Politica comerciala comuna – Combaterea introducerii in Uniune a marfurilor contrafacute si a marfurilor piratate

„Politica comerciala comuna – Combaterea introducerii in Uniune a marfurilor contrafacute si a marfurilor piratate – Regulamentele (CE) nr. 3295/94 si nr. 1383/2003 – Antrepozit vamal si tranzit extern de marfuri provenite din state terte si care constituie imitatii sau copii ale unor produse protejate in Uniune prin drepturi de proprietate intelectuala – Interventia autoritatilor statelor membre – Conditii”

HOTARAREA CURTII (Camera intai)

1 decembrie 2011

In cauzele conexate C 446/09 si C 495/09,
avand ca obiect cereri de pronuntare a unor hotarari preliminare formulate in temeiul articolului 234 CE si al articolului 267 TFUE de rechtbank van eerste aanleg te Antwerpen (Belgia) (C 446/09) si de Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) (Regatul Unit) (C 495/09), prin deciziile din 4 si, respectiv, din 26 noiembrie 2009, primite de Curte la 17 noiembrie si la 2 decembrie 2009, in procedurile

Koninklijke Philips Electronics NV (C 446/09) impotriva Lucheng Meijing Industrial Company Ltd, Far East Sourcing Ltd, Röhlig Hong Kong Ltd, Röhlig Belgium NV,

si

Nokia Corporation (C 495/09) impotriva Her Majestyts Commissioners of Revenue and Customs,

cu participarea:
International Trademark Association,

CURTEA (Camera intai),

compusa din domnul A. Tizzano, presedinte de camera, domnii A. Borg Barthet, M. Ilešič (raportor) si E. Levits si doamna M. Berger, judecatori,
avocat general: domnul P. Cruz Villalón,
grefier: doamna M. Ferreira, administrator principal,

avand in vedere procedura scrisa si in urma sedintelor din 18 noiembrie 2010,

luand in considerare observatiile prezentate:
– pentru Koninklijke Philips Electronics NV, de C. De Meyer si de C. Gommers, advocatens
– pentru Far East Sourcing Ltd, de A. Kegels, advocaats
– pentru Nokia Corporation, de domnul J. Turner, QC, mandatat de doamna A. Rajendra, solicitors
– pentru International Trademark Association, de domnul N. Saunders, barrister, mandatat de domnul M. Harris si de doamna A. Carboni, solicitorss
– pentru guvernul belgian (C 446/09), de doamna M. Jacobs si de domnul J. C. Halleux, in calitate de agentis
– pentru guvernul Regatului Unit, de domnul L. Seeboruth, in calitate de agent, asistat de domnul T. de la Mare, barristers
– pentru guvernul ceh, de domnul M. Smolek si de doamna K. Havlíčková, in calitate de agentis
– pentru guvernul francez (C 495/09), de doamna B. Beaupère Manokha, in calitate de agents
– pentru guvernul italian, de doamna G. Palmieri, in calitate de agent, asistata de domnul G. Albenzio (C 446/09) si de doamna W. Ferrante (C 495/09), avvocati dello Statos
– pentru guvernul polonez (C 495/09), de domnul M. Szpunar, precum si de doamnele M. Laszuk si E. Gromnicka, in calitate de agentis
– pentru guvernul portughez (C 495/09), de domnul L. Fernandes si de doamna I. Vieira Lopes, in calitate de agentis
– pentru guvernul finlandez (C 495/09), de domnul J. Heliskoski, in calitate de agents
– pentru Comisia Europeana, de domnii W. Roels si B. R. Killmann (C 446/09), precum si de acesta din urma si de domnul R. Lyal (C 495/09), in calitate de agenti,

dupa ascultarea concluziilor avocatului general in sedinta din 3 februarie 2011,

pronunta prezenta Hotarare

1 Cererile de pronuntare a unor hotarari preliminare privesc interpretarea Regulamentului (CE) nr. 3295/94 al Consiliului din 22 decembrie 1994 de stabilire a unor masuri privind introducerea in Comunitate, exportul si reexportul marfurilor care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuala (JO L 341, p. 8), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 241/1999 al Consiliului din 25 ianuarie 1999 (JO L 27, p. 1), precum si a Regulamentului (CE) nr. 1383/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind interventia autoritatilor vamale impotriva marfurilor suspectate de a aduce atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuala, precum si masurile care trebuie aplicate marfurilor care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuala (JO L 196, p. 7, Editie speciala, 02/vol. 16, p. 18).
2 Aceste cereri au fost formulate in cadrul unor litigii, primul, intre Koninklijke Philips Electronics NV (denumita in continuare „Philips”), pe de o parte, si Lucheng Meijing Industrial Company Ltd, stabilita la Wenzhou (China) (denumita in continuare „Lucheng”), Far East Sourcing Ltd, stabilita la Hong Kong (China) (denumita in continuare „Far East Sourcing”), precum si Röhlig Hong Kong Ltd si Röhlig Belgium NV (denumite in continuare, impreuna, „Röhlig”), pe de alta parte, in legatura cu intrarea pe teritoriul vamal al Uniunii Europene a unor marfuri cu privire la care se sustine ca ar aduce atingere unor modele industriale si unor drepturi de autor al caror titular este Philips (C 446/09), si al doilea, intre Nokia Corporation (denumita in continuare „Nokia”), pe de o parte, si Her Majestyts Commissioners of Revenue and Customs (autoritati vamale din Regatul Unit, denumite in continuare „Commissioners”), pe de alta parte, in legatura cu intrarea pe teritoriul vamal mentionat a unor marfuri cu privire la care se sustine ca ar aduce atingere unei marci al carei titular este Nokia (C 495/09).

Cadrul juridic

Codul vamal

3 Normele de baza ale Uniunii in domeniul vamal prevazute in Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 302, p. 1, Editie speciala, 02/vol.5, p. 58) au fost abrogate si inlocuite cu Regulamentul (CE) nr. 450/2008 al Parlamentului European si al Consiliului din 23 aprilie 2008 de stabilire a Codului vamal comunitar (Codul vamal modernizat) (JO L 145, p. 1).
4 Regulamentul nr. 450/2008 a intrat in vigoare la 24 iunie 2008 in ceea ce priveste dispozitiile sale prin care se acorda competente pentru adoptarea masurilor de punere in aplicare, intrarea in vigoare a celorlalte dispozitii ale aceluiasi regulament fiind stabilita la 24 iunie 2009, cel mai devreme, si la 24 iunie 2013, cel mai tarziu. Prin urmare, tinand seama de data la care s au petrecut faptele din actiunile principale, acestora le sunt aplicabile normele prevazute in Regulamentul nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat de Regulamentul (CE) nr. 2700/2000 al Parlamentului European si al Consiliului din 16 noiembrie 2000 (JO L 311, p. 17, Editie speciala, 02/vol. 13, p. 12), in ceea ce priveste cauza C 446/09, si astfel cum a fost modificat de Regulamentul (CE) nr. 648/2005 al Parlamentului European si al Consiliului din 13 aprilie 2005 (JO L 117, p. 13, Editie speciala, 02/vol. 17, p. 220) (denumit in continuare „Codul vamal”), in ceea ce priveste cauza C 495/09.
5 Articolul 4 din Codul vamal prevede:
„In sensul prezentului cod, se aplica urmatoarele definitii:
[…]
15.  «Destinatia vamala a marfurilor» reprezinta:
(a)  plasarea marfurilor sub un regim vamals
(b)  introducerea lor intr o zona libera sau intr un antrepozit libers
(c)  reexportarea lor de pe teritoriul vamal al Comunitatiis
(d)  distrugerea lors
(e)  abandonarea lor in favoarea bugetului statului.
16.  «Regim vamal» reprezinta:
(a)  punerea in libera circulaties
(b)  tranzituls
(c)  antrepozitul vamals
(d)  perfectionarea activas
(e)  transformarea sub control vamals
(f)  admiterea temporaras
(g)  perfectionarea pasivas
(h)  exportul.
[…]
20.  «Acordarea liberului de vama» reprezinta actiunea prin care autoritatile vamale pun marfurile la dispozitie in scopurile prevazute de regimul vamal sub care au fost plasate.
[…]”
6 Articolul 37 din acelasi cod prevede:
„(1)  Marfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunitatii se afla sub supraveghere vamala din momentul intrarii lor. […]
(2)  Ele raman sub o astfel de supraveghere atata timp cat este necesar pentru a se stabili statutul lor vamal, daca este cazul, si, in cazul marfurilor necomunitare […], pana ce li se modifica statutul vamal, […] intra intr o zona libera sau antrepozit liber sau se reexporta sau se distrug […]”
7 Articolele 48-50 din Codul vamal au urmatorul cuprins:
„Articolul 48
Marfurilor necomunitare prezentate in vama li se acorda o destinatie vamala, autorizata pentru astfel de marfuri necomunitare.
Articolul 49
(1)  Atunci cand marfurile sunt cuprinse intr o declaratie sumara, trebuie indeplinite formalitatile necesare pentru a li se acorda o destinatie vamala in termen de:
(a)  45 de zile de la data depunerii declaratiei sumare, in cazul marfurilor transportate pe cale maritimas
(b)  20 de zile de la data depunerii declaratiei sumare, in cazul marfurilor transportate altfel decat pe cale maritimas
[…]
Articolul 50
Pana in momentul cand li se atribuie destinatia vamala, marfurile prezentate in vama pot obtine, dupa ce au fost prezentate, statutul de «marfuri depozitate temporar». […]”
8 Articolul 56 prima teza din Codul vamal prevede:
„Atunci cand imprejurarile o impun, autoritatile vamale pot dispune ca marfurile prezentate in vama sa fie distruse.”
9 Articolul 58 din codul mentionat prevede:
„(1)  In cazul in care nu exista dispozitii contrare, marfurilor li se poate acorda in orice moment, in conditiile prevazute, orice destinatie vamala […]
(2)  Alineatul (1) nu impiedica impunerea de interdictii sau restrictii justificate de motive de moralitate publica, de ordine publica sau de securitate publica, de protejare a sanatatii si vietii persoanelor, animalelor sau plantelor, de protejare a tezaurelor nationale care au valoare artistica, istorica sau arheologica sau de protejare a proprietatii industriale si comerciale.”
10  Articolul 59 alineatul (1) din acelasi cod precizeaza ca „[t]oate marfurile destinate plasarii sub un regim vamal fac obiectul unei declaratii pentru regimul vamal respectiv.”
11  Potrivit articolului 75 din Codul vamal:
„Se iau toate masurile necesare, inclusiv confiscarea si vanzarea, in privinta marfurilor carora:
(a)  nu li se poate acorda liberul de vama pentru ca:
[…]
–fie documentele care trebuie prezentate inainte ca marfurile sa poata fi plasate sub regimul vamal solicitat nu au fost prezentates
[…]
–fie sunt supuse unor interdictii sau restrictiis
[…]”
12  Articolul 84 alineatul (1) litera (a) din acelasi cod prevede:
„In articolele 85-90:
(a)  in cazul in care se utilizeaza expresia «regim suspensiv», se intelege ca aplicandu se, in cazul marfurilor necomunitare, urmatoarelor regimuri:
– tranzit externs
– antrepozit vamals
– perfectionare activa […]
– transformare sub control vamals
– admitere temporara.”
13  Articolul 91 alineatul (1) din codul mentionat prevede:
„Regimul de tranzit extern permite circulatia dintr un punct intr altul pe teritoriul vamal al Comunitatii:
(a)  a marfurilor necomunitare, fara ca aceste marfuri sa fie supuse drepturilor de import si altor taxe sau masuri de politica comercialas
[…]”
14  Articolul 92 din acelasi cod prevede:
„(1)  Regimul de tranzit extern ia sfarsit si obligatiile titularului se considera indeplinite atunci cand marfurile plasate sub acest regim si documentele solicitate sunt prezentate la biroul vamal de destinatie in conformitate cu dispozitiile regimului respectiv.
(2)  Autoritatile vamale incheie regimul atunci cand sunt in masura sa stabileasca, pe baza comparatiei datelor disponibile de la biroul vamal de plecare cu cele de la biroul vamal de destinatie, ca regimul a luat sfarsit in mod corect.”
15  Articolul 98 alineatul (1) din Codul vamal prevede:
„Regimul de antrepozit vamal permite depozitarea intr un antrepozit vamal:
(a)  a marfurilor necomunitare, fara sa fie supuse drepturilor de import sau masurilor de politica comercialas
[…]”

Regulamentele nr. 3295/94 si nr. 1383/2003

16  Regulamentul nr. 3295/94 a fost abrogat, cu efect de la 1 iulie 2004, prin Regulamentul nr. 1383/2003. Tinand seama de data la care s au petrecut faptele, in actiunea principala din cauza C 446/09 este aplicabil Regulamentul nr. 3295/94, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 241/1999. In schimb, in actiunea principala din cauza C 495/09 este aplicabil Regulamentul nr. 1383/2003.
17  Considerentul (2) al Regulamentului nr. 3295/94 prevedea:
„intrucat comercializarea marfurilor contrafacute, precum si comercializarea marfurilor piratate aduce un prejudiciu semnificativ producatorilor si comerciantilor care respecta legea, precum si titularilor de drepturi de autor si de drepturi conexe si insala consumatoriis intrucat, in masura in care este posibil, introducerea pe piata a unor astfel de marfuri ar trebui impiedicata si, in acest sens, ar trebui adoptate masuri care sa permita contracararea eficienta a acestei activitati ilicite, fara a limita totusi libertatea comertului legitims […]” [traducere neoficiala]
18  Considerentele (2) si (3) ale Regulamentului nr. 1383/2003 au urmatorul cuprins:
„(2)  Comercializarea marfurilor […] care incalca drepturile de proprietate intelectuala aduce un prejudiciu semnificativ […] titularilor de drepturi si insala consumatorii, supunandu i uneori unor riscuri in ceea ce priveste sanatatea si siguranta lor. Prin urmare, in masura in care este posibil, introducerea pe piata a unor astfel de marfuri ar trebui impiedicata si, in acest sens, ar trebui adoptate masuri […], fara a limita totusi libertatea comertului legitim. […]
(3)  In cazurile in care marfurile contrafacute, marfurile piratate si, in general, marfurile care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuala sunt originare sau provin din tari terte, este necesar sa se interzica introducerea lor pe teritoriul vamal al Comunitatii, inclusiv transbordarea lor, punerea lor in libera circulatie in Comunitate, plasarea lor sub un regim suspensiv sau plasarea lor intr o zona libera sau un antrepozit liber si sa se instituie o procedura adecvata care sa le permita autoritatilor vamale sa impuna respectarea cat mai stricta a acestei interdictii.”
19  Articolul 1 din Regulamentul nr. 1383/2003 prevede:
„(1)  Prezentul regulament stabileste conditiile de interventie a autoritatilor vamale atunci cand exista suspiciuni ca marfurile ar putea fi marfuri care aduc atingere drepturilor de proprietate intelectuala in urmatoarele situatii:
(a)  cand sunt declarate pentru punere in libera circulatie, exportare sau reexportare […]
(b)  cand sunt descoperite cu ocazia unui control asupra marfurilor care sunt introduse pe teritoriul vamal al Comunitatii sau parasesc acest teritoriu in conformitate cu articolele 37 si 183 din [Codul vamal], sunt plasate sub un regim suspensiv in sensul articolului 84 alineatul (1) litera (a) din [codul] in cauza, sunt in curs de a fi reexportate cu notificare […] sau sunt plasate intr o zona libera sau intr un antrepozit liber […]
(2)  Prezentul regulament stabileste, de asemenea, masurile care trebuie luate de catre autoritatile vamale atunci cand se stabileste ca marfurile mentionate la alineatul (1) aduc atingere drepturilor de proprietate intelectuala.”
20  Articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 3295/94, in versiunea care rezulta din Regulamentul nr. 241/1999 (denumit in continuare „Regulamentul nr. 3295/94”), care este aplicabil in actiunea principala in cauza C 446/09, era formulat in termeni analogi celor ai articolului 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1383/2003.
21  Potrivit articolului 2 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1383/2003, prin „marfuri care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuala” se intelege:
(a)  «marfurile contrafacute», si anume:
(i)  marfurile […] pe care a fost aplicata, fara autorizatie, o marca […] care este identica cu marca […] valabil inregistrata pentru acelasi tip de marfuri sau care nu poate fi deosebita prin aspectele sale esentiale de marca […] respectiva si care, din acest motiv, aduce atingere drepturilor titularului marcii in cauza, in conformitate cu dreptul comunitar, in special Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitara [(JO 1994, L 11, p. 1, Editie speciala, 17/vol. 1, p. 146)] sau in temeiul dreptului national al statului membru in care a fost depusa cererea de interventie a autoritatilor vamales
[…]
(b)  «marfurile piratate», si anume marfurile care sunt sau care contin copii fabricate fara consimtamantul titularului dreptului de autor sau al unui drept conex sau al titularului unui drept privind desenul sau modelul […] in cazul in care realizarea copiilor in cauza aduce atingere dreptului in cauza in conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele comunitare [(JO 2002, L 3, p. 1, Editie speciala, 13/vol. 33, p. 70)] sau cu dreptul national al statului membru in care este depusa cererea de interventie a autoritatilor vamales
(c)  marfurile care, in statul membru in care este depusa cererea de interventie a autoritatilor vamale, aduc atingere:
(i)  unui brevet prevazut de legislatia nationala a statului membru in cauzas
(ii)  unui certificat suplimentar de protectie […]
(iii)  unui drept de protectie nationala a soiurilor de plante […]
(iv)  denumirilor de origine sau indicatiilor geografice […]
(v)  denumirilor geografice […]”
22  Articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul nr. 3295/94 era formulat in termeni analogi celor ai articolului 2 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1383/2003.
23  Articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1383/2003 prevede:
„In fiecare stat membru, titularul poate depune la serviciul vamal competent o cerere scrisa prin care solicita interventia serviciului respectiv atunci cand exista marfuri care se afla intr una dintre situatiile mentionate la articolul 1 alineatul (1) (cerere de interventie).”
24  Potrivit articolului 4 alineatul (1) din acelasi regulament:
„Atunci cand, in cursul unei interventii a autoritatilor vamale, intr una dintre situatiile prevazute la articolul 1 alineatul (1) si inainte de depunerea sau acceptarea unei cereri a titularului, exista motive suficiente pentru a banui ca este vorba de marfuri care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuala, autoritatile vamale pot suspenda acordarea liberului de vama pentru marfurile in cauza sau pot proceda la retinerea marfurilor […] pentru a permite titularului sa depuna o cerere de interventie in conformitate cu articolul 5.”
25  Articolul 3 alineatul (1) si articolul 4 din Regulamentul nr. 3295/94 aveau un cuprins similar celui al articolului 5 alineatul (1) si, respectiv, celui al articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1383/2003.
26  Articolele 9 si 10 din Regulamentul nr. 1383/2003, care fac parte din capitolul III al acestuia, intitulat „Conditii de interventie a autoritatilor vamale si a autoritatii competente pentru a hotari”, prevad:
„Articolul 9
(1)  Atunci cand un birou vamal caruia i a fost transmisa […] decizia de acceptare a cererii titularului constata, in cazul in care este necesar dupa consultarea solicitantului, ca marfurile care se afla intr una dintre situatiile prevazute la articolul 1 alineatul (1) sunt suspectate ca aduc atingere unui drept de proprietate intelectuala care intra sub incidenta deciziei in cauza, acesta suspenda acordarea liberului de vama pentru marfurile in cauza sau procedeaza la retinerea lor.
[…]
(3)  Pentru a stabili daca a fost incalcat un drept de proprietate intelectuala […], biroul vamal sau serviciul care a prelucrat cererea comunica titularului […], la cererea titularului si in masura in care se cunosc aceste informatii, coordonatele de contact ale destinatarului, ale expeditorului, ale declarantului sau ale titularului marfurilor […]
[…]
Articolul 10
Pentru a se stabili daca a fost incalcat un drept de proprietate intelectuala in conformitate cu dreptul national, se aplica dispozitiile legale in vigoare in statul membru pe teritoriul caruia marfurile se afla intr una dintre situatiile prevazute la articolul 1 alineatul (1).
[…]”
27  In mod similar, articolul 6 din Regulamentul nr. 3295/94 prevedea:
„(1) Atunci cand un birou vamal caruia i a fost transmisa […] decizia de acceptare a cererii titularului dreptului constata, daca este cazul, dupa consultarea prealabila a solicitantului, ca anumite marfuri care se afla in una dintre situatiile prevazute la articolul 1 alineatul (1) litera (a) corespund descrierii marfurilor prevazute la articolul (1) alineatul (2) litera (a), cuprinsa in decizia mentionata, acesta suspenda acordarea liberului de vama pentru marfurile in cauza sau procedeaza la retinerea lor.
[…] biroul vamal sau serviciul care a prelucrat cererea comunica titularului dreptului, la cererea sa, numele si adresa declarantului si, daca este cunoscut, numele si adresa destinatarului, pentru a permite titularului dreptului sa sesizeze autoritatile competente pentru a solutiona fondul.
[…]
(2)  Dispozitiile in vigoare in statul membru pe teritoriul caruia marfurile se afla in una din situatiile prevazute la articolul 1 alineatul (1) litera (a) se aplica:
(a)  in ceea ce priveste actiunea formulata in fata autoritatii competente pentru a solutiona fondul si pentru a informa imediat cu privire la respectiva actiune serviciul sau biroul vamal mentionat la alineatul (1) […]
(b)  in ceea ce priveste adoptarea deciziei de catre autoritatea mentionata. In lipsa unei reglementari comunitare in domeniu, criteriile care trebuie sa serveasca drept temei pentru adoptarea deciziei mentionate sunt aceleasi precum cele care se utilizeaza pentru a stabili daca marfurile produse in statul membru interesat aduc atingere drepturilor titularului. […]” [traducere neoficiala]
28  Articolul 16 din Regulamentul nr. 1383/2003 prevede:
„Marfurile recunoscute ca marfuri care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuala ca urmare a procedurii prevazute la articolul 9 nu pot fi:
– introduse pe teritoriul vamal al Comunitatiis
– puse in libera circulaties
– retrase de pe teritoriul vamal al Comunitatiis
– exportates
– reexportates
– plasate sub un regim suspensiv sau
– plasate intr o zona libera sau intr un antrepozit liber.”
29  In mod analog, articolul 2 din Regulamentul nr. 3259/94 prevedea:
„Sunt interzise introducerea in Comunitate, punerea in libera practica, exportarea, reexportarea, plasarea sub un regim suspensiv, precum si plasarea intr o zona libera sau intr un antrepozit liber a marfurilor care, in urma procedurii prevazute la articolul 6, au fost recunoscute ca marfuri prevazute la articolul 1 alineatul (2) litera (a).” [traducere neoficiala]
30  Articolul 18 din Regulamentul nr. 1383/2003 prevede ca „[f]iecare stat membru defineste sanctiunile aplicabile in cazul unei incalcari a prezentului regulament. Sanctiunile trebuie sa fie eficiente, proportionale si disuasive”. Articolul 11 din Regulamentul nr. 3295/94 era formulat in termeni similari.

Reglementarea internationala

31  Acordul privind aspectele legate de comert ale drepturilor de proprietate intelectuala (denumit in continuare „Acordul TRIPS”), care constituie anexa 1 C la Acordul de instituire a Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC), semnat la Marrakech la 15 aprilie 1994 si aprobat prin Decizia 94/800/CE a Consiliului din 22 decembrie 1994 privind incheierea, in numele Comunitatii Europene, referitor la domeniile de competenta sa, a acordurilor obtinute in cadrul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994) (JO L 336, p. 1, Editie speciala, 11/vol. 10, p. 3), prevede la articolul 69:
„Membrii convin sa coopereze in vederea eliminarii comertului international cu marfuri care aduc atingere drepturilor de proprietate intelectuala. In acest scop, ei trebuie sa stabileasca puncte de contact in cadrul administratiei lor si sa notifice despre aceasta si sa fie gata sa faca schimb de informatii asupra comertului cu astfel de marfuri. Ei trebuie sa incurajeze in special schimbul de informatii si cooperarea intre autoritatile vamale in materie de comert cu marfuri de marca contrafacute si marfuri piratate care aduc atingere dreptului de autor.”

Actiunile principale si intrebarile preliminare

Cauza C 446/09

32  La 7 noiembrie 2002, in portul Anvers (Belgia), autoritatile vamale belgiene au inspectat un transport de aparate de ras electrice provenite din China, care semanau cu anumite modele de aparate de ras create de Philips. Intrucat aceste modele erau protejate prin inregistrari care confereau Philips un drept exclusiv in mai multe state, inclusiv in Regatul Belgiei, autoritatile mentionate au banuit ca produsele inspectate constituiau marfuri piratate. Prin urmare, au suspendat acordarea liberului de vama, in sensul articolului 4 din Regulamentul nr. 3295/94.
33  La 12 noiembrie 2002, in conformitate cu articolul 3 din acelasi regulament, Philips a depus o cerere de interventie.
34  In urma acestei cereri, care a fost admisa la 13 noiembrie 2002, autoritatile vamale belgiene au comunicat Philips anumite informatii, respectiv o fotografie a aparatelor de ras mentionate si identitatea intreprinderilor implicate in producerea si comercializarea acestora, si anume Lucheng, producatorul, Far East Sourcing, transportatorul, precum si Röhlig, expeditorul.
35  La 9 decembrie 2002, autoritatile mentionate au procedat la retinerea marfurilor in conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 3295/94.
36  La 11 decembrie 2002, Philips a formulat o actiune in fata rechtbank van eerste aanleg te Antwerpen (Tribunalul de Prima Instanta din Anvers), impotriva Lucheng, a Far East Sourcing si a Röhlig, in vederea constatarii faptului ca aceste intreprinderi au incalcat dreptul exclusiv conferit de modelele industriale de aparate de ras ale Philips, precum si unele drepturi de autor ale acesteia. Printre altele, Philips solicita, pe de o parte, obligarea societatilor mentionate la plata daunelor interese si, pe de alta parte, distrugerea marfurilor retinute.
37  In fata rechtbank van eerste aanleg te Antwerpen s a stabilit ca, initial, marfurile mentionate au facut obiectul unei declaratii sumare de intrare care le conferea statutul de marfuri depozitate temporar, iar la 29 ianuarie 2003 au facut obiectul unei declaratii vamale din partea Röhlig, prin care aceasta, in lipsa certitudinii privind destinatia marfurilor, a solicitat sa li se acorde regimul de antrepozit vamal.
38  In fata instantei mentionate, Philips sustine ca, pentru a stabili existenta incalcarii drepturilor de proprietate intelectuala invocate, trebuie sa se porneasca de la fictiunea potrivit careia marfurile precum cele in cauza, intrucat se afla intr un antrepozit vamal situat pe teritoriul Regatului Belgiei si sunt retinute in locul respectiv de autoritatile vamale belgiene, se considera a fi fost produse in acest stat membru. In sustinerea acestei argumentari, Philips invoca articolul 6 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 3295/94.
39  In schimb, Far East Sourcing, singura parata care a comparut in fata rechtbank van eerste aanleg te Antwerpen, sustine in fata acestei instante ca retinerea unor marfuri, urmata de calificarea lor drept marfuri care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuala nu este posibila in lipsa oricarei dovezi privind faptul ca ele vor fi puse in vanzare in Uniune.
40  In aceste conditii, rechtbank van eerste aanleg te Antwerpen a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarea intrebare preliminara:
„Articolul 6 alineatul (2) litera (b) din [Regulamentul nr. 3295/94] constituie o norma uniformizata de drept comunitar care se impune instantei statului membru sesizate […] de catre titularul dreptului, iar, potrivit acestei dispozitii, instanta nu trebuie sa tina seama, la pronuntarea hotararii, de statutul de marfuri depozitate temporar sau de marfuri aflate in tranzit, ci trebuie sa aplice fictiunea potrivit careia marfurile au fost fabricate in acest stat membru si, prin urmare, aceasta trebuie sa se pronunte in aplicarea dreptului statului membru mentionat cu privire la problema daca marfurile respective aduc atingere dreptului [de proprietate intelectuala] in cauza?”

Cauza C 495/09

41  In cursul lunii iulie 2008, Commissioners au inspectat la aeroportul Heathrow (Regatul Unit) un transport de telefoane mobile, precum si de accesorii pentru acestea, provenit din Hong Kong (China) si avand destinatia Columbia. Aceste marfuri purtau un semn identic cu o marca comunitara al carei titular este Nokia.
42  Intrucat au banuit ca se aflau in prezenta unor produse de imitatie, la 30 iulie 2008, Commissioners au trimis Nokia mostre ale produselor mentionate. Dupa verificarea acestora, Nokia a informat Commissioners ca era vorba intr adevar despre o imitatie si a intrebat daca urma sa se procedeze la retinerea transportului mentionat, in temeiul Regulamentului nr. 1383/2003.
43  La 6 august 2008, Commissioners au raspuns Nokia ca, avand in vedere faptul ca transportul avea destinatia Columbia si in lipsa unor probe care sa arate ca urmau sa fie deturnate spre piata Uniunii, nu puteau sa concluzioneze in sensul existentei unor „marfuri contrafacute” in sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Regulamentul nr. 1383/2003. Prin urmare, potrivit Commissioners, transportul nu putea fi retinut.
44  La 20 august 2008, Nokia a depus o cerere in temeiul articolului 9 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1383/2003, prin care urmarea sa obtina comunicarea numelor si a adreselor expeditorului si ale destinatarului, precum si a tuturor documentelor privind marfurile in cauza. Commisisoners au furnizat informatiile pe care le detineau, insa, dupa examinarea acestora, Nokia nu a reusit sa identifice expeditorul si nici destinatarul acestor marfuri si a considerat ca ambii au luat masuri pentru a si ascunde identitatea.
45  La 24 septembrie 2008, Nokia a trimis Commissioners o scrisoare de punere in intarziere, informandu i cu privire la intentia sa de a formula o actiune impotriva deciziei de a nu retine transportul mentionat. La 10 octombrie 2008, Commissioners au raspuns ca, potrivit practicii lor instituite in urma Hotararii Curtii din 9 noiembrie 2006, Montex Holdings (C 281/05, Rec., p. I 10881), marfurile suspectate ca ar aduce atingere unui drept de proprietate intelectuala nu trebuie sa fie retinute in cazuri precum cel din speta, atunci cand nu s a demonstrat ca marfurile in cauza vor fi probabil deturnate spre piata Uniunii.
46  La 31 octombrie 2008, Nokia a formulat o actiune impotriva Commissioners la High Court of Justice (England & Wales), Chancery Division, care a fost respinsa de aceasta instanta prin hotararea din 29 iulie 2009. Nokia a formulat apel impotriva acestei hotarari la instanta de trimitere.
47  Instanta de trimitere constata, pe de o parte, ca telefoanele mentionate sunt imitatii ale unor produse care poarta marca al carei titular este Nokia si, pe de alta parte, ca nu exista niciun indiciu care sa permita sa se presupuna ca aceste marfuri vor fi puse in vanzare in Uniune. Avand in vedere actiunea introdusa de Philips, in circumstante similare, in fata rechtbank van eerste aanleg te Antwerpen, precum si divergentele de interpretare in jurisprudenta statelor membre, Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarea intrebare preliminara:
„Marfurile necomunitare ce poarta o marca comunitara, care sunt supuse supravegherii vamale intr un stat membru si care se afla in tranzit, provenite dintr un stat tert si destinate unui alt stat tert pot constitui «marfuri contrafacute» in sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1383/2003 daca nu exista probe care sa sugereze faptul ca aceste marfuri vor fi introduse pe piata in Comunitatea Europeana, fie in conformitate cu un regim vamal, fie printr o deturnare ilegala?”
48  Prin Ordonanta presedintelui Camerei intai a Curtii din 11 ianuarie 2011, cauzele C 446/09 si C 495/09 au fost conexate in vederea concluziilor si a pronuntarii hotararii.

Cu privire la intrebarile preliminare

49  Prin intrebarile formulate, care trebuie analizate impreuna, instantele de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca daca marfurile provenite dintr un stat tert si care constituie imitatii ale unui produs protejat in Uniune printr un drept asupra marcii sau copii ale unui produs protejat in Uniune printr un drept de autor, un drept conex, un model sau desen industrial pot fi calificate drept „marfuri contrafacute” sau „marfuri piratate” in sensul Regulamentului nr. 1383/2003 si, inainte de intrarea in vigoare a acestuia, in sensul Regulamentului nr. 3295/94, pentru simplul motiv ca sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii, fara sa fie puse in libera circulatie pe acest teritoriu.
50  Potrivit definitiei termenilor „marfuri contrafacute” si „marfuri piratate”, care figureaza la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul nr. 3295/94 si la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1383/2003, aceste notiuni vizeaza atingerile aduse unei marci, unui drept de autor sau unui drept conex, ori unui model sau desen industrial, care se aplica in temeiul reglementarii Uniunii sau in temeiul dreptului national al statului membru in care a fost depusa cererea de interventie a autoritatilor vamale. Rezulta ca sunt vizate numai atingerile aduse drepturilor de proprietate intelectuala conferite de dreptul Uniunii sau de dreptul national al statelor membre.
51  In actiunile principale nu se contesta faptul ca aparatele de ras retinute in portul Anvers ar putea sa fie calificate, daca este cazul, drept „marfuri piratate” in sensul Regulamentului nr. 3295/94, in situatia in care ar fi puse in vanzare in Belgia sau in unul dintre celelalte state membre in care Philips detine drepturi de autor si in care beneficiaza de protectie pentru modelele industriale pe care le invoca, si nici faptul ca telefoanele mobile inspectate la aeroportul Heathrow din Londra ar aduce atingere marcii comunitare invocate de Nokia si ar constitui, asadar, „marfuri contrafacute” in sensul Regulamentului nr. 1383/2003, in situatia in care acestea ar fi puse in vanzare in Uniune. In schimb, partile din actiunile principale, precum si statele membre care au prezentat observatii in fata Curtii si Comisia Europeana sunt in dezacord cu privire la problema daca marfurile mentionate pot aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuala mentionate numai pentru motivul ca au facut obiectul, pe teritoriul vamal al Uniunii, al unei declaratii prin care s a solicitat plasarea lor sub unul dintre regimurile suspensive mentionate la articolul 84 din Codul vamal, si anume, in cauza C 446/09, antrepozitul vamal, iar in cauza C 495/09, tranzitul extern.
52  Invocand printre altele riscul deturnarii frauduloase spre consumatorii din Uniune a marfurilor declarate sub un regim suspensiv, precum si riscurile pentru sanatate si siguranta pe care le prezinta deseori produsele de imitatie si copiile, Philips, Nokia, guvernele belgian, francez, italian, polonez, portughez si finlandez, precum si International Trademark Association sustin ca produsele de imitatie si copiile descoperite in faza de antrepozit sau de tranzit intr un stat membru trebuie retinute si, daca este cazul, trebuie eliminate din comert fara sa fie necesar sa se dispuna de elemente care sa sugereze sau sa demonstreze faptul ca aceste marfuri sunt sau vor fi puse in vanzare in Uniune. Intrucat asemenea elemente de proba sunt in general dificil de procurat, necesitatea de a le furniza ar priva Regulamentele nr. 3295/94 si nr. 1383/2003 de efectul lor util.
53  Pentru ca Regulamentele nr. 3295/94 si nr. 1383/2003 sa fie aplicate in mod eficient, Philips si guvernul belgian propun admiterea existentei unei fictiuni potrivit careia marfurile declarate in antrepozit sau in tranzit, care fac obiectul unei cereri de interventie in sensul regulamentelor mentionate, sunt considerate a fi fost produse in statul membru in care a fost depusa aceasta cerere, desi este cert ca fabricarea a avut loc intr un stat tert (fictiunea de fabricatie).
54  Cu toate ca admit existenta problemelor legate de traficul international de imitatii si de copii, Far East Sourcing, guvernul Regatului Unit si guvernul ceh, precum si Comisia apreciaza ca marfurile nu pot fi calificate drept „marfuri contrafacute” si nici drept „marfuri piratate” in sensul regulamentelor mentionate in situatia in care nu exista niciun indiciu care sa permita sa se presupuna ca produsele in cauza vor fi puse in vanzare in Uniune. Interpretarea contrara ar extinde in mod nejustificat domeniul de aplicare teritorial al drepturilor de proprietate intelectuala conferite de dreptul Uniunii, precum si de dreptul national al statelor membre si ar avea drept consecinta impiedicarea, in numeroase cazuri, a operatiunilor legitime de comert international cu produse care tranziteaza Uniunea.

Cu privire la retinerea provizorie a marfurilor plasate sub un regim vamal suspensiv

55  Regimurile de tranzit si de antrepozit vamal se caracterizeaza, astfel cum rezulta din articolele 91, 92 si 98 din Codul vamal, prin circulatia marfurilor intre birouri vamale si, respectiv, prin depozitarea marfurilor intr un depozit plasat sub supraveghere vamala. Este evident ca aceste operatiuni nu pot fi considerate in sine drept o punere in vanzare a unor marfuri pe teritoriul Uniunii (a se vedea, in ceea ce priveste operatiunile de tranzit intracomunitar, Hotararea din 23 octombrie 2003, Rioglass si Transremar, C 115/02, Rec., p. I 12705, punctul 27, precum si Hotararea Montex Holdings, citata anterior, punctul 19).
56  Curtea a dedus in mod repetat din aceasta imprejurare faptul ca marfurile plasate sub un regim vamal suspensiv nu pot sa aduca atingere, numai din motivul plasarii respective, drepturilor de proprietate intelectuala aplicabile in Uniune (a se vedea in special, in ceea ce priveste drepturile referitoare la desene si modele industriale, Hotararea din 26 septembrie 2000, Comisia/Franta, C 23/99, Rec., p. I 7653, punctele 42 si 43, precum si, in ceea ce priveste drepturile conferite de marci, Hotararea Rioglass si Transremar, citata anterior, punctul 27, Hotararea din 18 octombrie 2005, Class International, C 405/03, Rec., p. I 8735, punctul 47, si Hotararea Montex Holdings, citata anterior, punctul 21).
57  In schimb, poate exista o incalcare a drepturilor mentionate atunci cand, in cursul plasarii sub un regim suspensiv pe teritoriul vamal al Uniunii sau chiar inainte de a ajunge pe acest teritoriu, marfuri provenite din state terte fac obiectul unui act comercial indreptat spre consumatorii din Uniune, cum ar fi vanzarea, oferirea spre vanzare sau publicitatea (a se vedea Hotararea Class International, citata anterior, punctul 61, si Hotararea din 12 iulie 2011, LtOréal si altii, C 324/09, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 67).
58  Avand in vedere riscul, deja constatat de Curte (Hotararea din 6 aprilie 2000, Polo/Lauren, C 383/98, Rec., p. I 2519, punctul 34), al unei deturnari frauduloase spre consumatorii din Uniune a marfurilor plasate in antrepozit pe teritoriul vamal al acesteia sau care tranziteaza teritoriul mentionat, trebuie subliniat ca, pe langa existenta unui act comercial deja indreptat spre acesti consumatori, exista si alte circumstante care pot determina retinerea provizorie de catre autoritatile vamale din statele membre a marfurilor care constituie imitatii sau copii, declarate sub un regim suspensiv.
59  Astfel cum au subliniat guvernele francez, italian si polonez, plasarea marfurilor provenite din state terte sub un regim suspensiv este frecvent solicitata in imprejurari in care destinatia marfurilor fie este necunoscuta, fie este declarata intr un mod care nu prezinta incredere. Avand in vedere, in plus, caracterul disimulat al activitatilor traficantilor de produse de imitatie si de copii, retinerea de catre autoritatile vamale a unor marfuri pe care le au identificat ca fiind imitatii sau copii nu poate sa fie conditionata de dovada faptului ca aceste marfuri au facut deja obiectul unei vanzari catre consumatorii din Uniune sau al unei oferte de vanzare sau al unei publicitati indreptate spre consumatorii respectivi fara ca prin aceasta sa se diminueze efectul util al Regulamentelor nr. 3295/94 si nr. 1383/2003.
60  Dimpotriva, autoritatea vamala care a constatat prezenta in antrepozit sau in tranzit a unor marfuri care imita sau copiaza un produs protejat in Uniune printr un drept de proprietate intelectuala poate interveni in mod legal atunci cand dispune de indicii potrivit carora unul sau mai multi dintre operatorii implicati in fabricarea, expedierea sau distribuirea marfurilor, cu toate ca nu au inceput inca sa directioneze marfurile respective spre consumatorii din Uniune, sunt pe punctul de a face acest lucru sau disimuleaza intentiile lor comerciale.
61  In ceea ce priveste indiciile de care trebuie sa dispuna autoritatea mentionata pentru a suspenda acordarea liberului de vama sau pentru a retine marfurile in conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 3295/94 si cu articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1383/2003, astfel cum a subliniat avocatul general la punctele 96 si 97, precum si la punctele 110 si 111 din concluzii, este suficient sa existe elemente de natura a da nastere unei suspiciuni. Pot constitui astfel de elemente in special faptul ca destinatia marfurilor nu este declarata atunci cand regimul suspensiv solicitat impune o astfel de declaratie, lipsa informatiilor precise sau fiabile cu privire la identitatea sau la adresa producatorului ori a expeditorului marfurilor, lipsa cooperarii cu autoritatile vamale sau descoperirea unor documente ori a unei corespondente privind marfurile in cauza care sugereaza ca este posibil sa se produca o deturnare a acestora spre consumatorii din Uniune.
62  Dupa cum a subliniat avocatul general la punctul 106 din concluzii, o asemenea suspiciune trebuie sa rezulte, in toate cazurile, din imprejurarile spetei. Astfel, daca suspiciunea mentionata si interventia care ar rezulta in urma acesteia ar putea fi intemeiate pe simpla consideratie abstracta potrivit careia, in teorie, nu poate fi exclusa o deturnare frauduloasa spre consumatorii din Uniune, orice marfa care s ar afla in tranzit extern sau in antrepozit vamal ar putea fi retinuta, fara niciun indiciu concret privind o neregularitate. Intr o astfel de situatie ar exista riscul ca interventiile autoritatilor vamale sa devina aleatorii si excesive.
63  In aceasta privinta, trebuie sa se considere ca marfurile de imitatie si copiile provenite dintr un stat tert si transportate catre un alt stat tert pot fi conforme cu normele in domeniul proprietatii intelectuale in vigoare in fiecare dintre aceste doua state. Avand in vedere obiectivul principal al politicii comerciale comune, prevazut la articolul 131 CE si la articolul 206 TFUE si care consta in dezvoltarea armonioasa a comertului mondial prin eliminarea treptata a restrictiilor in calea schimburilor comerciale internationale, este esential ca aceste marfuri sa poata tranzita prin Uniune, dintr un stat tert catre un alt stat tert, fara ca aceasta operatiune sa fie impiedicata de autoritatile vamale ale statelor membre, fie si numai printr o retinere provizorie. Or, tocmai o astfel de impiedicare s ar realiza in cazul in care Regulamentele nr. 3295/94 si nr. 1383/2003 ar fi interpretate in sensul ca este permisa retinerea marfurilor in tranzit fara niciun indiciu care sa permita sa se presupuna ca aceste marfuri ar putea face obiectul unei deturnari frauduloase spre consumatorii din Uniune.
64  Aceasta consideratie este confirmata si de considerentul (2) al regulamentelor mentionate, care prevede ca obiectivul legiuitorului Uniunii se limiteaza la evitarea „introducerii pe piata” a marfurilor care incalca drepturile de proprietate intelectuala si la adoptarea, in acest sens, a unor masuri eficiente, „fara a limita totusi libertatea comertului legitim”.
65  In sfarsit, in ceea ce priveste marfurile cu privire la care nu exista niciun indiciu in sensul punctului 61 din prezenta hotarare, dar cu privire la care exista suspiciuni ca ar aduce atingere unui drept de proprietate intelectuala in presupusul stat tert de destinatie, trebuie subliniat ca este permis autoritatilor vamale din statele membre in care aceste marfuri se afla in tranzit extern sa coopereze, in temeiul articolului 69 din Acordul TRIPS, cu autoritatile vamale ale statului tert mentionat in vederea eliminarii, dupa caz, a marfurilor din comertul international.
66  Pentru a aprecia daca respingerea de catre Commissioners a cererii depuse de Nokia este conforma cu articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1383/2003, va reveni Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) sarcina sa examineze in lumina precizarilor care preceda daca Commissioners dispuneau de indicii de natura a da nastere unei suspiciuni in sensul acestei dispozitii, care i ar fi obligat, in consecinta, sa procedeze, in temeiul regulamentului mentionat, la suspendarea acordarii liberului de vama sau la retinerea marfurilor in scopul de a le imobiliza in asteptarea deciziei care urma sa fie adoptata de autoritatea competenta sa se pronunte asupra fondului. Elementele de fapt invocate de Nokia si mentionate in decizia de trimitere, referitoare printre altele la imposibilitatea de a identifica expeditorul marfurilor in cauza, ar fi pertinente in aceasta privinta in cazul in care s ar dovedi exacte.

Cu privire la decizia pe fond care urmeaza retinerii provizorii a marfurilor plasate sub un regim vamal suspensiv

67  Spre deosebire de Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division), care este chemata sa solutioneze litigiul dintre Nokia si Commissioners cu privire la refuzul acestora de a retine marfurile, rechtbank van eerste aanleg te Antwerpen va trebui, in actiunea introdusa de Philips, sa stabileasca in conformitate cu articolul 6 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 3295/94, devenit articolul 10 primul paragraf din Regulamentul nr. 1383/2003, daca marfurile deja retinute de autoritatile vamale in temeiul alineatului (1) al articolul 6 mentionat aduc efectiv atingere drepturilor de proprietate intelectuala invocate.
68  Or, contrar deciziei adoptate de autoritatea vamala de a retine provizoriu marfurile, prin intermediul retinerii mentionate la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 3295/94 si la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1383/2003, decizia pe fond in sensul articolului 6 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 3295/94 si al articolului 10 primul paragraf din Regulamentul nr. 1383/2003 nu poate fi luata pe baza unei suspiciuni, ci trebuie sa se intemeieze pe examinarea problemei daca exista o dovada privind incalcarea dreptului invocat.
69  In aceasta privinta, trebuie sa se considere ca, in cazul in care autoritatea judiciara sau alta autoritate competenta sa se pronunte asupra fondului constata o incalcare a dreptului de proprietate invocat, distrugerea sau abandonarea marfurilor in cauza constituie singurele destinatii vamale pe care aceste marfuri au vocatia sa le primeasca. Aceasta rezulta din articolul 2 din Regulamentul nr. 3295/94 si din articolul 16 din Regulamentul nr. 1383/2003 coroborate cu articolul 4 din Codul vamal, cu articolul 11 si, respectiv, cu articolul 18 din regulamentele mentionate, care prevad, pe de alta parte, ca, pentru incalcarile constatate in temeiul acestor regulamente, trebuie prevazute sanctiuni eficiente si disuasive. Este evident ca operatorii in cauza nu pot fi supusi unei astfel de deposedari si unor astfel de sanctiuni numai pentru motivul existentei unui risc de frauda sau pe baza unei fictiuni precum cea propusa de Philips si de guvernul belgian.
70  In consecinta, astfel cum sustin in mod intemeiat guvernul Regatului Unit si guvernul ceh, precum si Comisia, autoritatea competenta sa se pronunte asupra fondului nu poate califica drept „marfuri contrafacute” si drept „marfuri piratate” sau, in mod mai general, drept „marfuri care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuala” marfurile cu privire la care o autoritate vamala manifesta o suspiciune ca ar aduce atingere unui drept de proprietate intelectuala aplicabil in Uniune, insa in privinta carora nu s a dovedit, dupa examinarea pe fond, ca ar fi destinate punerii in vanzare in Uniune.
71  In ceea ce priveste elementele de proba de care trebuie sa dispuna autoritatea competenta sa se pronunte asupra fondului pentru a constata ca marfurile de imitatie sau copiile introduse pe teritoriul vamal al Uniunii fara sa fi fost puse in libera circulatie sunt susceptibile sa aduca atingere unui drept de proprietate intelectuala aplicabil in Uniune, trebuie subliniat ca pot constitui asemenea elemente in special existenta unei vanzari a marfurilor unui client din Uniune, existenta unei oferte de vanzare ori a unei publicitati adresate consumatorilor din Uniune sau existenta unor documente ori a unei corespondente privind marfurile in cauza care sa demonstreze ca este avuta in vedere deturnarea acestora spre consumatorii din Uniune.
72  Interpretarea oferita la punctul precedent cu privire la sarcina probei in fata autoritatii competente sa se pronunte asupra fondului nu este infirmata de observatiile prezentate Curtii de unele dintre partile din actiunile principale si de unele guverne, potrivit carora orice omisiune de a distruge marfurile de imitatie si copiile descoperite pe teritoriul vamal al Uniunii care rezulta din aceasta cerinta referitoare la sarcina probei aduce atingere efectului util al Regulamentelor nr. 3295/94 si nr. 1383/2003 si, in plus, nu tine seama de faptul ca, in numeroase ramuri ale comertului, inclusiv cele privind aparatele electrice, astfel de marfuri prezinta riscuri pentru sanatatea si siguranta consumatorilor.
73  In ceea ce priveste, pe de o parte, efectul util al regulamentelor mentionate, trebuie sa se considere ca eficienta combaterii operatiunilor ilicite nu este diminuata de imprejurarea ca autoritatea vamala care a retinut marfurile este obligata sa inceteze aceasta interventie ori de cate ori autoritatea competenta sa se pronunte asupra fondului constata ca nu este dovedit in mod corespunzator faptul ca marfurile sunt destinate punerii in vanzare in Uniune.
74  Trebuie subliniat in aceasta privinta ca incetarea unei retineri a marfurilor care a fost operata in temeiul Regulamentelor nr. 3295/44 si nr. 1383/2003 nu implica in niciun mod faptul ca aceste marfuri nu vor fi supuse in viitor supravegherii vamale. Astfel, rezulta din articolul 37 din Codul vamal si din normele de aplicare a acestuia ca fiecare etapa a unui regim suspensiv, precum cel aferent tranzitului extern, trebuie sa fie urmarita si consemnata cu strictete de autoritatile vamale ale statelor membre si ca orice derogare semnificativa de la datele indicate in declaratia vamala poate da loc unei interventii a autoritatilor mentionate asupra acestor marfuri.
75  Combaterea operatiunilor ilicite nu este impiedicata de imprejurarea, deja constatata de Curte, potrivit careia titularul dreptului de proprietate intelectuala nu are posibilitatea sa sesizeze autoritatea competenta sa se pronunte asupra fondului atunci cand operatorii raspunzatori pentru prezenta marfurilor in cauza pe teritoriul vamal al Uniunii si au disimulat identitatea (Hotararea din 14 octombrie 1999, Adidas, C 223/98, Rec., p. I 7081, punctul 27). In aceasta privinta, trebuie amintit ca dreptul vamal al Uniunii consacra principiul potrivit caruia toate marfurile destinate plasarii sub un regim vamal fac obiectul unei declaratii pentru regimul vamal respectiv (Hotararea din 15 septembrie 2011, DP grup, C 138/10, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 33). Astfel cum reiese din articolul 59 din Codul vamal si din normele de aplicare a acestuia, o declaratie care nu ofera elemente de identificare, intrucat este viciata de disimularea numelui sau a adresei declarantului sau a celorlalti operatori relevanti, va avea drept consecinta faptul ca nu se va putea acorda in mod legal liberul de vama in scopurile prevazute de regimul vamal solicitat. Pe de alta parte, in cazul in care lipsa informatiilor fiabile cu privire la identitatea sau la adresa operatorilor raspunzatori este de durata, marfurile in cauza pot fi confiscate in temeiul articolului 75 din acelasi cod.
76  In ceea ce priveste, pe de alta parte, riscurile pe care produsele de imitatie sau copiile le pot uneori prezenta pentru sanatatea si siguranta consumatorilor, rezulta din dosar, precum si din considerentul (2) al Regulamentului nr. 1383/2003 ca aceste riscuri sunt amplu documentate si ca existenta lor este recunoscuta de legiuitorul Uniunii. De altfel, astfel cum au subliniat, printre altii, Nokia si guvernul portughez, consideratii legate de precautie pot justifica retinerea imediata a marfurilor identificate ca prezentand asemenea riscuri, si aceasta indiferent de regimul vamal sub care se afla marfurile respective. Astfel, problema daca operatorii raspunzatori pentru fabricarea si distribuirea acestor marfuri directioneaza marfurile respective spre consumatorii din Uniune sau din state terte este, intr un asemenea context, lipsita de relevanta.
77  Cu toate acestea, trebuie constatat ca Regulamentele nr. 3295/94 si nr. 1383/2003, a caror interpretare o solicita instantele de trimitere, nu privesc doar combaterea introducerii in Uniune a marfurilor care aduc atingere drepturilor de proprietate intelectuala. In interesul unei gestionari corecte a riscurilor pentru sanatatea si siguranta consumatorilor, trebuie precizat ca obligatiile si competentele autoritatilor vamale din statele membre in ceea ce priveste marfurile care prezinta asemenea riscuri trebuie apreciate pe baza altor dispozitii de drept al Uniunii, precum articolele 56, 58 si 75 din Codul vamal.
78  Avand in vedere ansamblul consideratiilor care preceda, trebuie sa se raspunda la intrebarile adresate ca Regulamentele nr. 3295/94 si nr. 1383/2003 trebuie interpretate in sensul ca:
–  marfurile provenite din state terte si care constituie imitatii ale unui produs protejat in Uniune printr¬-un drept asupra marcii sau copii ale unui produs protejat in Uniune printr un drept de autor, un drept conex, un model sau desen industrial nu pot fi calificate drept „marfuri contrafacute” sau drept „marfuri piratate”, in sensul regulamentelor mentionate, pentru simplul motiv ca sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii sub un regim suspensivs
–  in schimb, aceste marfuri pot aduce atingere dreptului mentionat si, prin urmare, pot fi calificate drept „marfuri contrafacute” sau „marfuri piratate” atunci cand este dovedit ca sunt destinate punerii in vanzare in Uniune, o astfel de dovada fiind furnizata in special atunci cand se demonstreaza ca marfurile mentionate au facut obiectul unei vanzari catre un client din Uniune sau al unei oferte de vanzare ori al unei publicitati adresate consumatorilor din Uniune sau atunci cand rezulta din documente ori din corespondenta privind marfurile respective ca este avuta in vedere deturnarea acestora spre consumatorii din Uniunes
–  pentru ca autoritatea competenta sa se pronunte asupra fondului sa poata examina in mod util existenta unei astfel de dovezi si a altor elemente constitutive ale unei incalcari a dreptului de proprietate intelectuala invocat, autoritatea vamala sesizata cu o cerere de interventie trebuie sa suspende acordarea liberului de vama sau sa procedeze la retinerea marfurilor mentionate de indata ce dispune de indicii care permit sa se suspecteze existenta incalcarii mentionates
–  printre aceste indicii se pot numara in special faptul ca destinatia marfurilor nu este declarata atunci cand regimul suspensiv solicitat impune o astfel de declaratie, lipsa informatiilor precise sau fiabile cu privire la identitatea sau la adresa producatorului sau a expeditorului marfurilor, lipsa cooperarii cu autoritatile vamale sau descoperirea unor documente ori a unei corespondente privind marfurile in cauza care permit sa se presupuna ca este posibil sa se produca o deturnare a acestora spre consumatorii din Uniune.

Cu privire la cheltuielile de judecata

79  Intrucat, in privinta partilor din actiunile principale, procedura are caracterul unui incident survenit la instantele de trimitere, este de competenta acestora sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observatii Curtii, altele decat cele ale partilor mentionate, nu pot face obiectul unei rambursari.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera intai) declara:

Regulamentul (CE) nr. 3295/94 al Consiliului din 22 decembrie 1994 de stabilire a unor masuri privind introducerea in Comunitate, exportul si reexportul marfurilor care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuala, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 241/1991 al Consiliului din 25 ianuarie 1999, si Regulamentul (CE) nr. 1383/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind interventia autoritatilor vamale impotriva marfurilor suspectate de a aduce atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuala, precum si masurile care trebuie aplicate marfurilor care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuala trebuie interpretate in sensul ca:
– marfurile provenite din state terte si care constituie imitatii ale unui produs protejat in Uniune printr-un drept asupra marcii sau copii ale unui produs protejat in Uniune printr un drept de autor, un drept conex, un model sau desen industrial nu pot fi calificate drept „marfuri contrafacute” sau drept „marfuri piratate”, in sensul regulamentelor mentionate, pentru simplul motiv ca acestea sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii sub un regim suspensiv,
– in schimb, aceste marfuri pot aduce atingere dreptului mentionat si, prin urmare, pot fi calificate drept „marfuri contrafacute” sau „marfuri piratate” atunci cand este dovedit ca sunt destinate punerii in vanzare in Uniune, o astfel de dovada fiind furnizata in special atunci cand se demonstreaza ca marfurile mentionate au facut obiectul unei vanzari catre un client din Uniune sau al unei oferte de vanzare ori al unei publicitati adresate consumatorilor din Uniune sau atunci cand rezulta din documente ori din corespondenta privind marfurile respective ca este avuta in vedere deturnarea acestora spre consumatorii din Uniunes
– pentru ca autoritatea competenta sa se pronunte asupra fondului sa poata examina in mod util existenta unei astfel de dovezi si a altor elemente constitutive ale unei incalcari a dreptului de proprietate intelectuala invocat, autoritatea vamala sesizata cu o cerere de interventie trebuie sa suspende acordarea liberului de vama sau sa procedeze la retinerea marfurilor mentionate de indata ce dispune de indicii care permit sa se suspecteze existenta incalcarii mentionates
– printre aceste indicii se pot numara in special faptul ca destinatia marfurilor nu este declarata atunci cand regimul suspensiv solicitat impune o astfel de declaratie, lipsa informatiilor precise sau fiabile cu privire la identitatea sau la adresa producatorului sau a expeditorului marfurilor, lipsa cooperarii cu autoritatile vamale sau descoperirea unor documente ori a unei corespondente privind marfurile in cauza care permit sa se presupuna ca este posibil sa se produca o deturnare a acestora spre consumatorii din Uniune.