Intentie manifestata de Curtea de Conturi de a efectua controale intr un stat membru – Refuz

Neindeplinirea obligatiilor de catre un stat membru – Intentie manifestata de Curtea de Conturi de a efectua controale intr un stat membru – Refuz formulat de respectivul stat membru – Competentele Curtii de Conturi – Articolul 248 CE – Controlul cooperarii intre autoritatile administrative nationale in domeniul taxei pe valoarea adaugata – Regulamentul (CE) nr. 1798/2003 – Venituri ale Comunitatii – Resurse proprii provenite din taxa pe valoarea adaugata

HOTARAREA CURTII (Marea Camera)
15 noiembrie 2011

In cauza C 539/09,
avand ca obiect o actiune in constatarea neindeplinirii obligatiilor formulata in temeiul articolului 258 TFUE, introdusa la 21 decembrie 2009,

Comisia Europeana, reprezentata de domnul A. Caeiros si de doamna B. Conte, in calitate de agenti, cu domiciliul ales in Luxemburg, reclamanta,

sustinuta de: Parlamentul European, reprezentat de domnul R. Passos si de doamna E. Waldherr, in calitate de agenti,

Curtea de Conturi a Uniunii Europene, reprezentata initial de domnul R. Crowe si ulterior de domnul T. Kennedy si de doamna B. Schäfer, in calitate de agenti, interveniente,

impotriva

Republicii Federale Germania, reprezentata de domnii C. Blaschke si N. Graf Vitzthum, in calitate de agenti, cu domiciliul ales in Luxemburg, parata,

CURTEA (Marea Camera),

compusa din domnul V. Skouris, presedinte, domnii A. Tizzano, J. N. Cunha Rodrigues, K. Lenaerts, J. C. Bonichot, J. Malenovský si M. Safjan, presedinti de camera, domnii K. Schiemann (raportor), G. Arestis, A. Borg Barthet, M. Ilešič, doamna C. Toader si domnul J. J. Kasel, judecatori,
avocat general: doamna V. Trstenjak,
grefier: domnul B. Fülöp, administrator,

avand in vedere procedura scrisa si in urma sedintei din 15 martie 2011,

dupa ascultarea concluziilor avocatului general in sedinta din 25 mai 2011,

pronunta prezenta Hotarare

1 Prin cererea introductiva, Comisia Europeana solicita Curtii sa constate ca, intrucat s a opus efectuarii de catre Curtea de Conturi a Uniunii Europene a unor controale in Germania, avand ca obiect cooperarea administrativa in temeiul Regulamentului (CE) nr. 1798/2003 al Consiliului din 7 octombrie 2003 privind cooperarea administrativa in domeniul taxei pe valoarea adaugata (JO L 264, p. 1, Editie speciala, 09/vol. 2, p. 85) si al normelor de aplicare a acestuia, Republica Federala Germania nu si a indeplinit obligatiile care ii revin in temeiul articolului 248 alineatele (1)-(3) CE, al articolului 140 alineatul (2) si al articolului 142 alineatul (1) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunitatilor Europene (JO L 248, p. 1, Editie speciala, 01/vol. 3, p. 198), precum si al articolului 10 CE.

Cadrul juridic

2 Regulamentul nr. 1605/2002 a fost adoptat in temeiul articolelor 279 CE si 183 EA. Articolul 140 alineatele (1) si (2) din acest regulament prevede:
„(1) Examinarea de catre Curtea de Conturi a legalitatii si conformitatii tuturor veniturilor incasate si a tuturor cheltuielilor efectuate are loc in conformitate cu dispozitiile tratatelor, ale bugetului, ale prezentului regulament, ale normelor de aplicare si ale tuturor celorlalte acte adoptate in temeiul tratatelor.
(2) In indeplinirea functiei sale, Curtea de Conturi poate consulta, in conditiile mentionate la articolul 142, toate documentele si informatiile privind gestiunea financiara a departamentelor sau organismelor in ceea ce priveste operatiunile finantate sau cofinantate de Comunitati. Curtea de Conturi are competenta de a audia orice functionar responsabil de o operatiune de venituri sau de cheltuieli si de a utiliza oricare dintre procedurile de audit adecvate departamentelor sau organismelor mentionate anterior. In statele membre, auditul se efectueaza in cooperare cu institutiile nationale de control sau, daca acestea nu dispun de competentele necesare, in cooperare cu departamentele nationale competente. Curtea de Conturi si organismele nationale de audit coopereaza intr o atmosfera de incredere, respectandu si reciproc independenta.
[…]”
3 Articolul 142 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1605/2002 prevede:
„Comisia, celelalte institutii, organismele care administreaza venituri sau cheltuieli in numele Comunitatilor si beneficiarii finali ai platilor de la buget acorda Curtii de Conturi toate facilitatile si ii furnizeaza toate informatiile pe care aceasta le considera necesare pentru indeplinirea sarcinilor sale. Acestia pun la dispozitia Curtii de Conturi toate documentele privind adjudecarea si executarea contractelor finantate din bugetul comunitar si toate conturile de numerar sau de materiale, toate registrele contabile si toate documentele justificative si, de asemenea, documentele administrative relevante, toate documentele cu privire la venituri si cheltuieli, toate inventarele, toate organigramele pe care Curtea de Conturi le considera necesare pentru a verifica, pe baza de documente sau la fata locului, raportul privind rezultatul bugetar si financiar si, in acelasi scop, toate documentele si datele create sau pastrate pe suport magnetic.
Celelalte servicii si organisme de audit intern ale administratiilor nationale in cauza acorda Curtii de Conturi toate facilitatile pe care aceasta le considera necesare pentru indeplinirea sarcinilor sale.
Primul paragraf se aplica, de asemenea, persoanelor fizice sau juridice care beneficiaza de plati din bugetul comunitar.”
4 Adoptata in temeiul articolelor 269 CE si 173 EA, Decizia 2000/597/CE, Euratom a Consiliului din 29 septembrie 2000 privind sistemul de resurse proprii al Comunitatilor Europee (JO L 253, p. 42, Editie speciala, 01/vol. 2, p. 206) prevede la articolul 2 alineatul (1) literele (c) si (d):
„Constituie venituri din resurse proprii inscrise in bugetul Uniunii Europene urmatoarele:
[…]
c) aplicarea unui nivel uniform valabil pentru toate tarile membre al bazei de evaluare armonizate a [taxei pe valoarea adaugata, denumita in continuare «TVA»], determinata in conformitate cu normele Comunitatii. Baza de evaluare avuta in vedere in acest scop nu trebuie sa depaseasca 50 % din [produsul national brut, denumit in continuare «PNB»] al fiecarui stat membru, asa cum se prevede la alineatul (7)s
d) aplicarea unei rate determinate dupa procedura bugetara tinand seama de toate celelalte venituri la totalul PNB al tuturor statelor membre.”
5 Articolul 8 alineatul (2) din Decizia 2000/597 prevede:
„Fara a aduce atingere verificarii conturilor si controalelor de conformitate si de regularitate, mentionate la articolul 248 din Tratatul CE si la articolul 160 C din Tratatul Euratom, aceste verificari si controale privesc, in principal, fiabilitatea si eficienta sistemelor si a procedurilor de determinare a bazei pentru resursele proprii provenind din TVA si PNB si, fara a aduce atingere controalelor efectuate in conformitate cu articolul 279 litera (c) din Tratatul CE si articolul 183 litera (c) din Tratatul Euratom, Consiliul, hotarand in unanimitate si la propunerea Comisiei, dupa consultarea Parlamentului European, adopta dispozitiile necesare pentru punerea in aplicare a prezentei decizii, cat si a celor cu privire la controlul colectarii, punerea la dispozitia Comisiei si plata veniturilor mentionate la articolele 2 si 5.”
6 Decizia 2000/597 a fost inlocuita prin Decizia 2007/436/CE, Euratom a Consiliului din 7 iunie 2007 privind sistemul de resurse proprii al Comunitatilor Europene (JO L 163, p. 17), care a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2007. Potrivit articolului 2 alineatul (1) literele (b) si (c) din aceasta din urma decizie, resursele proprii inscrise in bugetul general al Uniunii continua sa includa, printre altele, veniturile din aplicarea unei cote uniforme valabile pentru toate statele membre, asupra bazelor armonizate de evaluare a TVA, stabilite in conformitate cu normele comunitare, precum si pe cele provenite din aplicarea unei cote uniforme – care urmeaza a fi stabilita in conformitate cu procedura bugetara in lumina sumei totale a tuturor celorlalte venituri – sumei tuturor veniturilor nationale brute (denumita in continuare „VNB”) ale tuturor statelor membre.
7
Articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1553/89 al Consiliului din 29 mai 1989 privind regimul unitar definitiv de colectare a resurselor proprii provenite din taxa pe valoarea adaugata (JO L 155, p. 9, Editie speciala, 01/vol. 1, p. 80) prevede:
„Baza resurselor TVA se determina pornind de la operatiunile impozabile prevazute in articolul 2 din [A sasea directiva 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislatiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata: baza unitara de evaluare (JO L 145, p. 1, denumita in continuare «A sasea directiva TVA»)] […]”
8 Potrivit articolului 3 din Regulamentul nr. 1553/89:
„Pentru un an calendaristic dat si fara a aduce atingere articolelor 5 si 6, baza resurselor TVA se calculeaza impartind totalul veniturilor nete din TVA incasate de catre statul membru in cursul acelui an la coeficientul de colectare a taxei in cursul anului respectiv.
Daca se aplica mai multi coeficienti TVA intr un stat membru, baza resurselor TVA se calculeaza impartind totalul veniturilor nete incasate la coeficientul mediu ponderat al TVA. […]”
9 Primele doua considerente ale Regulamentului (CE) nr. 1798/2003 prevad:
„(1) Frauda fiscala si evaziunea fiscala care se extind dincolo de frontierele statelor membre conduc la pierderi bugetare si la incalcari ale principiului impozitarii corecte si pot provoca denaturari ale circulatiei capitalurilor si ale conditiilor concurentei. Prin urmare, ele afecteaza functionarea pietei interne.
(2) Combaterea fraudei privind [TVA ul] necesita o cooperare stransa intre autoritatile administrative din fiecare stat membru, responsabile pentru aplicarea dispozitiilor din acest domeniu.”
10 Articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1798/2003 prevede:
„Prezentul regulament stabileste conditiile in care autoritatile administrative din statele membre responsabile pentru aplicarea legislatiei privind TVA la livrarile de bunuri si prestarile de servicii, achizitia intracomunitara de bunuri si importul de bunuri trebuie sa coopereze intre ele si cu Comisia pentru a asigura respectarea acestor legislatii.
In acest scop, acesta stabileste norme si proceduri care sa permita autoritatilor competente ale statelor membre sa coopereze si sa schimbe reciproc orice informatii care le ar putea ajuta la efectuarea unei determinari corecte a TVA.
De asemenea, prezentul regulament stabileste norme si proceduri pentru schimbul anumitor informatii prin mijloace electronice, in special in ceea ce priveste TVA la tranzactiile intracomunitare.
[…]”
11 Articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1798/2003 prevede:
„Fiecare stat membru desemneaza un singur birou central de legatura, caruia i se delega principala responsabilitate pentru contactele cu celelalte state membre in domeniul cooperarii administrative. […]”
12 Articolul 5 din capitolul II, intitulat „Schimbul de informatii la cerere”, din Regulamentul nr. 1798/2003, prevede:
„(1) La cererea unei autoritati solicitante, autoritatea solicitata comunica informatiile mentionate la articolul 1, inclusiv orice informatii cu privire la unul sau mai multe cazuri specifice.
(2) In scopul comunicarii informatiilor mentionate la alineatul (1), autoritatea solicitata asigura efectuarea oricaror anchete administrative necesare pentru obtinerea acestor informatii.
(3) Cererea mentionata la alineatul (1) poate contine solicitarea motivata a unei anchete administrative specifice. […]
[…]”
13 Capitolul IV din Regulamentul nr. 1798/2003, intitulat „Schimbul de informatii fara cerere prealabila”, prevede schimbul automat de anumite informatii.
14 Dispozitiile capitolului V din acest regulament prevad instituirea de catre fiecare stat membru a unei baze de date electronice in care trebuie sa fie stocate si prelucrate diverse informatii aferente tranzactiilor intracomunitare, precum si a unei baze de date electronice care sa contina un registru al persoanelor carora li s a atribuit in acel stat membru un numar de identificare in scopuri de TVA. Aceste dispozitii definesc de asemenea conditiile in care autoritatea competenta din fiecare stat membru poate obtine accesul la respectivele informatii.
15 Regulamentul (CE) nr. 1925/2004 al Comisiei din 29 octombrie 2004 de stabilire a normelor de punere in aplicare a anumitor dispozitii ale Regulamentului nr. 1798/2003 (JO L 331, p. 13, Editie speciala, 09/vol. 2, p. 138) are in special ca obiect sa specifice categoriile de informatii care urmeaza sa fie schimbate fara o cerere prealabila, frecventa cu care aceste schimburi de informatii urmeaza sa aiba loc, precum si sa stabileasca modalitatile pentru furnizarea informatiilor comunicate in conformitate cu Regulamentul nr. 1798/2003 prin mijloace electronice.

Situatia de fapt si procedura precontencioasa

16 Prin scrisoarea din 26 iunie 2006, Curtea de Conturi a informat Curtea de Conturi Federala germana despre intentia sa ca, intre 10 si 13 octombrie 2006, sa se deplaseze in Germania pentru a efectua, in temeiul articolului 248 CE, verificari cu privire la resursele proprii provenite din TVA (denumite in continuare „resursele TVA”) si avand ca obiect cooperarea dintre autoritatile administrative ale statelor membre in domeniul TVA ului, in conformitate cu Regulamentul nr. 1798/2003. Obiectivul anuntat era, pe de o parte, de a verifica daca Republica Federala Germania instituise structurile administrative si organizatorice necesare pentru respectiva cooperare administrativa si, pe de alta parte, de a examina cum functiona aceasta cooperare in cazul unor cereri de informatii prevazute la articolul 5 din regulamentul mentionat.
17 Acest control trebuia efectuat in principal la biroul central de legatura si, daca era cazul, la celelalte servicii nationale implicate in cooperarea administrativa. In aceeasi scrisoare, Curtea de Conturi solicita Curtii de Conturi Federale germane sa ii comunice daca, in temeiul articolului 248 alineatul (3) CE, intentiona sa participe la respectivul control.
18 Prin scrisoarea din 7 septembrie 2006, Curtea de Conturi a adresat Curtii de Conturi Federale germane un document care detalia mai mult programul misiunii de control preconizate, solicitand transmiterea prealabila a anumitor informatii. Curtea de Conturi Federala germana era rugata sa transmita programele mentionate si cererea de informatii prealabile la biroul central de legatura.
19 Potrivit respectivului program, misiunea de control trebuia sa aiba ca obiect organizarea, echiparea si functionarea biroului central de legatura, trimiterea sau primirea unor cereri de informatii si prelucrarea acestora, schimbul de informatii fara cerere prealabila, precum si comunicarea si schimbul de informatii cu privire la operatiunile intracomunitare prin intermediul bazei de date electronice a sistemului de schimb de informatii in materie de TVA (VIES) („VAT Information Exchange System”, denumit in continuare „VIES”) prevazute in capitolul V din Regulamentul nr. 1798/2003. Acest program prevedea de asemenea sa se examineze obstacolele de natura juridica care impiedicau cooperarea administrativa si masurile legale adoptate pentru a le depasi, precum si toate celelalte masuri care au fost adoptate in scopul de a ameliora respectiva cooperare si de a preveni frauda, precum coordonarea cu autoritatile de lupta antifrauda, acordurile bilaterale privind schimbul de informatii, anularea unor numere de identificare in scopuri de TVA, prezenta unor agenti ai autoritatii solicitante cu ocazia controalelor efectuate de autoritatea solicitata si controalele simultane operate in diferite state membre care sunt prevazute la articolele 11 si 12 din Regulamentul nr. 1798/2003 sau recurgerea la posibilitatile oferite de Programul Fiscalis [a se vedea Decizia 2235/2002/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 3 decembrie 2002 de adoptare a unui program comunitar pentru imbunatatirea functionarii sistemelor de impozitare pe piata interna (Programul Fiscalis 2003-2007) (JO L 341, p. 1, Editie speciala, 09/vol. 2, p. 59)].
20 Prin scrisoarea din 18 septembrie 2006, Curtea de Conturi Federala germana a comunicat ca intentiona sa participe la acest control.
21 Intrucat biroul central de legatura nu a transmis Curtii de Conturi documentele solicitate in vederea efectuarii respectivului control si nu a confirmat data prevazuta pentru acesta, Curtea de Conturi a informat Curtea de Conturi Federala germana, prin scrisoarea din 5 octombrie 2006, cu privire la o amanare a misiunii pentru perioada cuprinsa intre 14 si 17 noiembrie 2006.
22 Intrucat in continuare biroul central de legatura nu a confirmat aceste noi date, Curtea de Conturi a propus, prin scrisoarea din 9 noiembrie 2006 adresata Ministerului Federal al Finantelor, ca controalele preconizate sa se deruleze intre 4 si 7 decembrie 2006. Curtea de Conturi arata in aceasta scrisoare ca astfel de controale avusesera deja loc in sapte alte state membre si sublinia ca obiectivul nu era de a verifica operatiunile impozabile si aplicarea corecta a TVA ului, ci de a se asigura de prelucrarea eficienta si corecta a informatiilor trimise si/sau primite in cadrul VIES.
23 Prin scrisoarea din 4 decembrie 2006, Ministerul Federal al Finantelor s a opus efectuarii in Germania a controlului respectiv, aratand ca acesta nu avea niciun temei juridic valabil.
24 Informata de Curtea de Conturi cu privire la acest refuz si considerand ca aceasta din urma era avea dreptul sa efectueze controlul preconizat si ca Republica Federala Germania isi incalcase obligatiile prin faptul ca s a opus efectuarii controlului pe teritoriul sau, la 23 septembrie 2008, Comisia a adresat acestui stat membru o scrisoare de punere in intarziere prin care il invita, in conformitate cu articolul 226 CE, sa isi prezinte observatiile. Republica Federala Germania a raspuns la aceasta cerere prin scrisoarea din 23 decembrie 2008.
25 La 23 martie 2009, Comisia a emis un aviz motivat prin care invita Republica Federala Germania sa adopte masurile necesare pentru a se conforma obligatiilor sale intr un termen de doua luni de la primirea acelui aviz.
26 Intrucat a considerat raspunsul dat de acest stat membru la 22 mai 2009 nesatisfacator, Comisia a decis sa introduca prezenta actiune.

Cu privire la actiune

Argumentele partilor

Argumentarea cu privire la competenta Curtii de Conturi in materie de control al veniturilor

27 Potrivit Comisiei, din articolul 248 CE reiese ca Curtea de Conturi are ca misiune, in calitate de auditor extern independent, sa verifice daca operatiunile financiare aferente incasarii si utilizarii fondurilor Comunitatii au fost inregistrate si declarate corect, daca au fost executate cu respectarea legilor si a reglementarilor si daca au fost gestionate cu respectarea principiilor de economicitate, eficienta si eficacitate, precum si sa formuleze recomandari pentru a imbunatati gestiunea financiara a Comunitatii.
28 Avand in vedere natura esentiala a acestei misiuni si pentru a asigura efectul util al dispozitiei mentionate, competentele de control ale Curtii de Conturi ar trebui interpretate in sens larg si extinse la toate domeniile, precum si la toti actorii care prezinta o legatura directa cu veniturile sau cu cheltuielile Comunitatii.
29 Or, colectarea veniturilor din TVA ar prezenta o asemenea legatura cu resursele TVA care revin Comunitatii. Astfel, incasate in conformitate cu dispozitiile celei de A sasea directive TVA, veniturile din aceasta taxa ar furniza o valoare de plecare pentru a calcula cuantumul respectivelor resurse.
30 Desi nu reglementeaza in mod direct colectarea veniturilor Comunitatii, Regulamentul nr. 1798/2003 ar conditiona legalitatea si corectitudinea resurselor TVA, intrucat cooperarea instituita de acest regulament este menita sa asigure stabilirea corecta a TVA ului, permitand astfel Comunitatii sa dispuna in mod efectiv de acele resurse.
31 Pe de alta parte, din articolul 248 alineatul (3) primul paragraf CE, din articolul 140 alineatul (2) primul paragraf a treia si a patra teza, precum si din articolul 142 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1605/2002 si, mai general, din obligatia de cooperare loiala prevazuta la articolul 10 CE ar reiesi ca, in cazul unor controale care trebuie sa intervina in statele membre, acestea din urma trebuie sa ofere Curtii de Conturi sprijinul lor deplin in indeplinirea misiunii sale. Intrucat s a opus ca Curtea de Conturi sa efectueze controlul in litigiu in Germania, Republica Federala Germania si ar fi incalcat obligatiile care ii revin in aceasta privinta.
32 Parlamentul European sustine ca independenta Curtii de Conturi consacrata la articolul 247 alineatele (2) si (4) CE, precum si competenta generala conferita institutiei mentionate la articolul 248 alineatul (4) CE de a prezenta observatii si rapoarte speciale din proprie initiativa implica libertatea acesteia de a stabili obiectul verificarilor sale contabile in cadrul controlului finantelor Comunitatii, fara ca vreo legislatie derivata sa poata conditiona aceasta libertate.
33 O interpretare restrictiva a competentelor Curtii de Conturi ar fi cu atat mai putin justificata, cu cat lucrarile acesteia ofera un ajutor pretios atat autoritatii bugetare, cat si legiuitorului comunitar, astfel cum, in ceea ce priveste auditul in litigiu, ar reiesi din continutul Raportului special nr. 8/2007 al Curtii de Conturi intocmit in urma respectivului audit (JO 2008, C 20, p. 1). De altfel, intrucat Curtea de Conturi dispune numai de competente de control si de avizare, problema temeiului juridic al activitatilor sale nu s ar ridica in acelasi mod precum in cazul actiunii normative a Comunitatii.
34 Frauda si evaziunea in materie de TVA, precum si distorsiunile pe care acestea le genereaza intre statele membre ar afecta echilibrul general al sistemului de resurse proprii, intrucat orice reducere a resurselor TVA trebuie sa fie compensata printr o majorare a resurselor proprii intemeiate pe VNB. Intrucat calitatea cooperarii instituite in aceasta privinta de Regulamentul nr. 1798/2003 trebuie sa permita detectarea fraudelor si colectarea de venituri din TVA suplimentare majorand astfel baza pe care sunt calculate resursele TVA, respectarea acestui regulament ar conditiona legalitatea si corectitudinea veniturilor Comunitatii.
35 Curtea de Conturi arata ca, de vreme ce misiunea si competentele sale ii sunt atribuite prin articolele 246 CE si 248 CE, este libera sa isi defineasca politica de control, cu respectarea dreptului primar si sub rezerva interpretarii Curtii, fara ca, in special, dispozitii de drept derivat sa ii poata limita competentele sau sa deroge de la acestea.
36 Competenta sa de control s ar extinde la respectarea oricarei dispozitii din dreptul comunitar care ar avea vreo incidenta asupra cheltuielilor sau a veniturilor Comunitatii, in scopul de a oferi, prin rapoarte anuale si speciale adresate Parlamentului European si Consiliului, o baza care sa permita organizarea unor dezbateri in cadrul procedurii de descarcare bugetara si pentru cautarea unor solutii de imbunatatire. Curtea de Conturi ar fi in special abilitata, in cadrul rapoartelor speciale, sa aleaga o tema sau un domeniu din sfera sa de competenta in legatura cu care se asteapta sa poata formula propuneri de imbunatatire cu privire la economicitatea, eficienta si eficacitatea masurilor comunitare in cauza.
37 Intrucat interpretarea propusa de guvernul german restrange competenta Curtii de Conturi la tipuri limitate de audit financiar, fara a i permite acesteia sa efectueze verificari contabile de performanta pe baza unor criterii intemeiate pe reglementarea si pe principiile bunei gestiuni financiare, aceasta ar lipsi de efect util articolul 248 alineatul (2) CE, in masura in care aceasta dispozitie se refera la buna gestiune a veniturilor si a cheltuielilor.
38 Din consideratiile de mai sus ar reiesi ca, in scopul, pe de o parte, de a se asigura de colectarea efectiva a veniturilor din TVA si de buna gestiune financiara in materie de resurse TVA care rezulta din acestea si, pe de alta parte, de a putea formula eventuale recomandari, Curtea de Conturi este in special indreptatita sa examineze daca sistemul de cooperare prevazut de Regulamentul nr. 1798/2003 functioneaza in mod corect si eficient.
39 Temerea exprimata de guvernul german ca institutia mentionata ar pretinde sa controleze politica economica a statelor membre, intrucat aceasta contribuie la formarea VNB ului care figureaza el insusi in baza de calcul a unei resurse proprii a Uniunii, ar fi neintemeiata in masura in care, spre deosebire de domeniul TVA ului, in care statelor membre li se aplica obligatii rezultate in temeiul dreptului comunitar in materie de colectare a veniturilor, astfel de obligatii nu ar exista in ceea ce priveste modul in care statele membre trebuie sa isi conceapa si sa isi conduca politica economica.
40 In ceea ce priveste argumentul guvernului german referitor la o incalcare a principiului subsidiaritatii, in opinia Comisiei, a Parlamentului European si a Curtii de Conturi, principiul mentionat se aplica in ceea ce priveste exercitarea unor competente de natura normativa, dar nu se aplica in privinta competentelor de control sau de avizare precum cele ale Curtii de Conturi. In plus, Comisia si Curtea de Conturi subliniaza ca, in masura in care competentele acesteia din urma privesc totalitatea veniturilor si a cheltuielilor Comunitatii, ele intra sub incidenta unei competente exclusive care i a fost atribuita de tratat, in special in perspectiva de a clarifica autoritatea bugetara a Comunitatii in cadrul controlului avand ca obiect executarea bugetului, astfel incat aceste competente nu intra sub incidenta notiunii de competenta partajata si nu pot fi afectate de imprejurarea ca autoritatile nationale sunt de asemenea abilitate sa exercite anumite controale.
41 Potrivit Comisiei, natura transfrontaliera a cooperarii instituite de Regulamentul nr. 1798/2003 justifica in orice caz interventia Curtii de Conturi, a carei competenta, spre deosebire de cea a organelor nationale, se extinde la toate statele membre. Pe de alta parte, sistemul comun al resurselor proprii ar impune sa se asigure in mod centralizat ca fiecare stat membru contribuie in mod corespunzator la finantarea bugetului Comunitatii.
42 In opinia guvernului german, desi competenta Curtii de Conturi este una de control, iar nu de decizie, aceasta este delimitata pe deplin de tratat, inclusiv atunci cand este vorba despre redactarea unui raport special. Or, articolul 248 alineatele (1)-(3) CE ar stabili ca aceasta competenta priveste numai conturile, legalitatea, precum si corectitudinea veniturilor si a cheltuielilor Comunitatii.
43 In aceasta privinta, cooperarea in materie de colectare de venituri din TVA organizata de Regulamentul nr. 1798/2003 nu ar prezenta vreo legatura directa sau suficienta cu venituri ale Comunitatii. Veniturile din TVA ar face astfel parte din bugetul national si ar trebui distinse de resursele TVA, singurele care constituie venituri ale Comunitatii.
44 Astfel cum ar rezulta din articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Decizia 2000/597 si din articolul 2 si urmatoarele din Regulamentul nr. 1553/89, suma veniturilor din TVA incasate in mod efectiv ar constitui pur si simplu o forma de unitate de cont fix de la care ar fi stabilit cuantumul resurselor TVA, la finalul unui calcul distinct cuprinzand diverse extrapolari, corectii sau compensari.
45 Nici imprejurarea ca o diminuare a veniturilor din TVA presupune sa se fi recurs mai intai la resurse proprii intemeiate pe VNB ul statelor membre nu ar putea fi suficienta pentru a justifica o extindere a competentelor de control ale Curtii de Conturi la respectivele venituri.
46 Astfel cum ar confirma articolul 8 alineatul (2) din Decizia 2000/597, in sfera de competenta a Curtii de Conturi ar putea intra numai stabilirea corecta de catre statele membre a veniturilor din TVA incasate si corectitudinea calculelor realizate pe baza acestora pentru a stabili cuantumul resurselor TVA. Aceasta situatie nu s ar regasi, in schimb, in cazul structurilor administratiilor fiscale nationale si al procedurilor de colectare a TVA ului pe care le aplica aceste administratii, care ar fi de competenta exclusiva a statelor membre. Prin urmare, competenta de control in privinta acestor structuri si a acestor proceduri ar putea reveni numai organelor nationale competente.
47 De altfel, decizia contrara ar insemna sa se admita ca, in ceea ce priveste resursele proprii calculate pe baza PNB ului, competenta de control a Curtii de Conturi se extinde si la politicile economice ale statelor membre.
48 Cu titlu subsidiar, guvernul german arata de asemenea ca principiul subsidiaritatii trebuie sa conduca si acesta la a considera ca verificarea operatiunilor de colectare a TVA ului si, prin urmare, cooperarea administrativa in acest domeniu nu intra in sfera de competenta a Curtii de Conturi, ci in cea a curtilor de conturi nationale. Un control al situatiilor transfrontaliere care fac obiectul Regulamentului nr. 1798/2003 ar putea interveni astfel cu usurinta printr o actiune comuna a acestora din urma.

Argumentarea cu privire la Competenta Curtii de Conturi in materie de control al cheltuielilor

49 In replica, Comisia arata ca punerea in aplicare a Regulamentului nr. 1798/2003 a implicat cheltuieli din bugetul Uniunii, astfel incat controlul in litigiu se justifica si in privinta competentei detinute de Curtea de Conturi in materie de control al cheltuielilor. Aceasta teza este aparata si de Curtea de Conturi, care arata in special ca din programul misiunii trimis autoritatilor germane, descris la punctul 19 din prezenta hotarare, reiese ca controlul preconizat avea ca obiect stocarea si schimburile de informatii care intervin atat prin intermediul retelei CCN/CSI, cat si prin reteaua VIES, care beneficiaza ambele de finantare comunitara, in temeiul programului Fiscalis.
50 Guvernul german solicita declararea inadmisibilitatii acestei argumentatii care, intrucat nu a fost formulata in cererea introductiva, nu mai poate fi prezentata de Comisie in stadiul replicii. Astfel, intrucat statul membru parat a fost privat de posibilitatea de a raspunde la acea argumentatie in memoriul in aparare, articolul 42 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul de procedura al Curtii ar exclude o asemenea extindere a obiectului actiunii. Pe de alta parte, din articolul 93 alineatul (4) din regulamentul mentionat ar rezulta ca, in calitate de intervenienta, Curtea de Conturi nu poate remedia inadmisibilitatea partiala a actiunii determinata de omisiunea reclamantei.
51 Pe fond, guvernul german sustine ca controlul anuntat de Curtea de Conturi si, in consecinta, refuzul opus acesteia din urma de Republica Federala Germania erau total straine de un control al cheltuielilor Comunitatii. In plus, dorinta de a controla cheltuielile nu ar justifica controlul in litigiu in ansamblul sau, de vreme ce acesta din urma are ca obiect si numeroase elemente care sunt finantate exclusiv din bugetul statelor membre.
52 Comisia solicita respingerea exceptiei de inadmisibilitate ridicate de guvernul german. Pe de alta parte, argumentarea in litigiu ar fi fost invocata in cursul procedurii precontencioase, astfel incat dreptul la aparare al Republicii Federale Germania ar fi protejat. Pe de alta parte, argumentarea mentionata nu ar fi avut efectul de extindere a obiectului actiunii. Atat Comisia, cat si Curtea de Conturi sustin, in plus, ca o intervenienta ramane libera sa invoce argumente care nu au fost prezentate de partea pe care o sustine.

Aprecierea Curtii

53 Cu titlu introductiv, trebuie aratat ca opozitia manifestata de Republica Federala Germania fata de misiunea de control preconizata de Curtea de Conturi dateaza de la sfarsitul anului 2006. Pe de alta parte si astfel cum rezulta dintr o jurisprudenta constanta a Curtii, eventuala existenta a unei neindepliniri a obligatiilor trebuie apreciata in functie de situatia astfel cum aceasta se prezinta la momentul expirarii termenului stabilit in avizul motivat al Comisiei. Or, in ceea ce priveste prezenta procedura, respectivul termen a expirat in cursul lunii mai 2009.
54 Din consideratiile de mai sus rezulta ca dispozitiile tratatelor in raport cu care trebuie apreciata neindeplinirea obligatiilor invocata de Comisie sunt cele care preceda intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona.
55 Sub beneficiul acestei precizari, trebuie sa se examineze, in primul rand, pretinsa neindeplinire de catre Republica Federala Germania a obligatiilor care ii revin in temeiul articolului 248 alineatele (1)-(3) CE.
56 In aceasta privinta, trebuie amintit ca tratatele au instituit un sistem de repartizare a competentelor intre diferitele institutii ale Comunitatii care atribuie fiecareia dintre ele propria sa misiune in structura institutionala a Comunitatii si pentru realizarea sarcinilor care i au fost conferite acesteia (Hotararea din 22 mai 1990, Parlamentul European/Consiliul, C 70/88, Rec., p. I 2041, punctul 21).
57 Pe de alta parte, astfel cum reiese din articolul 7 alineatul (1) CE, Curtea de Conturi, care a fost ridicata la rangul de institutie de Tratatul de la Maastricht, actioneaza, asemenea celorlalte institutii, in limitele atributiilor care ii sunt conferite de Tratatul CE.
58 Misiunea Curtii de Conturi este mai intai formulata in termeni foarte generali la articolul 246 CE, care prevede ca institutia mentionata asigura controlul conturilor.
59 Articolul 248 CE, care detaliaza respectiva misiune si precizeaza modul in care Curtea de Conturi trebuie sa isi indeplineasca aceasta misiune, prevede, la alineatul (1), in special ca aceasta din urma examineaza totalitatea conturilor de venituri si cheltuieli ale Comunitatii si ca furnizeaza Parlamentului European si Consiliului o declaratie de asigurare referitoare la veridicitatea conturilor, precum si la legalitatea operatiunilor si inregistrarea acestora in conturi, declaratie care poate fi completata prin aprecieri specifice pentru fiecare domeniu major al activitatii comunitare.
60 Articolul 248 alineatul (2) CE precizeaza, printre altele, ca Curtea de Conturi examineaza legalitatea si corectitudinea veniturilor si a cheltuielilor si se asigura de buna gestiune financiara, prin semnalarea in acest mod a oricarei neregularitati.
61 Articolul 248 alineatul (3) CE abiliteaza Curtea de Conturi sa efectueze controale ale actelor justificative si, in caz de nevoie, la fata locului, in special in statele membre care au legatura directa cu institutiile nationale de control sau, daca acestea nu dispun de competentele necesare, cu serviciile nationale competente.
62 Articolul 248 alineatul (4) CE prevede, printre altele, ca Curtea de Conturi intocmeste un raport anual pe care il transmite celorlalte institutii si care se publica in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, insotit de raspunsurile respectivelor institutii la observatiile Curtii de Conturi. Aceasta din urma isi poate prezenta de asemenea in orice moment observatiile, in special sub forma unor rapoarte speciale, cu privire la chestiuni specifice si poate emite avize la cererea uneia dintre celelalte institutii ale Comunitatii. Astfel cum a precizat deja Curtea, dispozitia mentionata are ca obiect sa contribuie la imbunatatirea gestiunii financiare a Comunitatii prin transmiterea rapoartelor catre institutii si prin elaborarea raspunsurilor lor (Hotararea din 10 iulie 2001, Ismeri Europa/Curtea de Conturi, C 315/99 P, Rec., p. I 5281, punctul 27). Astfel de rapoarte sunt destinate sa ofere clarificari autoritatii bugetare careia i se solicita descarcarea conturilor, precum si, mai general, tuturor autoritatilor publice care pot contribui la remedierea eventualelor lacune sau disfunctionalitati indicate de Curtea de Conturi in acest domeniu.
63 In speta, controlul preconizat de Curtea de Conturi urmarea, in esenta, ca aceasta institutie sa se asigure de instituirea si de buna functionare a structurilor si a mecanismelor de cooperare administrativa prevazute de Regulamentul nr. 1798/2003 in domeniul TVA ului, constatarile facute trebuind sa permita, in continuare, eventuala formulare, intr un raport special, a unor recomandari menite sa asigure o mai buna eficienta a respectivelor structuri si mecanisme.
64 In aceasta privinta, trebuie amintit ca, astfel cum reiese din articolul 269 CE, fara a aduce atingere altor venituri, bugetul este finantat in intregime din resursele proprii.
65 La data la care autoritatile germane s au opus efectuarii controlului in litigiu, sistemul resurselor proprii ale Comunitatilor Europene era stabilit prin Decizia 2000/597. Potrivit articolului 2 alineatul (1) din aceasta decizie, respectivele resurse proprii includ in special veniturile din aplicarea unei cote uniforme valabile pentru toate statele membre, asupra bazelor armonizate de evaluare a TVA, stabilite in conformitate cu normele comunitare. Acest lucru ramane valabil in reglementarea de la articolul 2 din Decizia 2007/436, in vigoare la data la care a expirat termenul stabilit in avizul motivat emis de Comisie.
66 In temeiul articolului 2 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1553/89, baza resurselor TVA se determina pornind de la operatiunile impozabile prevazute la articolul 2 din A sasea directiva TVA. Aceasta directiva a fost inlocuita, de la 1 ianuarie 2007, de Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata (JO L 347, p. 1, Editie speciala, 09/vol. 3, p. 7, denumita in continuare „Directiva TVA”).
67 Fara a aduce atingere diverselor ajustari prevazute de dispozitiile regulamentului mentionat, articolul 3 din acesta prevede ca baza resurselor TVA se obtine impartind totalul veniturilor nete din TVA incasate de statul membru in cursul acelui an la coeficientul de colectare a taxei in cursul anului respectiv, fiind retinuta pentru acea impartire o cota medie ponderata de TVA, in cazul in care intr un stat membru sunt aplicate mai multe cote de TVA.
68 Printre aceste ajustari figureaza in special cea rezultata din precizarea de la articolul 2 alineatul (2) a treia liniuta din Regulamentul nr. 1553/89, potrivit careia, pentru a aplica alineatul (1) al aceluiasi articol, pentru stabilirea resurselor TVA, trebuie luate in considerare operatiunile pe care statele membre continua sa le scuteasca in temeiul articolului 28 alineatul (3) litera (b) din A sasea directiva TVA. In aceasta privinta, articolul 6 alineatul (2) a doua liniuta din Regulamentul nr. 1553/89 prevede in special ca, pentru a aplica articolul 2 alineatul (2) a treia liniuta din acelasi regulament, statele membre calculeaza baza resurselor TVA ca si cum aceste operatiuni ar fi impozitate, in scopul de a pune aceste state membre pe picior de egalitate cu celelalte state membre care nu au optat pentru exonerarea unui anumit sector (a se vedea Hotararea din 23 mai 1990, Comisia/Germania, C 251/88, Rec., p. I 2107, punctul 14).
69 In aceste diverse privinte, este, desigur, adevarat ca veniturile provenite din plata TVA ului raman, in cea mai mare parte, venituri fiscale nationale inscrise in bugetul statelor membre, astfel incat numai un mic procent din veniturile mentionate revine bugetului comunitar ca resurse proprii (a se vedea in acest sens Hotararea din 16 septembrie 1999, Comisia/Spania, C 414/97, Rec., p. I 5585, punctul 23).
70 Astfel cum subliniaza guvernul german, este de asemenea corect ca, pentru a calcula cuantumul resurselor TVA, nu se utilizeaza pur si simplu un procent al veniturilor din TVA colectate in mod efectiv, ci intr un asemenea calcul intervin diverse ajustari care urmaresc, printre altele, obiectivele amintite la punctul 68 din prezenta hotarare.
71 Astfel de constatari nu afecteaza totusi faptul ca sistemul de resurse proprii instituit in executarea tratatului are ca obiectiv, in ceea ce priveste resursele TVA, sa creeze, in sarcina statelor membre, o obligatie de a pune la dispozitia Comunitatii, ca resurse proprii, o parte din cuantumurile pe care le incaseaza cu titlu de TVA (a se vedea in acest sens Hotararea din 13 martie 1990, Comisia/Franta, C 30/89, Rec., p. I 691, punctul 23). Mai mult, aceste constatari nu afecteaza imprejurarea ca, pentru a asigura o colectare efectiva a respectivelor venituri din TVA si pentru a putea efectua, in masura impusa de Deciziile 2000/597 sau 2007/436 si de Regulamentul nr. 1553/89, punerea la dispozitia bugetului comunitar a resurselor TVA corespunzatoare, statele membre sunt obligate sa respecte diversele norme ale dreptului comunitar referitoare la acea colectare, precum cele cuprinse in A sasea directiva TVA si in Directiva TVA sau in Regulamentul nr. 1798/2003. In aceasta privinta, situatia este semnificativ diferita de cea care se aplica pentru resursele proprii intemeiate pe VNB ul statelor membre.
72 Exista astfel o legatura directa intre, pe de o parte, colectarea veniturilor din TVA cu respectarea dreptului comunitar aplicabil si, pe de alta parte, punerea la dispozitia bugetului comunitar a resurselor TVA corespunzatoare, de vreme ce orice lacuna in colectarea celor dintai se poate afla la originea unei reduceri a celor din urma.
73 In aceasta privinta, Curtea a statuat in special ca, in cazul in care statul membru nu a aplicat TVA ul unui tip de operatiune, cu incalcarea cerintelor care rezulta din A sasea directiva TVA, o astfel de incalcare poate genera de asemenea o incalcare de catre statul membru respectiv a obligatiei de a pune la dispozitia Comisiei, cu titlu de resurse TVA, cuantumurile corespunzatoare taxei care ar fi trebuit sa fie incasate din operatiunile mentionate (a se vedea in special Hotararile din 12 septembrie 2000, Comisia/Franta, C 276/97, Rec., p. I 6251, punctele 49, 56, 61 si 70, Comisia/Irlanda, C 358/97, Rec., p. I 6301, punctele 58, 65, 69 si 78, precum si Comisia/Regatul Unit, C 359/97, Rec., p. I 6355, punctele 70, 77 si 87).
74 De asemenea, amintind ca din articolele 2 si 22 din A sasea directiva TVA, precum si din articolul 10 CE rezulta ca fiecare stat membru are obligatia sa adopte toate masurile cu caracter legislativ si administrativ corespunzatoare pentru a asigura colectarea in integralitate a TVA ului datorat pe teritoriul sau si precizand ca, in cadrul sistemului comun al TVA ului, statele membre trebuie sa asigure respectarea obligatiilor care incumba persoanelor impozabile si ca beneficiaza in aceasta privinta de o anumita latitudine, in special in legatura cu modul de utilizare a mijloacelor de care dispun, Curtea a adaugat, cu toate acestea, ca respectiva latitudine este totusi limitata, printre altele, de obligatia de a asigura o colectare eficienta a resurselor proprii ale Comunitatii (Hotararea din 17 iulie 2008, Comisia/Italia, C 132/06, Rec., p. I 5457, punctele 37-39).
75 Printre obiectivele vizate de Consiliu cu ocazia adoptarii celei de A sasea directive TVA figura, de altfel, astfel cum reiese in special din al unsprezecelea considerent al acesteia, reprodus in considerentul (35) al Directivei TVA, obiectivul ca resursele proprii sa poata fi colectate intr un mod uniform in toate statele membre (a se vedea Hotararea din 4 octombrie 2001, „Goed Wonen”, C 326/99, Rec., p. I 6831, punctul 47 si jurisprudenta citata).
76 Pe de alta parte, trebuie amintit de asemenea ca orice reducere a resurselor TVA trebuie compensata printr o reducere a cheltuielilor sau printr o majorare a resurselor proprii intemeiate pe VNB, ceea ce este de natura sa afecteze echilibrul general al sistemului resurselor proprii destinat sa acopere cheltuielile Comunitatii.
77 In ceea ce priveste, mai exact, Regulamentul nr. 1798/2003, trebuie aratat ca, de vreme ce acesta urmareste sa combata frauda si evaziunea in materie de TVA in toate statele membre, mecanismele de cooperare impuse statelor membre in temeiul regulamentului mentionat sunt ele insele de natura sa exercite o influenta directa si esentiala asupra colectarii efective a veniturilor din TVA si, prin urmare, in ceea ce priveste punerea la dispozitia bugetului comunitar a resurselor TVA.
78 In aceasta privinta, trebuie subliniat, pe de o parte, ca o parte importanta din fraudele in materie de TVA intervin cu ocazia schimburilor comerciale intracomunitare reale sau pretinse si, pe de alta parte, trebuie amintit ca Curtea a statuat anterior ca asistenta reciproca si cooperarea administrativa dintre autoritatile fiscale ale statelor membre vizate prezinta o importanta esentiala, printre altele, in scopul de a evita ca achizitiile intracomunitare sa fie sustrase de la plata TVA ului (a se vedea in acest sens Hotararea din 7 decembrie 2010, R., C 285/09, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 52).
79 In plus, trebuie subliniat ca aplicarea efectiva de catre un stat membru a normelor de cooperare instituite de Regulamentul nr. 1798/2003 poate conditiona nu numai capacitatea respectivului stat membru de a combate in mod eficient frauda si evaziunea fiscala pe propriul teritoriu, ci si pe cea a celorlalte state membre de a asigura o astfel de combatere pe teritoriile lor, in special in cazul in care aplicarea corecta a TVA ului in aceste alte state membre depinde de informatii care sunt detinute de respectivul stat membru sau pot fi obtinute mult mai usor de catre acesta din urma.
80 Din consideratiile de mai sus rezulta ca, atunci cand o cooperare intre administratiile nationale precum cea instituita de Regulamentul nr. 1798/2003 este realizata in mod eficient si in conformitate cu dispozitiile acestui regulament, este de natura sa contribuie la o reducere a fraudelor si la colectarea efectiva a veniturilor din TVA, precum si, intr o masura corespunzatoare, la mentinerea resurselor TVA la nivelul impus de diversele acte legislative comunitare si, prin urmare, la protejarea echilibrului general al resurselor proprii.
81 In aceste conditii, trebuie admis ca Curtea de Conturi era competenta sa efectueze controlul in litigiu pe care il programase, in masura in care, prin faptul ca acesta din urma trebuia sa aiba ca obiect cooperarea administrativa in temeiul Regulamentului nr. 1798/2003, se referea la veniturile Comunitatii privite din perspectiva legalitatii lor si a bunei gestiuni financiare aferente acesteia si prezenta astfel o legatura directa cu atributiile conferite institutiei respective prin articolul 248 CE.
82 Contrar celor aratate de guvernul german, intrucat o astfel de concluzie se impune in temeiul articolului mentionat, ea nu poate fi repusa in discutie in special prin precizarea care figureaza la articolul 8 alineatul (2) din Decizia 2000/597, potrivit careia respectiva dispozitie nu aduce atingere verificarii conturilor si controalelor de conformitate si de regularitate prevazute la articolul 248 CE, verificari si controale care ar privi in principal fiabilitatea si eficienta sistemelor si a procedurilor de determinare a bazei pentru resursele TVA. In plus, trebuie aratat ca acea precizare a fost intre timp omisa la articolul 8 alineatul (2) din Decizia 2007/436.
83 Pe de alta parte, intrucat, astfel cum rezulta din cuprinsul punctului 81 din prezenta hotarare, preconizatul control in litigiu intra in totalitate in sfera de competenta pe care Curtea de Conturi o detine in materie de control al veniturilor, nu este necesar ca Curtea sa examineze problema daca si eventual in ce masura respectivul control putea fi justificat si din perspectiva competentei Curtii de Conturi in materie de control al cheltuielilor, nici, prin urmare, sa se transeze problema admisibilitatii argumentatiei dezvoltate sub acest aspect de Comisie si de Curtea de Conturi.
84 In plus, in cadrul prezentei cauze, nu mai este necesar sa se statueze cu privire la problema daca si eventual in ce masura principiul subsidiaritatii invocat cu titlu subsidiar de Republica Federala Germania in apararea sa ar fi relevant in materie de controale, pentru a departaja interventiile Curtii de Conturi si, respectiv, ale institutiilor nationale de control. In aceasta privinta, este suficient sa se arate ca, presupunand chiar ca principiul subsidiaritatii trebuie sa se aplice in speta, dimensiunea transfrontaliera a cooperarii administrative in materie de TVA instituita de Regulamentul nr. 1798/2003 ar conduce in orice caz la a considera ca controlul in litigiu este conform cu principiul mentionat. Astfel, intrucat un asemenea control este destinat sa asigure buna functionare a cooperarii la care participa administratiile din toate statele membre, buna functionare de care depinde in parte capacitatea fiecareia dintre acele administratii de a combate in mod eficient frauda si evaziunea fiscala pe propriul lor teritoriu, controlul respectiv va fi realizat in mod necesar mai bine intr o forma centralizata, la nivelul Comunitatii, de catre Curtea de Conturi, de vreme ce, in special, sfera de competenta a acesteia din urma se extinde, spre deosebire de cea a curtilor de conturi nationale, la toate statele membre.
85 Intrucat din ansamblul consideratiilor de mai sus reiese ca, in temeiul dispozitiilor articolului 248 CE, Curtea de Conturi era competenta sa efectueze un control precum cel in litigiu, se impune constatarea ca, prin faptul ca s a opus ca acest control sa aiba loc pe teritoriul sau, Republica Federala Germania si a incalcat obligatiile care ii revin potrivit articolului mentionat, in special conform alineatului (3) al acestuia.
86 Rezulta ca actiunea Comisiei trebuie admisa cu privire la acest capat de cerere.
87 In ceea ce priveste, in al doilea rand, incalcarea articolului 10 CE, de asemenea invocata de Comisie, este, in schimb, suficient sa se sublinieze ca nu se impune constatarea unei neindepliniri a obligatiilor generale continute in dispozitiile acestui articol distincta de neindeplinirea constatata a obligatiilor mai specifice care reveneau Republicii Federale Germane in temeiul articolului 248 CE (a se vedea in acest sens Hotararea din 8 iulie 2010, Comisia/Italia, C 334/08, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 75 si jurisprudenta citata). Prin urmare si astfel cum tocmai s a amintit, articolul 248 alineatul (3) CE prevede in mod expres ca controalele care intra in sfera de competenta a Curtii de Conturi potrivit alineatelor (1) si (2) ale acestui articol se pot desfasura, daca este cazul, la fata locului in statele membre, astfel de controale efectuandu se in cooperare cu institutiile nationale de control sau cu serviciile nationale competente carora li se solicita ca intr un asemenea caz sa coopereze cu Curtea de Conturi intr o atmosfera de incredere.
88 In al treilea rand, Comisia solicita Curtii sa constate neindeplinirea de catre Republica Federala Germania a obligatiilor care ii revin in temeiul articolului 140 alineatul (2) si al articolului 142 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1605/2002.
89 In aceasta privinta, este suficient sa se arate ca Comisia, careia ii revine sarcina de a proba acele neindepliniri ale obligatiilor pe care le a invocat, nu a incercat sa demonstreze nici ca neindeplinirea obligatiilor pe care o imputa Republicii Federale Germania in ceea ce priveste aceste doua dispozitii ar trebui eventual diferentiata de cea a carei constatare o solicita, pe de alta parte, in raport cu articolul 248 alineatele (1)-(3) CE, nici, de altfel, in ce masura atitudinea adoptata de acest stat membru ar fi de natura, in lumina modului de redactare precis al articolului 140 alineatul (2) si al articolului 142 alineatul (1) mentionate anterior, sa constituie o incalcare a acelor dispozitii.
90 Rezulta ca actiunea Comisiei trebuie respinsa cu privire la acest capat de cerere.
91 Avand in vedere ansamblul consideratiilor de mai sus, trebuie sa se constate ca, intrucat s a opus efectuarii de catre Curtea de Conturi a unor controale in Germania, avand ca obiect cooperarea administrativa in temeiul Regulamentului nr. 1798/2003 si al normelor de aplicare a acestuia, Republica Federala Germania nu si a indeplinit obligatiile care ii revin in temeiul articolului 248 alineatele (1)-(3) CE.

Cu privire la cheltuielile de judecata

92 In temeiul articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul de procedura, partea care cade in pretentii este obligata, la cerere, la plata cheltuielilor de judecata. Intrucat Comisia a solicitat obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecata, iar aceasta din urma a cazut in pretentii cu privire la partea esentiala a motivelor sale, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata. In conformitate cu articolului 69 alineatul (4) primul paragraf din acelasi regulament, Parlamentul European si Curtea de Conturi, in calitate de interveniente, suporta propriile cheltuieli de judecata.

Pentru aceste motive, Curtea (Marea Camera) declara si hotaraste:

1. Intrucat s a opus efectuarii de catre Curtea de Conturi a unor controale in Germania, avand ca obiect cooperarea administrativa in temeiul Regulamentului (CE) nr. 1798/2003 al Consiliului din 7 octombrie 2003 privind cooperarea administrativa in domeniul taxei pe valoarea adaugata si al normelor de aplicare a acestuia, Republica Federala Germania nu si a indeplinit obligatiile care ii revin in temeiul articolului 248 alineatele (1)-(3) CE.
2. Respinge in rest actiunea.
3. Obliga Republica Federala Germania la plata cheltuielilor de judecata.
4. Parlamentul European si Curtea de Conturi a Uniunii Europene suporta propriile cheltuieli de judecata.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close