Credit fiscal pentru veniturile din imprumuturi acordate pentru achizitionarea de bunuri utilizate pe teritoriul national

Libera prestare a serviciilor – Legislatie fiscala – Credit fiscal pentru veniturile din imprumuturi acordate pentru achizitionarea de bunuri utilizate pe teritoriul national – Excluderea bunurilor pentru care dreptul de folosinta este cedat unui tert stabilit in alt stat membru

HOTARAREA CURTII (Camera a opta)

13 octombrie 2011

In cauza C 9/11,

avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare formulata in temeiul articolului 267 TFUE de cour dtappel de Bruxelles (Belgia), prin decizia din 25 noiembrie 2010, primita de Curte la 7 ianuarie 2011, in procedura

Waypoint Aviation SA impotriva État belge – SPF Finances,

CURTEA (Camera a opta),

compusa din doamna A. Prechal, presedinte de camera, indeplinind functia de presedinte al Camerei a opta, si domnii K. Schiemann si E. Jarašiūnas (raportor), judecatori,
avocat general: doamna J. Kokott,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
avand in vedere procedura scrisa,

luand in considerare observatiile prezentate:
– pentru Waypoint Aviation SA, de A. Huyghe si B. Philippart de Foy, avocatss
– pentru Comisia Europeana, de domnii R. Lyal si J. P. Keppenne, in calitate de agenti,

avand in vedere decizia de judecare a cauzei fara concluzii, luata dupa ascultarea avocatului general,

pronunta prezenta Hotarare

1 Cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare priveste interpretarea articolelor 10 CE si 49 CE.
2 Aceasta cerere a fost formulata in cadrul unui litigiu intre Waypoint Aviation SA (denumita in continuare „Waypoint Aviation”), pe de o parte, si État belge – SPF Finances (Statul belgian – Serviciul Public Federal Finante), pe de alta parte, privind un refuz de acordare a creditului fiscal, denumit „impozit fictiv pe bunuri mobile”, pentru anii fiscali 1995 si 1996.

Cadrul juridic national

3 Codul impozitelor pe venit (code des impôts sur les revenus) prevede ca impozitul pe dobanzile aferente creantelor si imprumuturilor se percepe sub forma unei retineri la sursa numite „impozit pe bunuri mobile”.
4 Decretul regal nr. 187 din 30 decembrie 1982 privind crearea de centre de coordonare (arrêté royal n° 187, du 30 décembre 1982, relatif à la création de centres de coordination) (Moniteur belge din 13 ianuarie 1983, p. 502, denumit in continuare „Decretul regal nr. 187”) a instituit un regim fiscal specific pentru societatile care indeplinesc anumite criterii, denumite „centre de coordonare”.
5 Articolul 29 din Legea din 11 aprilie 1983 privind unele dispozitii fiscale si bugetare (loi du 11 avril 1983 portant des dispositions fiscales et budgétaires) (Moniteur belge din 16 aprilie 1983), astfel cum a fost modificata prin Legea din 4 august 1986 privind unele dispozitii fiscale (loi du 4 août 1986 portant des dispositions fiscales) (Moniteur belge din 20 august 1986, denumita in continuare „Legea din 11 aprilie 1983”), prevede:
„Urmatoarele scutiri sunt aplicabile pentru fiecare perioada impozabila pentru care intreprinderile beneficiaza de avantajele prevazute […] la articolul 5 din Decretul regal nr. 187 […]:
[…]
2° a) […]
b) pentru stabilirea valorii lor nete impozabile in sarcina beneficiarilor […], veniturile din creante sau din imprumuturi se majoreaza cu un impozit fictiv pe bunuri mobile egal cu 25/75 din cuantumul net incasat sau primit si, pentru aplicarea articolelor 18, 97 si 211 din Codul impozitelor pe venit, acest impozit fictiv pe bunuri mobile este asimilat impozitului real pe bunuri mobile prevazut la articolul 174 din acelasi cods
[…]
d) in ceea ce priveste veniturile din creante sau din imprumuturi, acordarea unui impozit fictiv pe bunuri mobile nu este aplicabila decat in masura in care capitalurile imprumutate sunt afectate de intreprinderile sau de centrele in cauza sau de membrii grupului din care face parte centrul fie achizitionarii sau constituirii de imobilizari corporale noi pe care le utilizeaza in Belgia pentru exercitarea activitatii lor profesionale, dreptul de folosinta asupra acestora nefiind acordat altor terti decat membrii belgieni ai grupului, in temeiul unei conventii oarecare […]”
6 Aceasta dispozitie permite intreprinderilor care acorda un imprumut unui centru de coordonare sa adauge la dobanzile pe care le percep un impozit fictiv pe bunuri mobile care este ulterior dedus din impozitul pe care acestea il datoreaza. Prin urmare, dispozitia in cauza acorda intreprinderilor mentionate un avantaj fiscal, sub forma unui credit fiscal, permitand astfel centrului de coordonare sa obtina o finantare la un cost mai redus.

Actiunea principala si intrebarile preliminare

7 Waypoint Aviation, societate de drept belgian, are ca obiect de activitate toate operatiunile legate in mod direct sau indirect de cumpararea, de inchirierea si de finantarea de aeronave destinate transportului aerian platit de pasageri si de marfuri.
8 In cursul anilor t90, Waypoint Aviation a cumparat, printr un contract de leasing financiar aprobat de Lizad, un grup european de interes economic (GEIE) de drept francez, doua avioane marca Airbus. Ulterior, acestea au fost cumparate de centrul de coordonare al grupului Sabena, Sabena Interservices Center SA (denumit in continuare „centrul de coordonare”), printr un al doilea contract de leasing financiar, incheiat cu Waypoint Aviation, care prevedea ca aceasta sa restituie integral centrului de coordonare impozitul fictiv pe bunuri mobile.
9 Printr un al treilea contract de leasing financiar, aceste doua avioane au fost cumparate de Atrix SA, societate apartinand grupului Sabena, pentru a fi inchiriate societatii Sabena. Aceasta din urma le a subinchiriat societatii Air France pentru o perioada de trei ani, in cadrul unui acord de colaborare.
10 In temeiul articolului 29 punctul 2° litera b) din Legea din 11 aprilie 1983, Waypoint Aviation a solicitat, pentru anii fiscali 1995 si 1996, acordarea impozitului fictiv pe bunuri mobile, in cuantum de 201 229 077 BEF si, respectiv, de 82 854 305 BEF, pentru dobanzile incluse in ratele de leasing platite de centrul de coordonare in temeiul contractului de leasing incheiat intre acestea.
11 La 12 martie 1997, administratia fiscala a adresat Waypoint Aviation o notificare de rectificare, prin care a refuzat aplicarea impozitului fictiv pe bunuri mobile. Contestatia introdusa la 29 aprilie 1998 de Waypoint Aviation impotriva impozitului stabilit pe baza acestei rectificari a fost respinsa printr o decizie din 8 iulie 2003 a directorului regional pentru impozite, pentru motivul ca cele doua aeronave erau utilizate de Air France, societate cu sediul in Franta.
12 Waypoint Aviation a sesizat tribunal de première instance de Bruxelles (Tribunalul de prima instanta din Bruxelles), care a respins solicitarile acesteia printr o hotarare pronuntata la 11 mai 2005. Ulterior, Waypoint Aviation a atacat aceasta hotarare cu apel la instanta de trimitere, sustinand in principal ca articolul 29 punctul 2° litera d) din Legea din 11 aprilie 1983 instituia o restrictie in calea liberei prestari a serviciilor, precum si un obstacol in calea libertatii de stabilire.
13 In hotararea pronuntata, procedand la o interpretare teleologica a articolului mentionat, instanta de trimitere considera ca acesta interzice concesionarea dreptului de folosinta asupra bunului cumparat printr o finantare care da dreptul la impozitul fictiv pe bunuri mobile catre un alt tert decat un membru belgian al grupului in cauza, indiferent de autorul acestei concesiuni.
14 Aceasta instanta arata ca impozitul fictiv pe bunuri mobile este un avantaj care are o influenta directa, in cazul unei societati belgiene care doreste sa investeasca, asupra costului finantarii, intrucat acesta are ca efect, atunci cand este acordat, reducerea costului finantarii, in beneficiul imprumutatorului de fonduri.
15 Instanta mentionata constata ca articolul 29 punctul 2° litera d) din Legea din 11 aprilie 1983 are ca efect faptul ca impozitul fictiv pe bunuri mobile este acordat atunci cand prestarea de servicii de inchiriere de avioane este realizata in favoarea unei societati belgiene, in timp ce acesta este refuzat atunci cand beneficiarul aceleiasi prestari de servicii de inchiriere este stabilit in alt stat membru decat Belgia. Aceeasi instanta concluzioneaza ca articolul mentionat este in principiu contrar articolului 49 CE, in masura in care descurajeaza o intreprindere belgiana sa furnizeze un serviciu de inchiriere in beneficiul unei societati stabilite in alt stat membru, facand aceasta prestare de servicii mai costisitoare pentru grupul din care face parte societatea belgiana respectiva, intrucat impozitul fictiv pe bunuri mobile nu este acordat in acest caz societatii imprumutatoare de fonduri. Instanta de trimitere face referire la Hotararea din 4 decembrie 2008, Jobra (C 330/07, Rep., p. I 9099).
16 In aceste conditii, Cour dtappel de Bruxelles a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare:
„1) Articolul 49 […] CE se opune aplicarii unei dispozitii nationale precum articolul 29 punctul 2° [litera] d) din Legea din 11 aprilie 1983, in masura in care […], pe de o parte, aceasta dispozitie permite acordarea unui credit fiscal, impozitul fictiv pe bunuri mobile, beneficiarilor de venituri din creante sau din imprumuturi acordate unui centru de coordonare in sensul Decretului regal nr. 187 […] atunci cand societatea care utilizeaza fondurile imprumutate de catre sau prin intermediul centrului de coordonare pentru a achizitiona un bun corporal pe care il utilizeaza in Belgia pentru exercitarea activitatii sale profesionale acorda dreptul de folosinta asupra acestuia din urma unei societati care face parte din acelasi grup de societati si care este rezidenta in Belgia, in timp ce, pe de alta parte, aceasta dispozitie nu permite acordarea unui credit fiscal daca aceeasi societate acorda un drept de folosinta asupra aceluiasi bun corporal unei societati care face de asemenea parte din acelasi grup de societati, dar care este rezidenta in alt stat membru decat Belgia?
2) Articolul 10 […] CE coroborat cu articolul 49 […] CE trebuie sa fie inteles in sensul ca interzice o interpretare a unei dispozitii precum articolul 29 punctul 2° [litera] d) din Legea din 11 aprilie 1983, care ar supune acordarea unui credit fiscal, impozitul fictiv pe bunuri mobile, beneficiarilor de venituri din creante sau din imprumuturi acordate unui centru de coordonare in sensul Decretului regal nr. 187 […] conditiei ca niciun drept de folosinta asupra bunului corporal finantat prin intermediul acestor creante sau imprumuturi sa nu fie acordat unui membru al grupului stabilit in alt stat membru, de catre nicio societate din grup, iar nu numai de catre societatea care achizitioneaza bunul corporal ca urmare a acestei finantari si care il utilizeaza in Belgia pentru exercitarea activitatii sale profesionale?”

Cu privire la intrebarile preliminare

17 In prealabil, trebuie aratat ca instanta de trimitere interpreteaza articolul 29 punctul 2° litera d) din Legea din 11 aprilie 1983 in sensul ca acesta interzice concesionarea dreptului de folosinta asupra bunului cumparat printr o finantare care da dreptul la impozitul fictiv pe bunuri mobile catre o societate care nu are sediul in Belgia, indiferent de autorul acestei concesiuni. Din acest fapt, instanta mentionata deduce ca, in temeiul dispozitiei in cauza, Waypoint Aviation nu poate beneficia de impozitul fictiv pe bunuri mobile pentru finantarile care au permis achizitionarea avioanelor pentru care dreptul de folosinta a fost cedat societatii Air France de catre Sabena in cursul anilor fiscali in litigiu. Totusi, aceasta apreciaza ca dispozitia in cauza este in principiu contrara articolului 49 CE.
18 In aceste conditii, trebuie sa se considere ca, prin intermediul intrebarilor preliminare adresate, care trebuie examinate impreuna, instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca daca articolul 49 CE trebuie interpretat in sensul ca se opune unei dispozitii a unui stat membru, precum cea in cauza in actiunea principala, care prevede acordarea unui credit fiscal pentru veniturile din imprumuturi acordate anumitor societati pentru achizitionarea de bunuri noi utilizate pe teritoriul national, cu conditia ca dreptul de folosinta asupra bunului sa nu fie cedat, de societatea care l a cumparat prin intermediul unui imprumut care da dreptul la creditul fiscal sau de orice alta societate care apartine aceluiasi grup, altor terti decat membrii grupului in cauza stabiliti in statul membru respectiv.
19 Potrivit unei jurisprudente constante, desi fiscalitatea directa este de competenta statelor membre, acestea din urma trebuie sa o exercite totusi cu respectarea dreptului Uniunii (a se vedea in special Hotararea din 22 decembrie 2010, Tankreederei I, C 287/10, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 14 si jurisprudenta citata).
20 Or, leasingul si inchirierea de aeronave constituie prestari de servicii in sensul articolului 50 CE (a se vedea, prin analogie, Hotararea din 21 martie 2002, Cura Anlagen, C 451/99, Rec., p. I 3193, punctul 18, si Hotararea Jobra, citata anterior, punctul 22), astfel incat dispozitiile Tratatului CE privind libera prestare a serviciilor se aplica unei situatii precum cea din actiunea principala.
21 Libera prestare a serviciilor poate fi invocata de o intreprindere impotriva statului in care este stabilita in cazul in care serviciile sunt furnizate unor destinatari stabiliti in alt stat membru si, in general, in toate cazurile in care un prestator de servicii ofera servicii pe teritoriul altui stat membru decat cel in care este stabilit (a se vedea in special Hotararea Tankreederei I, citata anterior, punctul 16 si jurisprudenta citata).
22 Curtea a statuat in repetate randuri ca constituie restrictii privind libera prestare a serviciilor masurile nationale care interzic, ingreuneaza sau fac mai putin atractiva exercitarea acestor libertati (a se vedea in special Hotararea Jobra, citata anterior, punctul 19, si Hotararea Tankreederei I, punctul 15).
23 In speta, trebuie sa se constate ca o reglementare nationala precum cea in discutie in actiunea principala, care supune veniturile dintr un imprumut prin intermediul caruia se finanteaza achizitionarea unui bun pentru care dreptul de folosinta este cedat catre o societate stabilita in alt stat membru unui regim fiscal mai putin favorabil decat cel rezervat veniturilor dintr un imprumut prin intermediul caruia se finanteaza achizitionarea unui bun utilizat de o societate stabilita pe teritoriul national este susceptibila sa descurajeze intreprinderile care ar putea solicita acordarea acestui avantaj fiscal sa presteze servicii avand ca obiect finantarea achizitionarii de bunuri pentru care dreptul de folosinta este destinat sa fie cedat unor operatori economici stabiliti in alte state membre (a se vedea in acest sens Hotararea Jobra, citata anterior, punctul 24, si Hotararea Tankreederei I, punctul 17).
24 De asemenea, avand in vedere consecinta posibila a avantajului fiscal asupra costului imprumutului suportat de debitor, imprejurare de altfel verificata in cazul in speta, dupa cum rezulta de la punctul 8 din prezenta hotarare, o astfel de dispozitie este susceptibila sa descurajeze intreprinderile care doresc sa achizitioneze un bun prin intermediul unui imprumut sa furnizeze unor operatori economici stabiliti in alte state membre servicii care implica cedarea dreptului de folosinta asupra bunului respectiv, precum serviciile de inchiriere.
25 In plus, daca dreptul de folosinta nu poate fi cedat, in temeiul acestei dispozitii, unor astfel de operatori economici, nu numai de catre intreprinderea care achizitioneaza bunul prin intermediul unui imprumut care da dreptul la avantajul fiscal, ci si de catre toate societatile care apartin aceluiasi grup ca si aceasta, dispozitia mentionata poate descuraja inclusiv aceste societati sa desfasoare activitati transfrontaliere care implica cedarea dreptului de folosinta in cauza.
26 Rezulta ca o dispozitie nationala precum cea in cauza in actiunea principala constituie o restrictie privind libera prestare a serviciilor, in sensul articolului 49 CE.
27 Restrictia mentionata nu poate fi admisa decat daca se justifica prin motive imperative de interes general. In acest caz, in plus, ar trebui ca punerea in aplicare a unei astfel de masuri sa fie de natura sa asigure realizarea obiectivului urmarit si sa nu depaseasca ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv (Hotararea Tankreederei I, citata anterior, punctul 19 si jurisprudenta citata).
28 Cu toate acestea, in speta, nicio justificare nu a fost prezentata de guvernul belgian si nici nu a fost avuta in vedere de instanta de trimitere.
29 Prin urmare, la intrebarile adresate trebuie sa se raspunda ca articolul 49 CE trebuie interpretat in sensul ca se opune unei dispozitii dintr un stat membru, precum cea in cauza in actiunea principala, care prevede acordarea unui credit fiscal pentru veniturile din imprumuturi acordate anumitor societati pentru achizitionarea de bunuri noi utilizate pe teritoriul national cu conditia ca dreptul de folosinta asupra bunului sa nu fie cedat, de societatea care l a achizitionat prin intermediul unui imprumut care da dreptul la creditul fiscal sau de orice alta societate care apartine aceluiasi grup, altor terti decat membrii grupului in cauza stabiliti in statul membru respectiv.

Cu privire la cheltuielile de judecata

30 Intrucat, in privinta partilor din actiunea principala, procedura are caracterul unui incident survenit la instanta de trimitere, este de competenta acesteia sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observatii Curtii, altele decat cele ale partilor mentionate, nu pot face obiectul unei rambursari..

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a opta) declara:

Art. 49 CE trebuie interpretat in sensul ca se opune unei dispozitii dintr un stat membru, precum cea in cauza in actiunea principala, care prevede acordarea unui credit fiscal pentru veniturile din imprumuturi acordate anumitor societati pentru achizitionarea de bunuri noi utilizate pe teritoriul national cu conditia ca dreptul de folosinta asupra bunului sa nu fie cedat, de societatea care l a achizitionat prin intermediul unui imprumut care da dreptul la creditul fiscal sau de orice alta societate care apartine aceluiasi grup, altor terti decat membrii grupului in cauza stabiliti in statul membru respectiv.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close