Cesiunea unei parti din drepturile asupra unei inventii detinute de mai multe intreprinderi catre o intreprindere care detine deja dreptul de utilizare a inventiei respective in totalitate – Practica abuziva

Fiscalitate – TVA – Drept de deducere – Cesiunea unei parti din drepturile asupra unei inventii detinute de mai multe intreprinderi catre o intreprindere care detine deja dreptul de utilizare a inventiei respective in totalitate – Practica abuziva

HOTARAREA CURTII (Camera a saptea)
27 octombrie 2011

In cauza C 504/10,
avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare formulata in temeiul articolului 267 TFUE de Najvyšší súd Slovenskej republiky (Slovacia), prin decizia din 28 septembrie 2010, primita de Curte la 21 octombrie 2010, in procedura

Tanoarch s. r. o. impotriva Daňové riaditeľstvo Slovenskej republiky,

 

CURTEA (Camera a saptea),

compusa din doamna R. Silva de Lapuerta (raportor), indeplinind functia de presedinte al Camerei a saptea, domnii E. Juhász si D. Švaby, judecatori,
avocat general: doamna J. Kokott,
grefier: domnul K. Malacek, administrator,

avand in vedere procedura scrisa si in urma sedintei din 15 septembrie 2011,

avand in vedere decizia de judecare a cauzei fara concluzii,

pronunta prezenta Hotarare

1 Cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare priveste interpretarea articolului 2 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata (JO L 347, p. 1, Editie speciala, 09/vol. 3, p. 7, denumita in continuare „directiva”).
2 Aceasta cerere a fost formulata in cadrul unui litigiu intre Tanoarch s. r. o. (denumita in continuare „Tanoarch”), pe de o parte, si Daňové riaditeľstvo Slovenskej republiky (Directia de Impozite a Republicii Slovace), pe de alta parte, privind dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata (denumita in continuare „TVA”) aferenta cesiunii unei cote de coproprietate asupra unei inventii pentru care nu s a inregistrat inca un brevet.

Dreptul Uniunii

3 Articolul 2 alineatul (1) din directiva prevede ca sunt supuse TVA ului, intre altele, livrarea de bunuri si prestarea de servicii efectuate cu titlu oneros pe teritoriul unui stat membru de o persoana impozabila care actioneaza ca atare.
4 Articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf din aceasta directiva prevede:
„Orice activitate a producatorilor, comerciantilor sau persoanelor care presteaza servicii, inclusiv activitatile miniere si agricole si activitatile prestate in cadrul profesiunilor liberale [sau asimilate], este considerata «activitate economica». Exploatarea bunurilor corporale sau necorporale in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate este de asemenea considerata activitate economica.”
5 Potrivit articolului 24 alineatul (1) din directiva, prestare de servicii inseamna orice operatiune care nu constituie o livrare de bunuri.
6 Articolul 25 din directiva prevede:
„O prestare de servicii poate consta, intre altele, in una dintre urmatoarele operatiuni:
(a) cesiunea de bunuri necorporale indiferent daca acestea fac sau nu obiectul unui drept de proprietates
(b) obligatia de a se abtine de la o actiune sau o situatie sau de a tolera o actiune sau o situaties
(c) prestarea de servicii efectuata pe baza unui ordin emis de o autoritate publica sau in numele unei autoritati publice sau potrivit legii.”
7 Articolul 62 din directiva prevede ca, in sensul acesteia, „fapt generator” inseamna faptul prin care sunt realizate conditiile legale necesare pentru ca TVA ul sa devina exigibil.
8 In conformitate cu articolul 63 din directiva, faptul generator intervine si TVA ul devine exigibil atunci cand sunt livrate bunurile sau sunt prestate serviciile.
9 Potrivit articolului 167 din directiva, dreptul de deducere ia nastere in momentul in care taxa deductibila devine exigibila.
10 Potrivit articolului 168 din directiva:
„In masura in care bunurile si serviciile sunt utilizate in scopul operatiunilor taxabile ale unei persoane impozabile, persoana impozabila are dreptul in statul membru in care efectueaza operatiunile respective de a deduce din valoarea TVA ului, pe care are obligatia de a l plati, urmatoarele sume:
(a) TVA ul datorat sau achitat in statul membru in cauza pentru bunurile care ii sunt sau care urmeaza a i fi livrate sau pentru serviciile care ii sunt sau urmeaza a i fi prestate de o alta persoana impozabilas
[…]”

Dreptul national

11 Potrivit articolului 49 alineatul 1 din Legea nr. 222/2004 privind TVA ul, in versiunea aplicabila in cauza principala (denumita in continuare „Legea privind TVA ul”), dreptul persoanei impozabile de a deduce taxa pentru un bun sau pentru un serviciu ia nastere la data la care taxa devine exigibila pentru bunul sau pentru serviciul respectiv.
12 Conform articolului 49 alineatul 2 din legea mentionata, persoana impozabila poate deduce din taxa pe care o datoreaza taxa pentru bunurile si serviciile utilizate pentru desfasurarea activitatii sale economice in calitate de persoana impozabila, sub rezerva dispozitiilor alineatelor 3 si 7 ale articolului mentionat. Persoana impozabila poate deduce taxa, in cazul in care aceasta ii este aplicata de o alta persoana impozabila in Slovacia, pentru bunuri sau servicii care ii sunt furnizate sau care trebuie sa ii fie furnizate.
13 Potrivit articolului 51 alineatul 1 litera a) din Legea privind TVA ul, persoana impozabila isi poate exercita dreptul de deducere in temeiul articolului 49 din aceasta lege daca detine factura emisa de persoana impozabila, la data deducerii taxei conform articolului 49 alineatul 2 din legea mentionata.
14 Articolul 10 din Legea nr. 435/2001 privind brevetele, in versiunea aplicabila in cauza principala (denumita in continuare „Legea privind brevetele”), prevede:
„1. Drepturile asupra inventiei, inclusiv dreptul de a introduce o cerere, apartin inventatorului.
2. Inventatorul este cel care a creat inventia prin propria activitate de creatie.
3. Coinventatorii au drepturi asupra inventiei, in masura in care au contribuit la crearea inventiei. Daca acestia nu stabilesc altfel sau daca instanta nu statueaza altfel, cotele coinventatorilor in crearea inventiei sunt prezumate a fi egale.”
15 Articolul 12 din aceasta lege prevede:
„1. Drepturile asupra inventiei revin, de asemenea, succesorilor […]
2. Drepturile asupra inventiei sunt transmise unei alte persoane in cazurile stabilite prin reglementarea speciala.
3. Pentru a fi valabil, un contract de cesiune a drepturilor asupra inventiei trebuie intocmit in scris.
4. Impreuna cu cesiunea sau transmiterea drepturilor asupra inventiei, care are loc dupa depunerea unei cereri de inregistrare, se cesioneaza sau se transmit si drepturile care decurg din cererea de inregistrare. Cu toate acestea, cesiunea sau transmiterea drepturilor care decurg din cererea de inregistrare produc efecte fata de terti numai de la data inregistrarii cererilor de brevete, cu exceptia cazurilor in care tertii aveau cunostinta despre cesiune sau despre transmitere sau trebuiau sa aiba cunostinta despre acestea, in contextul respectiv.”
16 Raporturile dintre coproprietarii unui brevet sunt definite la articolul 20 alineatele 1-3 din legea mentionata dupa cum urmeaza:
„1. Cu exceptia unor dispozitii contrare din prezenta lege, dispozitiile din reglementarea speciala se aplica raporturilor dintre coproprietarii unui brevet.
2. Cota de coproprietate asupra brevetului rezulta din intinderea drepturilor asupra inventiei care revin fiecarui coinventator in calitate de titular al brevetului sau in calitate de avand cauza al titularului brevetului.
3. Cu exceptia cazului in care exista un acord diferit intre coproprietari, fiecare coproprietar are dreptul de a utiliza inventia care face obiectul brevetului, insa nu poate acorda acest drept unui tert.”
17 In temeiul articolului 37 alineatele 1 si 5, din Legea privind brevetele, cererea de inregistrare poate fi introdusa de persoana sau de persoanele care au un drept asupra inventiei. Cererea de inregistrare trebuie sa contina datele de identificare ale inventatorului sau ale coinventatorilor, precum si documentul referitor la drepturile asupra inventiei, in cazul in care solicitantul nu este inventatorul.
Actiunea principala si intrebarile preliminare
18 La 26 februarie 2007, mai multe persoane fizice si juridice, inclusiv Tanoarch si VARS Slovakia s. r. o. (denumita in continuare „VARS”), doua societati cu sediul social in Banská Bystrica (Slovacia), au depus la Oficiul pentru Proprietate Industriala al Republicii Slovace o cerere de brevet denumita „Procedeu pentru prepararea unui produs pe baza de talc cu grad ridicat de puritate”.
19 La 5 iulie 2007, Tanoarch si VARS au incheiat un contract de cesiune de coproprietate industriala. Potrivit acestui contract, pentru incheierea caruia ambele parti au fost reprezentate de aceeasi persoana fizica, domnul Kovanda, VARS a transferat societatii Tanoarch 50 % din cota sa de coproprietate asupra brevetului neinregistrat inca.
20 Contractul mentiona ca pretul cesiunii cotei de coproprietate din drepturile asupra inventiei fusese stabilit prin intermediul unei expertize la 258 de milioane SKK si, pe baza unei determinari suplimentare a valorii, la o suma totala de 774 de milioane SKK. Prin urmare, pretul pentru cesiunea unei jumatati din drepturile de coproprietate a fost stabilit, potrivit contractului mentionat anterior, la 387 de milioane SKK fara TVA. Conform contractului, cesiunea drepturilor asupra inventiei a fost prevazuta pentru un pret care trebuia sa fie platit in numerar sau in natura, daca partile contractante nu dispuneau altfel.
21 Pe baza unei facturi din data de 5 iulie 2007, Tanoarch a depus, la 27 august 2007, o declaratie de TVA pentru perioada impozabila aferenta lunii iulie a anului 2007. In aceasta declaratie fiscala, a fost indicata o suma de aproximativ 73 530 000 SKK cu titlu de TVA deductibil pe factura emisa de VARS pentru cesiunea cotei de coproprietate. Societatea mentionata nu platise taxa datorata in amonte aferenta acestei sume. Societatea VARS a fost dizolvata fara lichidare in cursul anului 2008.
22 In plus, Tanoarch a efectuat o deducere a TVA ului pentru alte facturi privind cesiunea unor drepturi asupra inventiei, emise de VARS pentru perioadele fiscale aferente lunilor august septembrie ale anului 2007.
23 In aceste conditii, Daňový úrad (biroul fiscal) din Banská Bystrica, in calitatea sa de administratie fiscala competenta, a efectuat un control la sediul Tanoarch pentru a verifica temeinicia cererii de deducere a TVA ului. Ulterior, prin decizia din 24 iunie 2008, biroul fiscal mentionat a refuzat sa efectueze deducerea indicata in declaratia fiscala depusa de Tanoarch.
24 Societatea mentionata a formulat o contestatie impotriva acestei decizii. Prin decizia din 23 octombrie 2008, Daňové riaditeľstvo Slovenskej republiky (Directia generala de impozite a Republicii Slovace), in calitate de organ administrativ competent sa solutioneze aceasta contestatie, a respins cererea Tanoarch si a confirmat decizia biroului fiscal.
25 In cadrul controlului fiscal efectuat, s a constatat ca cinci dintre societatile care au depus cererea de brevet, inclusiv Tanoarch si VARS, aveau sediul la aceeasi adresa in Banská Bystrica. In plus, aceeasi persoana, si anume domnul Kovanda, era numita in calitate de administrator al acestor societati.
26 Astfel, la 13 ianuarie 2009, Tanoarch a introdus o actiune la Krajský súd (Curtea Regionala) din Banská Bystrica pentru a obtine anularea acestei decizii din 23 octombrie 2008. Prin hotararea din 1 aprilie 2009, instanta mentionata a respins actiunea.
27 In consecinta, Tanoarch a declarat apel la Najvyšší súd Slovenskej republiky (Curtea Suprema a Republicii Slovace).
28 Najvyšší súd Slovenskej republiky exprima indoieli cu privire la aspectul daca dispozitiile din Legea privind TVA ul si din Legea privind brevetele, potrivit carora veniturile provenite din inventii sunt limitate la veniturile rezultate din exploatarea acestora, sunt in conformitate cu dispozitiile cuprinse in A sasea directiva 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislatiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata: baza unitara de evaluare (JO L 145, p. 1, denumita in continuare „A sasea directiva”). Prin urmare, acesta a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare:
„1) Este conforma cu articolul 2 [alineatul] (1) din [A sasea directiva] o dispozitie potrivit careia o persoana impozabila poate deduce din impozitul datorat impozitul aferent bunurilor si serviciilor utilizate in scopul desfasurarii activitatii sale economice ca persoana impozabila, in cazul in care impozitul ii este aplicat acesteia de o alta persoana impozabila, pe teritoriul national, pentru bunuri si servicii care ii sunt furnizate sau care trebuie sa ii fie furnizate, daca recurenta, in calitate de cosolicitant al inregistrarii unei inventii pentru care nu s a eliberat inca brevetul, este deja titulara ex lege a dreptului de a utiliza in mod autonom inventia care face obiectul unui brevet in ansamblul sau?
2) In lumina celei de [A sasea] directive, este intemeiata interpretarea potrivit careia dreptul ex lege preexistent al persoanei impozabile de a utiliza autonom brevetul determina imposibilitatea juridica de a utiliza serviciul pentru a furniza bunuri si servicii in calitate de persoana impozabila si, prin aceasta, se ajunge la epuizarea juridica a serviciului achizitionat?
3) Imprejurarea potrivit careia, intr o situatie precum cea din cauza principala, inventia este inca nebrevetata si se transfera doar cote din aceasta, are de asemenea efecte asupra existentei unui abuz privind dreptul persoanei impozabile de a deduce TVA ul achitat in amonte, in sensul Hotararii Curtii din 21 februarie 2006[, Halifax si altii (C 255/02, Rec., p. I 1609)]?”

Cu privire la cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare

Cu privire la admisibilitate

29 Intimata din actiunea principala si guvernul slovac invoca inadmisibilitatea cererii de pronuntare a unei hotarari preliminare, intrucat aceasta nu ar indica suficient de clar obiectul cererii de interpretare si motivele sesizarii Curtii, nici nu ar contine toate elementele de fapt relevante.
30 Pe de alta parte, instanta de trimitere nu ar preciza modul in care ar fi fost posibila in cauza principala utilizarea serviciului furnizat in scopul prestatiilor impozitate. Aceasta nu ar explica nici in ce consta activitatea societatii Tanoarch, nici daca aceasta societate desfasoara in mod efectiv o activitate economica.
31 In aceasta privinta, trebuie amintit ca, in temeiul unei jurisprudente constante, numai instantele nationale care sunt sesizate cu solutionarea litigiului si care trebuie sa isi asume raspunderea pentru hotararea judecatoreasca ce urmeaza a fi pronuntata au competenta sa aprecieze, luand in considerare particularitatile fiecarei cauze, atat necesitatea unei hotarari preliminare pentru a fi in masura sa pronunte propria hotarare, cat si pertinenta intrebarilor pe care le adreseaza Curtii. In consecinta, daca intrebarile adresate au ca obiect interpretarea dreptului Uniunii, Curtea este, in principiu, obligata sa se pronunte (a se vedea Hotararea din 13 martie 2001, PreussenElektra, C 379/98, Rec., p. I 2099, punctul 38, Hotararea din 22 ianuarie 2002, Canal Satélite Digital, C 390/99, Rec., p. I 607, punctul 18, si Hotararea din 27 februarie 2003, Adolf Truley, C 373/00, Rec., p. I 1931, punctul 21).
32 De asemenea, din aceeasi jurisprudenta rezulta ca Curtea poate refuza sa se pronunte asupra unei intrebari preliminare adresate de o instanta nationala numai daca este evident ca interpretarea solicitata a dreptului Uniunii nu are nicio legatura cu realitatea sau cu obiectul actiunii principale, ca problema este de natura ipotetica sau ca Curtea nu dispune de elementele de fapt sau de drept necesare pentru a raspunde in mod util intrebarilor care i au fost adresate (a se vedea Hotararile citate anterior PreussenElektra, punctul 39, Canal Satélite Digital, punctul 19, si Adolf Truley, punctul 22).
33 Or, in cauza principala, nu este evident ca intrebarile adresate de instanta nationala se incadreaza in una dintre aceste situatii.
34 Astfel, decizia de trimitere prezinta in mod detaliat situatia de fapt din litigiu si normele de drept national susceptibile sa fie aplicate, precum si intrebarile adresate cu privire la interpretarea dispozitiilor din directiva referitoare la dreptul de deducere, inclusiv jurisprudenta Curtii in materie.
35 In ceea ce priveste consideratiile formulate referitoare la natura activitatii recurentei din actiunea principala, este suficient sa se observe ca nu este de competenta Curtii, ci este de competenta instantei de trimitere sa se pronunte in acest sens, intrucat este vorba despre o constatare de fapt.
36 Prin urmare, prezenta cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare trebuie declarata admisibila.

Cu privire la fond

Cu privire la prima si la a doua intrebare

37 Prin intermediul primei si al celei de a doua intrebari, la care trebuie sa se raspunda impreuna, instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca daca o persoana impozabila poate invoca dreptul de deducere a TVA ului achitat sau datorat in amonte pentru o prestare de servicii, efectuata cu titlu oneros, constand in cesiunea unei cote de coproprietate care confera un drept asupra unei inventii in imprejurari caracterizate in special prin faptul ca dreptul mentionat este detinut de mai multe persoane, inclusiv de cedentul si de dobanditorul acestuia.
38 Cu titlu introductiv, trebuie sa se precizeze ca, desi instanta de trimitere mentioneaza, in intrebarile formulate, A sasea directiva, din decizia de trimitere rezulta ca situatia de fapt din actiunea principala s a desfasurat dupa 1 ianuarie 2007, si anume dupa intrarea in vigoare a Directivei 2006/112 care a abrogat si a inlocuit A sasea directiva. In aceste conditii, trebuie sa se faca trimitere la dispozitiile din Directiva 2006/112.
39 Intrebarile instantei de trimitere privesc intinderea drepturilor unui coinventator si, prin urmare, aspectul daca aceste drepturi pot sa faca obiectul unei operatiuni comerciale supuse la plata TVA ului. De asemenea, se ridica problema incidentei faptului ca inventia in cauza in actiunea principala nu a condus la inregistrarea unui brevet.
40 Pentru a raspunde la intrebarile mentionate anterior, trebuie amintit ca regimul de deducere instituit prin directiva vizeaza eliberarea integrala a intreprinzatorului de sarcina TVA ului datorat sau achitat in cadrul tuturor activitatilor sale economice. Astfel, sistemul comun al TVA ului urmareste sa garanteze perfecta neutralitate in ceea ce priveste sarcina fiscala corespunzatoare tuturor activitatilor sale economice, indiferent de finalitatea sau de rezultatele acestora, cu conditia ca, in principiu, activitatile mentionate sa fie ele insele supuse la plata TVA ului (a se vedea Hotararea din 22 februarie 2001, Abbey National, C 408/98, Rec., p. I 1361, punctul 24, Hotararea din 8 februarie 2007, Investrand, C 435/05, Rep., p. I 1315, punctul 22, si Hotararea din 29 octombrie 2009, NCC Construction Danmark, C 174/08, Rep., p. I 10567, punctul 27).
41 Prin urmare, dreptul de deducere constituie, ca parte integranta a mecanismului TVA ului, un principiu fundamental inerent sistemului comun al TVA ului si, in principiu, nu poate fi limitat (a se vedea Hotararea din 8 ianuarie 2002, Metropol si Stadler, C 409/99, Rec., p. I 81, punctul 42, Hotararea din 26 mai 2005, Kretztechnik, C 465/03, Rec., p. I 4357, punctul 33, precum si Hotararea din 15 aprilie 2010, X Holding si Oracle Nederland, C 538/08 si C 33/09, Rep., p. I 3129, punctul 37).
42 In consecinta, persoana impozabila poate deduce integral TVA ul aplicat bunurilor si serviciilor achizitionate in exercitarea activitatilor sale impozabile (a se vedea Hotararea NCC Construction Danmark, citata anterior, punctul 39).
43 Referitor la cauza principala, rezulta din dosar ca Tanoarch a achizitionat o cota de coproprietate asupra unei inventii. In ceea ce priveste consecintele juridice care decurg din aceasta achizitie, trebuie amintit ca, in cadrul procedurii prevazute la articolul 267 TFUE, atributiile Curtii si cele ale instantei de trimitere sunt in mod clar delimitate si este numai de competenta acesteia din urma sa interpreteze legislatia nationala (a se vedea Hotararea din 17 iulie 2008, Corporación Dermoestética, C 500/06, Rep., p. I 5785, punctul 21). In consecinta, in cauza mentionata, revine instantei de trimitere obligatia de a se pronunta asupra aspectului daca legislatia nationala aplicabila permite unui coinventator sa cedeze cota sa de coproprietate asupra inventiei.
44 In schimb, Curtea poate furniza indicatii instantei de trimitere in ceea ce priveste consecintele in materie de TVA ale achizitiei mentionate, in ipoteza in care cesiunea cotei de coproprietate trebuie considerata ca fiind in conformitate cu dispozitiile din dreptul intern.
45 In ceea ce priveste realitatea economica a acestei achizitii, trebuie amintit ca, in conformitate cu articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf din directiva, notiunea de activitate economica include, printre altele, orice activitate a producatorilor, a comerciantilor sau a persoanelor care presteaza servicii. Notiunile de livrari de bunuri si de prestari de servicii au, toate, caracter obiectiv si se aplica independent de scopurile si de rezultatele operatiunilor respective (a se vedea Hotararea din 21 februarie 2006, University of Huddersfield, C 223/03, Rec., p. I 1751, punctul 48).
46 Prin urmare, cesiunea unei cote de coproprietate asupra unei inventii, cu toate ca aceasta din urma nu a condus la inregistrarea unui brevet, poate constitui, in principiu, o activitate economica supusa la plata TVA ului. Rezulta ca o astfel de operatiune poate da nastere unui drept de deducere a TVA ului achitat sau datorat in amonte.
47 In ceea ce priveste intentiile operatorilor implicati, trebuie adaugat ca problema daca cesiunea in cauza in actiunea principala este efectuata numai in scopul obtinerii unui avantaj fiscal este lipsita de relevanta pentru a stabili daca aceasta constituie o prestare de servicii si o activitate economica in sensul dispozitiilor relevante ale directivei (a se vedea Hotararea University of Huddersfield, citata anterior, punctul 51).
48 In consecinta, trebuie sa se raspunda la prima si la a doua intrebare adresata ca o persoana impozabila poate, in principiu, sa invoce dreptul de deducere a TVA ului achitat sau datorat in amonte pentru o prestare de servicii, efectuata cu titlu oneros, atunci cand dreptul national aplicabil permite cesiunea unei cote de coproprietate asupra unei inventii, care confera un drept asupra acesteia.
Cu privire la a treia intrebare
49 Prin intermediul celei de a treia intrebari, instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca daca, avand in vedere unele imprejurari speciale, poate fi stabilita existenta unui abuz in ceea ce priveste dreptul de deducere a TVA ului achitat in amonte.
50 Pentru a raspunde la intrebarea mentionata, trebuie amintit ca combaterea fraudei, a evaziunii fiscale si a eventualelor abuzuri este un obiectiv recunoscut si incurajat prin directiva (a se vedea Hotararea Halifax si altii, citata anterior, punctul 71, precum si Hotararea din 29 aprilie 2004, Gemeente Leusden si Holin Groep, C 487/01 si C 7/02, Rec., p. I 5337, punctul 76).
51 Principiul interzicerii abuzului de drept are astfel ca finalitate interzicerea aranjamentelor pur artificiale, lipsite de realitate economica, efectuate in scopul unic de obtinere a unui avantaj fiscal (a se vedea Hotararea din 22 mai 2008, Ampliscientifica si Amplifin, C 162/07, Rep., p. I 4019, punctul 28).
52 In aceasta privinta, la punctele 74 si 75 din Hotararea Halifax si altii, citata anterior, Curtea a hotarat ca, pentru constatarea unei practici abuzive in domeniul TVA ului, este necesar, pe de o parte, ca, in pofida aplicarii formale a conditiilor prevazute de dispozitiile relevante din directiva si din legislatia nationala de transpunere a acesteia, operatiunile in cauza sa aiba ca rezultat obtinerea unui avantaj fiscal a carui acordare ar fi contrara obiectivului urmarit prin aceste dispozitii si, pe de alta parte, ca dintr un ansamblu de elemente obiective sa reiasa ca scopul esential al operatiunilor in cauza se limiteaza la obtinerea acestui avantaj fiscal.
53 Cu privire la cauza principala, este de competenta instantei de trimitere sa aprecieze ansamblul imprejurarilor relevante ale acesteia pentru a stabili daca, in lumina jurisprudentei amintite mai sus, in scopuri de TVA, se poate considera ca o operatiune precum cea in cauza in actiunea principala reprezinta o practica abuziva. Imprejurarile mentionate sunt caracterizate in special prin faptul ca inventia in cauza nu a condus inca la inregistrarea unui brevet, ca drepturile legate de inventia mentionata sunt detinute de mai multe persoane dintre care cele mai multe au sediul la aceeasi adresa si sunt reprezentate de aceeasi persoana fizica, ca TVA ul datorat in amonte nu a fost achitat si ca societatea care a cedat cota de coproprietate a fost dizolvata fara lichidare.
54 In aceste conditii, trebuie sa se raspunda la a treia intrebare adresata ca este de competenta instantei de trimitere sa stabileasca, avand in vedere toate imprejurarile de fapt care caracterizeaza prestarea de servicii in cauza in actiunea principala, existenta sau inexistenta unui abuz de drept in ceea ce priveste dreptul de deducere a TVA ului achitat in amonte.

Cu privire la cheltuielile de judecata

55 Intrucat, in privinta partilor din actiunea principala, procedura are caracterul unui incident survenit la instanta de trimitere, este de competenta acesteia sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observatii Curtii, altele decat cele ale partilor mentionate, nu pot face obiectul unei rambursari.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a saptea) declara:

1. O persoana impozabila poate, in principiu, sa invoce dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata achitata sau datorata in amonte pentru o prestare de servicii, efectuata cu titlu oneros, atunci cand dreptul national aplicabil permite cesiunea unei cote de coproprietate asupra unei inventii, care confera un drept asupra acesteia.
2. Este de competenta instantei de trimitere sa stabileasca, avand in vedere toate imprejurarile de fapt care caracterizeaza prestarea de servicii in cauza in actiunea principala, existenta sau inexistenta unui abuz de drept in ceea ce priveste dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata achitate in amonte.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close