Uniune vamala – Declaratie vamala – Acceptare de catre autoritatea vamala a acestei declaratii – Invalidarea declaratiei deja acceptate

Uniune vamala – Declaratie vamala – Acceptare de catre autoritatea vamala a acestei declaratii – Invalidarea unei declaratii vamale deja acceptate – Consecinte asupra masurilor penale

HOTARAREA CURTII (Camera intai)

15 septembrie 2011

In cauza C 138/10,
avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare formulata in temeiul articolului 267 TFUE de Administrativen sad Sofia grad (Bulgaria), prin decizia din 8 martie 2010, primita de Curte la 15 martie 2010, in procedura

DP grup EOOD impotriva Direktor na Agentsia „Mitnitsi”

 

CURTEA (Camera intai),

compusa din domnul A. Tizzano, presedinte de camera, domnii J.-J. Kasel, A. Borg Barthet, M. Ilešič (raportor) si doamna M. Berger, judecatori,
avocat general: domnul P. Cruz Villalon,
grefier: doamna C. Strömholm, administrator,

avand in vedere procedura scrisa si in urma sedintei din 17 martie 2011,

luand in considerare observatiile prezentate:
– pentru Direktor na Agentsia „Mitnitsi”, de domnul V. Tanov, precum si de doamnele S. Valkova, N. Yotsova si S. Yordanova, in calitate de agentis
– pentru guvernul bulgar, de doamna E. Petranova si de domnul T. Ivanov, in calitate de agentis
– pentru guvernul ceh, de domnii M. Smolek si V. Štencel, in calitate de agentis
– pentru guvernul spaniol, de domnul M. Muñoz Pérez, in calitate de agents
– pentru guvernul olandez, de doamnele C. Wissels si M. Noort, in calitate de agentis
– pentru Comisia Europeana, de doamna P. Mihaylova si de domnul B.-R. Killmann, in calitate de agenti,

dupa ascultarea concluziilor avocatului general in sedinta din 9 iunie 2011,

pronunta prezenta Hotarare

1 Cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare priveste interpretarea articolului 4 punctul 5, a articolului 8 alineatul (1) prima liniuta si a articolelor 62, 63 si 68 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 302, p. 1, Editie speciala, 02/vol. 5, p. 58), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 al Consiliului din 20 noiembrie 2006 (JO L 363, p. 1, Editie speciala, 01/vol. 7, p. 15, denumit in continuare „Codul vamal”).
2 Aceasta cerere a fost formulata in cadrul unui litigiu intre DP grup EOOD (denumita in continuare „DP grup”), pe de o parte, si Direktor na Agentsia „Mitnitsi” (directorul Agentiei vamilor), pe de alta parte, in legatura cu o actiune formulata de aceasta societate avand ca obiect anularea unei declaratii vamale intocmite in numele ei.

Cadrul juridic

Codul vamal

3 Al saselea considerent al Codului vamal are urmatorul cuprins:
„[A]vand in vedere importanta majora a comertului exterior pentru Comunitate, formalitatile si controalele vamale ar trebui eliminate sau pastrate la un nivel minim.”
4 Articolul 4 din Codul vamal prevede: „In sensul prezentului cod, se aplica urmatoarele definitii:
[…]
5. «Decizie» reprezinta orice act administrativ al autoritatilor vamale in domeniul legislatiei vamale care reglementeaza un anumit caz, un astfel de document avand efecte juridice asupra uneia sau mai multor persoane anume sau care pot fi identificates acest termen cuprinde inter alia informatii tarifare obligatorii in sensul articolului 12.
[…]
17. «Declaratie vamala» reprezinta documentul in care o persoana indica in forma si modalitatea prevazuta dorinta de a plasa marfurile sub un anumit regim vamal.
[…]”
5 Articolul 59 alineatul (1) din acest cod prevede:
„Toate marfurile destinate plasarii sub un regim vamal fac obiectul unei declaratii pentru regimul vamal respectiv.”
6 Articolul 62 din codul mentionat prevede:
„(1) Declaratiile scrise se fac pe un formular corespunzator modelului oficial recomandat in acest scop. Ele se semneaza si contin toate detaliile necesare aplicarii dispozitiilor care reglementeaza regimul vamal pentru care se declara marfurile.
(2) Declaratia trebuie insotita de toate documentele solicitate pentru aplicarea dispozitiilor care reglementeaza regimul vamal pentru care se declara marfurile.”
7 Potrivit articolului 63 din Codul vamal:
„Declaratia care respecta conditiile prevazute la articolul 62 este acceptata de autoritatile vamale pe loc, cu conditia ca marfurile la care se refera sa fie prezentate in vama.”
8 Articolul 66 din codul mentionat are urmatorul cuprins:
„(1) La cererea declarantului, autoritatile vamale invalideaza o declaratie deja acceptata atunci cand acesta furnizeaza dovada ca marfurile au fost declarate dintr o eroare pentru regimul vamal corespunzator acestei declaratii sau ca, datorita unor imprejurari speciale, plasarea marfurilor sub un regim vamal pentru care au fost declarate nu se mai justifica.
Cu toate acestea, atunci cand autoritatile vamale au informat declarantul in legatura cu intentia lor de a examina marfurile, nu se accepta o cerere de invalidare a declaratiei decat dupa ce verificarea a avut loc.
(2) Declaratia nu se invalideaza dupa ce s a acordat liberul de vama, cu exceptia situatiilor definite in conformitate cu procedura comitetului.
(3) Invalidarea declaratiei nu are efect asupra aplicarii dispozitiilor penale in vigoare.”
9 Articolul 68 din Codul vamal prevede:
„Pentru verificarea declaratiilor pe care le au acceptat, autoritatile vamale pot:
(a) efectua un control al documentelor care fac obiectul declaratiei si al documentelor de insotire. Autoritatile vamale pot solicita declarantului sa prezinte si alte documente in scopul verificarii acuratetei datelor de referinta din declaraties
(b) examina marfurile si preleva mostre pentru analize sau pentru verificari detaliate.”
10 Articolul 71 din codul mentionat prevede:
„(1) Rezultatele verificarii declaratiei sunt utilizate in scopul aplicarii dispozitiilor care reglementeaza regimul vamal sub care sunt plasate marfurile.
(2) Atunci cand nu s a procedat la verificarea declaratiei, dispozitiile mentionate la alineatul (1) se aplica pe baza datelor de referinta cuprinse in declaratie.”

Regulamentul de aplicare

11 Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispozitii de aplicare a Regulamentului nr. 2913/92 (JO L 253, p. 1, Editie speciala, 02/vol. 7, p. 3), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 214/2007 al Comisiei din 28 februarie 2007 (JO L 62, p. 6, denumit in continuare „Regulamentul de aplicare”), prevede la articolul 199 alineatul (1):
„Fara a se aduce atingere eventualei aplicari a dispozitiilor penale, depunerea la biroul vamal a unei declaratii semnate de catre declarant sau reprezentantul acestuia il obliga pe acesta ca, in conformitate cu dispozitiile in vigoare, sa raspunda de:
– corectitudinea informatiilor inscrise in declaraties
– autenticitatea documentelor anexate
si de
– respectarea tuturor obligatiilor ce decurg din plasarea respectivelor marfuri sub regimul avut in vedere.”
12 Articolul 251 din acest regulament prevede:
„Prin derogare de la articolul 66 alineatul (2) din [C]od[ul vamal], declaratia vamala poate fi invalidata dupa acordarea liberului de vama, in urmatoarele situatii:
[…]”

Actiunea principala si intrebarile preliminare

13 La 13 martie 2007, DP grup, prin intermediul unui mandatar, a depus la Mitnichesko byuro Kremikovtsi (biroul vamal din Kremikovtsi) din Sofia (Bulgaria) o declaratie vamala referitoare la importul din Brazilia a unor „pulpe de curcan dezosate si congelate, condimentate cu piper alb” in scopul de a le pune in libera circulatie.
14 Declaratia vamala mentionata a fost acceptata de administratia vamala in aceeasi zi. Un agent vamal a semnat declaratia si a facut mentiunea urmatoare pe versoul documentului:
„S a efectuat controlul documentelor cu privire la caseta nr. 44, conform articolului 218 din [Regulamentul de aplicare]. Codul marfurilor de la caseta nr. 33 corespunde descrierii marfii de la caseta nr. 31 si [tarifului integrat al Comunitatilor Europene instituit la articolul 2 din Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifara si statistica si Tariful vamal comun (JO L 256, p. 1, Editie speciala, 02/vol. 4, p. 3)]. Valoarea in vama, stabilita conform articolului 29 din Codul vamal. Marfa nu beneficiaza de preferinte tarifare. Conditiile pentru plasarea marfurilor sub regimul «punerii in consum» sunt indeplinite. Proces verbal nr. 120/13.03.2007 privind verificari detaliate la aeroportul din Sofia. Intrucat existau suspiciuni in privinta corectitudinii clasificarii tarifare, au fost prelevate mostre in vederea efectuarii unor analize de catre laboratorul central de chimie […]”
15 Procesul verbal nr. 120/13.03.2007 privind controlul marfii precizeaza la punctul 13 ca marfa prezentata corespunde, avand in vedere tipul si cantitatea acesteia, cu marfa indicata in declaratia vamala si ca au fost preluate mostre in vederea efectuarii unor analize de laborator.
16 Suma reprezentand valoarea taxelor la import, calculata in functie de pozitia tarifara declarata de DP grup, si anume 22 646,88 BGN, a fost inscrisa in caseta corespunzatoare din declaratia vamala.
17 La 25 martie 2007, administratia vamala a acordat liberul de vama pentru marfa importata.
18 Pe baza rezultatului expertizei, printr o scrisoare din 17 aprilie 2007, administratia vamala a informat DP grup despre faptul ca, in opinia sa, clasificarea tarifara a marfii mentionate era incorecta si ca acest fapt constituia o incalcare a legislatiei vamale.
19 In consecinta, administratia vamala a stabilit creante suplimentare, si anume, suma de 49 754,31 BGN, cu titlu de taxe vamale, si suma de 11 293,75 BGN, cu titlu de taxa pe valoarea adaugata, precum si dobanzi de intarziere la aceste sume, si a invitat DP grup sa le plateasca.
20 DP grup a introdus o actiune la Administrativen sad Sofia grad, prin care a solicitat anularea declaratiei vamale din 13 martie 2007, pentru motivul ca taxele la import in valoare totala de 22 646,88 BGN, mentionate in aceasta declaratie, au fost calculate in mod gresit.
21 Reiese din decizia de trimitere ca DP grup a sustinut in fata instantei mentionate ca declaratia vamala in discutie in actiunea principala constituie un act administrativ care poate fi contestat in justitie. Astfel, cu toate ca recunoaste ca nu a indicat pozitia tarifara corecta, DP grup considera ca, in masura in care pozitia respectiva a fost acceptata de administratia vamala, prin semnatura aplicata de agent in momentul acceptarii declaratiei vamale, pozitia mentionata a fost „confirmata” de aceasta administratie. Astfel, declaratia vamala ar reprezenta o declaratie de vointa expresa din partea autoritatilor vamale si ar crea atat drepturi, cat si obligatii pentru declarant, fapt care i ar conferi natura unui act atacabil.
22 In sustinerea actiunii sale, DP grup a afirmat ca pozitia tarifara incorecta indicata in declaratia vamala in discutie in actiunea principala atrage dupa sine nulitatea acestei declaratii. DP grup a sustinut de asemenea ca taxele vamale calculate in temeiul declaratiei nelegale nu erau conforme cu obiectivele reglementarii vamale bulgare si ca, din acest motiv, ii cauzau un prejudiciu.
23 La 21 iulie 2008, Administrativen sad Sofia grad a pronuntat o ordonanta prin care a constatat inadmisibilitatea actiunii, pentru motivul lipsei unui act administrativ atacabil, intrucat, potrivit acestei instante, declaratia vamala completata de declarant si acceptata de autoritatile vamale nu era un act care putea fi contestat in justitie.
24 DP grup a formulat o cale de atac impotriva acestei ordonante in fata Varhoven administrativen sad (Curtea Administrativa Suprema), care a considerat ca, desi declaratia vamala in discutie in actiunea principala a fost completata chiar de declarant, aceasta constituie, pentru motivele prezentate la punctul 21 din prezenta hotarare, un act administrativ individual care afecteaza in mod indiscutabil interesele declarantului. Varhoven administrativen sad, ale carei indicatii cu privire la interpretarea si la aplicarea legii sunt, potrivit dreptului bulgar, obligatorii in cadrul instrumentarii ulterioare a cauzei, a trimis cauza, in vederea continuarii procedurii, la aceeasi sectie a Administrativen sad Sofia grad.
25 Instanta de trimitere considera ca solutionarea cauzei principale depinde de interpretarea dispozitiilor aplicabile de drept al Uniunii in domeniul vamal si ca aceasta cauza ridica, in special, problema intinderii si a continutului controlului conformitatii declaratiilor vamale cu conditiile prevazute la articolul 62 din Codul vamal si, mai concret, problema daca, in cadrul acestui control, autoritatile vamale sunt obligate sa verifice daca pozitia tarifara indicata de declarant este corecta.
26 In plus, instanta de trimitere precizeaza ca, atunci cand pozitia indicata nu este corecta si atunci cand ea nu face obiectul unei rectificari ulterioare, conform articolului 65 din Codul vamal, autoritatile vamale au dreptul sa aplice sanctiuni declarantului pentru incalcarea vamala savarsita si in special sa confiste marfa si sa dispuna de aceasta in cadrul procedurii prevazute in acest scop de legislatia nationala. Potrivit acestei instante, este evident ca scopul actiunii cu care a fost sesizata este de a evita consecinte juridice defavorabile DP grup, precum cele aratate mai sus.
27 In aceste conditii, Administrativen sad Sofia grad a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare:
„1) In imprejurarile din actiunea principala, articolul 63 din [Codul vamal] trebuie interpretat in sensul ca impune autoritatii vamale sa se limiteze la examinarea conformitatii declaratiei vamale cu cerintele articolului 62 [din acest cod], efectuand doar un control al documentelor in masura prevazuta la articolul 68 din [codul mentionat] si sa adopte o decizie privind acceptarea declaratiei vamale doar in temeiul documentelor prezentate, atunci cand exista indoieli privind corectitudinea codului tarifar al marfurilor si cand este necesara o expertiza in vederea stabilirii acestui cod?
2) In imprejurarile din actiunea principala, decizia autoritatii vamale privind acceptarea imediata a declaratiei vamale in conformitate cu articolul 63 din [Codul vamal] trebuie considerata o decizie a unei autoritati vamale in sensul articolului 4 punctul 5 coroborat cu articolul 8 alineatul (1) prima liniuta din [codul mentionat], in special avand in vedere intreg continutul declaratiei vamale efectuate, cand, in acelasi timp, exista urmatoarele imprejurari:
(a) decizia autoritatii vamale privind acceptarea declaratiei vamale a fost adoptata doar in temeiul documentelor prezentate impreuna cu declaratia vamalas
(b) la momentul efectuarii controalelor necesare, inainte de acceptarea declaratiei vamale, exista suspiciunea ca respectivul cod tarifar declarat al marfii nu era corects
(c) la momentul efectuarii controalelor necesare, inainte de acceptarea declaratiei vamale, informatiile privind continutul marfurilor declarate, care sunt relevante in scopul stabilirii corecte a codului tarifar, erau incompletes
(d) la momentul examinarii care a avut loc anterior acceptarii declaratiei, a fost prelevata o mostra pentru efectuarea unei expertize in vederea stabilirii corecte a codului tarifar al marfii?
3) In imprejurarile din actiunea principala, articolul 63 din [Codul vamal] trebuie interpretat in sensul ca:
(a) permite contestarea in justitie a legalitatii acceptarii declaratiei vamale dupa acordarea liberului de vama, sau ca
(b) acceptarea declaratiei vamale nu poate fi contestata in justitie, intrucat aceasta doar inregistreaza declararea marfurilor la autoritatile vamale si stabileste momentul nasterii datoriei vamale aferente importului si intrucat aceasta nu reprezinta o decizie a unei autoritati vamale privind problemele referitoare la clasificarea tarifara corecta si la cuantumul taxelor vamale datorate in temeiul acestei declaratii?”

Cu privire la intrebarile preliminare

28 Trebuie amintit ca, in cadrul procedurii instituite la articolul 267 TFUE, numai instanta nationala, care este sesizata cu solutionarea litigiului si care trebuie sa isi asume raspunderea pentru hotararea judecatoreasca ce urmeaza a fi pronuntata, are competenta sa aprecieze, luand in considerare particularitatile cauzei, atat necesitatea unei hotarari preliminare pentru a fi in masura sa pronunte propria hotarare, cat si pertinenta intrebarilor pe care le adreseaza Curtii (a se vedea in special Hotararea din 2 aprilie 2009, Elshani, C 459/07, Rep., p. I 2759, punctul 40, si Hotararea din 16 decembrie 2010, Skoma Lux, C 339/09, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 21).
29 Cu toate acestea, in cadrul procedurii mentionate, este de competenta Curtii sa ofere instantei nationale un raspuns util care sa ii permita sa solutioneze litigiul cu care a fost sesizata. Din aceasta perspectiva, Curtea trebuie, daca este cazul, sa reformuleze intrebarile care ii sunt adresate. In plus, misiunea Curtii este de a interpreta toate dispozitiile de drept al Uniunii care le sunt necesare instantelor nationale pentru a statua in cauzele cu care sunt sesizate, chiar daca respectivele dispozitii nu sunt expres indicate in intrebarile adresate de aceste instante (a se vedea in acest sens, in special, Hotararea din 8 martie 2007, Campina, C 45/06, Rep., p. I 2089, punctele 30 si 31, Hotararea din 26 iunie 2008, Wiedemann si Funk, C 329/06 si C 343/06, Rep., p. I 4635, punctul 45, precum si Hotararea din 14 octombrie 2010, Fuß, C 243/09, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 39).
30 In aceasta privinta, pe de o parte, reiese din decizia instantei de trimitere ca actiunea cu care aceasta a fost sesizata are ca obiect anularea declaratiei vamale in cauza in actiunea principala, iar nu anularea acceptarii acestei declaratii, ca atare. Pe de alta parte, reiese din dosar ca DP grup a solicitat anularea declaratiei mentionate dupa acordarea de catre administratia vamala a liberului de vama pentru marfa in discutie in actiunea principala.
31 In aceste conditii, prin intrebarile formulate, instanta de trimitere urmareste sa afle daca prevederile dreptului Uniunii in domeniul vamal trebuie interpretate in sensul ca un declarant poate, dupa acordarea de catre autoritatile vamale a liberului de vama pentru marfurile in cauza, sa solicite unei instante anularea declaratiei vamale referitoare la aceste marfuri.
32 Pentru a raspunde la intrebarile astfel reformulate, trebuie sa se examineze natura si continutul declaratiei vamale.
33 Dupa cum rezulta din articolul 59 alineatul (1) din Codul vamal, dreptul vamal al Uniunii consacra principiul potrivit caruia toate marfurile destinate plasarii sub un regim vamal fac obiectul unei declaratii pentru regimul vamal respectiv.
34 Astfel, stabilirea elementelor necesare pentru aplicarea reglementarii vamale marfurilor este efectuata nu pe baza constatarilor autoritatilor vamale, ci pe baza informatiilor furnizate de declarant.
35 In consecinta, astfel cum rezulta din articolul 4 punctul 17 din Codul vamal, declaratia vamala reprezinta documentul in care o persoana indica in forma si modalitatea prevazuta dorinta de a plasa marfurile sub un anumit regim vamal. Din acest motiv, declaratia respectiva, avand in vedere natura sa de act unilateral, nu constituie o „decizie” in sensul articolului 4 punctul 5 din codul mentionat.
36 In ceea ce priveste declaratiile vamale scrise, articolul 68 din codul mentionat confera autoritatilor vamale dreptul de a verifica informatiile furnizate de declarant.
37 In scopul exprimat in al saselea considerent al Codului vamal de a pastra la un nivel minim formalitatile si controalele vamale, acest cod nu impune autoritatilor vamale sa efectueze in mod sistematic astfel de verificari. In acest mod, potrivit articolului 71 alineatul (2) din codul mentionat, atunci cand nu s a procedat la verificarea declaratiei vamale, dispozitiile care reglementeaza regimul vamal sub care sunt plasate marfurile se aplica in functie de informatiile cuprinse in aceasta declaratie.
38 Sistemul descris mai sus, care nu prevede ca declaratiile vamale trebuie sa faca in mod sistematic obiectul unor verificari, presupune ca declarantul sa le furnizeze autoritatilor vamale informatii exacte si complete. Astfel, articolul 199 alineatul (1) prima liniuta din Regulamentul de aplicare prevede ca depunerea la biroul vamal a unei declaratii semnate de declarant sau de reprezentantul sau il obliga pe acesta ca, in conformitate cu dispozitiile in vigoare, sa raspunda de corectitudinea informatiilor inscrise in declaratie.
39 In aceasta privinta, trebuie subliniat ca, astfel cum a precizat avocatul general la punctul 29 din Concluzii si contrar opiniei sustinute de DP grup in fata instantei de trimitere, atunci cand autoritatile vamale accepta o declaratie vamala semnata de declarant sau de reprezentantul acestuia, articolul 63 din Codul vamal le impune acestor autoritati sa se limiteze la verificarea respectarii conditiilor prevazute in aceasta dispozitie si la articolul 62 din codul mentionat. In consecinta, atunci cand accepta o declaratie vamala, aceste autoritati nu se pronunta cu privire la corectitudinea informatiilor furnizate de declarant, pentru care acesta isi asuma responsabilitatea. Astfel, rezulta din cuprinsul articolului 68 din codul mentionat ca acceptarea declaratiei nu lipseste autoritatile respective de posibilitatea de a verifica ulterior si, eventual, chiar si dupa acordarea liberului de vama acuratetea acestor informatii.
40 Obligatia care revine declarantului de a furniza informatii exacte se extinde si la stabilirea subpozitiei corecte cu ocazia clasificarii tarifare a marfii (a se vedea, prin analogie, Hotararea din 23 mai 1989, Top Hit Holzvertrieb/Comisia, 378/87, Rec., p. 1359, punctul 26), in caz de indoiala, declarantul mentionat avand posibilitatea sa solicite in prealabil autoritatilor vamale informatii tarifare obligatorii in temeiul articolului 12 din Codul vamal.
41 Obligatia mentionata mai sus implica drept corolar principiul irevocabilitatii declaratiei vamale, odata ce aceasta a fost acceptata, exceptiile de la acest principiu fiind definite in mod strict de reglementarea Uniunii in domeniu.
42 Astfel, desi Codul vamal nu prevede posibilitatea ca declarantul sa obtina anularea declaratiei vamale intocmite de acesta, articolul 66 alineatul (1) primul paragraf din codul mentionat ii permite declarantului sa solicite autoritatilor vamale invalidarea unei declaratii acceptate deja de acestea, cu conditia sa furnizeze dovada ca marfurile au fost declarate dintr o eroare pentru regimul vamal corespunzator acestei declaratii sau ca, datorita unor imprejurari speciale, plasarea marfurilor sub un regim vamal pentru care au fost declarate nu se mai justifica.
43 Articolul 66 alineatul (2) din Codul vamal prevede ca declaratia nu se invalideaza dupa ce s a acordat liberul de vama, cu exceptia anumitor situatii. Aceste situatii sunt definite la articolul 251 din Regulamentul de aplicare.
44 Din cuprinsul articolului 66 mentionat anterior rezulta ca, atunci cand declarantul solicita din proprie initiativa invalidarea declaratiei vamale, cererea sa trebuie adresata autoritatilor vamale, iar nu instantelor.
45 Astfel, in urma aprecierii pe care o efectueaza, autoritatile mentionate trebuie fie sa respinga cererea declarantului prin decizie motivata, sub rezerva unei actiuni in justitie, fie sa procedeze la invalidarea solicitata (a se vedea, prin analogie, Hotararea din 20 octombrie 2005, Overland Footwear, C 468/03, Rec., p. I 8937, punctul 50).
46 In ceea ce priveste imprejurarea ca, potrivit instantei de trimitere, scopul actiunii cu care a fost sesizata de DP grup este de a se evita aplicarea unor eventuale sanctiuni acestei societati, pentru incalcarea referitoare la clasificarea tarifara gresita a marfii importate, efectuata cu ocazia intocmirii declaratiei vamale in discutie in actiunea principala, este suficient sa se sublinieze ca, potrivit articolului 66 alineatul (3) din Codul vamal, invalidarea declaratiei nu are efect asupra aplicarii dispozitiilor penale in vigoare.
47 In plus, in ceea ce priveste instructiunile date de Varhoven administrativen sad instantei de trimitere, trebuie amintit ca in jurisprudenta Curtii s a statuat ca dreptul Uniunii se opune ca o instanta nationala, careia ii revine sarcina de a se pronunta asupra unei cauze dupa trimiterea spre rejudecare dispusa de o instanta superioara sesizata cu recurs, sa aiba obligatia sa respecte, in conformitate cu dreptul procesual national, dezlegarea data problemelor de drept de catre instanta superioara, in cazul in care aceasta considera, avand in vedere interpretarea pe care a solicitat o Curtii, ca acea dezlegare nu este conforma cu dreptul Uniunii (Hotararea din 5 octombrie 2010, Elchinov, C 173/09, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 32).
48 Avand in vedere cele ce preceda, trebuie sa se raspunda la intrebarile adresate ca dispozitiile de drept al Uniunii in domeniul vamal trebuie interpretate in sensul ca un declarant nu ii poate solicita unei instante anularea declaratiei vamale intocmite de acesta, atunci cand declaratia mentionata a fost acceptata de autoritatile vamale. In schimb, in conditiile prevazute de articolul 66 din Codul vamal, declarantul poate solicita autoritatilor mentionate invalidarea declaratiei respective, chiar si ulterior acordarii de catre aceste autoritati a liberului de vama. In urma aprecierii pe care o efectueaza, autoritatile mentionate trebuie fie sa respinga cererea declarantului prin decizie motivata, sub rezerva unei actiuni in justitie, fie sa procedeze la invalidarea solicitata.

Cu privire la cheltuielile de judecata

49 Intrucat, in privinta partilor din actiunea principala, procedura are caracterul unui incident survenit la instanta de trimitere, este de competenta acesteia sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observatii Curtii, altele decat cele ale partilor mentionate, nu pot face obiectul unei rambursari.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera intai) declara:

Dispozitiile de drept al Uniunii in domeniul vamal trebuie interpretate in sensul ca un declarant nu ii poate solicita unei instante anularea declaratiei vamale intocmite de acesta, atunci cand declaratia mentionata a fost acceptata de autoritatile vamale. In schimb, in conditiile prevazute de articolul 66 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 al Consiliului din 20 noiembrie 2006, declarantul poate solicita autoritatilor mentionate invalidarea declaratiei respective, chiar si ulterior acordarii de catre aceste autoritati a liberului de vama. In urma aprecierii pe care o efectueaza, autoritatile mentionate trebuie fie sa respinga cererea declarantului prin decizie motivata, sub rezerva unei actiuni in justitie, fie sa procedeze la invalidarea solicitata.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close