. 202/2010,

 

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

In numele legii

DECIDE:

 

Respinge recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie in vederea interpretarii si aplicarii unitare a dispozitiilor art. 320^1 alin. 1 si 7 din Codul de procedura penala, cu privire la momentul procesual pana la care sunt aplicabile prevederile referitoare la procedura de judecata simplificata.

Obligatorie, potrivit art. 414^5 alin. 4 din Codul de procedura penala.

Pronuntata in sedinta publica astazi, 12 decembrie 2011.

 

 

 

 

 

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close