Regulamentul CE privind competenta judiciara, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala s-a modificat

Regulamentul (UE) nr. 156/2012 al Comisiei din 22 februarie 2012 de modificare a anexelor I-IV la Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului privind competenta judiciara, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala

COMISIA EUROPEANA,

avand in vedere Tratatul privind functionarea Uniunii Europene,
avand in vedere Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie civila si comerciala [1], in special articolul 74 alineatul (1),

intrucat:
(1) Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 44/2001 enumera normele interne de competenta prevazute la articolul 3 alineatul (2) si la articolul 4 alineatul (2) din regulament. Anexa II contine lista instantelor sau autoritatilor competente din statele membre la care pot fi depuse cererile de incuviintare a executarii. Anexa III enumera instantele inaintea carora pot fi introduse cai de atac impotriva hotararilor privind cererile de incuviintare a executarii si anexa IV enumera caile de atac care pot fi introduse impotriva unor astfel de hotarari.
(2) Anexele I, II si III la Regulamentul (CE) nr. 44/2001 au fost modificate de mai multe ori, cel mai recent prin Regulamentul (UE) nr. 416/2010 al Comisiei [2], pentru a actualiza normele interne de competenta si lista instantelor sau autoritatilor competente.
(3) Statele membre au notificat Comisiei modificari suplimentare aduse listelor prezentate la anexele I, II si IV. In plus, detaliile privitoare la Islanda din anexele III si IV ar trebui eliminate, intrucat Islanda nu este un stat membru. In consecinta, este necesar sa se publice versiuni consolidate ale listelor care figureaza in aceste anexe.
(4) In conformitate cu articolul 2 din Acordul dintre Comunitatea Europeana si Regatul Danemarcei privind competenta judiciara, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala [3], prezentul regulament ar trebui sa se aplice, in conformitate cu dreptul international, relatiilor dintre Uniunea Europeana si Danemarca.
(5) In conformitate cu articolul 2 alineatul (2) literele (g)-(j) din acordul mentionat anterior, detaliile referitoare la Danemarca ar trebui sa fie reproduse in anexele I-IV.
(6) Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 44/2001 trebuie modificat in consecinta,

ADOPTA PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1. Anexele I-IV la Regulamentul (CE) nr. 44/2001 se inlocuiesc cu textul inclus in anexa la prezentul regulament.

Articolul 2. Prezentul regulament intra in vigoare in a douazecea zi de la data publicarii in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu in toate elementele sale si se aplica direct in statele membre in conformitate cu tratatele.

Adoptat la Bruxelles, 22 februarie 2012.

Pentru Comisie
Presedintele
Jose Manuel Barroso

[1] JO L 12, 16.1.2001, p. 1.
[2] JO L 119, 13.5.2010, p. 7.
[3] JO L 299, 16.11.2005, p. 62.
______________________________________

ANEXA I. Norme de competenta prevazute la articolul 3 alineatul (2) si la articolul 4 alineatul (2)
– in Belgia, articolele 5-14 din Legea din 16 iulie 2004 privind dreptul international privat;
– in Bulgaria, articolul 4 alineatul (1) punctul 2 din Codul de drept international privat;
– in Republica Ceha, articolul 86 din Legea nr. 99/1963, Codul de procedura civila (občanský soudní řád) astfel cum a fost modificat;
– in Danemarca, articolul 246 alineatele (2) si (3) din Legea privind administratia justitiei (Lov om rettens pleje);
– in Germania, articolul 23 din Codul de procedura civila (Zivilprozeßordnung);
– in Estonia, articolul 86 din Codul de procedura civila (tsiviilkohtumenetluse seadustik);
– in Grecia, articolul 40 din Codul de procedura civila (Κώδικας Πολιτικής Δικονομίας);
– in Franta, articolele 14 si 15 din Codul civil (Code civil);
– in Irlanda, dispozitiile privind competenta intemeiata pe un act de sesizare a instantei notificat sau comunicat paratului care se gaseste temporar in Irlanda;
– in Italia, articolele 3 si 4 din Legea 218 din 31 mai 1995;
– in Cipru, articolul 21 alineatul (2) din Legea nr. 14 din 1960 privind instantele de judecata, astfel cum a fost modificat;
– in Letonia, articolul 27 si articolul 28 alineatele (3), (5), (6) si (9) din Legea privind procedura civila (Civilprocesa likums);
– in Lituania, articolul 31 din Codul de procedura civila (Civilinio proceso kodeksas);
– in Luxemburg, articolele 14 si 15 din Codul civil (Code civil);
– in Ungaria, articolul 57 din Decretul lege nr. 13 din 1979 privind dreptul international privat (a nemzetközi magánjogról szóló 1979. évi 13. törvényerejű rendelet);
– in Malta, articolele 742, 743 si 744 din Codul de organizare si procedura civila – capitolul 12 (Kodiċi ta’ Organizzazzjoni u Proċedura Ċivili – Kap. 12) si articolul 549 din Codul comercial – capitolul 13 (Kodiċi tal-kummerċ – Kap. 13);
– in Austria, articolul 99 din Legea privind competenta judiciara (Jurisdiktionsnorm);
– in Polonia, articolul 1103 alineatul (4) din Codul de procedura civila (Kodeksu postępowania cywilnego);
– in Portugalia, articolul 65 alineatul (1) litera (b) din Codul de procedura civila (Código de Processo Civil), in masura in care acesta poate include regulile de competenta extraordinara, precum cele care stabilesc competenta instantelor de la locul unde se afla sucursala, agentia sau un alt sediu [daca este situat(a) in Portugalia], in cazul in care actiunea este introdusa impotriva administratiei centrale (daca este situata in strainatate) si articolul 10 din Codul de procedura pentru dreptul muncii (Código de Processo do Trabalho), in masura in care poate include reguli de competenta extraordinara, precum cele care stabilesc competenta instantelor judecatoresti de la domiciliul paratului, in actiunile introduse de angajat impotriva angajatorului, care au ca obiect contractele individuale de munca;
– in Romania, articolele 148-157 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat;
– in Slovenia, articolul 48 alineatul (2) din Legea privind dreptul international privat si procedura aferenta acestuia (Zakon o medarodnem zasebnem pravu in postopku) coroborat cu articolul 47 alineatul (2) din Legea privind procedura civila (Zakon o pravdnem postopku) si articolul 58 din Legea privind dreptul international privat si procedura aferenta acestuia (Zakon o medarodnem zasebnem pravu in postopku) coroborat cu articolul 59 din Legea privind procedura civila (Zakon o pravdnem postopku);
– in Slovacia, articolele 37-37e din Legea nr. 97/1963 privind dreptul international privat si normele de procedura relevante;
– in Finlanda, capitolul 10 articolul 18 alineatul (1) punctele 1 si 2 din Codul de procedura judiciara (oikeudenkäymiskaari/rättegångsbalken);
– in Suedia, capitolul 10 articolul 3 alineatul (1) prima teza din Codul de procedura judiciara (rättegångsbalken),
– in Regatul Unit, norme care permit stabilirea competentei in temeiul:
(a) actului de sesizare a instantei notificat sau comunicat paratului care se gaseste temporar in Regatul Unit; sau
(b) faptului ca paratul detine bunuri in Regatul Unit; sau
(c) sechestrului pus de reclamant asupra bunurilor situate in Regatul Unit.

ANEXA II. Instantele sau autoritatile competente la care poate fi depusa cererea mentionata la articolul 39 sunt urmatoarele:
– in Belgia, tribunal de première instance sau rechtbank van eerste aanleg sau erstinstanzliches Gericht;
– in Bulgaria, окръжния съд;
– in Republica Ceha, okresní soud sau soudní exekutor;
– in Danemarca, byret;
– in Germania:
(a) presedintele unei camere a Landgericht;
(b) un notar in cadrul unei proceduri de incuviintare a executarii unui act autentic;
– in Estonia, maakohus (instanta teritoriala);
– in Grecia, Μονομελές Πρωτικείο;
– in Spania, Juzgado de Primera Instancia;
– in Franta:
(a) greffier en chef du tribunal de grande instance;
(b) président de la chambre départementale des notaires, in cazul unei cereri privind incuviintarea executarii unui act autentic notarial;
– in Irlanda, High Court;
– in Italia, corte d’appello;
– in Cipru, Επαρχιακό Δικαστήριο sau, in cazul unei hotarari care prevede obligatia de intretinere, Οικογενειακό Δικαστήριο;
– in Letonia, rajona (pilsētas) tiesa;
– in Lituania, Lietuvos apeliacinis teismas;
– in Luxemburg, presedintele unui tribunal d’arrondissement;
– in Ungaria, megyei bíróság székhelyén működő helyi bíróság si, in Budapesta, Budai Központi Kerületi Bíróság;
– in Malta, Prim’ Awla tal-Qorti Ċivili sau Qorti tal-Maġistrati ta’ Għawdex fil-ġurisdizzjoni superjuri tagħha sau, in cazul unei hotarari care prevede obligatia de intretinere, Reġistratur tal-Qorti la sesizarea Ministru responsabbli għall-Ġustizzja;
– in Tarile de Jos, voorzieningenrechter van de rechtbank;
– in Austria, Bezirksgericht,
– in Polonia, sąd okręgowy;
– in Portugalia, Tribunal de Comarca;
– in Romania, Tribunalul;
– in Slovenia, okrožno sodišče;
– in Slovacia, okresný súd;
– in Finlanda, käräjäoikeus/tingsrätt;
– in Suedia, Svea hovrätt;
– in Regatul Unit:
(a) in Anglia si Tara Galilor, High Court of Justice sau, in cazul unei hotarari privind obligatia de intretinere, Magistrate’s Court, sesizata de Secretary of State;
(b) in Scotia, Court of Session sau, in cazul unei hotarari privind obligatia de intretinere, Sheriff Court, sesizata de Scottish Ministers;
(c) in Irlanda de Nord, High Court of Justice sau, in cazul unei hotarari privind o obligatie de intretinere, Magistrates’ Court, sesizata de Department of Justice;
(d) in Gibraltar, Supreme Court of Gibraltar, sau, in cazul unei hotarari privind o obligatie de intretinere, Magistrates’ Court, sesizata de Attorney General of Gibraltar.

ANEXA III. Instantele inaintea carora pot fi introduse caile de atac prevazute la articolul 43 alineatul (2) sunt urmatoarele:
– in Belgia:
(a) in cazul caii de atac introduse de parat, tribunal de première instance sau rechtbank van eerste aanleg sau erstinstanzliche Gericht;
(b) in cazul caii de atac introduse de reclamant: Cour d’appel sau hof van beroep;
– in Bulgaria, Апелативен съд – София;
– in Republica Ceha, curtea de apel, prin intermediul curtii districtuale;
– in Danemarca, landsret;
– in Germania, Oberlandesgericht;
– in Estonia, ringkonnakohus;
– in Grecia, Εψετείο;
– in Spania, Juzgado de Primera Instancia, care pronunta hotararea contestata; Audiencia Provincial se pronunta asupra caii de atac;
– in Franta:
(a) cour d’appel pentru hotararile de admitere a cererii;
(b) presedintele tribunal de grande instance, in cazul hotararilor de respingere a cererii;
– in Irlanda, High Court;
– in Italia, corte d’appello;
– in Cipru, Επαρχιακό Δικαστήριο sau, in cazul unei hotarari care prevede obligatia de intretinere, Οικογενειακό Δικαστήριο;
– in Letonia, Apgabaltiesa, prin intermediul rajona (pilsētas) tiesa;
– in Lituania, Lietuvos apeliacinis teismas;
– in Luxemburg, Cour supérieure de justice, numai in materie civila;
– in Ungaria, instanta locala situata in jurisdictia instantei superioare (la Budapesta, Budai Központi Kerületi Bíróság); asupra caii de atac se pronunta instanta superioara (la Budapesta, Fővárosi Bíróság);
– in Malta, Qorti ta’ l-Appell in conformitate cu procedura stabilita pentru cai de atac in Kodiċi ta’ Organizzazzjoni u Proċedura Ċivili – Kap.12 sau, in cazul unei hotarari care prevede obligatia de intretinere, prin ċitazzjoni in fata Prim’ Awla tal-Qorti ivili jew il-Qorti tal-Maġistrati ta’ Għawdex fil-ġurisdizzjoni superjuri tagħha;
– in Tarile de Jos, rechtbank;
– in Austria, Landesgericht, prin intermediul Bezirksgericht;
– in Polonia, sąd apelacyjny, prin intermediul sąd okręgowy;
– in Portugalia, instanta competenta este Tribunal da Relaçao. Caile de atac se introduc, in conformitate cu dispozitiile legislatiei nationale in vigoare, prin intermediul unei cereri inaintate instantei care a pronuntat hotararea contestata;
– in Romania, Curtea de Apel;
– in Slovenia, okrožno sodišče;
– in Slovacia, curtea de apel, prin intermediul curtii districtuale a carei hotarare este atacata;
– in Finlanda, hovioikeus/hovrätt;
– in Suedia, Svea hovrätt;
– in Regatul Unit:
(a) in Anglia si Tara Galilor, High Court of Justice, sau, in cazul unei hotarari privind obligatia de intretinere, Magistrates’ Court;
(b) in Scotia, Court of Session sau, in cazul unei hotarari privind obligatia de intretinere, Sheriff Court;
(c) in Irlanda de Nord, High Court of Justice sau, in cazul unei hotarari privind o obligatie de intretinere, Magistrates’ Court;
(d) in Gibraltar, Supreme Court of Gibraltar sau, in cazul unei hotarari privind obligatia de intretinere, Magistrates’ Court.

ANEXA IV. Caile de atac care pot fi introduse in conformitate cu articolul 44 sunt urmatoarele:
– in Belgia, Grecia, Spania, Franta, Italia, Luxemburg si Țarile de Jos, recurs in anulare;
– in Bulgaria, обжалване пред Върховния касационен съд;
– in Republica Ceha, dovolání si žaloba pro zmatečnost;
– in Danemarca, o cale de atac in fata Højesteret cu autorizatie din partea Procesbevillingsnævnet;
– in Germania, Rechtsbeschwerde;
– in Estonia, kassatsioonkaebus;
– in Irlanda, recurs pe motive de drept la Supreme Court;
– in Cipru, un recurs la Curtea Suprema;
– in Letonia, un recurs la Augstākās tiesas Senāts prin intermediul Apgabaltiesa;
– in Lituania, recurs la Lietuvos Aukščiausiasis Teismas;
– in Ungaria, felülvizsgálati kérelem;
– in Malta, niciun recurs nu este posibil in fata unei alte instante; in cazul unei hotarari care prevede obligatia de intretinere, Qorti ta’ l-Appell in conformitate cu procedura stabilita pentru recursul in kodiċi ta’ Organizzazzjoni u Procedura Ċivili – Kap. 12;
– in Austria, Revisionsrekurs,
– in Polonia, skarga kasacyjna;
– in Portugalia, recurs pe motive de drept;
– in Romania, o contestatie in anulare sau o revizuire;
– in Slovenia, recurs la Vrhovno sodišče Republike Slovenije;
– in Slovacia, dovolanie;
– in Finlanda, actiune la korkein oikeus/högsta domstolen,
– in Suedia, recurs la Högsta domstolen;
– in Regatul Unit, un singur recurs pe motive de drept.