Ajutoare de stat – Avantaje fiscale acordate societatilor cooperative – Ajutor de stat in sensul art. 87 CE – Compatibilitate cu piata comuna

Trimitere preliminara – Admisibilitate – Ajutoare de stat – Avantaje fiscale acordate societatilor cooperative – Calificare drept ajutor de stat in sensul articolului 87 CE – Compatibilitate cu piata comuna – Conditii

HOTARAREA CURTII (Camera intai)

8 septembrie 2011

In cauzele conexate C 78/08-C 80/08,
avand ca obiect cereri de pronuntare a unor hotarari preliminare formulate in temeiul articolului 234 CE de Corte suprema di cassazione (Italia), prin deciziile din 29 noiembrie si din 20 decembrie 2007, primite de Curte la 25 februarie 2008, in procedurile

Ministero delltEconomia e delle Finanze, Agenzia delle Entrate impotriva Paint Graphos Soc. coop. arl (C 78/08), Adige Carni Soc. coop. arl, in lichidare, impotriva Agenzia delle Entrate, Ministero delltEconomia e delle Finanze (C 79/08),
si
Ministero delle Finanze impotriva Michele Franchetto (C 80/08),

CURTEA (Camera intai),

compusa din domnul A. Tizzano, presedinte de camera, domnii J.J. Kasel (raportor), M. Ilesic, M. Safjan si doamna M. Berger, judecatori,
avocat general: domnul N. Jaaskinen,
grefier: doamna R. Șeres, administrator,

avand in vedere procedura scrisa si in urma sedintei din 11 martie 2010,

luand in considerare observatiile prezentate:
– pentru Paint Graphos Soc. coop. arl si Adige Carni Soc. coop. arl, in lichidare, de F. Capelli, L. Salvini, L. Paolucci, A. Abate, P. Piva si L. Manzi, avvocatis
– pentru domnul Franchetto, de M. Bianca, avvocatos
– pentru guvernul italian, de domnul I. M. Braguglia si ulterior de doamna G. Palmieri, in calitate de agenti, asistati de domnul P. Gentili, avvocato dello Statos
– pentru guvernul spaniol, de domnul M. Muñoz Perez, in calitate de agents
– pentru guvernul francez, de domnul G. de Bergues, precum si de doamnele A. L. Vendrolini si B. Beaupère Manokha, in calitate de agentis
– pentru Comisia Europeana, de domnii R. Lyal, G. Conte si C. Urraca Caviedes, in calitate de agentis
– pentru Autoritatea AELS de Supraveghere, de domnul X. Lewis, in calitate de agent,

dupa ascultarea concluziilor avocatului general in sedinta din 8 iulie 2010,

pronunta prezenta Hotarare

1 Cererile de pronuntare a unor hotarari preliminare privesc interpretarea articolului 87 CE si a principiului interzicerii abuzului de drept in materie fiscala.
2 Aceste cereri au fost formulate in cadrul a trei litigii intre Ministero delltEconomia e delle Finanze si Agenzia delle Entrate, pe de o parte, si Paint Graphos Soc. coop. arl (denumita in continuare „Paint Graphos”), pe de alta parte (C 78/08), intre Adige Carni Soc. coop. arl, in lichidare (denumita in continuare „Adige Carni”), pe de o parte, si Agenzia delle Entrate si Ministero delltEconomia e delle Finanze (C 79/08), pe de alta parte, respectiv intre Ministero delle Finanze, pe de o parte, si domnul Franchetto, pe de alta parte (C 80/08), privind cereri prin care se urmarea obtinerea scutirii de diferite impozite de care beneficiaza societatile cooperative de productie si de lucrari in temeiul dreptului fiscal italian.

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

3 La 10 decembrie 1998, Comisia Comunitatilor Europene a publicat o Comunicare privind aplicarea normelor privind ajutorul de stat in cazul masurilor referitoare la impozitarea directa a activitatilor economice (JO C 384, p. 3, Editie speciala, 08/vol. 3, p. 151, denumita in continuare „Comunicarea privind impozitarea directa a activitatilor economice”), prin care intentioneaza sa clarifice anumite aspecte in domeniul ajutoarelor de stat sub forma unor masuri fiscale.
4 In urma adoptarii Regulamentului (CE) nr. 1435/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind statutul societatii cooperative europene (SCE) (JO L 207, p. 1, Editie speciala, 17/vol. 1, p. 259), in Comunicarea Comisiei catre Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic si Social European si Comitetul Regiunilor cu privire la promovarea societatilor cooperative in Europa [COM(2004) 18 final, denumita in continuare „Comunicarea cu privire la promovarea societatilor cooperative in Europa”], Comisia a evidentiat caracteristicile specifice ale societatilor cooperative si a prezentat masuri pentru promovarea dezvoltarii acestei forme de societate in statele membre.

Reglementarea nationala

5 Articolul 45 din Constitutia italiana prevede:
„Republica recunoaste functia sociala a cooperatiei cu caracter de ajutor reciproc si fara scopuri de speculatie privata. Legea promoveaza si favorizeaza dezvoltarea acesteia prin cele mai potrivite mijloace si ii asigura, prin controalele adecvate, caracterul si scopurile. Legea prevede protectia si dezvoltarea artizanatului.”
6 Decretul Presedintelui Republicii nr. 601 din 29 septembrie 1973 de reglementare a avantajelor fiscale (supliment ordinar la GURI nr. 268 din 16 octombrie 1973, p. 3), in versiunea in vigoare la data producerii faptelor din actiunile principale, respectiv in perioada 1984-1993 (denumit in continuare „DPR nr. 601/1973”), prevedea:
„Articolul 10 (Cooperative agricole si de pescuit la scara redusa)
1. Sunt scutite de impozitul pe profitul persoanelor juridice si de impozitul local pe venituri veniturile pe care societatile cooperative agricole si grupurile acestora le obtin din cresterea de animale hranite cu alimente dintre care cel putin un sfert provin de pe terenurile membrilor, precum si din manipularea, din prelucrarea si din vanzarea, in limitele stabilite la articolul 28 litera c) din Decretul […] Presedintelui Republicii [nr. 597] din 29 septembrie 1973, de produse agricole sau zootehnice si de animale aduse ca aport de membri in limitele posibilitatilor oferite de terenurile acestora.
2. In cazul in care activitatile desfasurate de cooperativa sau de membrii acesteia depasesc limitele prevazute la alineatul precedent si la articolul 28 literele b) si c) din decretul mentionat, scutirea se aplica la partea din venitul cooperativei sau al grupului care corespunde venitului agricol aferent terenurilor membrilor.
3. Veniturile cooperativelor de pescuit la scara redusa si ale grupurilor acestora sunt scutite de impozitul pe profitul persoanelor juridice si de impozitul local pe venit. Sunt considerate cooperative de pescuit la scara redusa cele care practica pescuitul maritim in mod profesionist, utilizand exclusiv ambarcatiuni care se incadreaza in categoriile 3 si 4 prevazute la articolul 8 din Decretul Presedintelui Republicii nr. 1639 din 2 octombrie 1968, sau pescuitul in apele interne.
Articolul 11 (Cooperative de productie si de lucrari)
1. Veniturile cooperativelor de productie si de lucrari si ale grupurilor acestora sunt scutite de impozitul pe profitul persoanelor juridice si de impozitul local pe venit atunci cand cuantumul remuneratiilor efectiv platite membrilor care aduc ca aport munca lor in mod continuu, inclusiv sumele vizate la ultimul alineat, nu este mai mic de 60 % din cuantumul global al tuturor celorlalte costuri, cu exceptia celor referitoare la materiile prime si la bunuri. Atunci cand cuantumul remuneratiilor este mai mic de 60 %, insa nu mai mic de 40 % din cuantumul global al celorlalte costuri, impozitul pe profitul persoanelor juridice si impozitul local pe venituri sunt reduse la jumatate.
2. Pentru societatile cooperative de productie, dispozitiile alineatului precedent se aplica cu conditia ca membrii sa indeplineasca toate cerintele prevazute, pentru membrii cooperativelor de lucrari, la articolul 23 din Decretul legislativ […] al sefului provizoriu al statului [nr. 1577] din 14 decembrie 1947, cu modificarile ulterioare.
3. Pentru calculul profitului societatilor cooperative de productie si de lucrari si al grupurilor acestora, sumele platite membrilor salariati pentru suplimentarea remuneratiei lor pot fi deduse in limita salariilor curente majorate cu 20 %.
Articolul 12 (Alte societati cooperative)
1. Pentru societatile cooperative si pentru alte structuri asociative ale acestora decat cele indicate la articolele 10 si 11, impozitul pe profitul persoanelor juridice si impozitul local pe venituri se reduc cu un sfert.
2. In ceea ce priveste impozitul local pe venituri, societatea sau grupul are posibilitatea de a opta pentru aplicarea deducerilor prevazute la articolul 7 al patrulea alineat din Decretul Presedintelui Republicii nr. 599 din 29 septembrie 1973, in locul reducerii prevazute la alineatul precedent. Aceasta optiune va trebui sa fie exercitata la data intocmirii declaratiei anuale, la care va trebui anexata, sub sanctiunea nulitatii, lista membrilor vizati de deduceri.
3. Pentru societatile cooperative de consum si pentru grupurile acestora, fara a aduce atingere dispozitiilor alineatelor precedente, sunt deductibile din venit sumele impartite intre membri sub forma restituirii unei parti din pretul marfurilor cumparate.
Articolul 13 (Finantarea membrilor)
1. Sunt scutite de impozitul local pe venituri dobanzile aferente altor sume decat partea din capitalul social pe care membrii persoane fizice o pun la dispozitia societatii cooperative si a grupurilor acesteia sau pe care acestea o retin membrilor, cu conditia:
a) ca platile si retinerile sa se efectueze exclusiv pentru a permite realizarea obiectivului social si ca acestea sa nu depaseasca suma de 40 de milioane de lire pentru fiecare membru. Acest plafon este ridicat la 80 de milioane de lire pentru cooperativele de conservare, de prelucrare, de transformare si de vanzare de produse agricole si pentru cooperativele de productie si de lucraris
b) ca dobanzile platite pentru sumele in cauza sa nu depaseasca limita maxima a dobanzilor acordate detinatorilor de bonuri postale de economisire.
[…]
Articolul 14 (Conditii de aplicabilitate a avantajelor)
1. Avantajele fiscale prevazute in prezentul titlu se aplica societatilor cooperative si grupurilor acestora, care sunt reglementate de principiile de ajutor reciproc prevazute de legile statului si care sunt inscrise in registrele prefectorale sau in fisierul general al cooperativei.
2. Cerintele care caracterizeaza scopul de ajutor reciproc sunt considerate a fi indeplinite atunci cand conditiile prevazute la articolul 26 din Decretul legislativ al sefului provizoriu al statului nr. 1577 din 14 decembrie 1947 [privind reglementari referitoare la cooperatie (GURI nr. 17 din 22 ianuarie 1948)], cu modificarile succesive (denumit in continuare «Decretul legislativ nr. 1577/1947»), sunt prevazute in mod expres in statute, fara posibilitate de derogare, si atunci cand aceste conditii au fost constatate efectiv pe parcursul perioadei fiscale si pe parcursul celor cinci ani care preceda aceasta perioada sau, daca este cazul, pe parcursul intervalului de timp care s a scurs de la aprobarea statutelor, daca este mai scurt de cinci ani.
3. Administratia fiscala, cu consultarea Ministerului Muncii sau a celorlalte organe de supraveghere, controleaza conditiile de aplicabilitate a avantajelor fiscale.”
7 Articolul 26 din Decretul legislativ nr. 1577/1947 are urmatorul cuprins:
„In scopuri fiscale, se prezuma ca cerintele care caracterizeaza scopul de ajutor reciproc sunt indeplinite atunci cand statutul cooperativei contine urmatoarele clauze:
a) interzicerea acordarii de dividende peste nivelul dobanzii legale aferente capitalului efectiv varsats
b) interzicerea distribuirii rezervelor intre membri pe parcursul existentei societatiis
c) in cazul dizolvarii societatii, transmiterea intregului patrimoniu social, dupa deducerea exclusiv a capitalului varsat si a dividendelor eventual scadente, in scopuri de utilitate publica in conformitate cu caracterul de ajutor reciproc.
[…]”
8 Articolul 12 din Legea nr. 904 din 16 decembrie 1977 privind modificari ale regimului impozitului pe profitul persoanelor juridice si ale regimului impozitarii dividendelor si a majorarilor de capital, adaptarea capitalului minim al societatilor comerciale si alte dispozitii in domeniul fiscal si in cel al dreptului societatilor comerciale (GURI nr. 343 din 17 decembrie 1977), prevede:
„Fara a aduce atingere dispozitiilor titlului III din Decretul Presedintelui Republicii nr. 601 din 29 septembrie 1973, astfel cum a fost modificat si completat ulterior, sumele destinate rezervelor indivizibile nu sunt luate in calcul la stabilirea venitului impozabil al societatilor cooperative si a grupurilor acestora, cu conditia sa fie exclusa posibilitatea de a fi distribuite asociatilor sub orice forma, atat pe parcursul existentei societatii sau a grupului, cat si la data dizolvarii sale.”

Actiunile principale

Cauza C 78/08

9 Ca urmare a controalelor efectuate de Guardia di Finanza, administratia fiscala din Matera a comunicat Paint Graphos, o societate cooperativa de drept italian, o decizie de impunere de rectificare, pentru anul 1993, a cuantumului venitului acesteia in vederea stabilirii impozitului pe profitul persoanelor juridice (denumit in continuare „IRPEG”) si a impozitului local pe venit (denumit in continuare „ILOR”). Prin aceeasi decizie, administratia fiscala in cauza a refuzat societatii respective dreptul la scutirile fiscale prevazute de legislatia italiana in favoarea societatilor cooperative.
10 Paint Graphos a introdus o actiune impotriva acestei decizii de impunere la Commissione tributaria provinciale di Matera, invocand dreptul sau de a beneficia de scutirile fiscale mentionate. Actiunea a fost admisa de aceasta instanta.
11 Administratia fiscala a atacat hotararea in cauza cu apel la Commissione tributaria regionale della Basilicata, care a confirmat hotararea pronuntata in prima instanta.
12 Ministero delltEconomia e delle Finanze si Agenzia delle Entrate au atacat cu recurs aceasta hotarare, invocand in special incalcarea si aplicarea eronata a articolelor 11 si 14 din DPR nr. 601/1973.

Cauza C 79/08

13 Prin decizia de impunere din 8 iunie 1999, administratia fiscala din Rovigo a comunicat Adige Carni, o societate cooperativa de drept italian, pierderea beneficiului avantajelor fiscale prevazute la articolul 10 si urmatoarele din DPR nr. 601/1973, majorarea venitului impozabil al acesteia pentru anul 1993 si majorarea consecutiva a IRPEG si a ILOR datorate de societatea in cauza. Administratia fiscala respectiva invoca in special existenta unor cheltuieli nedeductibile, in masura in care acestea nu erau documentate sau nu se refereau la exercitiul financiar in cauza. In temeiul unui proces verbal al Guardia di Finanza, aceasta contesta de asemenea emiterea de catre societatea Italcarni Srl a unor facturi pentru operatiuni inexistente, suma corespunzatoare fiind considerata venit. Aceasta suma nefiind contabilizata ca venit de catre Adige Carni, administratia fiscala a considerat ca aceasta fusese distribuita membrilor cu incalcarea articolului 11 din DPR mentionat.
14 Adige Carni a introdus o actiune la Commissione tributaria provinciale di Rovigo, care a anulat decizia de impunere in litigiu.
15 Administratia fiscala a atacat hotararea in cauza cu apel la Commissione tributaria regionale, care a confirmat decizia de impunere si pierderea scutirilor fiscale de care beneficiase Adige Carni.
16 Aceasta din urma a atacat ultima hotarare cu recurs, invocand in special lipsa motivarii sau motivarea insuficienta a deciziei de revocare a scutirilor fiscale in cauza.
Cauza C 80/08
17 Administratia fiscala din Monfalcone a rectificat declaratiile de venit efectuate de domnul Franchetto, resortisant italian, pentru anii 1984-1988 pentru motivul ca, in calitate de membru al societatii cooperative de drept italian Cooperativa Maricoltori Alto Adriatico rl (denumita in continuare „Cooperativa Maricoltori”), care are ca obiect cresterea si vanzarea de moluste, acesta intervenise in mod autonom pe piata, la fel ca alti membri, in timp ce societatea, in numele careia erau emise facturile de cumparare si de vanzare, percepea la fiecare vanzare un comision pentru fiecare serviciu prestat si distribuia membrilor majorarea pretului, in loc sa o aloce rezervelor prevazute in acest sens.
18 In ceea ce priveste Cooperativa Maricoltori, scutirile de la plata IRPEG acordate pentru anii 1984 si 1985 au fost contestate, iar sumele corespunzatoare au fost recuperate de administratia fiscala din Monfalcone. Referitor la actiunea introdusa de societatea in cauza cu privire la anul de impunere 1985, aceasta a fost respinsa de Commissione tributaria di primo grado di Trieste, intrucat anul fiscal 1984 a facut obiectul unei amnistii fiscale.
19 Domnul Franchetto a atacat decizia de impunere care il privea la Commissione tributaria di primo grado di Trieste, sustinand ca nu putea fi contestat faptul ca erau indeplinite conditiile necesare pentru a se recunoaste societatii mentionate calitatea de cooperativa, in masura in care avizul Ministerului Muncii, prevazut la articolul 14 din DPR nr. 601/1973, nu fusese primit.
20 Commissione tributaria di primo grado di Trieste a admis actiunea domnului Franchetto.
21 In schimb, a doua instanta a admis apelul administratiei fiscale din Monfalcone, Commissione tributaria di secondo grado di Trieste considerand ca obiectivele urmarite de Cooperativa Maricoltori nu erau obiective de ajutor reciproc, ci obiective „de consortiu”.
22 Sesizata de domnul Franchetto, care sustinea ca pozitia era aceea a unui membru angajat de o cooperativa declarata ca atare in statutul acesteia, Commissione tributaria centrale di Roma, fara a examina pe fond argumentele invocate de reclamant, a apreciat ca beneficiul scutirilor fiscale nu putea fi refuzat societatii cooperative mentionate fara sa se fi obtinut in prealabil avizul obligatoriu al Ministerului Muncii.
23 Ministero delle Finanze solicita in recurs anularea hotararii instantei mentionate, prevalandu se in special de incalcarea articolului 14 din DPR nr. 601/1973, pentru motivul ca decizia de impunere il viza pe membrul societatii cooperative, iar nu societatea ca atare, si ca, prin urmare, nu era necesar sa se obtina avizul Ministerului Muncii.
24 Prin Ordonanta presedintelui Curtii din 31 martie 2008, cauzele C 78/08-C 80/08 au fost conexate pentru buna desfasurare a procedurii scrise si orale, precum si in vederea pronuntarii hotararii.

Intrebarile preliminare

25 Dupa ce a aratat ca litigiile cu care este sesizata au ca obiect dreptul la scutiri totale sau partiale de diferite impozite de care beneficiaza, potrivit legislatiei italiene, numai societatile cooperative, ca urmare a obiectivului specific urmarit de acestea, recunoscut la articolul 45 din Constitutia italiana, care valorizeaza functia sociala si caracterul esential de ajutor reciproc al acestui tip de societati, Corte suprema di cassazione considera ca, in vederea verificarii conformitatii acestor avantaje cu dreptul Uniunii, trebuie sa se stabileasca in prealabil daca si, eventual, in ce conditii faptul ca societatile cooperative in cauza realizeaza astfel economii de impozit, adesea semnificative, constituie un ajutor incompatibil cu piata comuna in sensul articolului 87 alineatul (1) CE. Astfel, o asemenea incompatibilitate ar determina, ca urmare a efectului direct al articolului 88 alineatul (3) CE, obligatia autoritatilor nationale, inclusiv jurisdictionale, de a nu aplica DPR nr. 601/1973.
26 In mod similar, daca faptul ca societatile in cauza au ales forma societatii cooperative constituia un abuz de drept susceptibil sa denatureze regulile pietei, libera concurenta si principiul egalitatii de tratament, consecinta ar fi, in speta, inopozabilitatea formei juridice a societatii cooperative administratiei fiscale, care ar putea astfel sa impoziteze aceste societati in temeiul regimului fiscal ordinar aplicabil societatilor cu scop lucrativ. Potrivit Corte suprema di cassazione, trebuie sa se analizeze justificarea si proportionalitatea avantajelor in cauza, tinand seama nu doar de dimensiunea si de cota de piata a anumitor societati cooperative, ci si de carentele sistemului de supraveghere astfel cum este prevazut de dreptul national.
27 In aceasta privinta, instanta de trimitere arata ca numai interventia polizia tributaria (politia fiscala) a permis sa se constate ca societatile cooperative in cauza in actiunile principale nu urmareau un scop de ajutor reciproc, contrar sustinerilor acestora si prevederilor cuprinse in statutele lor, in timp ce organele de control insarcinate sa asigure respectarea conditiilor referitoare la scopul de ajutor reciproc impuse de legislatia italiana nu au fost in masura sa descopere aceasta anomalie. Or, astfel de carente ale sistemului de supraveghere ar fi de natura sa faciliteze abuzurile in cazul aplicarii criteriilor care permit societatilor cooperative sa beneficieze de un regim de impozitare mai favorabil.
28 In aceste conditii, Corte suprema di cassazione a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare, formulate in termeni identici in cele trei cauze C 78/08-C 80/08:
„[1)] [A]vantajele fiscale acordate societatilor cooperative in temeiul articolelor 10, 11, 12, 13 si 14 din DPR [nr. 601/1973] sunt compatibile cu normele privind concurenta si in special pot fi calificate ca ajutoare de stat in sensul articolului 87 din Tratatul CE, mai ales in prezenta unui sistem inadecvat de supraveghere si de combatere a abuzurilor, prevazut de [Decretul legislativ nr. 1577/1947]?
[2)] [I]n special, in ceea ce priveste problema calificarii ca ajutoare de stat a avantajelor fiscale in litigiu, astfel de masuri pot fi considerate proportionale in raport cu obiectivele intreprinderii cooperative? Evaluarea proportionalitatii poate avea ca obiect, in afara de fiecare masura in mod individual, si avantajul conferit prin aceste masuri privite in ansamblul lor, cu consecinta denaturarii concurentei?
[3)] Pentru a raspunde la intrebarile anterioare, tinand seama de faptul ca sistemul de supraveghere a fost ulterior slabit in mod profund prin reforma in materia societatilor, in special in ceea ce priveste societatile cooperative cu caracter preponderent, dar nu integral, de ajutor reciproc, potrivit Legii nr. 311 din 2004.
[4)] [F]acand abstractie de posibilitatea de a califica avantajele fiscale in discutie ca ajutor de stat, utilizarea formei juridice de societate cooperativa, chiar si in afara cazurilor de frauda sau de simulatie, poate fi considerata abuz de drept, in cazul in care recurgerea la o astfel de forma are ca scop exclusiv sau principal realizarea unei economii de impozit?”

Cu privire la admisibilitatea cererilor de pronuntare a unor hotarari preliminare

29 Paint Graphos, Adige Carni si guvernele care au prezentat observatii Curtii, cu exceptia guvernului francez, precum si Comisia exprima indoieli cu privire la admisibilitatea prezentelor cereri de pronuntare a unor hotarari preliminare sau, cel putin, a uneia sau a alteia dintre intrebarile adresate. Prin urmare, acestea au adoptat o pozitie cu privire la fond numai cu titlu subsidiar.
30 In aceasta privinta, trebuie amintit de la inceput ca, in cadrul procedurii prevazute la articolul 267 TFUE, revine numai instantei nationale sesizate cu solutionarea litigiului si care trebuie sa isi asume raspunderea pentru hotararea judecatoreasca ce urmeaza a fi pronuntata competenta sa aprecieze, in raport cu particularitatile cauzei, atat necesitatea unei hotarari preliminare pentru a fi in masura sa pronunte propria hotarare, cat si pertinenta intrebarilor pe care le adreseaza Curtii. In consecinta, intrucat intrebarile adresate au ca obiect interpretarea dreptului Uniunii, Curtea este, in principiu, obligata sa se pronunte (a se vedea in special Hotararea din 10 iunie 2010, Bruno si altii, C 395/08 si C 396/08, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 18 si jurisprudenta citata).
31 Potrivit unei jurisprudente constante, intrebarile referitoare la interpretarea dreptului Uniunii adresate de instanta nationala in cadrul normativ si factual pe care il defineste sub propria raspundere si a carui exactitate Curtea nu are competenta sa o verifice beneficiaza de o prezumtie de pertinenta. Refuzul Curtii de a se pronunta asupra unei cereri de pronuntare a unei hotarari preliminare formulate de o instanta nationala este posibil numai daca este evident ca interpretarea solicitata a dreptului Uniunii nu are nicio legatura cu realitatea sau cu obiectul actiunii principale, atunci cand problema este de natura ipotetica ori Curtea nu dispune de elementele de fapt si de drept necesare pentru a raspunde in mod util la intrebarile care i au fost adresate (Hotararea din 7 iunie 2007, van der Weerd si altii, C 222/05-C 225/05, Rep., p. I 4233, punctul 22, Hotararea din 22 iunie 2010, Melki si Abdeli, C 188/10 si C 189/10, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 27, precum si Hotararea Bruno si altii, citata anterior, punctul 19).
32 Astfel, numai in circumstante exceptionale Curtea are obligatia sa analizeze conditiile in care este sesizata de instanta nationala in scopul de a si verifica propria competenta (a se vedea in acest sens Hotararea din 13 martie 2001, PreussenElektra, C 379/98, Rec., p. I 2099, punctul 39). Intr adevar, spiritul de colaborare care trebuie sa stea la baza procedurii trimiterii preliminare presupune ca, in ceea ce o priveste, instanta nationala sa aiba in vedere functia conferita Curtii de a contribui la administrarea justitiei in statele membre, si nu de a formula opinii consultative asupra unor probleme generale sau ipotetice (Hotararea din 12 iunie 2003, Schmidberger, C 112/00, Rec., p. I 5659, punctul 32 si jurisprudenta citata).
33 In ceea ce priveste prezentele trimiteri preliminare, instanta nationala solicita, prin intermediul primelor doua intrebari, sa se stabileasca daca avantajele fiscale pe care dreptul intern in cauza le acorda unor societati cooperative sunt compatibile cu dreptul Uniunii si, mai exact, daca avantajele mentionate pot fi calificate ca „ajutoare de stat” in sensul articolului 87 alineatul (1) CE.
34 Or, potrivit unei jurisprudente constante, desi nu este de competenta Curtii sa se pronunte, in cadrul unei proceduri initiate in temeiul articolului 267 TFUE, cu privire la compatibilitatea unor norme de drept intern cu dreptul Uniunii si nici sa interpreteze actele cu putere de lege sau normele administrative nationale, Curtea este totusi competenta sa furnizeze instantei de trimitere toate elementele de interpretare proprii dreptului Uniunii care ii pot permite acesteia sa aprecieze o asemenea compatibilitate in vederea solutionarii cauzei cu care este sesizata (a se vedea in special Hotararea din 15 decembrie 1993, Hünermund si altii, C 292/92, Rec., p. I 6787, punctul 8, precum si Hotararea din 27 noiembrie 2001, Lombardini si Mantovani, C 285/99 si C 286/99, Rec., p. I 9233, punctul 27).
35 Mai exact, s a statuat deja ca, in ceea ce priveste competenta Comisiei de a aprecia compatibilitatea unui ajutor cu piata comuna, aceasta nu se opune ca o instanta nationala sa sesizeze Curtea cu titlu preliminar cu privire la interpretarea notiunii de ajutor (Hotararea din 29 iunie 1999, DM Transport, C 256/97, Rec., p. I 3913, punctul 15). Astfel, Curtea poate in special sa furnizeze instantei de trimitere elementele de interpretare proprii dreptului Uniunii care sa ii permita acesteia sa stabileasca daca o masura nationala poate fi calificata ca ajutor de stat in sensul dreptului mentionat (a se vedea Hotararea din 10 iunie 2010, Fallimento Traghetti del Mediterraneo, C 140/09, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 24 si jurisprudenta citata).
36 In consecinta, imprejurarea ca primele doua intrebari sunt formulate astfel incat se refera la compatibilitatea DPR nr. 601/1973 cu dispozitiile relevante ale dreptului Uniunii nu este de natura sa determine inadmisibilitatea acestora.
37 Aceeasi concluzie se aplica si imprejurarii ca prima dintre aceste doua intrebari face de asemenea referire la articolele 10 si 12 din DPR nr. 601/1973, care au ca obiect alte societati cooperative decat cele de productie si de lucrari, desi Corte suprema di cassazione a calificat societatile cooperative in cauza in actiunile principale drept „cooperative de productie si de lucrari” in sensul articolului 11 din acelasi decret. Astfel, primele doua intrebari adresate trebuie sa fie considerate admisibile in masura in care vizeaza situatia acestui ultim tip de societati cooperative, astfel cum se prezinta aceasta in lumina articolului 11 din decretul respectiv coroborat, daca este cazul, cu articolele 13 si 14 din acesta.
38 Avand in vedere cele de mai sus, primele doua intrebari, care trebuie examinate impreuna, trebuie sa fie, prin urmare, intelese in sensul ca, prin intermediul lor, se solicita sa se stabileasca in esenta daca si, daca este cazul, in ce masura avantajele fiscale de care beneficiaza societatile cooperative de productie si de lucrari precum cele in cauza in actiunile principale in temeiul unei reglementari nationale de tipul celei prevazute la articolul 11 din DPR nr. 601/1973 pot fi calificate ca „ajutoare de stat” in sensul articolului 87 alineatul (1) CE.
39 In ceea ce priveste a treia intrebare, trebuie sa se constate ca, in cadrul acesteia, Corte suprema di cassazione face referire la modificari legislative intervenite dupa data producerii faptelor din actiunile principale. De asemenea, referirea la Legea nr. 311 din 2004 din intrebarea mentionata este lipsita de relevanta pentru solutionarea actiunilor cu care este sesizata instanta de trimitere. In consecinta, a treia intrebare este inadmisibila.
40 In ceea ce priveste a patra intrebare adresata de instanta de trimitere, referitoare la eventualul abuz de drept savarsit de societatile in cauza in actiunile principale, trebuie amintit ca, potrivit unei jurisprudente constante a Curtii, justitiabilii nu pot sa se prevaleze in mod fraudulos sau abuziv de normele de drept al Uniunii (a se vedea in special Hotararea din 21 februarie 2006, Halifax si altii, C 255/02, Rec., p. I 1609, punctul 68, precum si Hotararea din 20 septembrie 2007, Tum si Dari, C 16/05, Rep., p. I 7415, punctul 64).
41 Cu toate acestea, este cert ca avantajele acordate in temeiul DPR nr. 601/1973 societatilor cooperative in cauza in actiunile principale au fost instituite exclusiv de dreptul intern italian, iar nu de dreptul Uniunii. Prin urmare, este exclus ca, in speta, sa se aduca atingere principiului interzicerii abuzului de drept in temeiul dreptului Uniunii.
42 Prin urmare, intrucat a patra intrebare nu se refera la interpretarea dreptului Uniunii, Curtea nu este competenta sa se pronunte.

Cu privire la intrebarile preliminare

43 Pentru a raspunde la primele doua intrebari preliminare, astfel cum au fost reformulate la punctul 38 din prezenta hotarare, este necesar sa se furnizeze instantei de trimitere elementele necesare pentru interpretarea conditiilor pe care articolul 87 alineatul (1) CE le impune pentru calificarea unei masuri nationale ca ajutor de stat, si anume, in primul rand, finantarea acestei masuri de catre stat sau prin intermediul resurselor de stat, in al doilea rand, selectivitatea unei astfel de masuri, precum si, in al treilea rand, incidenta acesteia asupra schimburilor comerciale dintre statele membre si denaturarea concurentei care rezulta din aceasta masura. Prin urmare, aceste trei conditii trebuie examinate in mod succesiv.

Cu privire la conditia finantarii masurii de catre stat sau prin intermediul resurselor de stat

44 Articolul 87 alineatul (1) CE se refera la „ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice forma”.
45 Potrivit unei jurisprudente constante, notiunea de ajutor este mai generala decat cea de subventie, pentru ca include nu numai prestatii pozitive, precum subventiile propriu zise, ci si interventii care, sub diverse forme, reduc sarcinile care greveaza in mod normal bugetul unei intreprinderi si care, din acest motiv, fara sa fie subventii in sensul strict al termenului, au aceeasi natura si efecte identice (a se vedea in special Hotararea din 8 noiembrie 2001, Adria Wien Pipeline si Wietersdorfer & Peggauer Zementwerke, C 143/99, Rec., p. I 8365, punctul 38, Hotararea din 15 iulie 2004, Spania/Comisia, C 501/00, Rec., p. I 6717, punctul 90 si jurisprudenta citata, precum si Hotararea din 10 ianuarie 2006, Cassa di Risparmio di Firenze si altii, C 222/04, Rec., p. I 289, punctul 131).
46 Din acest fapt rezulta ca o masura prin care autoritatile publice acorda anumitor intreprinderi o scutire fiscala care, desi nu presupune un transfer de resurse de stat, ii pune pe beneficiarii acesteia intr o situatie financiara mai favorabila decat cea a celorlalti contribuabili constituie un „ajutor de stat” in sensul articolului 87 alineatul (1) CE. In acelasi fel, poate constitui un ajutor de stat o masura prin care se acorda anumitor intreprinderi o reducere de impozit sau o amanare la plata impozitului datorat in mod normal (Hotararea Cassa di Risparmio di Firenze si altii, citata anterior, punctul 132).
47 Prin urmare, trebuie sa se constate ca o masura nationala precum cea in cauza in actiunile principale este legata de o finantare de stat.

Cu privire la conditia selectivitatii masurii in litigiu

48 Articolul 87 alineatul (1) CE interzice ajutoarele care „favoriz[eaza] anumit[e] intreprinderi sau […] producer[ea] anumitor bunuri”, mai exact ajutoarele selective.
49 Calificarea unei masuri fiscale nationale ca fiind „selectiva” presupune, intr o prima etapa, identificarea si examinarea prealabila a regimului fiscal comun sau „normal” aplicabil in statul membru in cauza. In raport cu acest regim fiscal comun sau „normal” trebuie, intr o a doua etapa, sa se aprecieze si sa se stabileasca eventualul caracter selectiv al avantajului conferit prin masura fiscala in cauza, demonstrand ca aceasta deroga de la sistemul comun respectiv in masura in care introduce diferentieri intre operatorii care se gasesc, in privinta obiectivului atribuit sistemului fiscal al statului membru respectiv, intr o situatie de drept si de fapt comparabila (a se vedea in acest sens Hotararea din 6 septembrie 2006, Portugalia/Comisia, C 88/03, Rec., p. I 7115, punctul 56).
50 In aceasta privinta, din elementele de care dispune Curtea reiese, pe de o parte, ca, pentru calcularea impozitului pe venitul societatilor, baza de impozitare a societatilor cooperative de productie si de lucrari in cauza se stabileste in acelasi fel ca aceea a celorlalte tipuri de societati, si anume in functie de cuantumul beneficiului net rezultat din desfasurarea activitatii intreprinderii la sfarsitul anului fiscal. Prin urmare, trebuie sa se considere ca impozitul pe profit constituie regimul juridic de referinta in scopul aprecierii eventualului caracter selectiv al masurii in cauza.
51 Pe de alta parte, trebuie aratat ca, prin derogare de la norma general aplicabila persoanelor juridice, venitul impozabil al societatilor cooperative de productie si de lucrari in cauza este scutit de impozitul pe profit. Prin urmare, aceste societati cooperative beneficiaza de un avantaj fiscal de care societatile cu scop lucrativ nu pot beneficia.
52 Din articolul 11 din DPR nr. 601/1973 reiese ca un avantaj precum cel in cauza in actiunile principale nu se aplica tuturor operatorilor economici, ci se acorda in functie de forma juridica a intreprinderii, societate cooperativa sau nu (a se vedea in acest sens Hotararea Cassa di Risparmio di Firenze si altii, citata anterior, punctul 136).
53 Mai trebuie precizat ca un ajutor poate fi selectiv in sensul articolului 87 alineatul (1) CE chiar si atunci cand priveste un intreg sector economic (a se vedea in special Hotararea din 17 iunie 1999, Belgia/Comisia, C 75/97, Rec., p. I 3671, punctul 33).
54 Prin urmare, trebuie sa se stabileasca daca scutiri fiscale precum cele in cauza in actiunile principale sunt de natura sa favorizeze anumite intreprinderi sau producerea anumitor bunuri fata de alte intreprinderi care se gasesc intr o situatie de fapt si de drept comparabila in raport cu obiectivul urmarit de regimul impozitului pe profitul societatilor, respectiv impozitarea beneficiilor societatilor.
55 In aceasta privinta, trebuie aratat ca societatile cooperative, forma sub care sunt constituite entitatile juridice in cauza in actiunile principale, sunt guvernate de principii de functionare speciale, care le disting in mod clar de ceilalti operatori economici. Atat legiuitorul Uniunii, prin adoptarea Regulamentului nr. 1435/2003, cat si Comisia, in Comunicarea cu privire la promovarea societatilor cooperative in Europa, au pus in evidenta aceste caracteristici specifice.
56 Acestea se materializeaza in esenta, astfel cum se precizeaza in special in considerentul (8) al regulamentului mentionat, prin intermediul principiului preeminentei persoanei, care se concretizeaza prin dispozitii specifice privind conditiile de aderare, de retragere si de excludere a membrilor. In plus, in considerentul (10) al aceluiasi regulament se precizeaza ca, in caz de lichidare, activul net si rezervele ar trebui distribuite unei alte entitati cooperative cu scopuri sau obiective de interes general similare.
57 In ceea ce priveste administrarea societatilor cooperative, trebuie aratat ca acestea nu sunt administrate in beneficiul unor investitori externi. Potrivit considerentelor (8) si (10) ale Regulamentului nr. 1435/2003, precum si potrivit punctului 1.1 din Comunicarea privind promovarea societatilor cooperative in Europa, controlul societatii este asumat in cote egale de catre membrii acesteia, reflectand astfel regula „un om, un vot”. Prin urmare, rezervele si activele sunt detinute in comun, sunt indivizibile si trebuie sa fie consacrate intereselor comune ale membrilor.
58 In ceea ce priveste functionarea societatilor cooperative, trebuie aratat ca, avand in vedere preeminenta persoanei, acestea au ca finalitate, astfel cum se precizeaza in special in considerentul (10) al Regulamentului nr. 1435/2003 si la punctul 1.1 din Comunicarea cu privire la promovarea societatilor cooperative in Europa, avantajul reciproc al membrilor acestora, care sunt in acelasi timp utilizatori, clienti sau furnizori, astfel incat fiecare dintre ei beneficiaza de activitatile cooperativei in functie de participarea sa in cadrul acesteia, precum si de tranzactiile sale cu societatea respectiva.
59 Pe de alta parte, dupa cum se precizeaza la punctul 2.2.3 din aceeasi comunicare, societatile cooperative nu au acces sau au acces limitat la pietele de capitaluri, astfel incat dezvoltarea acestora depinde de fondurile proprii sau de credite. Aceasta situatie se datoreaza faptului ca partile sociale ale societatilor cooperative nu sunt cotate la bursa si ca, prin urmare, acestea nu sunt negociabile. In plus, dupa cum se evidentiaza si in considerentul (10) al Regulamentului nr. 1435/2003, remuneratia din capitalul imprumutat si din participatii este limitata, ceea ce face investitia intr o societate cooperativa mai putin avantajoasa.
60 In consecinta, marja de profit a acestui tip special de societate este net inferioara celei a societatilor de capitaluri, care se pot adapta mai bine exigentelor pietei.
61 Prin urmare, avand in vedere caracteristicile particulare proprii societatilor cooperative, trebuie sa se constate ca societatile cooperative de productie si de lucrari precum cele in cauza in actiunile principale nu pot fi, in principiu, considerate ca fiind intr o situatie de fapt si de drept comparabila cu aceea a societatilor comerciale, cu toate ca acestea actioneaza in interesul economic al membrilor lor si intretin o relatie care nu este strict comerciala, ci personala speciala cu acestia din urma, in care membrii sunt implicati in mod activ si au dreptul la o repartizare echitabila a rezultatelor economice.
62 Astfel, societatile cooperative de productie si de lucrari care prezinta alte caracteristici decat cele inerente acestui tip de societate nu ar urmari in realitate un scop de ajutor reciproc si, prin urmare, ar trebui sa fie diferentiate de modelul descris in Comunicarea Comisiei cu privire la promovarea societatilor cooperative in Europa.
63 In ultima instanta, revine instantei de trimitere obligatia de a verifica, in lumina ansamblului imprejurarilor care caracterizeaza litigiile cu privire la care aceasta este chemata sa se pronunte, daca, in functie de criteriile prezentate la punctele 55-62 din prezenta hotarare, societatile cooperative de productie si de lucrari in cauza in actiunile principale se afla in realitate intr o situatie comparabila cu aceea a societatilor cu scop lucrativ supuse impozitului pe profitul societatilor.
64 In ipoteza in care instanta nationala ar ajunge la concluzia ca, in litigiile cu care este sesizata, conditia prezentata la punctul precedent este efectiv indeplinita, ar mai fi necesar sa se stabileasca, potrivit jurisprudentei Curtii, daca scutiri fiscale precum cele in cauza in actiunile principale se justifica prin natura sau economia generala a sistemului fiscal din care fac parte (a se vedea in acest sens Hotararea Adria Wien Pipeline si Wietersdorfer & Peggauer Zementwerke, citata anterior, punctul 42).
65 Astfel, o masura care constituie o exceptie de la aplicarea sistemului fiscal general se poate justifica in cazul in care statul membru in cauza poate demonstra ca aceasta masura rezulta direct din principiile fondatoare sau directoare ale sistemului sau fiscal (a se vedea Hotararea Portugalia/Comisia, citata anterior, punctul 81).
66 In acest context, este necesar sa se furnizeze instantei de trimitere precizarile care urmeaza pentru a i permite sa se pronunte in mod util in litigiile cu care este sesizata.
67 Mai intai, trebuie amintit ca, in mod repetat, Curtea a decis ca finalitatea urmarita de interventiile statului nu este suficienta pentru a le sustrage de la bun inceput de la calificarea drept „ajutoare” in sensul articolului 87 CE (a se vedea in special Hotararea din 22 decembrie 2008, British Aggregates/Comisia, C 487/06 P, Rep., p. I 10505, punctul 84 si jurisprudenta citata).
68 Intr adevar, articolul 87 alineatul (1) CE nu distinge in functie de cauzele sau de obiectivele interventiilor statului, ci defineste aceste interventii in functie de efectele lor (Hotararea British Aggregates/Comisia, citata anterior, punctul 85 si jurisprudenta citata).
69 Trebuie de asemenea amintit ca o masura care constituie o exceptie de la aplicarea sistemului fiscal general se poate justifica in cazul in care aceasta masura rezulta direct din principiile fondatoare sau directoare ale sistemului fiscal mentionat. In aceasta privinta, trebuie stabilita o distinctie intre, pe de o parte, obiectivele atribuite unui regim fiscal special si care ii sunt exterioare si, pe de alta parte, mecanismele inerente sistemului fiscal insusi care sunt necesare pentru realizarea unor asemenea obiective (a se vedea in acest sens Hotararea Portugalia/Comisia, citata anterior, punctul 81).
70 In consecinta, scutirile fiscale care ar rezulta dintr un obiectiv strain sistemului de impozitare din care fac parte nu pot fi sustrase conditiilor care decurg din articolul 87 alineatul (1) CE.
71 In continuare, dupa cum reiese de la punctul 25 din Comunicarea privind impozitarea directa a activitatilor economice, Comisia considera ca natura sau economia generala a sistemului fiscal national poate fi invocata in mod valabil pentru a justifica faptul ca societatile cooperative care distribuie membrilor intreg profitul lor nu sunt impozitate la nivel de cooperativa, intrucat impozitul este colectat la nivelul membrilor.
72 In sfarsit, dupa cum a sustinut in observatiile sale scrise, Comisia considera de asemenea ca o masura nationala nu poate fi justificata in mod valabil prin natura sau economia generala a sistemului fiscal in cauza, din moment ce aceasta permite scutirea de impozit pe profitul provenit din schimburi comerciale cu terti care nu sunt membri ai cooperativei sau deducerea sumelor platite acestora din urma cu titlu de remuneratii.
73 In plus, trebuie sa se asigure respectarea cerintei coerentei unui avantaj dat, nu doar cu caracteristicile inerente sistemului fiscal in cauza, ci si in ceea ce priveste punerea in aplicare a acestui sistem.
74 Prin urmare, este de competenta statului membru in cauza sa prevada si sa aplice proceduri de control si de supraveghere adecvate pentru a garanta coerenta masurilor fiscale specifice instituite in favoarea societatilor cooperative cu logica si cu economia generala a sistemului fiscal si pentru a evita ca entitatile economice sa aleaga aceasta forma juridica speciala exclusiv cu scopul de a beneficia de avantajele in materie de impozite prevazute pentru acest tip de societati. Este de competenta instantei de trimitere sa verifice daca aceasta conditie este indeplinita in cauzele principale.
75 In orice caz, pentru ca scutiri fiscale precum cele in cauza in actiunile principale sa poata fi justificate prin natura sau economia generala a sistemului fiscal al statului membru in cauza, ar mai fi necesar sa se asigure ca acestea sa fie conforme cu principiul proportionalitatii si sa nu depaseasca limitele a ceea ce este necesar, in sensul ca obiectivul legitim urmarit nu ar putea fi atins prin masuri de amploare mai mica.
76 In lumina tuturor acestor elemente de interpretare a dreptului Uniunii, astfel cum au fost prezentate de Curte la punctele 64-75 din prezenta hotarare, va fi de competenta instantei de trimitere sa aprecieze daca avantajele fiscale prevazute in favoarea societatilor cooperative de productie si de lucrari in cauza in actiunile principale sunt justificate din perspectiva naturii si a economiei generale a sistemului fiscal in cauza.

Cu privire la conditiile referitoare la incidenta asupra schimburilor comerciale dintre statele membre si la denaturarea concurentei

77 Articolul 87 alineatul (1) CE interzice ajutoarele care afecteaza schimburile comerciale dintre statele membre si denatureaza sau ameninta sa denatureze concurenta.
78 In vederea calificarii unei masuri nationale ca ajutor de stat, nu este necesar sa se stabileasca un efect real al ajutorului in cauza asupra schimburilor comerciale dintre statele membre si o denaturare efectiva a concurentei, ci doar sa se examineze daca acest ajutor este susceptibil sa afecteze aceste schimburi si sa denatureze concurenta (Hotararea din 29 aprilie 2004, Italia/Comisia, C 372/97, Rec., p. I 3679, punctul 44, Hotararea din 15 decembrie 2005, Unicredito Italiano, C 148/04, Rec., p. I 11137, punctul 54, precum si Hotararea Cassa di Risparmio di Firenze si altii, citata anterior, punctul 140).
79 In special, atunci cand un ajutor acordat de un stat membru consolideaza pozitia unei intreprinderi in raport cu aceea a altor intreprinderi concurente in cadrul schimburilor comerciale intracomunitare, acestea din urma trebuie considerate ca fiind influentate de ajutor (a se vedea in special Hotararea Unicredito Italiano, citata anterior, punctul 56 si jurisprudenta citata, precum si Hotararea Cassa di Risparmio di Firenze si altii, citata anterior, punctul 141).
80 In aceasta privinta, nu este necesar ca intreprinderea beneficiara sa participe ea insasi la schimburile comerciale intracomunitare. Astfel, atunci cand un stat membru acorda un ajutor unei intreprinderi, activitatea interna poate fi mentinuta sau intensificata, cu consecinta ca sansele intreprinderilor stabilite in alte state membre de a intra pe piata acestui stat membru sunt astfel diminuate. In plus, o consolidare a unei intreprinderi care pana in acel moment nu participa la schimburi comerciale intracomunitare o poate plasa intr o situatie care sa ii permita intrarea pe piata unui alt stat membru (Hotararea Unicredito Italiano, citata anterior, punctul 58, precum si Hotararea Cassa di Risparmio di Firenze si altii, citata anterior, punctul 143).
81 Prin urmare, trebuie sa se constate ca un avantaj fiscal precum cel in cauza in actiunile principale este susceptibil sa afecteze schimburile comerciale dintre statele membre si sa denatureze concurenta in sensul articolului 87 alineatul (1) CE.
82 Avand in vedere toate consideratiile de mai sus, trebuie sa se raspunda la intrebarile adresate, astfel cum au fost reformulate la punctul 38 din prezenta hotarare, ca scutiri fiscale precum cele in cauza in actiunile principale, acordate societatilor cooperative de productie si de lucrari in temeiul unei reglementari nationale de tipul celei prevazute la articolul 11 din DPR nr. 601/1973, nu constituie un „ajutor de stat” in sensul articolului 87 alineatul (1) CE decat in masura in care toate conditiile de aplicare a acestei dispozitii sunt indeplinite. In ceea ce priveste o situatie precum cea care a condus la litigiile cu care este sesizata instanta de trimitere, va fi de competenta acesteia sa aprecieze mai exact caracterul selectiv al scutirilor fiscale in cauza, precum si eventuala justificare a acestora prin natura sau economia generala a sistemului fiscal national din care fac parte, stabilind in special daca societatile cooperative in cauza in actiunile principale se afla in realitate intr o situatie comparabila cu aceea a altor operatori constituiti sub forma unor entitati juridice cu scop lucrativ si, in caz afirmativ, daca tratamentul fiscal mai favorabil rezervat societatilor cooperative mentionate este, pe de o parte, inerent principiilor esentiale ale sistemului de impozitare aplicabil in statul membru in cauza si, pe de alta parte, conform cu principiile coerentei si proportionalitatii.

Cu privire la cheltuielile de judecata

83 Intrucat, in privinta partilor din actiunile principale, procedura are caracterul unui incident survenit la instanta de trimitere, este de competenta acesteia sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observatii Curtii, altele decat cele ale partilor mentionate, nu pot face obiectul unei rambursari.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera intai) declara:

Scutiri fiscale precum cele in cauza in actiunile principale, acordate societatilor cooperative de productie si de lucrari in temeiul unei reglementari nationale de tipul celei prevazute la articolul 11 din Decretul Presedintelui Republicii nr. 601 din 29 septembrie 1973 de reglementare a avantajelor fiscale, in versiunea in vigoare in perioada 1984-1993, nu constituie un „ajutor de stat” in sensul articolului 87 alineatul (1) CE decat in masura in care toate conditiile de aplicare a acestei dispozitii sunt indeplinite. In ceea ce priveste o situatie precum cea care a condus la litigiile cu care este sesizata instanta de trimitere, va fi de competenta acesteia sa aprecieze mai exact caracterul selectiv al scutirilor fiscale in cauza, precum si eventuala justificare a acestora prin natura sau economia generala a sistemului fiscal national din care fac parte, stabilind in special daca societatile cooperative in cauza in actiunile principale se afla in realitate intr o situatie comparabila cu aceea a altor operatori constituiti sub forma unor entitati juridice cu scop lucrativ si, in caz afirmativ, daca tratamentul fiscal mai favorabil rezervat societatilor cooperative mentionate este, pe de o parte, inerent principiilor esentiale ale sistemului de impozitare aplicabil in statul membru in cauza si, pe de alta parte, conform cu principiile coerentei si proportionalitatii.