Pozitia (UE) nr. 1/2012 – Directiva privind o procedura unica de solicitare a unui permis unic pentru resortisantii tarilor terte pe teritoriul statelor membre

Pozitia (UE) nr. 1/2012 in prima lectura a Consiliului in vederea adoptarii unei Directive a Parlamentului European si a Consiliului privind o procedura unica de solicitare a unui permis unic pentru resortisantii tarilor terte in vederea sederii si ocuparii unui loc de munca pe teritoriul statelor membre si un set comun de drepturi pentru lucratorii din tarile terte cu sedere legala pe teritoriul unui stat membru

Adoptata de Consiliu la 24 noiembrie 2011
2012/C 10 E/01

PARLAMENTUL EUROPEAN SI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
avand in vedere Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, in special articolul 79 alineatul (2) literele (a) si (b),
avand in vedere propunerea Comisiei Europene,
avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social European [1],
avand in vedere avizul Comitetului Regiunilor [2],
hotarand in conformitate cu procedura legislativa ordinara [3],

intrucat:
(1) In vederea crearii treptate a unui spatiu de libertate, securitate si justitie, Tratatul privind functionarea Uniunii Europene (TFUE) prevede masuri care trebuie adoptate in materie de azil, imigrare si protectia drepturilor resortisantilor tarilor terte.
(2) Consiliul European a recunoscut, in cadrul reuniunii speciale de la Tampere din 15 si 16 octombrie 1999, necesitatea armonizarii legislatiilor nationale care reglementeaza conditiile de admisie si de sedere a resortisantilor tarilor terte. In acest context, Consiliul European a afirmat, in special, ca Uniunea Europeana ar trebui sa asigure un tratament echitabil resortisantilor tarilor terte cu sedere legala pe teritoriul statelor membre si o politica de integrare mai energica al carei obiectiv ar trebui sa fie acordarea unor drepturi si obligatii comparabile cu cele ale cetatenilor Uniunii. In consecinta, Consiliul European a solicitat Consiliului sa adopte instrumentele juridice pe baza propunerilor Comisiei. Necesitatea atingerii obiectivelor stabilite la Tampere a fost reafirmata in cadrul Programului de la Stockholm, adoptat de Consiliul European la reuniunea din 10 si 11 decembrie 2009.
(3) Dispozitiile privind instituirea unei proceduri unice de solicitare care sa conduca la emiterea in cadrul unui act administrativ unic a unui titlu combinat care sa includa atat permisul de sedere, cat si cel de munca, va contribui la simplificarea si armonizarea normelor care se aplica in prezent in statele membre. O asemenea simplificare procedurala a fost deja introdusa de catre o serie de state membre si a avut ca rezultat o procedura mai eficienta atat pentru migranti, cat si pentru angajatori, iar controlul legalitatii sederii si ocuparii unui loc de munca de catre acestia din urma a fost simplificat.
(4) Pentru a permite prima intrare pe teritoriul lor, statele membre ar trebui sa poata elibera un permis unic sau o viza, in cazul in care elibereaza permise unice numai dupa intrarea pe teritoriul lor. Statele membre ar trebui sa elibereze astfel de permise unice sau vize in timp util.
(5) Ar trebui stabilit un set de norme care sa reglementeze procedura de analizare a solicitarilor pentru un permis unic. Procedura respectiva ar trebuie sa fie eficienta si usor de administrat, tinand seama de volumul normal de lucru al administratiilor statelor membre. De asemenea, aceasta ar trebui sa fie transparenta si echitabila, astfel incat sa ofere un nivel adecvat de securitate juridica persoanelor in cauza.
(6) Dispozitiile prezentei directive nu ar trebui sa aduca atingere competentei statelor membre de a reglementa admisia, inclusiv contingentele de admisie pentru resortisanti ai tarilor terte, in scopul ocuparii unui loc de munca.
(7) Resortisantii tarilor terte detasati nu ar trebui sa intre sub incidenta prezentei directive. Acest lucru nu ar trebui sa ii impiedice pe resortisantii tarilor terte cu sedere legala si care lucreaza in mod legal intr-un stat membru care sunt detasati intr-un alt stat membru sa beneficieze in continuare de tratament egal cu cel de care beneficiaza resortisantii statului membru de origine pe durata detasarii lor in ceea ce priveste conditiile de angajare care nu sunt afectate de aplicarea Directivei 96/71/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detasarea lucratorilor in cadrul prestarii de servicii [4].
(8) Resortisantii tarilor terte care au obtinut statutul de rezidenti pe termen lung in conformitate cu Directiva 2003/109/CE din 25 noiembrie 2003 a Consiliului privind statutul resortisantilor tarilor terte care sunt rezidenti pe termen lung [5] nu ar trebui sa intre sub incidenta prezentei directive datorita statutului privilegiat al acestora si tipului special de permis de sedere – “rezident pe termen lung – UE”.
(9) Resortisantii tarilor terte care au fost admisi pe teritoriul unui stat membru pentru a ocupa un loc de munca cu titlu sezonier nu ar trebui sa intre sub incidenta prezentei directivei, dat fiind statutul temporar al acestora.
(10) Obligatia statelor membre de a stabili daca solicitarea trebuie depusa de un resortisant al unei tari terte sau de catre angajatorul acestuia nu ar trebui sa aduca atingere niciunor acorduri care prevad implicarea ambelor parti in procedura. Statele membre ar trebui sa decida daca solicitarea privind un permis unic trebuie sa fie depusa in statul membru de primire sau intr-un stat tert. In cazul in care resortisantului unei tari terte nu i se permite sa depuna o solicitare dintr-o tara terta, statele membre ar trebui sa se asigure ca solicitarea poate fi depusa de angajator in statul membru de primire.
(11) Dispozitiile prezentei directive cu privire la procedura unica de solicitare si la permisul unic nu ar trebui sa se refere la vizele uniforme sau pe termen lung.
(12) Desemnarea autoritatii competente in temeiul prezentei directive nu ar trebui sa aduca atingere rolului si responsabilitatilor altor autoritati si, dupa caz, ale partenerilor sociali, in ceea ce priveste examinarea solicitarii si luarea unei decizii cu privire la aceasta.
(13) Termenul-limita pentru luarea unei decizii referitoare la o solicitare nu ar trebui sa includa timpul necesar recunoasterii calificarilor profesionale si nici timpul necesar pentru eliberarea unei vize. Prezenta directiva nu ar trebui sa aduca atingere procedurilor interne privind recunoasterea diplomelor.
(14) Permisul unic ar trebui sa fie eliberat in conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 al Consiliului din 13 iunie 2002 de instituire a unui model uniform de permis de sedere pentru resortisantii tarilor terte [6], fiind posibil pentru statele membre sa introduca date suplimentare, in special cu privire la permisiunea ca o persoana sa ocupe sau nu un loc de munca. Un stat membru ar trebui sa mentioneze nu numai in cadrul permisului unic, ci si in alte permise de sedere eliberate – printre altele, in vederea unui control mai eficace al migratiei – datele privind permisiunea de a ocupa un loc de munca, indiferent de tipul de permis sau titlu de sedere pe baza caruia resortisantului tarii terte i s-a permis accesul pe teritoriul si la piata fortei de munca a respectivului stat membru.
(15) Dispozitiile prezentei directive privind permisele de sedere in alte scopuri decat ocuparea unui loc de munca ar trebui sa se aplice exclusiv formatului acestor permise si nu ar trebui sa aduca atingere normelor Uniunii sau normelor nationale cu privire la procedurile de admisie si procedurile de eliberare a acestor permise.
(16) Dispozitiile prezentei directive privind permisul unic si permisul de sedere eliberat pentru alte scopuri decat ocuparea unui loc de munca nu ar trebui sa impiedice statele membre sa emita un document pe suport hartie suplimentar, pentru a putea oferi informatii mai exacte referitoare la relatia de munca pentru care formatul permisului de sedere nu dispune de un spatiu suficient. Un astfel de document poate servi la prevenirea exploatarii resortisantilor tarilor terte si la combaterea angajarii ilegale, dar ar trebui sa fie optional pentru statele membre si nu ar trebui sa serveasca drept substitut pentru un permis de munca, fapt ce ar compromite conceptul de permis unic. Pentru stocarea unor astfel de informatii intr-un format electronic pot fi, de asemenea, utilizate posibilitatile tehnice oferite de articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 si de punctul 16 din anexa la acesta.
(17) Conditiile si criteriile pe baza carora poate fi respinsa solicitarea privind acordarea, modificarea sau reinnoirea unui permis unic, ori pe baza carora poate fi retras permisul unic, ar trebui sa fie obiective si stabilite de legislatia nationala, inclusiv obligatia de a respecta principiul preferintei Uniunii, astfel cum este exprimat, in special, in dispozitiile relevante din Actele de aderare din 2003 si 2005. Orice decizii de respingere si de retragere ar trebui sa fie justificate in mod corespunzator.
(18) Resortisantilor tarilor terte, care detin un document de calatorie valabil si un permis unic eliberat de un stat membru care aplica acquis-ul Schengen in totalitate, ar trebui sa li se permita accesul si libera circulatie pe teritoriul statelor membre care aplica acquis-ul Schengen in totalitate, pentru pana la trei luni in orice perioada de sase luni, in conformitate cu Regulamentul CE nr. 562/2006 al Parlamentului European si Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod Comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de catre persoane (Codul Frontierelor Schengen) [7] si cu articolul 21 din Conventia de punere in aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 dintre Guvernele statelor Uniunii Economice Benelux, Republicii Federale Germania si Republicii Franceze privind eliminarea treptata a controalelor la frontierele comune ale acestora (Conventia Schengen) [8].
(19) In absenta unei legislatii orizontale a Uniunii, drepturile resortisantilor tarilor terte variaza in functie de cetatenia acestora si de statele membre in care ocupa un loc de munca. In vederea dezvoltarii in continuare a unei politici coerente in domeniul imigratiei si pentru a reduce discrepantele dintre drepturile cetatenilor Uniunii si ale resortisantilor tarilor terte care lucreaza in mod legal intr-un stat membru, precum si pentru a completa acquis-ul existent in domeniul imigratiei, ar trebui prevazut un set de drepturi, in special pentru a mentiona domeniile in care este prevazuta egalitatea de tratament intre resortisantii unui stat membru si acei resortisanti din tarile terte care nu au dobandit inca statutul de rezidenti pe termen lung. Scopul acestor dispozitii este de a stabili conditii unitare minime in ansamblul Uniunii, de a recunoaste ca resortisantii tarilor terte respectivi contribuie la cresterea economiei Uniunii prin munca prestata si prin plata impozitelor, precum si de a reduce concurenta neloiala dintre resortisantii unui stat membru si resortisantii tarilor terte, rezultata din eventuala exploatare a acestora din urma. Lucrator dintr-o tara terta, in sensul prezentei directive, ar trebui sa insemne, fara a aduce atingere interpretarii notiunii de raport de munca existenta in prevederi din legislatia Uniunii, un resortisant al unei tari terte care a fost admis pe teritoriul unui stat membru, care are dreptul de sedere legala si caruia i s-a acordat dreptul de munca, in cadrul unui raport de munca platit, in temeiul legislatiei nationale sau in conformitate cu practica nationala.
(20) Toti resortisantii tarilor terte cu sedere legala si care lucreaza intr-unul din statele membre, ar trebui sa beneficieze, cel putin, de un set comun de drepturi, in temeiul egalitatii de tratament cu cetatenii respectivului stat membru gazda, indiferent de scopul initial sau motivul pentru care au fost admisi pe teritoriul statului membru. Dreptul la egalitatea de tratament in domeniile specificate de prezenta directiva ar trebui garantate nu numai acelor resortisanti ai tarilor terte care au fost admisi pe teritoriul unui stat membru pentru a ocupa un loc de munca, dar si celor admisi pentru alte scopuri si carora li s-a permis accesul la piata fortei de munca a respectivului stat membru, in conformitate cu alte prevederi din legislatia Uniunii sau din legislatia nationala, inclusiv membrii de familie ai lucratorilor din tarile terte care au fost admisi in statul membru, in conformitate cu Directiva 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reintregirea familiei [9], resortisantii tarilor terte care au fost admisi pe teritoriul unui stat membru in conformitate cu Directiva 2004/114/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 privind conditiile de admisie a resortisantilor tarilor terte pentru studii, schimb de elevi, formare profesionala neremunerata sau servicii de voluntariat [10], precum si cercetatorii care au fost admisi in conformitate cu Directiva 2005/71/CE a Consiliului din 12 octombrie 2005 privind o procedura speciala de admisie a resortisantilor tarilor terte in scopul desfasurarii unei activitati de cercetare stiintifica [11].
(21) Dreptul la egalitatea de tratament, in anumite domenii, ar trebui sa fie strans corelat cu sederea legala a resortisantului tarii terte si cu accesul oferit la piata fortei de munca a unui stat membru, aspecte consacrate de permisul unic care autorizeaza atat sederea, cat si ocuparea unui loc de munca, precum si de alte permise de sedere eliberate pentru alte scopuri, care contin informatii privind permisiunea de a ocupa un loc de munca.
(22) Sintagma “conditii de lucru” in sensul prezentei directive ar trebui sa includa cel putin remunerarea, concedierea, sanatatea si siguranta la locul de munca, timpul de lucru si concediul, luand in considerare acordurile colective in vigoare.
(23) Un stat membru ar trebui sa recunoasca calificarile profesionale dobandite de un resortisant al unei tari terte in alt stat membru in acelasi mod ca si pentru cetatenii Uniunii, si ar trebui sa ia in considerare calificarile dobandite intr-o tara terta in conformitate cu Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoasterea calificarilor profesionale [12]. Dreptul la egalitate de tratament acordat lucratorilor din tari terte in ceea ce priveste recunoasterea diplomelor, certificatelor si a altor calificari profesionale, in conformitate cu procedurile interne aplicabile, nu ar trebui sa aduca atingere competentei statelor membre in ceea ce priveste admisia resortisantilor tarilor terte respectivi pe pietele fortei de munca ale acestora.
(24) Lucratorii din tarile terte ar trebui sa beneficieze de tratament egal in ceea ce priveste securitatea sociala. Ramurile securitatii sociale sunt definite in Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European si al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate sociala [13]. Dispozitiile prezentei directive privind egalitatea de tratament in domeniul securitatii sociale ar trebui sa se aplice, de asemenea, lucratorilor admisi intr-un stat membru direct dintr-o tara terta. Cu toate acestea, prezenta directiva nu ar trebui sa acorde lucratorilor din tarile terte mai multe drepturi decat cele deja prevazute de legislatia Uniunii in vigoare in domeniul securitatii sociale pentru resortisantii tarilor terte care se regasesc in situatii cu caracter transfrontalier. De asemenea, prezenta directiva nu ar trebui sa acorde drepturi in legatura cu situatii care nu intra sub incidenta domeniului de aplicare a legislatiei Uniunii, de exemplu, pentru membrii de familie care isi au resedinta intr-o tara terta. Prezenta directiva ar trebui sa acorde drepturi de sedere in orice stat membru doar in pentru membrii de familie care se alatura lucratorului din tara terta in scopul reintregirii familiei, precum si drepturi pentru membrii de familie care au deja dreptul de sedere legala in statul membru in cauza.
(25) Statele membre ar trebui sa asigure cel putin egalitatea de tratament pentru resortisantii tarilor terte care ocupa un loc de munca sau care, dupa o perioada minima in care au ocupat un loc de munca, sunt inregistrati ca someri. Nicio restrictie din prezenta directiva privind egalitatea de tratament in domeniul securitatii sociale nu ar trebui sa aduca atingere drepturilor acordate in temeiul Regulamentului (UE) nr. 1231/2010 al Parlamentului European si al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de extindere a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 si a Regulamentului (CE) nr. 987/2009 la resortisantii tarilor terte care nu fac obiectul regulamentelor respective exclusiv pe motive de cetatenie [14].
(26) Legislatia Uniunii nu limiteaza competenta statelor membre de a isi organiza propriile regimuri de securitate sociala. In lipsa unei armonizari la nivelul Uniunii, fiecare stat membru stabileste conditiile in temeiul carora sunt acordate prestatiile de securitate sociala, precum si valoarea acestor prestatii si perioada de timp pentru care sunt acordate. Cu toate acestea, atunci cand isi exercita aceasta competenta, statele membre ar trebui sa respecte legislatia Uniunii.
(27) Egalitatea de tratament a lucratorilor din tari terte nu ar trebui sa vizeze masurile in domeniul formarii profesionale, care sunt finantate in cadrul unor regimuri de asistenta sociala.
(28) Prezenta directiva ar trebui sa se aplice fara a aduce atingere dispozitiilor mai favorabile cuprinse in legislatia Uniunii si in instrumentele internationale aplicabile.
(29) Statele membre ar trebui sa puna in aplicare dispozitiile prezentei directive fara discriminare pe motiv de sex, rasa, culoare, origine etnica sau sociala, caracteristici genetice, limba, religie sau convingeri, opinii politice sau de alta natura, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere, handicap, varsta sau orientare sexuala, in special in conformitate cu Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere in aplicare a principiului egalitatii de tratament intre persoane, fara deosebire de rasa sau origine etnica [15] si cu Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de stabilire a unui cadru general in favoarea egalitatii de tratament in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca [16].
(30) Deoarece obiectivele prezentei directive si anume, stabilirea unei proceduri unice de solicitare in vederea eliberarii unui permis unic pentru ca resortisantii tarilor terte sa ocupe un loc de munca pe teritoriul unui stat membru, precum si a unui set comun de drepturi pentru lucratorii din tarile terte cu sedere legala intr-un stat membru, nu pot fi realizate in mod satisfacator de catre statele membre si, ca urmare, avand in vedere anvergura si efectele actiunii, pot fi mai bine realizate la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta masuri in conformitate cu principiul subsidiaritatii, astfel cum este prevazut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeana (TUE). In conformitate cu principiul proportionalitatii, astfel cum este enuntat in respectivul articol, prezenta directiva nu depaseste ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivele in cauza.
(31) Prezenta directiva respecta drepturile fundamentale si principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, in conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din TUE.
(32) In conformitate cu Declaratia politica comuna a statelor membre si a Comisiei privind documentele explicative din 28 septembrie 2011, statele membre s-au angajat sa insoteasca, in cazurile justificate, notificarea masurilor de transpunere cu unul sau mai multe documente care sa explice relatia dintre componentele unei directive si partile corespunzatoare din instrumentele nationale de transpunere. In ceea ce priveste prezenta directiva, legiuitorul considera ca este justificata transmiterea unor astfel de documente.
(33) In conformitate cu articolele 1 si 2 din Protocolul (nr. 21) privind pozitia Regatului Unit si a Irlandei, anexat la TUE si la TFUE, si fara a aduce atingere articolului 4 din protocolul mentionat, aceste state membre nu participa la adoptarea prezentei directive, nu au obligatii in temeiul acesteia si nu fac obiectul aplicarii sale.
(34) In conformitate cu articolele 1 si 2 din Protocolul (nr. 22) privind pozitia Danemarcei, anexat la TUE si la TFUE, Danemarca nu participa la adoptarea prezentei decizii, nu are obligatii in temeiul acesteia si nu face obiectul aplicarii sale,

ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:

CAPITOLUL I. DISPOZITII GENERALE

Articolul 1. Obiectul. (1) Prezenta directiva stabileste:
(a) o procedura unica de solicitare a emiterii unui permis unic pentru resortisantii tarilor terte in scopul ocuparii unui loc de munca pe teritoriul unuia dintre statele membre, astfel incat sa se simplifice procedurile de admisie a acestora si sa se faciliteze controlul statutului acestora; precum si
(b) un set comun de drepturi pentru lucratorii din tarile terte cu sedere legala pe teritoriul unui stat membru, indiferent de scopul pentru care au fost admisi initial pe teritoriul statului membru respectiv, bazat pe egalitatea de tratament cu resortisantii statului membru respectiv.
(2) Prezenta directiva nu aduce atingere competentei statelor membre in ceea ce priveste admisia resortisantilor tarilor terte pe pietele fortei de munca ale acestora.

Articolul 2. Definitii. In sensul prezentei directive, se aplica urmatoarele definitii:
(a) “resortisant al unei tari terte” inseamna o persoana care nu este cetatean al Uniunii in sensul articolului 20 alineatul (1) din TFUE;
(b) “lucrator dintr-o tara terta” inseamna un resortisant al unei tari terte care a fost admis pe teritoriul unui stat membru, care are dreptul de sedere legala si caruia i s-a acordat dreptul de munca, in cadrul unui raport de munca platit, in temeiul legislatiei nationale si/sau in conformitate cu practica nationala;
(c) “permis unic” inseamna un permis de sedere eliberat de autoritatile unui stat membru, care confera unui resortisant al unei tari terte dreptul de sedere legala pe teritoriul acestuia in scopul ocuparii unui loc de munca;
(d) “procedura unica de solicitare” inseamna orice procedura care conduce, in baza unei solicitari unice introduse de catre un resortisant al unei tari terte sau de catre angajatorul acestuia sau al acesteia in vederea obtinerii dreptului de sedere legala si ocuparii unui loc de munca pe teritoriul unui stat membru, la adoptarea unei decizii cu privire la respectiva solicitare de permis unic.

Articolul 3. Domeniul de aplicare. (1) Prezenta directiva se aplica:
(a) resortisantilor din tari terte care solicita sederea intr-un stat membru in scopul ocuparii unui loc de munca;
(b) resortisantilor din tari terte care au fost admisi intr-un stat membru in alt scop decat cel al ocuparii unui loc de munca in temeiul legislatiei Uniunii sau al legislatiei nationale, carora li se permite sa ocupe un loc de munca si care detin un permis de sedere in conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1030/2002; precum si
(c) resortisantilor din tari terte care au fosti admisi intr-un stat membru in scopul ocuparii unui loc de munca in temeiul legislatiei Uniunii sau al legislatiei nationale.
(2) Prezenta directiva nu se aplica resortisantilor din tari terte:
(a) care sunt membri de familie ai unor cetateni ai Uniunii care si-au exercitat ori isi exercita dreptul de libera circulatie in interiorul Uniunii, in conformitate cu Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre pentru cetatenii Uniunii si membrii familiilor acestora [17];
(b) care, impreuna cu membrii familiilor lor si indiferent de cetatenia lor, beneficiaza de drepturi in materie de libera circulatie echivalente cu cele ale cetatenilor Uniunii in temeiul acordurilor fie dintre Uniune si statele sale membre, fie dintre Uniune si tari terte;
(c) care sunt detasati, pe durata detasarii;
(d) care au solicitat admisia sau au fost admisi pe teritoriul unui stat membru ca persoane transferate in cadrul aceleiasi societati;
(e) care au solicitat admisia sau au fost admisi pe teritoriul unui stat membru in calitate de lucratori sezonieri sau de persoane in regim “au pair”;
(f) care au autorizatie de sedere intr-un stat membru in temeiul unei protectii temporare sau au solicitat autorizatia de sedere pentru acelasi motiv si sunt in asteptarea unei decizii privind statutul lor;
(g) care sunt beneficiari ai protectiei internationale in conformitate cu Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca resortisantii tarilor terte sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protectie internationala si referitoare la continutul protectiei acordate [18] sau care au solicitat protectie internationala in temeiul directivei respective si a caror solicitare nu a facut inca obiectul unei decizii definitive;
(h) care sunt beneficiari ai protectiei in conformitate cu legislatia nationala, cu obligatiile internationale sau cu practica unui stat membru sau care au solicitat protectie internationala in conformitate cu legislatia nationala, cu obligatiile internationale sau cu practica unui stat membru si a caror cerere nu a facut inca obiectul unei decizii definitive.
(i) care sunt rezidenti pe termen lung in conformitate cu Directiva 2003/109/CE;
(j) a caror indepartare a fost suspendata de fapt sau de drept;
(k) care au solicitat admisia sau care au fost admisi pe teritoriul unui stat membru ca lucratori care desfasoara activitati independente;
(l) care au solicitat admisia sau au fost admisi ca navigatori pentru ocuparea unui loc de munca sau pentru a lucra in orice calitate la bordul unei nave inregistrate intr-un pavilion sau care navigheaza sub pavilionul unui stat membru.
(3) Statele membre pot decide sa nu aplice capitolul II resortisantilor tarilor terte care au fost fie autorizati sa ocupe un loc de munca pe teritoriul unui stat membru pentru o durata maxima de sase luni, fie admisi intr-un stat membru in scopul de a urma studii.
(4) Capitolul II nu se aplica resortisantilor tarilor terte carora li se permite sa lucreze pe baza unei vize.

CAPITOLUL II. PROCEDURA UNICA DE SOLICITARE SI PERMISUL UNIC

Articolul 4. Procedura unica de solicitare. (1) Solicitarea privind eliberarea, modificarea sau reinnoirea unui permis unic se prezinta in cadrul unei proceduri unice de solicitare. Statele membre stabilesc daca solicitarile de permis unic urmeaza a fi facute de catre resortisantul tarii terte sau de catre angajatorul acestuia. Statele membre pot decide, de asemenea, sa permita depunerea solicitarii de catre oricare dintre cele doua parti. Daca solicitarea trebuie depusa de catre resortisantul tarii terte, statele membre autorizeaza depunerea solicitarii de pe teritoriul unei tari terte sau, daca legislatia nationala prevede aceasta cerinta, de pe teritoriul statului membru in care resortisantul tarii terte este prezent in mod legal.
(2) Statele membre analizeaza solicitarea efectuata in conformitate cu alineatul (1) si adopta o decizie de acordare, modificare sau reinnoire a permisului unic, daca solicitantul indeplineste cerintele specificate in legislatia Uniunii sau in cea nationala. Decizia de acordare, modificare sau reinnoire a permisului unic constituie un act administrativ unic, care combina permisul de sedere si permisul de munca.
(3) Procedura unica de solicitare nu aduce atingere procedurii de acordare a vizei care poate fi solicitata pentru intrarea initiala.
(4) Statele membre elibereaza un permis unic, atunci cand sunt intrunite conditiile necesare, pentru resortisantii tarilor terte care solicita admisia si pentru resortisantii tarilor terte deja admisi care solicita reinnoirea sau modificarea permisului lor de sedere dupa intrarea in vigoare a dispozitiilor interne de punere in aplicare.

Articolul 5. Autoritatea competenta. (1) Statele membre desemneaza autoritatea competenta sa primeasca solicitarile si sa emita permisul unic.
(2) Autoritatea competenta adopta o decizie privind solicitarea completa cat mai rapid posibil si, in orice caz, in termen de patru luni de la data introducerii solicitarii.
Termenul mentionat la primul paragraf poate fi prelungit in situatii exceptionale determinate de complexitatea examinarii solicitarii.
In cazul in care nu este luata nicio decizie in termenul prevazut la prezentul alineat, se aplica consecintele juridice prevazute de legislatia nationala.
(3) Autoritatea competenta comunica in scris decizia solicitantului, in conformitate cu procedurile de notificare prevazute de dispozitiile corespunzatoare din legislatia nationala.
(4) In cazul in care informatiile sau documentele care sustin solicitarea sunt incomplete in conformitate cu criteriile specificate in legislatia nationala, autoritatea competenta notifica in scris solicitantului informatiile sau documentele suplimentare necesare si stabileste un termen rezonabil pentru furnizarea acestora. Termenul mentionat la alineatul (2) se suspenda pana la primirea de catre autoritatea competenta sau de catre alte autoritati relevante a informatiilor cerute. In cazul in care in aceasta perioada nu au fost furnizate informatiile sau documentele suplimentare, autoritatea competenta poate respinge solicitarea.

Articolul 6. Permisul unic. (1) Statele membre emit permisul unic pe baza modelului uniform prevazut de Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 si cu mentionarea informatiilor legate de acordarea permisiunii de a ocupa un loc de munca in conformitate cu punctele 7.5-9 de la litera (a) din anexa.
Statele membre pot indica informatii suplimentare legate de relatia de munca a resortisantului tarii terte (precum denumirea si adresa angajatorului, locul de munca, tipul de munca, programul de lucru, remunerarea) in format de hartie, sau pot stoca aceste date in format electronic, astfel cum se prevede la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 si la punctul 16 de la litera (a) din anexa la acesta.
(2) Atunci cand elibereaza permisul unic, statele membre nu elibereaza niciun fel de permise suplimentare ca dovada a autorizatiei de acces la piata fortei de munca.

Articolul 7. Permise de sedere eliberate pentru alte scopuri decat cel de a ocupa un loc de munca. (1) Atunci cand elibereaza permise de sedere in conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1030/2002, statele membre mentioneaza informatiile privind permisiunea de a ocupa un loc de munca, indiferent de tipul de permis.
Statele membre pot indica informatii suplimentare legate de relatia de munca a resortisantului tarii terte (precum denumirea si adresa angajatorului, locul de munca, tipul de munca, programul de lucru, remunerarea) in format de hartie, sau pot stoca aceste date in format electronic, astfel cum se prevede la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 si la punctul 16 de la litera (a) din anexa la acesta.
(2) Atunci cand elibereaza permise de sedere in conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1030/2002, statele membre nu elibereaza niciun fel de permise suplimentare ca dovada a autorizatiei de acces la piata fortei de munca.

Articolul 8. Garantii procedurale. (1) Decizia de respingere a unei solicitari privind eliberarea, modificarea sau reinnoirea unui permis unic sau decizia de retragere a unui permis unic pe baza criteriilor prevazute de legislatia Uniunii sau de legislatia nationala se motiveaza in mod corespunzator in cadrul unei notificari scrise.
(2) Decizia de respingere a unei solicitari privind eliberarea, modificarea sau reinnoirea permisului unic sau de retragere a acestuia este atacabila din punct de vedere juridic in statul membru in cauza, in conformitate cu legislatia nationala. Notificarea scrisa mentionata la alineatul (1) indica instanta sau autoritatea administrativa la care persoana vizata poate introduce o cale de atac si termenul pentru exercitarea acesteia.
(3) O solicitare poate fi considerata inadmisibila din motive legate de contingentele de admisie in ceea ce priveste resortisantii tarilor terte in cautarea unui loc de munca si, prin urmare, prelucrarea acesteia nu este necesara.

Articolul 9. Accesul la informatii. Statele membre furnizeaza, la cerere, informatii corespunzatoare resortisantului unei tari terte si viitorului angajator cu privire la documentele necesare pentru ca solicitarea sa fie completa.

Articolul 10. Taxe. Statele membre pot cere solicitantilor sa achite taxe, daca este cazul pentru prelucrarea solicitarilor, in conformitate cu prezenta directiva. Nivelul respectivelor taxe este proportional si poate fi bazat pe serviciile efectiv furnizate pentru prelucrarea solicitarilor si eliberarea permiselor.

Articolul 11. Drepturile acordate in temeiul permisului unic. In cazul in care s-a eliberat un permis unic in conformitate cu legislatia nationala, permisul unic acorda detinatorului acestuia, pe durata valabilitatii sale, cel putin urmatoarele drepturi:
(a) dreptul de intrare si de sedere pe teritoriul statului membru care elibereaza permisul unic, cu conditia ca detinatorul sa indeplineasca toate cerintele de admisie in conformitate cu legislatia nationala;
(b) dreptul de acces liber la intreg teritoriul statului membru care elibereaza permisul unic, in limitele prevazute de legislatia nationala;
(c) dreptul de exercitare a unei anumite activitati autorizate in baza permisului unic, in conformitate cu legislatia nationala;
(d) dreptul de a fi informat in legatura cu drepturile conferite detinatorului de permis unic in virtutea prezentei directive si/sau a legislatiei nationale.

CAPITOLUL III. DREPTUL LA EGALITATEA DE TRATAMENT

Articolul 12. Dreptul la egalitatea de tratament. (1) Lucratorii din tarile terte mentionati la articolul 3 alineatul (1) literele (b) si (c) beneficiaza de egalitate de tratament in raport cu resortisantii statului membru in care isi au resedinta, in legatura cu:
(a) conditiile de lucru, inclusiv in ceea ce priveste remunerarea si concedierea, precum si in materie de sanatate si siguranta la locul de munca;
(b) libertatea de asociere, afiliere si apartenenta la o organizatie care reprezinta lucratorii sau angajatorii sau la orice alta organizatie ai carei membri desfasoara o activitate specifica, inclusiv beneficiile pe care le ofera o asemenea organizatie, fara a aduce atingere legislatiei nationale in materie de ordine si securitate publica;
(c) educatie si formare profesionala;
(d) recunoasterea diplomelor, certificatelor si a altor calificari profesionale, in conformitate cu procedurile interne aplicabile;
(e) ramurile securitatii sociale, astfel cum sunt definite in Regulamentul (CE) nr. 883/2004;
(f) beneficii fiscale, cu conditia ca lucratorul sa aiba domiciliul fiscal in statul membru in cauza;
(g) accesul la bunuri si servicii si furnizarea de bunuri si servicii publice, inclusiv accesul la procedurile de acordare a unei locuinte, in conformitate cu legislatia nationala, fara a se aduce atingere libertatii contractuale in conformitate cu legislatia Uniunii si cu legislatia nationala;
(h) servicii de consiliere acordate de oficiile fortelor de munca.
(2) Statele membre pot restrange egalitatea de tratament:
(a) in temeiul alineatului (1) litera (c), prin:
(i) limitarea solicitarii la lucratorii din tari terte care au un loc de munca sau care au avut un loc de munca si care sunt inregistrati ca someri;
(ii) excluderea lucratorilor din tari terte care au fost admisi pe teritoriul lor in conformitate cu Directiva 2004/114/CE;
(iii) excluderea burselor si imprumuturilor pentru studii si pentru intretinere sau a altor burse si imprumuturi;
(iv) stabilirea unor conditii prealabile specifice, inclusiv cunoasterea corespunzatoare a limbii si plata taxelor de studii, in conformitate cu legislatia nationala, aferente accesului la studii universitare si post-liceale sau la formari profesionale care nu au legatura directa cu o anumita activitate desfasurata la locul de munca;
(b) prin limitarea drepturilor acordate lucratorilor din tarile terte in temeiul alineatului (1) litera (e), dar fara restrictionarea acestor drepturi pentru lucratorii din tarile terte care au un loc de munca sau care au avut un loc de munca pe o perioada de cel putin sase luni sau care sunt inregistrati drept someri.
De asemenea, statele membre pot decide ca alineatul (1) litera (e), in ceea ce priveste prestatiile familiale sa nu se aplice resortisantilor din tari terte care au fost autorizati sa lucreze pe teritoriul unui stat membru pentru o durata maxima de sase luni, resortisantilor din tari terte care au fost admisi pentru studii sau resortisantilor din tari terte care au drept de munca pe baza unei vize.
(c) in temeiul alineatului (1) litera (f), in ceea ce priveste beneficiile fiscale, prin limitarea aplicarii acestei dispozitii la cazurile in care domiciliul inregistrat sau obisnuit al membrilor familiei unui lucrator dintr-o tara terta, pentru care acesta solicita beneficii, se afla pe teritoriul statului membru respectiv.
(d) in temeiul alineatului (1) litera (g), prin:
(i) limitarea aplicarii acesteia la lucratorii din tarile terte care au un loc de munca;
(ii) limitarea accesului la locuinte;
(3) Dreptul la egalitate de tratament, astfel cum este prevazut la alineatul (1), nu aduce atingere dreptului statului membru de a retrage sau de a refuza reinnoirea permisului de sedere eliberat in temeiul prezentei directive, a permisului de sedere eliberat in alte scopuri decat ocuparea unui loc de munca sau a oricarei alte autorizatii de ocupare a unui loc de munca intr-un stat membru.
(4) Lucratorii din tarile terte care se muta intr-o tara terta sau urmasii acestor lucratori care isi au resedinta in tara terta si care beneficiaza de drepturile lucratorilor respectivi primesc drepturi de pensie legala pentru limita de varsta, invaliditate si deces, in functie de locul de munca anterior al lucratorilor respectivi si dobandite in conformitate cu dispozitiile mentionate la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, in aceleasi conditii si la acelasi nivel ca resortisantii statelor membre in cauza atunci cand se muta intr-o tara terta.

CAPITOLUL IV. DISPOZITII FINALE

Articolul 13. Dispozitii mai favorabile. (1) Prezenta directiva se aplica fara a aduce atingere dispozitiilor mai favorabile prevazute in:
(a) legislatia Uniunii, inclusiv in acordurile bilaterale si multilaterale incheiate intre Uniune, sau intre Uniune si statele membre ale acesteia, pe de o parte, si una sau mai multe tari terte, pe de alta parte, si
(b) acordurile bilaterale sau multilaterale incheiate intre unul sau mai multe state membre si una sau mai multe tari terte;
(2) Prezenta directiva nu aduce atingere dreptului statelor membre de a adopta sau de a mentine dispozitii mai favorabile pentru persoanele carora li se aplica.

Articolul 14. Informatii destinate publicului. Fiecare stat membru pune periodic la dispozitia publicului informatii actualizate privind conditiile de admisie si de sedere ale resortisantilor tarilor terte pe teritoriul acestuia cu scopul de a ocupa un loc de munca.

Articolul 15. Raportarea. (1) Pentru prima data pana la … [] si, ulterior, periodic, Comisia prezinta un raport Parlamentului European si Consiliului cu privire la aplicarea prezentei directive in statele membre si propune, dupa caz, modificarile necesare.
(2) Pentru prima data la … [] si, ulterior, anual, statele membre comunica Comisiei datele statistice privind numarul de resortisanti ai tarilor terte carora li s-a acordat un permis unic pe durata anului calendaristic anterior, in conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European si al Consiliului din 11 iulie 2007 privind statisticile comunitare din domeniul migratiei si protectiei internationale [21].

Articolul 16. Transpunere. (1) Statele membre asigura intrarea in vigoare a actelor cu putere de lege si a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive pana la … []. Statele membre comunica de indata Comisiei textul acestor acte.
Atunci cand statele membre adopta aceste dispozitii, acestea contin o trimitere la prezenta directiva sau sunt insotite de o asemenea trimitere la data publicarii lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Statele membre comunica Comisiei textele principalelor dispozitii de drept intern pe care le adopta in domeniul reglementat de prezenta directiva.

Articolul 17. Intrarea in vigoare. Prezenta directiva intra in vigoare in ziua urmatoare datei publicarii in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 18. Destinatari. Prezenta directiva se adreseaza statelor membre in conformitate cu tratatele.

Adoptata la …
Pentru Parlamentul European
Presedintele

Pentru Consiliu
Presedintele

_____________________________________________

[1] JO C 27, 3.2.2009, p. 114.
[2] JO C 257, 9.10.2008, p. 20.
[3] Pozitia Parlamentului European din 24 martie 2011 (nepublicata inca in Jurnalul Oficial) si Pozitia in prima lectura a Consiliului din 24 noiembrie 2011. Pozitia Parlamentului European din … (nepublicata inca in Jurnalul Oficial).
[4] JO L 18, 21.1.1997, p. 1.
[5] JO L 16, 23.1.2004, p. 44.
[6] JO L 157, 15.6.2002, p. 1.
[7] JO L 105, 13.4.2006, p. 1.
[8] JO L 239, 22.9.2000, p. 19.
[9] JO L 251, 3.10.2003, p. 12.
[10] JO L 375, 23.12.2004, p. 12.
[11] JO L 289, 3.11.2005, p. 15.
[12] JO L 255, 30.9.2005, p. 22.
[13] JO L 166, 30.4.2004, p. 1.
[14] JO L 344, 29.12.2010, p. 1.
[15] JO L 180, 19.7.2000, p. 22.
[16] JO L 303, 2.12.2000, p. 16.
[17] JO L 158, 30.4.2004, p. 77.
[18] JO L 304, 30.9.2004, p. 12.
[] Cinci ani de la intrarea in vigoare a prezentei directive.
[] Trei ani de la intrarea in vigoare a prezentei directive.
[21] JO L 199, 31.7.2007, p. 23.
[] Doi ani de la data intrarii in vigoare a prezentei directive.

_____________________________________________

EXPUNERE DE MOTIVE A CONSILIULUI

I. INTRODUCERE

La 23 octombrie 2007, Comisia a prezentat Consiliului propunerea de directiva a Parlamentului European si a Consiliului privind o procedura unica de solicitare a unui permis unic pentru resortisantii din tarile terte in vederea sederii si ocuparii unui loc de munca pe teritoriul statelor membre si un set comun de drepturi pentru lucratorii din tarile terte cu sedere legala pe teritoriul unui stat membru.
Comitetul Economic si Social European si Comitetul Regiunilor si-au adoptat avizele cu privire la propunere la 9 iulie 2008 si respectiv la 18 iunie 2008.
La 24 martie 2011, Parlamentul European si-a adoptat pozitia in prima lectura in vederea adoptarii directivei. Consiliul nu a putut aproba pozitia Parlamentului si si-a adoptat pozitia in prima lectura la 24 noiembrie 2011, in conformitate cu articolul 294 din tratat.

II. OBIECTIVUL PROPUNERII

Obiectivul propunerii este sa introduca o procedura unica de solicitare pentru resortisantii tarilor terte care ar dori sa aiba resedinta pe teritoriul unui stat membru in scopul ocuparii unui loc de munca, impreuna cu un permis unic de sedere/munca, si sa ofere un set comun de drepturi pentru toti lucratorii din tarile terte cu sedere legala pe teritoriul unui stat membru.

III. ANALIZA POZITIEI CONSILIULUI IN PRIMA LECTURA

Informatii generale. Negocierile s-au desfasurat intr-un context politic conturat de programul de la Haga care stabileste obiectivele si instrumentele in domeniul libertatii, securitatii si justitiei pentru perioada 2005-2010 si ulterior de programul de la Stockholm, care acopera perioada 2010-2014. In Programul de la Stockholm, Consiliul European a recunoscut importanta contributiei migratiei fortei de munca la competitivitatea sporita si la vitalitatea economica a Uniunii si, pentru acest motiv, a incurajat crearea de sisteme de admisie flexibile care sa raspunda prioritatilor, necesitatilor, cifrelor si volumelor stabilite de fiecare stat membru. Mai precis, Consiliul European a invitat Comisia si Consiliul sa continue implementarea planului de politica privind migratia legala din 2005 care, printre altele, a furnizat un instrument orizontal de stabilire a unui cadru de drepturi pentru toti lucratorii din tarile terte care rezida legal pe teritoriul unui stat membru si de introducere a unei proceduri unice de solicitare si a unui permis unic de sedere/munca.
Consiliul a inceput discutiile cu privire la propunere la inceputul anului 2008, dar nu a reusit sa obtina un acord unanim. De la intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona, propunerea intra sub incidenta procedurii legislative ordinare, fiind necesara o majoritate calificata in Consiliu.
In conformitate cu articolele 1 si 2 din Protocolul privind pozitia Regatului Unit si a Irlandei cu privire la spatiul de libertate, securitate si justitie, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeana si la Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, aceste state membre nu participa la adoptarea Directivei privind permisul unic, nu au obligatii in temeiul acesteia si nu fac obiectul aplicarii sale.
In conformitate cu articolele 1 si 2 din Protocolul privind pozitia Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeana si la Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, Danemarca nu participa la adoptarea directivei, nu are obligatii in temeiul acesteia si nu face obiectul aplicarii sale.
Puncte-cheie. In acord cu dispozitiile declaratiei comune privind aspectele practice in cadrul procedurii de codecizie [1], reprezentantii Consiliului, Parlamentului si Comisiei au stabilit contacte pentru a ajunge la un acord in momentul pozitiei Consiliului in prima lectura. In vederea concilierii pozitiei ambelor institutii si pentru a tine seama de acordul obtinut in cadrul acestor contacte, Consiliul adopta pozitia sa in prima lectura cu privire la propunerea de directiva privind permisul unic, introducand urmatoarele modificari-cheie la propunerea Comisiei:
Domeniul de aplicare (articolul 3). Consiliul modifica propunerea Comisiei in vederea specificarii domeniului de aplicare a directivei. Din motive de claritate, Consiliul face distinctia intre doua tipuri de lucratori din tarile terte – acei resortisanti din tarile terte care au un permis de sedere, in conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1030/2002, si care au fost admisi pentru alte scopuri decat cel de a ocupa un loc de munca, dar carora li se permite sa lucreze, si cei care au fost admisi pentru scopul de a ocupa un loc de munca. Pe cand cea din urma categorie are dreptul, in temeiul acestei directive, la un permis unic si la egalitate de tratament, prima categorie are dreptul la egalitate de tratament, dar nu face obiectul procedurii unice de solicitare. O trimitere ulterioara la ambele categorii a fost facuta in teza introductiva de la articolul 12 cu privire la dreptul la egalitate de tratament.
In comparatie cu propunerea Comisiei, Consiliul adauga categorii de resortisanti ai tarilor terte care sunt exclusi din domeniul de aplicare al directivei. Deoarece drepturile celor care beneficiaza de protectie internationala, protectie temporara sau protectie in temeiul dreptului intern sunt reglementate de alte instrumente ale Uniunii, acestia ar trebui, din motive de claritate juridica, sa fie exclusi in mod explicit din domeniul de aplicare al directivei. Din motive asemanatoare, Consiliul exclude navigatorii din domeniul de aplicare al directivei. Desi acest lucru reiese, de asemenea, din definitia lucratorului dintr-o tara terta din aceasta directiva, Consiliul prefera sa excluda in mod explicit lucratorii care desfasoara activitati independente din domeniul de aplicare al directivei.
Consiliul considera, de asemenea, ca este necesar sa li se ofere statelor membre optiunea de a nu elibera un permis unic studentilor si acelor resortisanti ai tarilor terte care sunt autorizati sa lucreze intr-un stat membru pentru o durata maxima de sase luni, sau celor care au drept de munca pe baza unei vize. Cu toate acestea, dreptul la egalitate de tratament se aplica acestor categorii de resortisanti ai tarilor terte.
Procedura de solicitare (articolele 4, 5, 8 si 10). In ceea ce priveste depunerea solicitarii pentru un permis unic, rezultatul contactelor informale dintre Consiliu si Parlamentul European a fost ca trebuie stabilit mai detaliat unde si de catre cine ar trebui depusa solicitarea. Ca regula generala, statele membre au obligatia de a stabili daca solicitarea trebuie depusa de un resortisant al unei tari terte sau de catre angajatorul acestuia. Cu toate acestea, in mod exceptional, pot exista anumite situatii in care cealalta parte este autorizata sa depuna solicitarea.
Pentru a raspunde in mod adecvat lucratorilor din tarile terte care au fost admisi pe teritoriul statului membru inainte de intrarea in vigoare a directivei, pozitia Consiliului prevede ca acestor lucratori li se va elibera, de asemenea, un permis unic daca solicita reinnoirea sau modificarea permisului lor de sedere si daca indeplinesc conditiile prevazute in directiva.
Consiliul considera ca este necesar sa se mentioneze ca procedura de acordare a vizei pentru intrarea initiala, care exista, in anumite cazuri, in statele membre, nu este afectata de procedura unica de solicitare, astfel cum figureaza in aceasta directiva. Se precizeaza, de asemenea, ca statele membre au posibilitatea sa declare o solicitare inadmisibila din motive legate de contingentele de admisie, caz in care prelucrarea acestei solicitari nu este necesara.
Cu scopul de a asigura o procedura clara si transparenta, pozitia Consiliului adauga obligatia pentru statele membre de a prevedea in legislatia lor nationala consecintele unei decizii care nu a fost luata in termenul prevazut de aceasta directiva. In mod similar, au fost adaugate norme procedurale mai detaliate pentru situatiile in care informatiile sau documentele care sustin solicitarea sunt incomplete. statele membre trebuie sa informeze in scris solicitantul in legatura cu informatiile sau documentele suplimentare pe care acesta trebuie sa le depuna si pot stabili un termen rezonabil pentru furnizarea acestora. Pentru a evita posibile abuzuri ale sistemului, statele membre au posibilitatea de a respinge o solicitare in cazul in care informatia necesara nu a fost furnizata in termenul stabilit. In acelasi timp, pentru a asigura posibilitatea unei cai de atac judiciare, pozitia Consiliului obliga statele membre sa precizeze instanta sau autoritatea administrativa la care solicitantul poate introduce o cale de atac impotriva unei decizii negative.
Cu privire la taxele pe care solicitantii trebuie sa le plateasca pentru prelucrarea solicitarii, pozitia Consiliului, care adera totodata la principiul proportionalitatii, le permite statelor membre sa bazeze nivelul taxelor pe diversele servicii furnizate efectiv pentru prelucrarea solicitarilor si eliberarea permiselor.
Permisul unic si permisul de sedere eliberate pentru alte scopuri decat cel de a ocupa un loc de munca (articolele 6 si 7). In urma contactelor informale dintre Consiliu si Parlament, pozitia Consiliului prevede posibilitatea ca statele membre sa completeze permisul unic si permisul de sedere eliberate pentru alte scopuri decat cel de a ocupa un loc de munca cu informatii suplimentare, pentru care formatul permisului de sedere nu dispune de un spatiu suficient. Informatiile referitoare la relatia de munca a resortisantului tarii terte vizat pot fi eliberate fie separat pe format de hartie, fie stocate in format electronic pe permis. Aceste informatii au ca scop prevenirea exploatarii resortisantilor tarilor terte si combaterea angajarii ilegale.
Dreptul la egalitatea de tratament (articolul 12). Avand in vedere definitia larga pe care aceasta directiva o da unui lucrator dintr-o tara terta si scopul principal al directivei, care este de a acorda egalitate de tratament lucratorilor din tari terte care au deja un loc de munca si nu neaparat celor carora li se permite sa lucreze, dar care nu au lucrat poate niciodata, Consiliul modifica propunerea Comisiei extinzand in continuare posibilitatile statelor membre de a limita dreptul lucratorilor din tari terte la egalitatea de tratament cu resortisantii statului membru respectiv.
In acelasi timp, pozitia Consiliului modifica propunerea Comisiei, acordand egalitate de tratament lucratorilor din tarile terte, indiferent daca au sau nu un loc de munca, in ceea ce priveste conditiile de munca, libertatea de asociere si avantajele fiscale (cu conditia ca lucratorul din tara terta sa aiba domiciliul fiscal in statul membru in cauza).
Consiliul considera important sa clarifice, ca principiu general, faptul ca dreptul unui resortisant al unei tari terte la egalitate de tratament nu afecteaza in sine dreptul statelor membre de a retrage sau de a refuza reinnoirea permisului de sedere eliberat in temeiul acestei directive.
Educatie si formare profesionala. In privinta educatiei si formarii profesionale, Consiliul si Parlamentul European au convenit asupra faptului ca statele membre pot restrictiona accesul la educatie si formare pentru acei lucratori din tarile terte care ocupa un loc de munca si pentru cei care au avut un loc de munca si care sunt inregistrati ca someri. Pozitia Consiliului le permite de asemenea statelor membre sa-i excluda pe acei lucratori din tarile terte care au fost admisi in temeiul Directivei 2004/114/CE, intrucat respectiva directiva trateaza in mod specific problematica resortisantilor tarilor terte care au fost admisi in scopul studiilor. Pe langa excluderea burselor pentru studii, care este prevazuta in propunerea Comisiei, pozitia Consiliului le permite statelor membre sa excluda, din motive bugetare, burse si imprumuturi pentru intretinere si alte burse si imprumuturi. Statele membre pot, de asemenea, solicita indeplinirea unor conditii prealabile specifice inainte de a acorda unui lucrator dintr-o tara terta acces la studii universitare si post-liceale sau la formari profesionale. Aceste conditii prealabile nu se refera numai la educatie in sine, ci pot include cunoasterea corespunzatoare a limbii si plata taxelor de studii. Aceste conditii prealabile nu pot fi insa aplicate formarii profesionale care este legata de activitatea concreta desfasurata la locul de munca.
Ramurile securitatii sociale. Consiliul modifica propunerea Comisiei prin introducerea obligatiei ca statele membre sa acorde egalitate de tratament in domeniul securitatii sociale nu numai celor care au un loc de munca, dar si celor care au avut un loc de munca pe o perioada de cel putin sase luni si care sunt inregistrati ca someri. Cu toate acestea, statelor membre li se da posibilitatea sa refuze acordarea de prestatii familiale acelor resortisanti ai tarilor terte care sunt autorizati sa lucreze pe teritoriul unui stat membru pentru o durata maxima de sase luni, celor care au fost admisi pentru studii sau celor care au drept de munca pe baza unei vize. Aceasta restrictie are la baza faptul ca mai multe state membre considera prestatiile familiale drept o masura cu un impact demografic pe termen lung, care se adreseaza celor care au resedinta intr-o tara pe o perioada mai lunga.
Bunuri si servicii, precum si servicii de consiliere acordate de oficiile fortelor de munca. Consiliul modifica propunerea Comisiei oferind statelor membre posibilitatea sa acorde acces la bunuri si servicii numai acelor lucratori din statele terte care ocupa un loc de munca. In plus, pozitia Consiliului prevede, din motive bugetare, faptul ca statele membre pot aplica restrictii generale asupra accesului la locuinte. Cu toate acestea, tuturor lucratorilor din tarile terte trebuie sa li se acorde egalitate de tratament cu resortisantii statului membru respectiv in privinta serviciilor de consiliere acordate de oficiile fortelor de munca.
Avantaje fiscale. Pozitia Consiliului mentioneaza ca se acorda egalitate de tratament pentru avantaje fiscale atat timp cat lucratorul din tara terta are domiciliul fiscal in statul membru in cauza. In ceea ce priveste avantajele fiscale pentru membrii familiei, statele membre pot solicita ca domiciliul inregistrat sau obisnuit al membrilor familiei sa se afle pe teritoriul statului membru respectiv.
Pensiile legale. Pozitia Consiliului adauga mai multe clarificari la propunerea Comisiei privind egalitatea de tratament cu privire la pensiile legale ale lucratorilor din tarile terte care se muta intr-o tara terta sau ale urmasilor acestora care isi au resedinta intr-o tara terta.
Raportarea (articolul 15). Pozitia Consiliului prevede ca datele statistice privind numarul de resortisanti ai tarilor terte carora li s-a acordat un permis unic trebuie sa fie furnizate in conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 862/2007 privind statisticile comunitare din domeniul migratiei si protectiei internationale.
Transpunere (considerentul 32 si articolul 16). In urma aprobarii, de catre Parlamentul European, Comisie si Consiliu, a declaratiilor politice comune privind documentele explicative, Comisia a trimis o scrisoare Consiliului care demonstreaza necesitatea furnizarii unor documente explicative in cazul Directivei privind permisul unic [2]. Prin urmare, Consiliul a introdus un nou considerent 32 si a modificat articolul corespunzator din directiva.

IV. CONCLUZIE

Pozitia Consiliului in prima lectura reflecta compromisul convenit in cadrul negocierilor dintre Consiliu si Parlamentul European, facilitat de Comisie. Coreper a aprobat textul acestui compromis in cadrul reuniunii sale din 20 iulie 2011. Inaintea acestei date, presedintele Comisiei LIBE a Parlamentului European a specificat, intr-o scrisoare catre presedintele Coreper din data de 15 iulie 2011, faptul ca, daca textul de compromis se transmite Parlamentului European sub forma pozitiei Consiliului in prima lectura, va recomanda membrilor comisiei LIBE si, ulterior, plenului ca pozitia Consiliului sa fie acceptata fara amendamente in a doua lectura a Parlamentului, sub rezerva verificarii de catre expertii juristi-lingvisti din ambele institutii. Datorita naturii sale orizontale, adoptarea Directivei privind permisul unic va fi extrem de importanta in domeniul migratiei legale la nivelul UE.

_____________________________________________

[1] JO C 148, 28.5.1999, p. 1.
[2] Documentul 16058/11 MIGR 164 SOC 917 CODEC 1815 (http://register.consilium.europa.eu/pdf/en/11/st16/st16058.en11.pdf).

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close