Libera circulatie a persoanelor – Nediscriminare si cetatenia Uniunii – Impozit pe venit

Libera circulatie a persoanelor – Nediscriminare si cetatenia Uniunii – Impozit pe venit – Luarea in considerare a indemnizatiilor de resedinta in afara tarii de origine la calculul cotei de impozitare aplicabile altor venituri potrivit unui barem progresiv – Luarea in considerare a indemnizatiilor acordate functionarilor unui alt stat membru care isi desfasoara activitatea pe teritoriul national – Neluarea in considerare a indemnizatiilor acordate functionarilor nationali care isi desfasoara activitatea in afara teritoriului national – Comparabilitate

HOTARAREA CURTII (Camera a patra)

15 septembrie 2011

In cauza C 240/10,
avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare formulata in temeiul articolului 267 TFUE de Finanzgericht Baden Württemberg (Germania), prin decizia din 21 decembrie 2009, primita de Curte la 14 mai 2010, in procedura

Cathy Schulz Delzers, Pascal Schulz impotriva Finanzamt Stuttgart III

CURTEA (Camera a patra),

compusa din domnul J. C. Bonichot, presedinte de camera, domnul K. Schiemann (raportor), doamnele C. Toader, A. Prechal si domnul E. Jarašiūnas, judecatori,
avocat general: domnul P. Mengozzi,
grefier: domnul B. Fülöp, administrator,

avand in vedere procedura scrisa si in urma sedintei din 24 martie 2011,

luand in considerare observatiile prezentate:
– pentru doamna Schulz Delzers si pentru domnul M. Schulz, de S. Hoffmann, Rechtsanwalts
– pentru guvernul german, de domnii T. Henze si C. Blaschke, in calitate de agentis
– pentru guvernul spaniol, de domnul M. Muñoz Pérez, in calitate de agents
– pentru Comisia Europeana, de domnii R. Lyal si W. Mölls, in calitate de agenti,
dupa ascultarea concluziilor avocatului general in sedinta din 26 mai 2011,

pronunta prezenta Hotarare

1 Cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare priveste interpretarea articolelor 12 CE, 18 CE si 39 CE.
2 Aceasta cerere a fost formulata in cadrul unui litigiu intre doamna Schulz Delzers si domnul Schulz (denumiti in continuare, impreuna, „sotii Schulz”), pe de o parte, si Finanzamt Stuttgart III (denumit in continuare „Finanzamt”), pe de alta parte, privind decizia de impunere emisa de Finanzamt pentru anii 2005 si 2006.

Cadrul juridic

Impozitarea veniturilor in Germania

3 In cursul anilor 2005 si 2006, impozitarea veniturilor in Germania era guvernata de Legea privind impozitul pe venit (Einkommensteuergesetz, denumita in continuare „EStG”) in versiunea aplicabila in perioada respectiva.
4 Potrivit articolului 1 din EStG, sunt supuse integral impozitului pe venit, printre altele, persoanele fizice care au domiciliul sau resedinta obisnuita in Germania.
5 Rata impozitului pe venit este stabilita potrivit unui barem progresiv, cota de impozitare crescand in functie de cuantumul veniturilor. Acest barem reflecta aprecierea legiuitorului cu privire la capacitatea contributiva a contribuabilului realizata pe baza conditiilor de trai din Germania.
6 Anumite venituri sunt scutite de impozitul pe venit. In acest sens, se face o distinctie in special intre veniturile care, desi nu sunt impozabile ca atare, sunt luate in considerare la calculul cotei de impozitare aplicabile altor venituri potrivit unui barem progresiv si cele care nu sunt luate in considerare in acest sens. Primele sunt calificate ca fiind venituri scutite „sub rezerva luarii lor in considerare in temeiul caracterului progresiv al impozitului” („Progressionsvorbehalt”).
7 Faptul de a lua in considerare, in temeiul caracterului progresiv al impozitului, anumite venituri scutite de impozit in cadrul stabilirii cotei de impozitare aplicabile celorlalte venituri reflecta o apreciere a legiuitorului cu privire la capacitatea contributiva a contribuabilului. In opinia legiuitorului, contribuabilul care obtine venituri scutite de impozit, dar luate in considerare in temeiul caracterului progresiv al impozitului, dispune de o capacitate contributiva mai mare decat contribuabilul lipsit de aceste venituri. Prin urmare, sunt avute in vedere cu acest titlu anumite venituri substitutive in principiu scutite de impozit, cum ar fi, printre altele, indemnizatia de somaj. Astfel, aceste ajutoare nu sunt destinate sa compenseze anumite cheltuieli, ci sa garanteze in mod general mijloace de subzistenta suficiente pentru persoanele care le primesc.
8 In schimb, daca legiuitorul a prevazut o scutire fara luarea in considerare a venitului vizat in temeiul caracterului progresiv al impozitului, acesta pleaca de la principiul ca venitul scutit de impozit nu poate si nici nu trebuie sa fie considerat un factor al capacitatii contributive, nici macar pentru impozitarea celorlalte venituri.
9 Pentru a atenua caracterul progresiv al baremului impozitului pe venit in ceea ce ii priveste pe sotii care au venituri diferite, legiuitorul german a instituit in favoarea contribuabililor supusi integral la plata impozitului, casatoriti si separati temporar, un regim comun de impunere care presupune stabilirea unei baze unitare de impunere si aplicarea regimului de „fractionare” („splitting”). In acest sens, veniturile sotilor sunt insumate si impozitate impreuna. Impozitul pe venitul sotilor impozitati impreuna este dublu fata de cel aplicabil pentru jumatate din venitul impozabil comun al acestora.

Impozitarea in Germania a veniturilor care provin de la o autoritate publica franceza

10 Acordul dintre Republica Franceza si Republica Federala Germania privind evitarea dublei impuneri si instituirea unor norme de asistenta administrativa si juridica reciproca in materia impozitului pe venit si pe avere, precum si in materia impozitului pe activitatea profesionala si a impozitului funciar, semnat la Paris la 21 iulie 1959 (Bundesgesetzblatt 1961 II, p. 397), astfel cum a fost modificat prin actul aditional semnat la Paris la 20 decembrie 2001 (Bundesgesetzblatt 2002 II, p. 2370, denumit in continuare „acordul fiscal franco german”), prevede la articolul 14 alineatul (1) prima teza „principiul statului platitor” potrivit caruia indemnizatiile, salariile si remuneratiile analoge platite de o persoana juridica de drept public dintr un stat contractant unor persoane fizice rezidente in celalalt stat pentru servicii administrative actuale nu sunt supuse impozitarii decat in primul stat.
11 Articolul 20 alineatul (1) din acordul fiscal franco german prevede, in vederea evitarii dublei impuneri, ca veniturile provenite din Franta si supuse impozitarii in Franta in temeiul acestui acord sunt excluse din baza germana de impozitare a rezidentilor din Republica Federala Germania. Se precizeaza ca aceasta regula nu limiteaza dreptul Republicii Federale Germania de a tine cont de veniturile astfel scutite de impozit la stabilirea ratei impozitului pe venit.
12 Aceste dispozitii se aplica atat cu privire la salariile de baza ale functionarilor francezi rezidenti in Germania, cat si cu privire la indemnizatiile suplimentare pe care acestia le obtin ca urmare a stabilirii resedintei lor in Germania.
13 Potrivit articolului 32b alineatul (1) punctul 3 din EStG:
„In cazul in care un contribuabil supus integral la plata impozitului pe venit a primit temporar sau pe parcursul intregii perioade de referinta […]
[…]
3. venituri scutite de la impozitare, in temeiul unui acord privind evitarea dublei impuneri sau al unui alt acord interstatal, sub rezerva includerii acestora in calculul impozitului pe venit […], se aplica o cota de impozitare speciala venitului impozabil in temeiul articolului 32a alineatul (1).”
14 Articolul 32b alineatul (2) punctul 2 din EStG prevede:
„Cota speciala prevazuta la alineatul (1) este cota care rezulta atunci cand, potrivit calculului efectuat in temeiul articolului 32a alineatul (1), venitul impozabil se mareste sau se reduce […]
[…]
2. in cazul prevazut la alineatul (1) punctele 2 si 3, cu echivalentul veniturilor mentionate la acest alineat, urmand sa se ia in considerare o cincime a veniturilor extraordinare prevazute.”

Impozitarea in Germania a indemnizatiilor de resedinta in afara tarii de origine acordate contribuabililor germani care lucreaza in strainatate

15 In timp ce veniturile contribuabililor care lucreaza ca functionari in strainatate sunt supuse in totalitate impozitului pe venit in Germania, eventualele indemnizatii care le sunt acordate ca urmare a stabilirii resedintei in afara tarii de origine sunt scutite, in Germania, de impozitul pe venit si nu sunt luate in considerare in temeiul caracterului progresiv al impozitului respectiv.
16 Articolul 3 punctul 64 din EstG prevede:
„In cazul lucratorilor care au incheiat un contract de munca cu o persoana juridica de drept public national si primesc, in consecinta, un salariu platit de o casa de asigurari publica nationala, sunt scutite de impozit veniturile obtinute pentru o activitate desfasurata in strainatate care depasesc salariul care i ar reveni lucratorului pentru o activitate echivalenta desfasurata acolo unde este situata casa de asigurari publica platitoare. Prima teza se aplica de asemenea in cazul in care contractul de munca este incheiat cu o alta persoana, care stabileste salariul in conformitate cu dispozitiile aplicabile prevazute in prima teza, lucratorul este platit de o casa de asigurari publica, iar salariul provine in totalitate sau in principal din fonduri publice. In cazul celorlalti lucratori detasati in strainatate pentru o perioada limitata, care isi au resedinta sau domiciliul obisnuit pe teritoriul statului de detasare, platile compensatorii pentru pierderea puterii de cumparare acordate de catre un angajator de pe teritoriul national sunt scutite de impozit, cu conditia sa nu depaseasca suma prevazuta la articolul 54 din Bundesbesoldungsgesetz [Legea federala privind remunerarea functionarilor] pentru venituri salariate obtinute in strainatate.”

Actiunea principala si intrebarile preliminare

17 Sotii Schulz locuiesc in Germania si au doi copii in intretinere. Acestia au ales sa fie supusi impreuna la plata impozitului pe totalitatea veniturilor in sensul articolului 1 din EStG, pentru a putea beneficia de o baza unitara de impunere mai avantajoasa.
18 Domnul Schulz, resortisant german, este angajat ca avocat si, in aceasta calitate, a obtinut venituri in cursul anilor 2005 si 2006.
19 Doamna Schulz Delzers, resortisant francez, lucreaza in Germania, in calitate de functionar al statului francez, ca invatatoare la o scoala primara germano franceza. In cursul anilor 2005 si 2006, persoana interesata a obtinut din partea statului francez, pe langa salariu, doua indemnizatii care, in temeiul articolului 14 coroborat cu articolul 20 alineatul (1) din acordul fiscal franco german, sunt, la fel ca salariul acesteia, scutite de impozit in Germania, sub rezerva luarii lor in considerare in temeiul caracterului progresiv al impozitului.
20 Cele doua indemnizatii in discutie sunt:
– o indemnizatie pentru conditiile de viata la nivel local, acordata in temeiul articolului 4B litera d) din Decretul nr. 2002 22 din 4 ianuarie 2002 privind situatia administrativa si financiara a personalului din institutiile de invatamant franceze din strainatate (JORF din 6 ianuarie 2002, p. 387) functionarilor statului francez care isi desfasoara activitatea in strainatate, destinata sa compenseze pierderea puterii de cumparare si al carei cuantum lunar era de 437,41 euro si, respectiv, de 444,08 euro in cursul anilor 2005 si 2006, si
– o „majorare familiala” acordata in temeiul articolului 4B litera e) din Decretul nr. 2002 22 pentru copiii aflati in intretinerea functionarilor statului francez care isi desfasoara activitatea in strainatate, al carei cuantum lunar era de 134,20 euro si, respectiv, de 136,41 euro in cursul celor doi ani.
21 Salariul obtinut de doamna Schulz Delzers pentru cei doi ani in discutie in actiunea principala a fost supus impozitului pe venit in Franta. In schimb, cele doua indemnizatii mentionate la punctul precedent din prezenta hotarare, ca venituri scutite de impozit potrivit legislatiei franceze, nu au fost supuse impozitarii in Franta.
22 In deciziile de impunere aferente anilor 2005 si 2006, Finanzamt a tinut cont de scutirea celor doua indemnizatii de impozit, dar le a luat in considerare, la fel ca pe restul remuneratiei doamnei Schulz Delzers, dupa deducerea unei sume forfetare reprezentand cheltuieli profesionale de 920 de euro pentru fiecare din cei doi ani, in temeiul caracterului progresiv al impozitului, in conformitate cu articolul 32b alineatul (1) punctul 3 si alineatul (2) punctul 2 din EStG. Luarea in considerare a indemnizatiilor respective a avut ca efect o crestere a impozitului pe venit al sotilor Schulz cu 654 de euro si, respectiv, cu 664 de euro pentru anii 2005 si 2006.
23 Sotii Schulz au formulat contestatii impotriva acestor decizii de impunere, care au fost respinse ca nefondate de catre Finanzamt prin deciziile din 30 aprilie 2009.
24 Prin actiunea introdusa la 18 mai 2009 in fata instantei de trimitere, sotii Schulz au contestat luarea in considerare a celor doua indemnizatii in discutie in actiunea principala pentru calcularea cotei de impozitare aplicabile altor venituri potrivit baremului progresiv. Acestia solicita ca indemnizatiile obtinute de doamna Schulz Delzers sa nu fie avute in vedere in temeiul caracterului progresiv al impozitului. Acestia sustin ca luarea in considerare a acestor indemnizatii in acest scop constituie o incalcare a articolului 39 CE, dat fiind faptul ca indemnizatii echivalente obtinute in conditiile prevazute la articolul 3 punctul 64 din EStG nu sunt luate in considerare.
25 In opinia instantei de trimitere, articolul 3 punctul 64 din EStG poate descuraja un functionar francez sa desfasoare o activitate in Germania in cadrul atributiilor sale, din moment ce indemnizatiile in discutie in actiunea principala sunt incluse in calculul cotei speciale de impozitare, in timp ce un lucrator german care isi desfasoara activitatea in afara teritoriului german obtine indemnizatii echivalente fara ca acestea sa fie luate in considerare in temeiul caracterului progresiv al impozitului.
26 In opinia instantei de trimitere, indiferent de incalcarea articolului 39 alineatele (1)-(3) CE, articolul 3 punctul 64 din EStG constituie de asemenea o discriminare disimulata bazata pe cetatenie sau nationalitate, intrucat, in general, resortisantii germani sunt cei care au incheiat un contract de munca cu o persoana juridica de drept public german si, astfel, acestia sunt cei care beneficiaza in primul rand de avantajul care decurge din articolul 3 punctul 64 din EStG.
27 In aceste conditii, Finanzgericht Baden Württemberg a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare:
„1) a) Articolul 3 punctul 64 din [EStG] este compatibil cu libera circulatie a lucratorilor prevazuta la articolul [39 CE, devenit articolul 45 TFUE]?
b) Articolul 3 punctul 64 din [EStG] contine o discriminare disimulata pe motiv de cetatenie sau nationalitate, interzisa in temeiul articolului [12 CE, devenit articolul 18 TFUE]?
2) In cazul unui raspuns negativ la prima intrebare, articolul 3 punctul 64 din [EStG] este compatibil cu libera circulatie a cetatenilor Uniunii astfel cum este prevazuta la articolul [18 CE, devenit articolul 21 TFUE]?”

Cu privire la intrebarile preliminare

28 Cu titlu introductiv, trebuie sa se constate ca, astfel cum a subliniat avocatul general la punctele 39-43 din concluzii, dintre articolele Tratatului CE mentionate de instanta de trimitere in intrebari, numai articolul 39 CE se poate aplica in actiunea principala.
29 Astfel, in primul rand, articolul 12 CE, care prevede principiul general al interzicerii oricarei discriminari pe motiv de cetatenie sau nationalitate, nu are vocatia de a se aplica in mod autonom decat in situatiile reglementate de dreptul Uniunii pentru care tratatul nu prevede o norma speciala de interzicere a discriminarii. Or, principiul nediscriminarii a fost instituit, in domeniul liberei circulatii a lucratorilor, prin articolul 39 CE (a se vedea in special Hotararea din 10 septembrie 2009, Comisia/Germania, C 269/07, Rep., p. I 7811, punctele 98 si 99, precum si jurisprudenta citata).
30 In al doilea rand, articolul 18 CE, care prevede, in general, dreptul de libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre al oricarui cetatean al Uniunii, isi gaseste o expresie specifica in articolul 39 CE, in ceea ce priveste libera circulatie a lucratorilor (a se vedea Hotararea din 1 octombrie 2009, Leyman, C 3/08, Rep., p. I 9085, punctul 20 si jurisprudenta citata).
31 Or, pe de o parte, nu este contestat faptul ca doamna Schulz Delzers a parasit Franta pentru a se stabili in Germania, iar pe de alta parte, nu este contestat statutul sau de lucrator in sensul articolului 39 CE. Prin urmare, intrebarile adresate trebuie analizate numai in lumina acestei din urma dispozitii (a se vedea in acest sens in special Hotararea Leyman citata anterior, punctele 18-20 si jurisprudenta citata).
32 Pe de alta parte, trebuie subliniat ca problema conformitatii articolului 3 punctul 64 din EStG cu articolul 39 CE este ridicata in actiunea principala numai in masura in care articolul 3 punctul 64 se aplica indemnizatiilor obtinute de functionarii germani care isi desfasoara activitatea in strainatate, in conditiile in care nu se aplica indemnizatiilor obtinute de functionarii unui alt stat membru care isi desfasoara activitatea pe teritoriul german. In schimb, nu este repus in discutie faptul ca aceasta dispozitie din dreptul german nu este aplicabila in special indemnizatiilor obtinute de functionarii unui alt stat membru care platesc impozite in Germania si lucreaza intr un al treilea stat membru.
33 In aceste conditii, trebuie considerat ca intrebarile adresate, care trebuie examinate impreuna, se refera, in esenta, la aspectul daca articolul 39 CE trebuie interpretat in sensul ca se opune unei dispozitii, precum articolul 3 punctul 64 din EStG, potrivit careia indemnizatii precum cele in discutie in actiunea principala, acordate unui functionar al unui stat membru care isi desfasoara activitatea intr un alt stat membru pentru a compensa pierderea puterii de cumparare la locul de repartizare, nu sunt luate in considerare pentru stabilirea cotei de impozitare aplicabile in primul stat membru celorlalte venituri ale contribuabilului sau ale sotului sau, in conditiile in care indemnizatii echivalente acordate unui functionar al acestui stat membru care isi desfasoara activitatea pe teritoriul primului stat membru sunt luate in considerare pentru stabilirea acestei cote de impozitare.
34 In aceasta privinta, rezulta dintr o jurisprudenta constanta ca articolul 39 CE se opune, pe de o parte, discriminarilor evidente intemeiate pe nationalitate sau cetatenie, precum si oricaror forme disimulate de discriminare care, prin aplicarea altor criterii de diferentiere, conduc, in fapt, la acelasi rezultat (Hotararea din 14 februarie 1995, Schumacker, C 279/93, Rec., p. I 225, punctul 26) si ca acest articol interzice, pe de alta parte, orice dispozitie, chiar aplicabila in mod nediferentiat, care impiedica sau descurajeaza un resortisant al unui stat membru sa isi paraseasca statul de origine pentru a si exercita dreptul la libera circulatie (Hotararea din 12 decembrie 2002, de Groot, C 385/00, Rec., p. I 11819, punctul 78).
35 In actiunea principala, nu este contestat faptul ca doamna Schulz Delzers, care si a exercitat dreptul de libera circulatie, nu este, in statul gazda, tratata in mod mai putin favorabil decat ar fi un resortisant al acestui stat aflat intr o situatie exclusiv interna. Astfel, articolul 3 punctul 64 din EStG, prin insasi natura sa, nu se poate aplica in cazul contribuabililor care isi desfasoara activitatea pe teritoriul german si confera un avantaj numai contribuabililor care isi desfasoara activitatea in afara acestui teritoriu.
36 Rezulta ca articolul 39 CE ar putea fi invocat in mod util in actiunea principala numai daca refuzul acordarii acestui avantaj unui contribuabil aflat in situatia doamnei Schulz Delzers putea fi calificat drept discriminatoriu pentru alte motive, ceea ce presupune ca situatia doamnei Schulz Delzers sa fie asemanatoare celei a beneficiarilor avantajului respectiv.
37 Or, trebuie sa se constate ca nu exista o asemenea comparabilitate in lumina obiectivului urmarit prin aplicarea unui barem progresiv care, astfel cum s a subliniat la punctele 5-8 din prezenta hotarare, este in mod necesar intemeiat pe o apreciere a capacitatii contributive a contribuabilului realizata pe baza conditiilor de trai de pe teritoriul statului membru vizat.
38 Din aceasta perspectiva, indemnizatii precum cele care intra in sfera de aplicare a articolului 3 punctul 64 din EStG, care urmaresc in mod exclusiv sa permita beneficiarului ca, in pofida costului superior al vietii in strainatate, sa isi pastreze aceleasi conditii de viata de care se bucura in Germania, nu maresc capacitatea contributiva a contribuabilului si nu sunt, asadar, luate in considerare in temeiul caracterului progresiv al impozitului.
39 In schimb, indemnizatiile de care beneficiaza doamna Schulz Delzers in Germania sunt destinate tocmai adaptarii remuneratiei persoanei interesate la costul vietii in Germania si maresc, asadar, capacitatea sa contributiva, astfel cum este aceasta apreciata pe baza conditiilor de viata de pe teritoriul acestui stat membru si sunt, prin urmare, luate in considerare in temeiul caracterului progresiv al impozitului.
40 Faptul ca, din punctul de vedere al legiuitorului francez, indemnizatiile respective ar urmari doar sa ii permita beneficiarului ca, in pofida costului superior al vietii in Germania, sa isi pastreze aceleasi conditii de viata de care se bucura in Franta este lipsit de relevanta in aceasta privinta, din moment ce comparabilitatea situatiilor nu poate fi apreciata in mod necesar decat in cadrul unuia si aceluiasi sistem fiscal si, in lipsa unor masuri de unificare sau de armonizare la nivelul Uniunii, statele membre raman competente in ceea ce priveste stabilirea criteriilor de impozitare a veniturilor.
41 Imprejurarea ca optiunea sotilor Schulz de a fi supusi impreuna la plata impozitului pentru a beneficia de o baza unitara de impozitare, mai avantajoasa decat doua baze separate, a avut ca efect includerea indemnizatiilor platite doamnei Schulz Delzers in calculul cotei de impozitare in functie de baremul progresiv nu este, asadar, consecinta unui tratament discriminatoriu in sensul articolul 39 CE, ci a aplicarii criteriilor de impozitare a caror stabilire revine statelor membre.
42 Trebuie amintit in acest sens ca tratatul nu garanteaza unui cetatean al Uniunii ca transferul activitatilor sale in alt stat membru decat cel in care avea resedinta pana atunci este neutru in materie de impozitare. Tinand seama de diferentele de reglementare dintre statele membre in materie, un astfel de transfer poate, dupa caz, sa fie mai mult sau mai putin avantajos sau dezavantajos pentru acest cetatean (a se vedea in acest sens Hotararea din 15 iulie 2004, Lindfors, C 365/02, Rec., p. I 7183, punctul 34, si Hotararea din 12 iulie 2005, Schempp, C 403/03, Rec., p. I 6421, punctul 45).
43 Prin urmare, trebuie sa se raspunda la intrebarile adresate ca articolul 39 CE trebuie interpretat in sensul ca nu se opune unei dispozitii precum articolul 3 punctul 64 din EStG, potrivit careia indemnizatii precum cele in discutie in actiunea principala, acordate unui functionar al unui stat membru care isi desfasoara activitatea intr un alt stat membru, pentru a compensa pierderea puterii de cumparare la locul de repartizare, nu sunt luate in considerare pentru stabilirea cotei de impozitare aplicabile in primul stat membru celorlalte venituri ale contribuabilului sau ale sotului sau, in conditiile in care indemnizatiile echivalente acordate unui functionar al acestui stat membru care isi desfasoara activitatea pe teritoriul primului stat membru sunt luate in considerare pentru stabilirea acestei cote de impozitare.

Cu privire la cheltuielile de judecata

44 Intrucat, in privinta partilor din actiunea principala, procedura are caracterul unui incident survenit la instanta de trimitere, este de competenta acesteia sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observatii Curtii, altele decat cele ale partilor mentionate, nu pot face obiectul unei rambursari.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declara:

Articolul 39 CE trebuie interpretat in sensul ca nu se opune unei dispozitii precum articolul 3 punctul 64 din Legea privind impozitul pe venit (Einkommensteuergesetz), potrivit careia indemnizatii precum cele in discutie in actiunea principala, acordate unui functionar al unui stat membru care isi desfasoara activitatea intr un alt stat membru, pentru a compensa pierderea puterii de cumparare la locul de repartizare, nu sunt luate in considerare pentru stabilirea cotei de impozitare aplicabile in primul stat membru celorlalte venituri ale contribuabilului sau ale sotului sau, in conditiile in care indemnizatiile echivalente acordate unui functionar al acestui stat membru care isi desfasoara activitatea pe teritoriul primului stat membru sunt luate in considerare pentru stabilirea acestei cote de impozitare.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close