Taxe nationale incompatibile cu dreptul Uniunii – Taxe platite in temeiul unui sistem de ajutor financiar si de taxe declarate contrar dreptului Uniunii

Taxe nationale incompatibile cu dreptul Uniunii – Taxe platite in temeiul unui sistem de ajutor financiar si de taxe declarate contrar dreptului Uniunii – Sistem inlocuit cu un sistem nou, considerat compatibil – Rambursarea taxelor percepute in mod nejustificat – Principiile echivalentei si efectivitatii – Termen de prescriptie – Dies a quo – Creante de recuperat de la stat si de la particulari – Termene diferite

HOTARAREA CURTII (Camera a patra)

8 septembrie 2011

In cauzele conexate C 89/10 si C 96/10,
avand ca obiect cereri de pronuntare a unor hotarari preliminare formulate de rechtbank van eerste aanleg te Brussel (Belgia) prin deciziile din 29 si, respectiv, din 12 ianuarie 2010, primite de Curte la 17 si, respectiv, la 22 februarie 2010, in procedurile

Q Beef NV (C 89/10) impotriva Belgische Staat,
si
Frans Bosschaert (C 96/10) impotriva Belgische Staat, Vleesgroothandel Georges Goossens en Zonen NV, Slachthuizen Goossens NV,

 

CURTEA (Camera a patra),

compusa din domnul J.C. Bonichot, presedinte de camera, domnul L. Bay Larsen, doamnele C. Toader (raportor), A. Prechal si domnul E. Jarasiūnas, judecatori,
avocat general: domnul N. Jaaskinen,
grefier: doamna C. Stromholm, administrator,

avand in vedere procedura scrisa si in urma sedintei din 3 februarie 2011,

luand in considerare observatiile prezentate:
– pentru Q Beef NV si domnul Bosschaert, de J. Arnauts Smeets, advocaats
– pentru Vleesgroothandel Georges Goossens en Zonen NV si Slachthuizen Goossens NV, de A. DtHalluin si F. van Remoortel, advocatens
– pentru guvernul belgian, de domnul J. C. Halleux, in calitate de agent, asistat de Y. Vastersavendts si E. Jacubowitz, advocatens
– pentru Comisia Europeana, de domnii S. Thomas si H. van Vliet, in calitate de agenti,

dupa ascultarea concluziilor avocatului general in sedinta din 26 mai 2011,

pronunta prezenta Hotarare

1 Cererile de pronuntare a unor hotarari preliminare privesc conformitatea cu principiile echivalentei si efectivitatii desprinse din dreptul Uniunii a unui termen special de prescriptie de cinci ani prevazut de dreptul intern al Regatului Belgiei, precum si data la care incepe sa curga acest termen.
2 Aceste cereri au fost formulate in cadrul unui litigiu intre Q Beef NV (denumit in continuare „Q Beef”) si Belgische Staat (C 89/10), pe de o parte, si in cadrul unui litigiu intre domnul Bosschaert si Belgische Staat, precum si Vleesgroothandel Georges Goossens en Zonen NV si Slachthuizen Goossens NV (denumite in continuare „unitatile Goossens”) (C 96/10), pe de alta parte, avand ca obiect posibilitatea de a aplica un termen de prescriptie de cinci ani in cazul actiunilor formulate impotriva statului belgian in vederea rambursarii cotizatiilor prelevate pentru Fondul pentru sanatatea animalelor si calitatea produselor de origine animala (denumit in continuare „fondul”).

Cadrul juridic

Reglementarea nationala privind fondul

Reglementarea din 1987

3 Legea privind sanatatea animalelor din 24 martie 1987 (Moniteur belge din 17 aprilie 1987, p. 5788, denumita in continuare „Legea din 1987”) instituia un regim de finantare a prestatiilor privind combaterea bolilor la animale, precum si imbunatatirea igienei, a sanatatii si a calitatii animalelor si a produselor de origine animala (denumit in continuare „regimul din 1987”). Potrivit articolului 2 din aceasta, legea mentionata avea ca obiectiv „combaterea bolilor la animale in scopul promovarii sanatatii publice si a prosperitatii economice a detinatorilor de animale”.
4 Articolul 32 alineatul 2 din Legea din 1987 prevedea:
„[Fondul] este instituit la Ministerul Agriculturii […]. Acest fond are ca scop sa intervina in finantarea indemnizatiilor, a subventiilor si a altor prestatii legate de combaterea bolilor la animale si imbunatatirea igienei, a sanatatii si a calitatii animalelor si a produselor de origine animala. Fondul este alimentat din:
1° Cotizatiile obligatorii care revin persoanelor fizice sau juridice care produc, transforma, transporta, prelucreaza, vand sau comercializeaza animales
[…]
In cazul in care cotizatia obligatorie revine unor persoane care transforma, transporta, prelucreaza, vand sau comercializeaza animale sau produse de origine animala, aceasta se repercuteaza in cazul fiecarei tranzactii pana la nivelul producatorului.”
5 Legea din 1987 acorda regelui dreptul de a stabili prin stabili printr un decret valoarea acestor cotizatii obligatorii, precum si modalitatile de percepere. Prin Decretul regal din 11 decembrie 1987 privind cotizatiile obligatorii la Fondul pentru sanatatea animalelor si calitatea produselor de origine animala (Moniteur belge din 23 decembrie 1987, p. 19317, denumit in continuare „Decretul din 1987”), a fost instituita o cotizatie obligatorie pe bovina, vitel sau porc sacrificat sau exportat in viata, pentru abatoare si pentru exportatori, incepand de la 1 ianuarie 1988. Cotizatiile obligatorii impuse abatoarelor si exportatorilor trebuiau repercutate de acestia asupra furnizorilor de animale, care le repercutau, daca era cazul, in cadrul lantului de productie, asupra vanzatorului. Legea si Decretul din 1987 au fost modificate ulterior in mai multe randuri. Niciunul dintre aceste acte nu a fost notificat Comisiei in temeiul articolului 93 alineatul (3) din Tratatul CEE [devenit articolul 93 alineatul (3) din Tratatul CE, devenit la randul sau articolul 88 alineatul (3) CE].

Legea din 1998

6 In urma Deciziei 91/538/CEE a Comisiei din 7 mai 1991 privind Fondul pentru sanatatea animalelor si calitatea produselor de origine animala din Belgia (JO L 294, p. 43), prin care regimul din 1987 a fost declarat incompatibil cu piata comuna, si in temeiul Legii privind crearea unui Fond bugetar pentru sanatatea si calitatea animalelor si a produselor de origine animala din Belgia din 23 martie 1998 (Moniteur belge din 30 aprilie 1998, p. 13469, denumita in continuare „Legea din 1998”), acest regim a fost abrogat si a fost inlocuit cu un nou regim (denumit in continuare „regimul din 1998”), care cuprinde un nou sistem de cotizatii obligatorii, aplicabil in mod retroactiv incepand de la 1 ianuarie 1988, precum si cu un nou fond, Fondul bugetar pentru sanatatea si calitatea animalelor si a produselor de origine animala (denumit, impreuna cu fondul instituit sub regimul din 1987, „fondul”). Regimul din 1998 difera in esenta de cel din 1987 prin faptul ca nu prevede cotizatii pentru animalele importate si ca cotizatiile pentru animalele exportate nu mai sunt exigibile incepand din 1 ianuarie 1997.
7 Articolul 5 din Legea din 1998 prevede ca fondul este alimentat, printre altele, de cotizatiile impuse de rege persoanelor fizice sau juridice care produc, prelucreaza, transporta, prelucreaza, vand sau comercializeaza animale sau produse de origine animala.
8 Articolul 14 din Legea din 1998 impune cotizatii abatoarelor si exportatorilor. Valoarea acestor cotizatii variaza in functie de perioada pentru care sunt datorate. Potrivit acestui articol:
„Cotizatiile obligatorii urmatoare la fond se repercuteaza asupra abatoarelor si exportatorilor:
[…]
Aceste cotizatii obligatorii se repercuteaza asupra producatorului.
Cotizatiile obligatorii nu sunt datorate decat pentru animalele care provin de pe teritoriul national. Acestea nu sunt datorate pentru animalele importate si nu mai sunt datorate pentru animalele exportate incepand de la 1 ianuarie 1997.
In ceea ce priveste animalele importate, cotizatiile obligatorii care, incepand din 1 ianuarie 1988, au fost platite in temeiul [Decretului din 1987], modificat prin Decretele regale din 8 aprilie 1989, din 23 noiembrie 1990, din 19 aprilie 1993, din 15 mai 1995, din 25 februarie 1996 si din 13 martie 1997, sunt rambursate creditorilor care fac dovada ca respectivele cotizatii obligatorii platite de ei vizau animale importate, ca aceste cotizatii obligatorii nu au fost repercutate asupra producatorului sau ca repercutarea lor a fost anulata si ca au fost platite toate cotizatiile obligatorii pentru animalele care provin de pe teritoriul national, inclusiv animalele destinate sacrificarii exportate si animalele de reproducere si de renta exportate.”
9 Articolele 15 si 16 din Legea din 1998 impun cotizatii responsabililor pentru fermele in care exista porci, precum si intreprinderilor de produse lactate si titularilor de licente de vanzare a produselor lactate.
10 Articolul 17 al doilea paragraf din Legea din 1998 prevede o compensatie de drept intre creantele avand ca obiect cotizatiile platite in temeiul regimului din 1987 si cotizatiile datorate in temeiul regimului din 1998.

Reglementarea nationala privind restituirea platii nedatorate si prescriptia

11 Articolul 1376 din Codul civil are urmatorul cuprins:
„Cel care primeste din greseala sau in mod constient ceea ce nu ii este datorat se obliga sa restituie celui de la care a primit fara temei.”
12 Articolul 2262 bis alineatul 1 primul paragraf din Codul civil, astfel cum a fost modificat prin Legea din 10 iunie 1998, intrata in vigoare la 27 iulie 1998, prevede:
„Toate actiunile personale se prescriu in termen de 10 ani.”
13 Articolul 2244 din Codul civil, care defineste principalele cauze de intrerupere a prescriptiei, prevede la primul si la al doilea paragraf:
„Citatia, somatia de plata sau sechestrul, notificate celui pentru care se doreste prevenirea prescrierii, constituie intreruperea civila.
O citatie intrerupe termenul de prescriptie pana la pronuntarea unei hotarari definitive.”
14 Articolul 100 alineatul 1° din Legile armonizate privind contabilitatea statului din 17 iulie 1991 (Moniteur belge din 21 august 1991, p. 17960, denumite in continuare „Legile armonizate privind contabilitatea”) prevede:
„Se prescriu si se sting definitiv in beneficiul statului, fara a aduce atingere termenelor scadente pronuntate prin alte acte cu putere de lege, norme administrative sau conventionale in materie:
1° creantele care, inainte de a se realiza potrivit modalitatilor stabilite prin lege sau regulament, nu au fost realizate in termenul de cinci ani care incepe sa curga de la data de 1 ianuarie a anului bugetar in cursul caruia au luat nasteres
[…]”
15 Articolul 101 din Legile armonizate privind contabilitatea prevede:
„[…] Introducerea unei actiuni in justitie suspenda prescriptia pana la pronuntarea unei hotarari definitive.”
16 In ceea ce priveste prescriptia unei actiuni in garantie, articolul 2257 din Codul civil prevede:
„Prescriptia nu curge in niciun fel:
[…]
In raport cu o actiune in garantie, inainte ca evictiunea sa se fi produss
[…]”

Procedura in fata Comisiei

17 Conform procedurii prevazute la articolul 93 din tratat, Comisia a constatat, prin Decizia 91/538, ca regimul din 1987 este incompatibil cu piata comuna in sensul articolului 92 din Tratatul CEE (devenit articolul 92 din Tratatul CE, devenit la randul sau, dupa modificare, articolul 87 CE) si ca, in consecinta, nu mai poate fi aplicat, in masura in care cotizatiile obligatorii vizau de asemenea, in etapa sacrificarii, animale si produse care proveneau din alte state membre.
18 Prin scrisorile din 7 decembrie 1995 si din 20 mai 1996, Regatul Belgiei a notificat, conform articolului 93 alineatul (3) din tratat, un proiect de masuri legislative care viza abrogarea regimului din 1987 si inlocuirea sa cu un nou regim.
19 Acest proiect de lege, care urma sa devina Legea din 1998, prevedea, printre altele, o solutie la problema impunerii unei taxe pentru animalele importate care determinase Comisia sa declare, prin Decizia 91/538, regimul din 1987 incompatibil cu piata comuna.
20 Proiectul de lege mentionat a fost declarat compatibil cu piata comuna prin Decizia Comisiei din 30 iulie 1996 privind autorizarea ajutoarelor de stat in cadrul dispozitiilor articolelor [87] si [88] din Tratatul CE (JO 1997, C 1, p. 2).

Actiunile principale si intrebarile preliminare

Cauza C 89/10

21 Q Beef este o intreprindere belgiana care comercializeaza animale si care, in special, exporta animale. In cadrul exporturilor sale, intreprinderea mentionata a platit diverse cotizatii statului belgian in temeiul reglementarii aplicabile fondului. Astfel, Q Beef afirma ca intre lunile ianuarie 1993 si aprilie 1998, a platit o suma totala de 137 164 de euro, a carei rambursare o solicita statului belgian.
22 In urma Hotararii din 21 octombrie 2003, van Calster si altii (C 261/01 si C 262/01, Rec., p. I 12249), cand s a stabilit ca nu se poate recunoaste un efect retroactiv al Legii din 1998 pentru perioada anterioara deciziei prin care Comisia a declarat compatibil cu piata comuna proiectul de lege care a condus la adoptarea acestei legi, Q Beef a chemat in judecata, la 2 aprilie 2007, statul belgian la rechtbank van eerste aanleg te Brussel, solicitand rambursarea cotizatiilor in cauza.
23 Potrivit instantei de trimitere, in temeiul articolului 100 alineatul 1° din Legile armonizate privind contabilitatea, termenul de prescriptie de cinci ani incepea sa curga, pentru creanta societatii Q Beef impotriva statului belgian, de la data de 1 ianuarie a anului bugetar in cursul caruia a luat nastere, in speta anul intrarii in vigoare a Legii din 1998, si anume de la 1 ianuarie 1998, in urma compensarii instituite de aceasta lege intre creantele datorate in temeiul noului regim si cea privind cotizatiile platite in temeiul regimului din 1987, si expira la 31 decembrie 2002 la miezul noptii. Intrucat statul belgian a fost chemat in judecata la 2 aprilie 2007, creanta societatii Q Beef impotriva statului belgian era prescrisa in raport cu dreptul intern belgian. Potrivit acestei instante si contrar sustinerilor Q Beef, Hotararea van Calster si altii, citata anterior, ar avea numai un efect declaratoriu in raport cu dreptul national si nu ar determina curgerea termenului de prescriptie.
24 In aceste conditii, rechtbank van eerste aanleg te Brussel a hotarat sa suspende judecata si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare:
„1) Dreptul comunitar se opune posibilitatii ca instanta nationala sa aplice termenul de prescriptie de cinci ani prevazut in ordinea juridica interna pentru creantele impotriva statului in cazul unor actiuni pentru rambursarea taxelor platite unui stat membru in temeiul unui sistem mixt de ajutoare si de taxe care s a dovedit nu numai partial nelegal, ci si partial incompatibil cu dreptul comunitar, si care au fost platite inainte de intrarea in vigoare a unui nou sistem de ajutoare si de cotizatii obligatorii ce inlocuieste primul sistem si pe care, printr o decizie finala, Comisia l a declarat compatibil cu dreptul comunitar, insa nu in masura in care aceste cotizatii sunt impuse cu efect retroactiv pentru o perioada anterioara datei acestei decizii?
2) Dreptul comunitar se opune posibilitatii ca un stat membru sa invoce cu succes termene de prescriptie nationale care ii sunt in mod special favorabile in comparatie cu dreptul comun intern pentru a se apara in cadrul unei proceduri declansate impotriva sa de un particular in vederea asigurarii protectiei drepturilor de care acesta din urma se bucura in temeiul Tratatului CE, intr un caz precum cel descris de instanta nationala, in care aceste termene de prescriptie nationale in mod special favorabile au drept consecinta imposibilitatea recuperarii taxelor care au fost platite statului membru in temeiul unui sistem mixt de ajutoare si de taxe care s a dovedit nu numai partial nelegal, ci si partial incompatibil cu dreptul comunitar, in conditiile in care Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene nu a constatat incompatibilitatea cu dreptul comunitar decat dupa expirarea acestor termene de prescriptie nationale in mod special favorabile, chiar daca nelegalitatea exista si anterior?”

Cauza C 96/10

25 Domnul Bosschaert este agricultor de profesie, iar in perioada cuprinsa intre anii 1989 si 1996 a platit societatilor Goossens cotizatii destinate fondului pentru animalele sacrificate pe seama sa. Domnul Bosschaert platea cotizatiile societatii Vleesgroothandel Georges Goossens en Zonen NV, care le transmitea la randul sau societatii Slachthuizen Goossens NV, care le platea in cele din urma fondului mentionat. Domnul Bosschaert solicita rambursarea acestor cotizatii in valoare totala de 38 842,46 euro, pentru motivul ca acestea i au fost impuse in mod nelegal, legislatia in materie fiind contrara dreptului Uniunii.
26 La 31 iulie 2007, in urma pronuntarii Hotararii van Calster si altii, citata anterior, domnul Bosschaert a chemat in judecata in fata rechtbank van eerste aanleg te Brussel, in principal statul belgian pentru a obtine rambursarea cotizatiilor platite de acesta fara a fi datorate si, cu titlu subsidiar, societatile Goossens, in eventualitatea in care actiunea sa directa impotriva statului belgian nu ar fi admisa.
27 Prin memoriile depuse la 21 noiembrie 2007, in cadrul procedurii mentionate, societatile Goossens au formulat doua cereri incidente impotriva statului belgian, si anume, pe de o parte, o actiune in garantie in eventualitatea in care acestea ar fi obligate sa ramburseze cotizatiile impuse domnului Bosschaert si, pe de alta parte, o actiune in rambursarea cotizatiilor pe care ele insele le au platit la fond.
28 Precum in cauza C 89/10, instanta de trimitere arata ca, in raport cu dreptul intern belgian, actiunile in rambursare formulate de domnul Bosschaert si de societatile Goossens impotriva statului belgian s au prescris. De asemenea, instanta de trimitere considera ca, spre deosebire de ceea ce sustine domnul Bosschaert si societatile Goossens, Hotararea van Calster si altii, citata anterior, este pur declaratorie, in sensul ca nu recunoaste caracterul nedatorat al platilor efectuate, intrucat s ar limita sa constate ca taxele sunt nelegale in masura in care sunt impuse cu efect retroactiv.
29 In schimb, intrucat actiunile introduse de domnul Bosschaert impotriva societatilor Goossens sunt calificate drept „actiuni personale”, acestea se prescriu in termen de zece ani. Dat fiind ca termenul mentionat de zece ani a fost introdus in cazul litigiilor intre particulari prin Legea din 10 iunie 1998, care a modificat Codul civil, acesta ar fi inceput sa curga abia de la 27 iulie 1998, data intrarii in vigoare a acestei legi. Prin urmare, la 31 iulie 2007, data introducerii acestor actiuni, nu intervenise inca prescriptia. In ceea ce priveste actiunile in garantie impotriva statului belgian introduse de societatile Goossens la 21 noiembrie 2007, a fortiori acestea nu ar fi prescrise, intrucat sunt ulterioare actiunilor introduse de domnul Bosschaert in cursul lunii iulie 2007.
30 In aceste conditii, rechtbank van eerste aanleg te Brussel a hotarat sa suspende judecata si sa adreseze Curtii trei intrebari preliminare, dintre care prima si a treia sunt identice cu prima si, respectiv, cu a doua intrebare din cauza C 89/10, astfel cum au fost reproduse la punctul 24 din prezenta hotarare, iar a doua este redactata dupa cum urmeaza:
„Se opune dreptul comunitar ca, atunci cand un stat membru impune taxe unui particular care, la randul sau, este obligat sa repercuteze aceste taxe asupra altor particulari cu care are relatii comerciale intr un sector in care statul membru a impus un sistem mixt de ajutoare si de taxe, iar acest sistem s a dovedit ulterior nu numai partial nelegal, ci si partial incompatibil cu dreptul comunitar, acesti particulari sa fie, in temeiul unor dispozitii nationale, supusi unui termen de prescriptie mai scurt in privinta rambursarii de catre statul membru a unor cotizatii contrare dreptului comunitar, desi ei dispun de un termen de prescriptie mai lung in privinta actiunii in rambursarea acelorasi cotizatii impotriva unui particular care a intervenit in calitate de intermediar, astfel incat acest intermediar se poate regasi eventual intr o situatie in care actiunea introdusa impotriva sa nu este prescrisa, spre deosebire de cea introdusa impotriva statului membru, iar acest intermediar poate fi astfel urmarit in justitie de alti operatori si trebuie, daca este cazul, sa cheme statul membru in garantie, dar nu poate solicita acestui stat membru rambursarea cotizatiilor pe care el insusi le a varsat in mod direct acestuia din urma?”
31 Prin Ordonanta presedintelui Curtii din 6 aprilie 2010, cauzele C 89/10 si C 96/10 au fost conexate pentru buna desfasurare a procedurii scrise si orale, precum si in vederea pronuntarii hotararii.

Cu privire la intrebarile preliminare

Observatie preliminara

32 In conformitate cu o jurisprudenta constanta, in lipsa unei reglementari a Uniunii in materie, revine ordinii juridice interne din fiecare stat membru atributia de a desemna instantele competente si de a stabili modalitatile procedurale aplicabile actiunilor in justitie destinate sa asigure protectia deplina a drepturilor conferite justitiabililor de dreptul Uniunii, cu conditia ca modalitatile mentionate sa nu fie mai putin favorabile decat cele aplicabile unor actiuni similare din dreptul intern (principiul echivalentei) si, pe de alta parte, sa nu faca practic imposibila sau excesiv de dificila exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridica a Uniunii (principiul efectivitatii) (a se vedea in special Hotararea din 19 mai 2011, Iaia si altii, C 452/09, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 16 si jurisprudenta citata).

Cu privire la prima intrebare in cauzele C 89/10 si C 96/10

33 Prin intermediul acestei intrebari, instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca daca dreptul Uniunii se opune, in imprejurari precum cele din actiunea principala, aplicarii unui termen de prescriptie de cinci ani, prevazut in ordinea juridica interna pentru creantele impotriva statului, in cazul unor actiuni in rambursarea unor taxe care au fost platite cu incalcarea dreptului Uniunii in temeiul unui „sistem mixt de ajutoare si de taxe”.
34 In aceasta privinta, este important de amintit ca, in absenta unor norme armonizate in materia rambursarii taxelor impuse cu incalcarea dreptului Uniunii, statele membre isi pastreaza dreptul de a aplica modalitatile procedurale prevazute in sistemele lor juridice interne, in special in materia decaderii, sub rezerva respectarii principiilor echivalentei si efectivitatii.
35 In prezenta cauza, s ar parea ca principiul echivalentei nu ar fi incalcat, in masura in care termenul de prescriptie de cinci ani se aplica tuturor creantelor impotriva statului belgian si in care aplicabilitatea sa nu depinde de aspectul daca aceste creante rezulta dintr o incalcare a dreptului national sau a dreptului Uniunii, aspect care trebuie verificat de instanta de trimitere.
36 In ceea ce priveste principiul efectivitatii, Curtea a recunoscut compatibilitatea cu dreptul Uniunii a stabilirii unor termene rezonabile de introducere a actiunilor, sub sanctiunea decaderii, in vederea asigurarii securitatii juridice, stabilire care protejeaza in acelasi timp si contribuabilul, si administratia in cauza. Astfel, asemenea termene nu sunt de natura sa faca practic imposibila sau excesiv de dificila exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridica a Uniunii, chiar daca, prin definitie, implinirea acestor termene determina respingerea, in tot sau in parte, a actiunii intentate (a se vedea Hotararea Iaia si altii, citata anterior, punctul 17 si jurisprudenta citata). In aceasta privinta, de exemplu, un termen national de decadere de trei ani a fost considerat rezonabil (a se vedea in acest sens Hotararea din 15 aprilie 2010, Barth, C 542/08, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 29).
37 Astfel cum rezulta din deciziile de trimitere, in actiunile principale nu se contesta ca termenul de prescriptie aplicabil este un termen de cinci ani, care, in lipsa unor imprejurari deosebite aduse la cunostinta Curtii, nu poate fi considerat contrar principiului efectivitatii.
38 Prin urmare, trebuie sa se raspunda la prima intrebare in cauzele C 89/10 si C 96/10 ca dreptul Uniunii nu se opune, in imprejurari precum cele din actiunea principala, aplicarii unui termen de prescriptie de cinci ani, prevazut in ordinea juridica interna pentru creantele impotriva statului, in cazul unor actiuni in rambursarea unor taxe care au fost platite cu incalcarea dreptului Uniunii in temeiul unui „sistem mixt de ajutoare si de taxe”.

Cu privire la a doua intrebare in cauza C 96/10

39 Prin intermediul acestei intrebari, instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca daca dreptul Uniunii se opune unei reglementari nationale care, in imprejurari precum cele din actiunea principala, acorda unui particular un termen mai lung pentru obtinerea rambursarii taxelor de la un alt particular care are rol de intermediar, caruia i au fost platite si care le a achitat in contul primului particular, in beneficiul statului, desi, daca ar fi platit aceste taxe direct statului, actiunea acestui prim particular ar fi fost supusa unui termen mai scurt.
40 In speta, potrivit instantei de trimitere, actiunea in rambursare a domnului Bosschaert si cea a societatilor Goossens impotriva statului belgian s au prescris in urma implinirii termenului de prescriptie special de cinci ani prevazut pentru creantele asupra statului, in timp ce actiunea domnului Bosschaert impotriva acestor societati nu este prescrisa, intrucat a fost introdusa in termenul de prescriptie de 10 ani aplicabil restituirii platii nedatorate intre particulari.
41 In acest context, trebuie de asemenea amintit ca, potrivit unei jurisprudente constante a Curtii, dreptul Uniunii nu interzice unui stat membru sa opuna actiunilor in rambursarea impozitelor percepute cu incalcarea dreptului Uniunii un termen national de decadere de trei ani care deroga de la regimul comun al actiunii in restituirea platii nedatorate intre particulari, supusa unui termen mai favorabil, din moment ce acest termen de decadere se aplica in acelasi mod atat actiunilor in rambursarea acestor impozite care se intemeiaza pe dreptul Uniunii, cat si actiunilor care se intemeiaza pe dreptul intern (a se vedea Hotararea din 15 septembrie 1998, Edis, C 231/96, Rec., p. I 4951, punctul 39, si Hotararea Spac, C 260/96, Rec., p. I 4997, punctul 23, precum si Hotararea din 10 septembrie 2002, Prisco si CASER, C 216/99 si C 222/99, Rec., p. I 6761, punctul 70).
42 In plus, termenele de prescriptie indeplinesc, in general, functia de asigurare a securitatii juridice, care protejeaza deopotriva contribuabilul si administratia in cauza (a se vedea in acest sens Hotararea Edis, citata anterior, punctul 35, si Hotararea din 28 octombrie 2010, SGS Belgium si altii, C 367/09, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 68). Curtea a considerat de asemenea ca principiul efectivitatii nu este incalcat in cazul unui termen national de prescriptie invocat a fi mai avantajos pentru administratia fiscala decat termenul de prescriptie in vigoare pentru particulari (a se vedea in acest sens Hotararea din 8 mai 2008, Ecotrade, C 95/07 si C 96/07, Rec., p. I 3457, punctele 49-54).
43 In schimb, principiul efectivitatii ar fi incalcat in ipoteza in care societatile Goossens nu ar fi avut nici dreptul sa obtina rambursarea taxei vizate pe o perioada de cinci ani, nici posibilitatea, in urma unei actiuni in restituirea platii nedatorate formulate ulterior implinirii termenului mentionat de domnul Bosschaert impotriva societatilor amintite, de a se indrepta impotriva statului, astfel incat consecintele platii nedatorate a taxelor imputabile statului ar fi suportate numai de aceste societati intermediare.
44 Cu toate acestea, in actiunea principala, potrivit instantei de trimitere si contrar sustinerilor guvernului belgian formulate in observatiile scrise, daca societatile Goossens ar fi obligate sa ramburseze domnului Bosschaert cotizatiile percepute fara sa fie datorate, acestea ar putea sa recupereze sumele in cauza de la stat nu prin formularea unei actiuni in restituirea platii nedatorate impotriva acestuia, care ar fi fost deja prescrisa avand in vedere termenul special de decadere de cinci ani, ci prin formularea unei actiuni in garantie referitoare la o obligatie personala. Astfel, potrivit instantei de trimitere, nu a intervenit prescriptia in cazul actiunilor in garantie introduse de societatile Goossens la 21 noiembrie 2007 impotriva statului belgian.
45 In consecinta, trebuie sa se raspunda la a doua intrebare in cauza C 96/10 ca dreptul Uniunii nu se opune unei reglementari nationale care, in imprejurari precum cele din actiunea principala, acorda unui particular un termen mai lung pentru obtinerea rambursarii taxelor de la un alt particular, care are rol de intermediar, caruia i le a platit fara sa fie datorate si care le a achitat in contul primului particular, in beneficiul statului, desi, daca ar fi platit aceste taxe direct statului, actiunea acestui prim particular ar fi fost supusa unui termen mai scurt, care deroga de la regimul de drept comun al actiunii in restituirea platii nedatorate, in masura in care particularii care au calitatea de intermediari pot in mod efectiv sa solicite statului sumele pe care, daca este cazul, le au achitat in beneficiul altor particulari.

Cu privire la a doua intrebare in cauza C 89/10 si la a treia intrebare in cauza C 96/10

46 Prin intermediul acestei intrebari, instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca daca, in imprejurari precum cele din actiunea principala, faptul ca Curtea a constatat, intr o hotarare pronuntata in urma unei trimiteri preliminare, incompatibilitatea caracterului retroactiv al reglementarii nationale in cauza cu dreptul Uniunii are incidenta asupra datei la care incepe sa curga termenul de prescriptie prevazut de dreptul national pentru creantele asupra statului.
47 In primul rand, trebuie precizat ca, dupa cum a aratat avocatul general la punctul 55 din concluziile prezentate, problema stabilirii datei la care incepe sa curga termenul de prescriptie intra in principiu sub incidenta dreptului national. Astfel, potrivit unei jurisprudente constante, eventuala constatare de catre Curte a incalcarii dreptului Uniunii, in principiu, nu are incidenta asupra datei la care incepe sa curga termenul (a se vedea Hotararea Iaia si altii, citata anterior, punctul 22 si jurisprudenta citata).
48 In al doilea rand, contrar sustinerilor reclamantilor din actiunea principala si potrivit unei jurisprudente constante, o hotarare pronuntata in urma unei trimiteri preliminare nu are o valoare constitutiva, ci pur declarativa, cu consecinta ca efectele sale se aplica, in principiu, de la data intrarii in vigoare a normei interpretate (a se vedea Hotararea din 12 februarie 2008, Kempter, C 2/06, Rec., p. I 411, punctul 35 si jurisprudenta citata).
49 In ceea ce priveste data la care incepe sa curga termenul de prescriptie, este adevarat ca anterior Curtea a statuat ca, pana la momentul transpunerii corecte a unei directive, statul membru care nu si a indeplinit obligatiile nu poate sa invoce caracterul tardiv al unei actiuni judiciare introduse impotriva sa de un particular pentru protectia drepturilor conferite acestuia de dispozitiile acestei directive, termenul actiunii din dreptul national neputand incepe sa curga decat de la aceasta data (a se vedea Hotararea din 25 iulie 1991, Emmott, C 208/90, Rec., p. I 4269, punctul 23).
50 Totusi, potrivit unei jurisprudente constante ulterioare Hotararii Emmott, citata anterior, Curtea a admis ca statul membru care nu si a indeplinit obligatiile sa poata opune decaderea din dreptul de a formula actiuni in justitie, chiar si in cazul in care, la data introducerii cererilor, acesta nu transpusese inca in mod corect directiva in cauza, considerand ca solutia care reiese din Hotararea Emmott fusese justificata de imprejurarile proprii acestei cauze, in care decaderea condusese la lipsirea totala a reclamantei din actiunea principala de posibilitatea de a invoca dreptul sau in temeiul unei directive (a se vedea Hotararea Iaia si altii, citata anterior, punctul 19 si jurisprudenta citata).
51 In aceasta privinta, Curtea a precizat ca dreptul Uniunii nu se opune ca o autoritate nationala sa invoce implinirea unui termen de prescriptie rezonabil decat daca conduita autoritatilor nationale coroborata cu existenta unui termen de decadere au drept rezultat lipsirea totala a unei persoane de posibilitatea de a si valorifica drepturile in fata instantelor nationale (a se vedea in acest sens Hotararea Barth, citata anterior, punctul 33, precum si Hotararea Iaia si altii, citata anterior, punctul 21).
52 Potrivit instantei de trimitere, in actiunea principala, termenul de prescriptie a inceput sa curga la 1 ianuarie 1998 si s a implinit la 31 decembrie 2002, in timp ce Hotararea van Calster si altii, citata anterior, a fost pronuntata abia la 21 octombrie 2003, adica mult dupa implinirea termenului special de prescriptie de cinci ani. Cu toate acestea, stabilirea datei la care incepe sa curga termenul mentionat la 1 ianuarie 1998 nu a fost de natura sa lipseasca total persoanele interesate de posibilitatea de a si valorifica drepturile de care beneficiaza in temeiul dreptului Uniunii in fata instantelor nationale, dupa cum s a demonstrat prin actiunile judiciare formulate in fata instantelor belgiene in cauza in care s a pronuntat Hotararea van Calster si altii.
53 Avand in vedere consideratiile de mai sus, trebuie sa se raspunda la a doua intrebare in cauza C 89/10 si la a treia intrebare in cauza C 96/10 ca, in imprejurari precum cele din actiunea principala, faptul ca Curtea a constatat, intr o hotarare pronuntata in urma unei trimiteri preliminare, incompatibilitatea caracterului retroactiv al reglementarii nationale in cauza cu dreptul Uniunii nu are incidenta asupra datei la care incepe sa curga termenul de prescriptie prevazut de dreptul national pentru creantele asupra statului.

Cu privire la cheltuielile de judecata

54 Intrucat, in privinta partilor din actiunea principala, procedura are caracterul unui incident survenit la instanta de trimitere, este de competenta acesteia sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observatii Curtii, altele decat cele ale partilor mentionate, nu pot face obiectul unei rambursari.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declara:

1) Dreptul Uniunii nu se opune, in imprejurari precum cele din actiunea principala, aplicarii unui termen de prescriptie de cinci ani, prevazut in ordinea juridica interna pentru creantele asupra statului, in cazul unor actiuni in rambursarea unor taxe care au fost platite cu incalcarea dreptului Uniunii in temeiul unui „sistem mixt de ajutoare si de taxe”.
2) Dreptul Uniunii nu se opune unei reglementari nationale care, in imprejurari precum cele din actiunea principala, acorda unui particular un termen mai lung pentru obtinerea rambursarii taxelor de la un alt particular, care are rol de intermediar, caruia i le a platit fara sa fie datorate si care le a achitat in contul primului particular, in beneficiul statului, desi, daca ar fi platit aceste taxe direct statului, actiunea acestui prim particular ar fi fost supusa unui termen mai scurt, care deroga de la regimul de drept comun al actiunii in restituirea platii nedatorate, in masura in care particularii care au calitatea de intermediari pot in mod efectiv sa solicite statului sumele pe care, daca este cazul, le au achitat in beneficiul altor particulari.
3) In imprejurari precum cele din actiunea principala, faptul ca Curtea a constatat, intr o hotarare pronuntata in urma unei trimiteri preliminare, incompatibilitatea caracterului retroactiv al reglementarii nationale in cauza cu dreptul Uniunii nu are incidenta asupra datei la care incepe sa curga termenul de prescriptie prevazut de dreptul national pentru creantele asupra statului.