Nasterea unei datorii vamale ca urmare a introducerii ilegale de marfuri – Notiunea „debitor”

„Codul vamal comunitar – Art. 202 alin. (3) a doua liniuta – Nasterea unei datorii vamale ca urmare a introducerii ilegale de marfuri – Notiunea „debitor” – Participare la introducerea ilegala – Persoana care a actionat in calitate de intermediar la incheierea unor contracte de vanzare privind marfurile introduse in mod ilegal”

HOTARAREA CURTII (Camera a doua)
17 noiembrie 2011

In cauza C 454/10,

avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare formulata in temeiul articolului 267 TFUE de Bundesfinanzhof (Germania), prin decizia din 3 septembrie 2010, primita de Curte la 17 septembrie 2010, in procedura

Oliver Jestel impotriva Hauptzollamt Aachen,

CURTEA (Camera a doua),

compusa din domnul J. N. Cunha Rodrigues, presedinte de camera, domnii U. Lõhmus (raportor), A. Rosas, A. Ó Caoimh si A. Arabadjiev, judecatori,
avocat general: domnul P. Cruz Villalón,
grefier: domnul A. Calot Escobar,

avand in vedere procedura scrisa,

luand in considerare observatiile prezentate:
– pentru guvernul ceh, de domnul M. Smolek si de doamna K. Havlíčková, in calitate de agentis
– pentru Comisia Europeana, de domnul B. R. Killmann si de doamna L. Bouyon, in calitate de agenti,
dupa ascultarea concluziilor avocatului general in sedinta din 14 iulie 2011,

pronunta prezenta Hotarare

1 Cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare priveste interpretarea articolului 202 alineatul (3) a doua liniuta din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 302, p. 1, Editie speciala, 02/vol. 5, p. 58 denumit in continuare „Codul vamal”).
2 Aceasta cerere a fost formulata in cadrul unui litigiu intre domnul Jestel, pe de o parte si Hauptzollamt Aachen (Biroul Vamal Principal din Aachen, denumit in continuare „Hauptzollamt”), pe de alta parte, cu privire la plata unei datorii vamale nascute din introducerea ilegala a marfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene.

Cadrul juridic

3 Articolul 202 din Codul vamal prevede:
„1. O datorie vamala la import poate sa ia nastere prin:
a) introducerea ilegala pe teritoriul vamal al Comunitatii a marfurilor supuse drepturilor de import sau
[…]
In sensul prezentului articol, introducerea ilegala reprezinta orice introducere care incalca dispozitiile articolelor 38-41 si articolul 177 a doua liniuta.
2. Datoria vamala se naste in momentul in care marfurile sunt introduse ilegal.
3. Debitorii vamali sunt:
– persoana care introduce ilegal astfel de marfuris
– orice persoana care a participat la introducerea ilegala a marfurilor si care stia sau ar fi trebuit sa stie in mod normal ca o astfel de introducere este ilegalas
– orice persoana care a dobandit sau detinut marfurile in cauza si care stia sau ar fi trebuit sa stie, in mod normal, in momentul achizitionarii sau primirii marfurilor, ca ele au fost introduse ilegal.”

Actiunea principala si intrebarile preliminare

4 Din decizia de trimitere, precum si din dosarul inaintat Curtii rezulta ca, in perioada cuprinsa intre luna aprilie 2004 si luna mai 2006, domnul Jestel a scos la licitatie marfuri provenind din China pe platforma internet eBay, pe care acesta gestiona doua magazine online. Domnul Jestel a actionat in calitate de intermediar pentru incheierea unor contracte de vanzare a acestor marfuri si a recuperat contraprestatia vanzarii. Stabilirea preturilor si furnizarea marfurilor mentionate au fost asigurate de catre furnizorul chinez al acestora. Astfel, furnizorul chinez este cel care le a expediat direct, prin posta, cumparatorilor stabiliti in Germania.
5 Marfurile in litigiu in actiunea principala au fost livrate acestor cumparatori fara sa fi fost prezentate in vama, fara ca taxele la import sa fi fost incasate, aparent ca urmare a informatiilor eronate comunicate de respectivul furnizor in ceea ce priveste continutul si valoarea expedierii.
6 Hauptzollamt a emis o decizie de impunere impotriva domnului Jestel pentru o taxa vamala de aproximativ 10 000 de euro, precum si pentru o taxa pe valoarea adaugata la import de aproximativ 21 000 de euro. Acesta a aratat in special ca domnul Jestel a participat la introducerea ilegala de marfuri pe teritoriul vamal al Uniunii, in sensul articolului 202 alineatul (3) a doua liniuta din Codul vamal. Contestatia administrativa formulata impotriva deciziei mentionate a fost respinsa.
7 Finanzgericht Düsseldorf a respins actiunea introdusa de domnul Jestel impotriva deciziei Hauptzollamt. Rezulta din dosar ca aceasta instanta a statuat, in primul rand, ca introducerea marfurilor in cauza a fost ilegala in sensul articolului 202 din Codul vamal, in masura in care, pe de o parte, aceasta a fost efectuata cu incalcarea unor dispozitii prevazute la articolele 38-41 din acest cod si, pe de alta parte, scutirea trimiterilor postale de obligatia prezentarii in vama nu era aplicabila marfurilor respective din moment ce valoarea reala a acestora depasea pragul stabilit de 22 de euro. In al doilea rand, domnul Jestel era debitor al datoriei vamale, in special in temeiul articolului 202 alineatul (3) a doua liniuta din acelasi cod.
8 Sesizata cu o actiune „in revizuire” impotriva acestei hotarari, instanta de trimitere arata ca, potrivit domnului Jestel, incheierea contractelor de vanzare pe eBay, precum si transmiterea numelor si a adreselor cumparatorilor catre furnizorul chinez, operatii care au avut loc cu mult timp inainte de livrarea marfurilor mentionate si care prezentau relevanta numai ca temei juridic al transportului, nu constituiau o participare la aceasta introducere in sensul articolului 202 alineatul (3) a doua liniuta din Codul vamal.
9 Instanta de trimitere arata ca problema daca domnul Jestel a prevazut ca importurile in litigiu in actiunea principala erau ilegale sau daca, astfel cum afirma acesta, a presupus ca importurile au fost efectuate in mod legal, in pofida unor indoieli pe care le ar fi avut in acest sens, nu a fost inca solutionata. Totusi, aceasta instanta considera indoielnic faptul ca, in imprejurari precum cele in litigiu in actiunea principala, o persoana ar fi debitor al datoriei vamale in temeiul dispozitiei mentionate, si aceasta chiar in cazul in care persoana are in vedere, respectiv se asteapta ca vanzatorul sa efectueze introducerea ilegala pe teritoriul vamal al Uniunii a marfurilor in cauza.
10 In aceste conditii, Bundesfinanzhof a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare:
„1) Devine debitor vamal, in urma «participarii» la introducerea ilegala a unor marfuri pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, in sensul articolului 202 alineatul (3) a doua liniuta din [Codul vamal], persoana care, fara sa contribuie in mod direct la introducerea marfurilor, intermediaza incheierea contractelor de vanzare care au ca obiect marfurile respective, cunoscand astfel faptul ca vanzatorul urmeaza sa livreze marfurile sau o parte a acestora prin posibila sustragere de la plata taxelor la import?
2) Daca situatia se regaseste in speta, este suficient ca persoana in cauza sa considere acest lucru posibil sau persoana respectiva este considerata debitor vamal numai in cazul in care se asteapta ca acest lucru sa se produca?”

Cu privire la intrebarile preliminare

11 Prin intrebarile adresate, care trebuie sa fie examinate impreuna, instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca daca articolul 202 alineatul (3) a doua liniuta din Codul vamal trebuie interpretat in sensul ca o persoana care, fara sa contribuie in mod direct la introducerea marfurilor, a intermediat incheierea contractelor de vanzare care au ca obiect marfurile respective trebuie considerata ca participanta la introducerea ilegala de marfuri pe teritoriul vamal al Uniunii. In cazul unui raspuns afirmativ, instanta mentionata urmareste sa afle daca o astfel de persoana nu devine debitoare a datoriei vamale in temeiul acestei dispozitii decat atunci cand aceasta se asteapta ca introducerea marfurilor in cauza sa fie ilegala sau daca este suficient, pentru a o califica astfel, ca persoana sa considere numai ca fiind posibila o astfel de introducere.
12 Mai intai trebuie amintit ca, de la intrarea in vigoare a Codului vamal, legiuitorul Uniunii a intentionat sa determine in mod complet conditiile de stabilire a persoanelor debitoare ale datoriei vamale (a se vedea Hotararea din 23 septembrie 2004, Spedition Ulustrans, C 414/02, Rec., p. I 8633, punctul 39, Hotararea din 3 martie 2005, Papismedov si altii, C 195/03, Rec., p. I 1667, punctul 38, precum si Hotararea din 15 septembrie 2005, United Antwerp Maritime Agencies si Seaport Terminals, C 140/04, Rec., p. I 8245, punctul 30). In cazul unei datorii vamale nascute din introducerea ilegala a marfurilor pe teritoriul Uniunii, de tipul celei prevazute la articolul 202 din codul mentionat, persoanele care pot fi debitoare sunt enumerate la alineatul (3) al acestui articol.
13 In conformitate cu jurisprudenta Curtii, din textul acestui ultim alineat rezulta ca legiuitorul Uniunii a intentionat sa defineasca in sens larg persoanele care pot fi recunoscute ca debitoare ale datoriei vamale, in cazul introducerii ilegale a marfurilor supuse taxelor la import (a se vedea Hotararea Spedition Ulustrans, citata anterior, punctul 25, precum si Hotararea Papismedov si altii, citata anterior, punctul 38).
14 In continuare, este necesar sa se constate ca o persoana precum domnul Jestel, in masura in care activitatea acesteia se limiteaza la interventia in incheierea contractelor de vanzare a marfurilor, la recuperarea contraprestatiei vanzarii, precum si la comunicarea numelor si a adreselor cumparatorilor catre furnizorul marfurilor mentionate, nu poate fi debitoare a datoriei vamale in temeiul primei si al celei de a treia liniute ale alineatului (3) mentionat. Astfel, aceste liniute vizeaza persoana care a introdus material marfurile fara sa le declare (a se vedea Hotararea din 4 martie 2004, Viluckas si Jonusas, C 238/02 si C 246/02, Rec., p. I 2141, punctul 29, precum si Hotararea Papismedov si altii, citata anterior, punctul 39) si, respectiv, persoanele care au cumparat sau au detinut aceste marfuri in urma introducerii lor.
15 In temeiul articolului 202 alineatul (3) a doua liniuta din Codul vamal, sunt debitoare ale datoriei vamale persoanele care au participat la introducerea ilegala a marfurilor pe teritoriul Uniunii si care stiau sau ar fi trebuit sa stie in mod normal ca o astfel de introducere este ilegala. De aici rezulta ca, in temeiul acestei dispozitii, calificarea ca debitor este subordonata fata de doua conditii, dintre care prima este obiectiva, si anume participarea la introducerea mentionata, iar cea de a doua este subiectiva, respectiv faptul ca persoanele au participat cu buna stiinta la operatiunile de introducere ilegala (a se vedea in acest sens Hotararea Papismedov si altii, citata anterior, punctul 40).
16 In primul rand, cu privire la conditia obiectiva cuprinsa in dispozitia mentionata, Curtea a statuat ca au participat la introducerea ilegala persoanele care au luat parte in orice mod la aceasta introducere (Hotararea Spedition Ulustrans, citata anterior, punctul 27).
17 In aceasta privinta, astfel cum a aratat avocatul general la punctul 39 din concluziile prezentate, legiuitorul nu a precizat ca persoanele vizate de aceasta dispozitie sunt numai cele care au contribuit in mod direct la introducerea ilegala. Prin urmare, dispozitia mentionata poate viza si persoanele care sunt implicate in acte care au legatura cu aceasta introducere.
18 In ceea ce priveste imprejurarile din cauza principala, este necesar sa se arate ca atat incheierea contractelor de vanzare in cauza, cat si livrarea marfurilor care fac obiectul acestor contracte constituie elemente ale unei operatiuni unice, respectiv vanzarea acestor marfuri. Prin urmare, o persoana precum domnul Jestel in cauza principala care, fara sa contribuie in mod direct la introducerea ilegala de marfuri pe teritoriul vamal al Uniunii, a actionat ca intermediar pentru incheierea unor contracte de vanzare care au ca obiect aceste marfuri trebuie considerata participanta la aceasta introducere in sensul articolului 202 alineatul (3) a doua liniuta din Codul vamal.
19 In al doilea rand, cu privire la conditia subiectiva cuprinsa in dispozitia mentionata, instanta de trimitere solicita sa se stabileasca daca, pentru ca aceasta conditie sa fie indeplinita, este necesar ca participantii vizati de aceeasi dispozitie sa prevada ilegalitatea introducerii sau daca este suficient ca acestia sa o considere numai ca fiind posibila. Aceasta intrebare are legatura cu imprejurari speciale din cauza principala, in care introducerea ilegala a intervenit ulterior actului de participare.
20 Or, conditia subiectiva prevazuta la articolul 202 alineatul (3) a doua liniuta din Codul vamal se intemeiaza pe faptul ca persoanele care au participat la aceasta introducere stiau sau ar fi trebuit sa stie in mod normal ca este ilegala, ceea ce presupune ca persoanele respective aveau sau trebuiau sa aiba in mod normal cunostinta despre existenta unei ilegalitati sau a mai multor ilegalitati.
21 Intrucat conditia mentionata vizeaza consideratii de ordin factual, in temeiul repartizarii competentelor intre instantele Uniunii si instantele nationale, este de competenta instantei de trimitere sa aprecieze daca aceasta este indeplinita in cauza principala (a se vedea in acest sens Hotararea Papismedov si altii, citata anterior, punctul 41). Cu toate acestea, Curtea, pronuntandu se asupra trimiterii preliminare, poate, daca este cazul, sa ofere precizari destinate sa orienteze instanta de trimitere in aprecierea pe care aceasta o va efectua (a se vedea in acest sens Hotararea din 10 septembrie 2009, Severi, C 446/07, Rep., p. I 8041, punctul 60, si Hotararea din 11 noiembrie 2010, Danosa, C 232/09, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 34).
22 In aceasta privinta, pe de o parte, trebuie sa se considere ca formula „ar fi trebuit sa stie in mod normal” utilizata la articolul 202 alineatul (3) a doua liniuta din Codul vamal se refera la comportamentul unui operator avizat si diligent.
23 Pe de alta parte, este de competenta instantei de trimitere sa efectueze o apreciere globala a imprejurarilor din cauza principala.
24 Astfel, in special, este necesar sa se considere ca o persoana care actioneaza in calitate de intermediar pentru incheierea unor contracte de vanzare trebuie sa stie ca livrarea de marfuri provenite dintr o tara terta si care au destinatia in Uniune da nastere obligatiei de a achita taxe la import. Prin urmare, este relevanta intrebarea daca intermediarul a intreprins toate demersurile care puteau fi asteptate in mod normal din partea sa pentru a se asigura ca marfurile in cauza nu vor fi introduse in mod ilegal, in special daca acesta a informat furnizorul cu privire la obligatia sa de a declara marfurile in vama.
25 Trebuie astfel sa fie luate in considerare informatiile care erau la dispozitia intermediarului sau despre care acesta trebuia sa aiba in mod normal cunostinta, in special ca urmare a obligatiilor sale contractuale. In acest context, trebuie de asemenea sa se stabileasca daca taxele la import care trebuie achitate erau mentionate in contractele de vanzare sau in celelalte documente aflate la dispozitia intermediarului, de unde ar rezulta astfel ca introducerea marfurilor pe teritoriul Uniunii s a efectuat in mod legal.
26 Pe de alta parte, poate fi luata in considerare perioada in care intermediarul a efectuat prestatiile pentru vanzatorul marfurilor in cauza. Astfel, daca intermediarul a efectuat prestatiile pe parcursul unei perioade lungi, pare putin probabil ca acesta nu a avut ocazia de a lua cunostinta despre practicile vanzatorului respectiv cu privire la livrarea marfurilor mentionate.
27 Avand in vedere consideratiile de mai sus, trebuie sa se raspunda la intrebarile adresate ca articolul 202 alineatul (3) a doua liniuta din Codul vamal trebuie interpretat in sensul ca persoana care, fara sa contribuie in mod direct la introducerea marfurilor, a participat la aceasta in calitate de intermediar pentru incheierea contractelor de vanzare care au ca obiect marfurile respective trebuie considerata ca debitoare a datoriei vamale nascute din introducerea ilegala a marfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii, din moment ce aceasta persoana stia sau trebuia sa stie in mod normal ca introducerea mentionata este ilegala, fapt a carui apreciere este de competenta instantei de trimitere.

Cu privire la cheltuielile de judecata

28 Intrucat, in privinta partilor din actiunea principala, procedura are caracterul unui incident survenit la instanta de trimitere, este de competenta acesteia sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observatii Curtii, altele decat cele ale partilor mentionate, nu pot face obiectul unei rambursari.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declara:

Art. 202 alin. (3) a doua liniuta din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar trebuie interpretat in sensul ca persoana care, fara sa contribuie in mod direct la introducerea marfurilor, a participat la aceasta in calitate de intermediar pentru incheierea contractelor de vanzare care au ca obiect marfurile respective trebuie considerata ca debitoare a datoriei vamale nascute din introducerea ilegala a marfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, din moment ce aceasta persoana stia sau trebuia sa stie in mod normal ca introducerea mentionata este ilegala, fapt a carui apreciere este de competenta instantei de trimitere.