Anularea lit. d) a art. 2 alin. (3) din Ordinul presedintelui ANAF nr. 1.009/2007

In M. Of. nr. 186 din 22 martie 2012 a fost publicata Sentinta civila nr. 3717/2009 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, prin care s-a anulat lit. d) a art. 2 alin. (3) din Ordinul presedintelui ANAF nr. 1.009/2007, precum si pct. 2.1, doar in ceea ce priveste acordarea punctajului pentru strategia de reorganizare si/sau lichidare din anexa nr. 1 la acelasi ordin.

Din cuprins:

Sentinta civila nr. 3.717
Sedinta publica din data de 4 noiembrie 2009

Dosar nr. 1.596/2/2009

Curtea compusa din:
Presedinte – Hortolomei Victor
Grefier- Toader Daniela

Pe rol se afla pronuntarea asupra actiunii in contencios administrativ formulate de reclamanta Management Reorganizare Lichidare Iasi S.P.R.L., in contradictoriu cu parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala, avand ca obiect “anulare act administrativ”.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 14 octombrie 2009, cand au fost consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta hotarare, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitate partilor sa depuna note scrise, a amanat pronuntarea la 21 octombrie 2009, 28 octombrie 2009 si apoi la 4 noiembrie 2009, cand a pronuntat urmatoarea sentinta:

CURTEA,
Asupra cauzei de contencios administrativ prezente:
Prin cererea inregistrata sub nr. de mai sus, reclamanta Management Reorganizare Lichidare Iasi S.P.R.L. a chemat in judecata paratii Ministerul Economiei si Finantelor – Agentia Nationala de Administrare Fiscala, solicitand anularea urmatoarelor prevederi cuprinse in Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 1.009/2007 privind procedurile de selectie a practicienilor in insolventa agreati de Agentia Nationala de Administrare Fiscala (denumit in cuprinsul prezentei cereri ordin):
I. art. 1 din ordin;
II. lit. a), d), e), f) si g) ale art. 2 alin. (2) din ordin;
III. lit. d) si e) ale art. 2 alin. (3) din ordin;
IV. art. 3 din ordin;
V. lit. c) a alin. (1) al art. 14 din ordin;
VI. alin. (2) al art. 15 din ordin;
VII. anexele nr. 1, 3, 4a, 4b si 7 la ordin.
In fapt, prin plangerea prealabila adresata Agentiei Nationale de Administrare Fiscala din 14 ianuarie 2009 (potrivit confirmarii de primire anexate), reclamantul a solicitat revocarea anumitor dispozitii ale Ordinului nr. 1.009/2007, mentionate mai sus, in petitul cererii.
Desi A.N.A.F. a confirmat de primire plangerea prealabila, nu a raspuns solicitarilor reclamantei, in termenul de 30 de zile, asa cum era obligata potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.
Prevederile din ordinul sus-mentionat incalca normele cu forta juridica superioara, respectiv:
1. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activitatii practicienilor in insolventa,
si intra in contradictie cu urmatoarele acte normative:
2. Statutul de organizare si functionare al Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa din Romania;
3. Codul de etica profesionala si disciplina al Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa
si nu sunt conforme cu normele din dreptul comunitar, cu care se pretinde ca ar fi armonizate, respectiv:
4. Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European si a Consiliului Uniunii Europene din 7 septembrie 2005 privind recunoasterea calificarilor profesionale, transpusa prin Legea nr. 200/2004 privind recunoasterea diplomelor si calificarilor profesionale pentru profesiile reglementate din Romania;
5. Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European si a Consiliului Uniunii Europene din 12 decembrie 2006 privind serviciile in cadrul pietei interne.
Ordinul nr. 1.009/2007 se pretinde a fi emis in considerarea si pentru aplicarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei si Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activitatii practicienilor in insolventa.
Ca urmare, normele din ordin ar trebui, potrivit prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa, sa nu adauge la actul normativ cu forta juridica superioara si sa nu intre in contradictie cu acesta.
I. Astfel, art. 1 din ordin, potrivit caruia practicienii in insolventa pot sa isi desfasoare activitatea pe zone geografice, intra in contradictie cu Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 86/2006 si cu art. 11 din Statutul profesiei, conform carora exercitarea profesiei nu este limitata teritorial-administrativ.
Avand in vedere ca A.N.A.F. este de departe cel mai mare creditor in majoritatea dosarelor de insolventa, acreditarea practicienilor in insolventa pentru anumite zone geografice limiteaza drastic accesul acestora la dosare de lichidare de pe tot cuprinsul tarii si prin aceasta libera concurenta dintre membrii profesiei.
Intrucat se pretinde de catre statul roman ca dreptul pozitiv in materie este armonizat cu directivele 2006/123/CE a Parlamentului European si a Consiliului Uniunii Europene din 12 decembrie 2006 privind serviciile in cadrul pietei interne si 2005/36/CE a Parlamentului European si a Consiliului Uniunii Europene din 7 septembrie 2005 privind recunoasterea calificarilor profesionale, ar trebui ca actul administrativ a carui revocare o cere sa reflecte prevederile celor doua directive.
II. Solicita revocarea lit. a), d), e), f) si g) ale art. 2 alin. (2) din ordin deoarece aceste criterii de departajare defavorizeaza practicienii nou-intrati in profesie, precum si practicienii care isi schimba forma de exercitare a profesiei.
Astfel, niciodata un practician in insolventa nou-intrat in profesie sau care si-a schimbat forma de exercitare a profesiei nu va putea sa se prevaleze de un portofoliu de societati lichidate pentru care sa se poate calcula procentul de sume recuperate atat pentru creditorul A.N.A.F., cat si pentru alti creditori. In mod identic, acesta nu va putea proba experienta in colaborarea cu organul fiscal sau sumele aduse la masa credala ca urmare a anularii unor acte facute in frauda creditorilor, stiindu-se ca dintr-un anumit numar de dosare numai o fractiune mica se preteaza pentru exercitarea actiunilor mentionate. Urmarea nu este cea dorita de legiuitorul comunitar si cel national, ci in sens contrar scopului pentru care ordonanta a fost emisa, deoarece practicienii vechi in profesie sunt favorizati in detrimentul celor nou-intrati, producandu-se o discriminare “intre persoane aflate in situatii identice, putand deturna actul normativ in aplicarea careia a fost emis de la insusi scopul pentru care a fost adoptat”.
Acest fapt contravine art. 69 din Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European si a Consiliului Uniunii Europene din 12 decembrie 2006 privind serviciile in cadrul pietei interne.
Chiar daca A.N.A.F. ar avea dreptul de a “agrea” practicieni in insolventa, regimul de autorizare trebuie sa fie justificat printr-un motiv imperativ de interes general si proportional cu acest obiectiv.
III. In ceea ce priveste lit. d) si e) ale art. 2 alin. (3) din ordin, a aratat ca, potrivit art. 43 din Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European si a Consiliului Uniunii Europene din 12 decembrie 2006 privind serviciile in cadrul pietei interne,
“… (43) Una dintre dificultatile fundamentale cu care se confrunta in special IMM-urile in accesul la activitatile de servicii si in exercitarea acestora este complexitatea, durata si insecuritatea juridica a procedurilor administrative. Din acest motiv, dupa exemplul unor initiative de modernizare in ceea ce priveste bunele practici administrative la nivelul comunitar sau national, este necesar sa se stabileasca principii de simplificare administrativa, in special prin limitarea obligatiei autorizarii in prealabil la cazurile in care acest lucru este indispensabil si introducerea principiului autorizarii tacite de catre autoritatile competente dupa expirarea unui anumit termen.”
Strategia de reorganizare si/sau lichidare a societatii debitoare este de fapt un pseudocriteriu de departajare intre practicienii in insolventa din urmatoarele considerente:
1. presupune accesul la informatie si documente financiar-contabile privind debitoarea pe care nu il are niciun practician in insolventa, cu exceptia celui care a fost desemnat provizoriu, dar in acest caz este net favorizat cel numit provizoriu;
2. pentru a se puncta aceasta strategie de reorganizare/lichidare, se presupune ca membrii comisiei de departajare sa examineze premisele de la care porneste aceasta strategie, deci documentatia financiar-contabila, precum si situatia patrimoniala a debitoarei. In caz contrar se favorizeaza strategiile de reorganizare/lichidare superoptimiste si irealizabile, deoarece numai acestea, in viziunea comisiei, pot primi punctaj maxim;
3. pentru a puncta o strategie de reorganizare/lichidare, membrii comisiei ar trebui sa fie ei insisi experti in insolventa/management de criza, ceea ce nu se intampla deoarece acestia au alte specializari.
4. punctajele acordate nu pot fi cenzurate deoarece subiectivismul in acordarea lor este inerent pentru strategia de reorganizare/lichidare a societatii debitoare.
Lit. e) a alin. (3) al art. 2 din ordin se refera la “colaborarea cu organele fiscale” rezultata din situatia transmisa de organele fiscale judetene. Asa-numita “colaborare” cu organul fiscal este o chestiune pur subiectiva, dand loc abuzului administrativ, acest aspect neputand fi controlat nici de catre practicianul in insolventa si nici de catre instanta judecatoreasca. Or, este inadmisibil ca un ordin sa cuprinda criterii subiective, care sa nu poata fi cenzurate de catre instanta judecatoreasca.
Criteriul “colaborarea cu organele fiscale” reprezinta, dat fiind arbitrariul sau si sustragerea de la orice posibilitate de cuantificare sau de control, o dispozitie in totala contradictie cu Directiva 2006/123/CE, fiind neconventionala si adoptata cu exces de putere administrativa.
IV. A precizat ca art. 3, fiind subsecvent art. 2 a carui revocare a solicitat-o, trebuie anulat si acesta in virtutea principiului accesorium sequitur principale.
V. A apreciat ca lit. c) a alin. (1) al art. 14. Motivele pentru care trebuie revocat au fost dezbatute la cap. III.
VI. A mentionat ca alin. (2) al art. 15. Motivele pentru care trebuie revocat au fost dezbatute la cap. II.
VII. De asemenea, anexele nr. 1, 3, 4a, 4b si 7 la ordin trebuie revocate, avand in vedere ca reprezinta transpunerea matematica a normelor atacate la cap. I – VI.
In drept, si-a intemeiat cererea pe Legea nr. 554/2004, Legea nr. 85/2006, Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European si a Consiliului Uniunii Europene din 12 decembrie 2006 privind serviciile in cadrul pietei interne, Directiva 2005/36/CE, transpusa prin Legea nr. 200/2004 privind recunoasterea diplomelor si calificarilor profesionale pentru profesiile reglementate din Romania, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activitatii practicienilor in insolventa; Statutul de organizare si functionare al Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa din Romania, Codul de etica profesionala si disciplina al Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa.
Parata a formulat intampinare, solicitand respingerea actiunii, ca nefondata, deoarece, potrivit dispozitiilor art. 4 din Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 1.009/2007, dispozitii care nu sunt contestate de reclamanta:
“Art. 4. – (1) Organele fiscale care au calitatea de creditori fiscali in dosarele care au ca obiect procedura insolventei vor propune judecatorului-sindic si vor vota desemnarea de administratori judiciari sau de lichidatori numai dintre cei inscrisi pe Lista practicienilor in insolventa agreati de Agentia Nationala de Administrare Fiscala.”
Potrivit dispozitiilor art. 6 din Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 1.009/2007, dispozitii care, de asemenea, nu sunt contestate de reclamanta, organele fiscale, de asemenea, vor propune.
Astfel, cum se poate constata din dispozitiile legale sus-mentionate, actul normativ atacat de reclamanta vizeaza numai selectia practicienilor in insolventa care urmeaza a fi propusi judecatorului-sindic si care urmeaza a fi votati in vederea desemnarii ca administratori judiciari sau lichidatori de catre organele fiscale care au calitatea de creditor fiscal, si nu desemnarea efectiva a practicienilor in insolventa ca administratori sau lichidatori in cadrul dosarelor de insolventa.
Ordinului presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 1.009/2007 are in vedere criterii pe baza carora organele fiscale isi pot exprima pozitia in dosarele de insolventa, in calitate de creditor, alaturi de alti creditori, in vederea luarii unei hotarari.
Desemnarea efectiva a practicienilor in insolventa si confirmarea acestora se realizeaza in conformitate cu dispozitiile art. 11 alin. (1) lit. c) si d) si ale art. 19 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificarile si completarile ulterioare.
In ceea ce priveste sustinerea reclamantei potrivit careia art. 1 din Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 1.009/2007 “intra in contradictie cu OUG nr. 86/2006 si art. 11 din Statutul profesiei” (fila 3 paragraful 1 din actiune), precum si cu prevederile Directivei 2006/123/CE si ale Directivei 2005/36/CE, transpusa prin Legea nr. 200/2004, conform carora exercitarea profesiei nu este limitata teritorial, iar acreditarea practicienilor in insolventa pentru anumite zone geografice ar limita accesul acestora la dosare pe tot cuprinsul tarii si prin aceasta libera concurenta intre membrii profesiei, a invederat urmatoarele:
Dispozitiile art. 1 din Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 1.009/2007 nu limiteaza desfasurarea activitatii practicienilor in insolventa pe tot cuprinsul tarii.
Mai mult, in situatia in care un practician in insolventa doreste extinderea agrearii si pentru alte zone decat cele pentru care a optat initial, poate face o solicitare in acest sens in conformitate cu dispozitiile art. 9 alin. (2) din Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 1.009/2007.
Este nefondata solicitarea reclamantei privind revocarea art. 2 alin. (2) lit. a), d), e), f) si g) din Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 1.009/2007 intrucat aceste criterii de departajare ar defavoriza practicienii nou-intrati in profesie si pe cei care si-au schimbat forma de exercitare a profesiei, precum si solicitarea privind anularea art. 2 alin. (3) lit. d) si e) din Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 1.009/2007.
Astfel, cum se poate constata, dispozitiile art. 2 alin. (2) din Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 1.009/2007 stabilesc criterii privind agrearea practicienilor in insolventa si inscrierea acestora in Lista practicienilor agreati. In aceasta lista sunt inscrisi toti practicienii in insolventa care obtin un anumit punctaj.
Este nefondata sustinerea reclamantei potrivit careia prin stabilirea criteriilor de selectie a practicienilor agreati de Agentia Nationala de Administrare Fiscala ar fi incalcate prevederile Directivei 2006/123/CE privind serviciile in cadrul pietei interne, in sensul ca ar impiedica accesul la o activitate sau exercitarea acesteia in temeiul libertatii de stabilire, precum si cea potrivit careia, prin stabilirea criteriilor de agreare, Agentia Nationala de Administrare Fiscala ar stabili un regim de autorizare.
Prin stabilirea unei proceduri de selectie a practicienilor agreati de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, institutia parata urmareste sa stabileasca criterii obiective, pe baza carora, in conditiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei, organele fiscale teritoriale sau centrale ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, care gestioneaza dosarele de insolventa, sa faca propuneri de desemnare de catre judecatorul-sindic a practicienilor in insolventa.
In ceea ce priveste afirmatia reclamantei potrivit careia strategia de reorganizare si/sau lichidare a societatii debitoare ar fi de fapt un pseudocriteriu de departajari intre practicienii in insolventa (fila 5 paragraful 6 din actiune), a invederat faptul ca aceasta strategie poate fi elaborata de practicianul in insolventa si fara a avea acces la documentele financiar-contabile ale debitoarei, strategia fiind strict un plan de actiune, cu etape si desfasurare in timp, creditorul bugetar urmand a aprecia pe baza elementelor mentionate de practicienii in insolventa, inclusiv programul in timp al strategiei, care dintre aceste strategii il avantajeaza pe creditorul bugetar, in considerarea interesului public pe care acesta il apara, prin aplicarea punctajului prevazut in anexa nr. 1 pct. 2 la ordin.
Referitor la afirmatia reclamantei potrivit careia membrii comisiei nu ar avea expertiza necesara analizei si punctarii strategiei (fila 6 paragraful 2 din actiune), a aratat ca membrii acestei comisii sunt persoane cu pregatire economica si juridica, cu o experienta indelungata in activitatea de administrare a creantelor bugetare.
In ceea ce priveste criteriul colaborarii cu organele fiscale, a precizat ca acesta a fost instituit in considerarea relatiilor directe dintre organele fiscale si practicienii in insolventa in dosarele de insolventa gestionate anterior de acestia, precum si a faptului ca nu este in interesul organului fiscal, creditor bugetar, sa propuna judecatorului-sindic in procedura insolventei desemnarea unui practician cu care a avut in trecut o colaborare defectuoasa.
In ceea ce priveste solicitarea reclamantei de revocare a dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 1.009/2007, astfel cum arata chiar reclamanta, obiectivul vizat este acela de a se asigura un procent cat mai mare de recuperare a creantelor.
Acest criteriu de departajare intre ofertanti vizeaza gradul de acoperire a creantelor (in valori procentuale %) si nu sumele efectiv recuperate, astfel incat nu are relevanta faptul ca firmele aflate in lichidare sunt “colosi industriali” sau “S.R.L.-uri”, astfel cum, in mod eronat, apreciaza reclamanta la fila 5 paragraful 2 din actiune.
In ceea ce priveste solicitarea reclamantei privind revocarea art. 2 alin. (3) lit. d) si e), art. 3 si art. 14 alin. (1) lit. c) din Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 1.009/2007, a invederat faptul ca actul normativ contestat de reclamanta vizeaza numai selectia practicienilor in insolventa care urmeaza a fi propusi judecatorului-sindic si care urmeaza a fi votati in vederea desemnarii ca administratori judiciari sau lichidatori de catre organele fiscale care au calitatea de creditor fiscal, si nu desemnarea efectiva a practicienilor in insolventa ca administratori sau lichidatori in cadrul dosarelor de insolventa.
Referitor la solicitarea de revocare a anexelor nr. 1, 3, 4a, 4b si 7 la Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 1.009/2007, “avand in vedere ca reprezinta transpunerea matematica a normelor atacate la capitolele I1 – VI” (fila 7 paragraful 1 din actiune), a rugat sa se respinga actiunea ca nefondata, in baza principiului accesorium sequitur principale.
In cauza, s-a administrat proba cu inscrisuri reprezentand documentatia care a stat la baza actului administrativ atacat.
Examinand actele si lucrarile dosarului, Curtea constata faptul ca actiunea este intemeiata in parte, pentru urmatoarele considerente:
Dupa cum s-a consacrat in jurisprudenta CEDO (Cauza Rotaru impotriva Romaniei s.a.), in principiu, orice lege lato sensu trebuie sa indeplineasca cerintele de accesibilitate si previzibilitate.
In ceea ce priveste cerinta previzibilitatii, aceeasi jurisprudenta a stabilit ca o norma este “previzibila” numai atunci cand este redactata cu suficienta precizie, in asa fel incat sa permita oricarei persoane – care la nevoie poate apela la consultanta de specialitate – sa isi corecteze conduita.
Totodata, conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, republicata, “actele normative se initiaza, se elaboreaza, se adopta si se aplica in conformitate cu prevederile Constitutiei Romaniei, republicata, cu dispozitiile prezentei legi, precum si cu principiile ordinii de drept”, iar, potrivit art. 34 alin. (1) din aceeasi lege, “actele normative trebuie redactate intr-un limbaj si stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar si precis, care sa excluda orice echivoc, cu respectarea stricta a regulilor gramaticale si de ortografie”.
Rezulta deci ca atat jurisprudenta CEDO, cat si legislatia interna impun anumite cerinte de ordin calitativ, printre care si cea a preciziei normelor, in asa masura incat sa permita corectarea conduitei, care trebuie respectate in cazul adoptarii tuturor actelor normative.
Or, din analiza prevederilor Ordinului nr. 1.009/2007 al presedintelui A.N.A.F. rezulta, fara echivoc, ca aceasta cerinta esentiala a legii nu este respectata in privinta lit. d) a art. 2 alin. (3) din Ordinul A.N.A.F. nr. 1.009/2007, precum si a pct. 2.1, doar in ceea ce priveste acordarea punctajului pentru strategia de reorganizare si/sau lichidare din anexa nr. 1 la acelasi ordin.
Astfel, conform art. 2 alin. (3) lit. d) din Ordinul A.N.A.F. nr. 1.009/2007, pentru “contribuabilii care au creante fiscale mai mari sau egale cu 10.000.000 lei, Comisia va efectua o selectie pentru desemnarea practicianului care va fi propus judecatorului-sindic de catre organul fiscal, avand in vedere urmatoarele criterii: (…) d) strategia de reorganizare si/sau lichidare, cu program in timp (…)”
Totodata, la pct. 2.1 din anexa nr. 1 la acelasi ordin se prevede, corelativ criteriului “strategia de reorganizare si/sau lichidare, cu program in timp”, un numar de 25 de puncte pentru cea mai avantajoasa strategie, cu pas de scadere de 5 puncte pentru celelalte strategii, in ordine descrescatoare.
Se observa deci, in mod facil, ca un ordin menit a stabili criterii usor cuantificabile, in vederea determinarii, in mod transparent, a practicienilor in insolventa agreati, avand ca ratiuni primordiale sporirea eficientei cheltuirii fondurilor publice si stimularea practicienilor in insolventa care au dovedit preocupare pentru protejarea intereselor creditorilor (implicit ale statului, in calitate de creditor), acorda, in cazul marilor creditori, un punctaj foarte mare pentru un criteriu de maxima generalitate (strategie), care nu este insotit de niciun algoritm sau mod de calcul, cel putin orientativ, si de nicio garantie ca ipoteticii practicieni candidati vor avea acces in egala masura la datele absolut necesare in privinta societatii aflate in insolventa, pentru edificarea strategiei.
Practic, criteriul in discutie deschide indubitabil calea arbitrariului din partea autoritatii fiscale, in desemnarea practicienilor in insolventa agreati, tocmai in cazul contribuabililor “care au creante fiscale mai mari sau egale cu 10.000.000 lei”, unde transparenta si rigoarea ar trebui sa fie maxime.
Curtea precizeaza si faptul ca un criteriu precum “strategia de reorganizare si/sau lichidare, cu program in timp”, daca este insotit, in mod corespunzator, de un algoritm sau de o modalitate de calculare a punctajului, precum si de garantii privind accesul in aceleasi conditii la datele necesare construirii strategiei, nu numai ca ar respecta cerintele legii, dar ar fi si un element suplimentar de asigurare a realizarii scopului actului normativ. Legea este incalcata doar prin prevederea unor criterii, precum cel aflat in discutie, care favorizeaza actiunea arbitrar si nu permite identificarea elementelor care sa conduca la corectarea conduitei, astfel incat sa asigure realizarea deplina a scopului criteriului (identificarea sigura si transparenta a celei mai avantajoase strategii, careia sa i se acorde punctajul maxim).
Referitor la celelalte critici formulate de reclamanta, Curtea constata ca sunt neintemeiate, urmand a fi inlaturate.
Astfel, art. 1 din Ordinul presedintelui A.N.A.F. nr. 1.009/2007 prevede doar elaborarea unei liste a practicienilor in insolventa agreati pe zone geografice, avand drept scop sporirea eficientei cheltuirii fondurilor publice, dar prin aceasta nu se limiteaza desfasurarea activitatii practicienilor in insolventa pe tot cuprinsul tarii. Practicienii in insolventa care depun documentatia necesara au posibilitatea sa opteze pentru o zona geografica, mai multe zone geografice, neaducandu-se atingere Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 86/2006.
De asemenea, cum corect sustine parata, este nefondata solicitarea reclamantei privind anularea art. 2 alin. (2) lit. a), d), e), f) si g) din Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 1.009/2007, intrucat aceste criterii de departajare ar defavoriza practicienii nou-intrati in profesie si pe cei care si-au schimbat forma de exercitare a profesiei, precum si solicitarea privind anularea art. 2 alin. (3) lit. e) din Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 1.009/2007.
Astfel, cum se poate constata, dispozitiile art. 2 alin. (2) din Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 1.009/2007 stabilesc criterii privind agrearea practicienilor in insolventa si inscrierea acestora in lista practicienilor agreati. In aceasta lista sunt inscrisi toti practicienii in insolventa care obtin un anumit punctaj.
Este nefondata sustinerea reclamantei potrivit careia prin stabilirea criteriilor de selectie a practicienilor agreati de Agentia Nationala de Administrare Fiscala ar fi incalcate prevederile Directivei 2006/123/CE privind serviciile in cadrul pietei interne, in sensul ca ar impiedica accesul la o activitate sau exercitarea acesteia in temeiul libertatii de stabilire, precum si cea potrivit careia, prin stabilirea criteriilor de agreare, Agentia Nationala de Administrare Fiscala ar stabili un regim de autorizare.
Prin stabilirea unei proceduri de selectie a practicienilor agreati de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, institutia noastra urmareste sa stabileasca criterii obiective, pe baza carora, in conditiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei, organele fiscale teritoriale sau centrale ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala care gestioneaza dosarele de insolventa sa faca propuneri de desemnare de catre judecatorul-sindic a practicienilor in insolventa.
Va rugam sa observati ca aceasta procedura de selectie nu presupune accesul la o activitate sau exercitarea acesteia, finalitatea ei fiind selectia practicienilor in insolventa ce urmeaza a fi agreati de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, in calitatea sa de creditor in cadrul procedurii de insolventa, desemnarea practicienilor in insolventa si confirmarea acestora realizandu-se, astfel cum am aratat mai inainte, in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
Mai mult decat atat, criteriile de selectie prevazute in cuprinsul art. 2 alin. (2) lit. a), d), e), f) si g) din Ordinul nr. 1.009/2007 nu pot fi calificate ca si criterii discriminatorii, Agentia Nationala de Administrare Fiscala, in calitatea sa de administrator al bugetului general consolidat si, din aceasta perspectiva, creditor al debitorilor aflati in procedura insolventei, stabilindu-le in considerarea interesului public pe care gestiunea sumelor datorate bugetului general consolidat il presupune.
In ceea ce priveste criteriul colaborarii cu organele fiscale, instanta apreciaza ca acesta a fost instituit in considerarea relatiilor directe dintre organele fiscale si practicienii in insolventa in dosarele de insolventa gestionate anterior de acestia, precum si a faptului ca nu este in interesul organului fiscal, creditor bugetar, sa propuna judecatorului-sindic in procedura insolventei desemnarea unui practician cu care a avut in trecut o colaborare defectuoasa.
Mai mult decat atat, acest criteriu nu este unul subiectiv si in niciun caz lasat la liberul arbitru al organului fiscal, intrucat organul fiscal care stabileste modul de colaborare cu practicianul in insolventa a vizat poate proba proasta colaborare pe baza actelor efectuate in dosarele de insolventa anterioare gestionate de practicianul in insolventa in cauza.
In ceea ce priveste solicitarea reclamantei de revocare a dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 1.009/2007, astfel cum arata chiar reclamanta, obiectivul vizat este acela de a se asigura un procent cat mai mare de recuperare a creantelor.
Acest criteriu de departajare intre ofertanti vizeaza gradul de acoperire a creantelor (in valori procentuale %) si nu sumele efectiv recuperate, astfel incat nu are relevanta faptul ca firmele aflate in lichidare sunt “colosi industriali” sau “S.R.L.-uri”, astfel cum, in mod eronat, apreciaza reclamanta prin actiune.
In ceea ce priveste solicitarea reclamantei privind anularea art. 2 alin. (3) lit. e), art. 3 si art. 14 alin. (1) lit. c) din Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 1.009/2007, aceasta este neintemeiata, deoarece prevederile in discutie se refera la un criteriu legal si necesar si asigura functionalitatea actului normativ. Totodata, faptul ca, doar prin modul in care a fost formulat, criteriul referitor la strategie nu este legal nu inseamna ca depunerea unei astfel de strategii nu ar fi utila (mai sus s-a aratat chiar ca, daca s-ar respecta anumite cerinte, ar fi foarte necesara), fara ca, in conditiile date, sa fie punctata.
In ceea ce priveste solicitarea de anulare a anexelor nr. 1, 3, 4a, 4b si 7 din Ordinul presedintelui A.N.A.F. nr. 1.009/2007, mai putin prevederea privind punctarea strategiei, aceasta este neintemeiata, deoarece reprezinta o transpunere materiala necesara a normelor apreciate anterior ca fiind legale, in cazul lor fiind aplicabil, intr-adevar, principiul general de drept consacrat de adagiul accesorium requitur principale.
Pe cale de consecinta, in baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, se va admite in parte actiunea si se va anula lit. d) a art. 2 alin. (3) din Ordinul A.N.A.F. nr. 1.009/2007, precum si pct. 2.1, doar in ceea ce priveste acordarea punctajului pentru strategia de reorganizare si/sau lichidare, din anexa nr. 1 la acelasi ordin. Totodata, se va respinge in rest actiunea ca neintemeiata.

PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
HOTARASTE:

Admite in parte actiunea formulata de reclamanta Management Reorganizare Lichidare Iasi S.P.R.L., cu sediul ales in Bucuresti, bd. Corneliu Coposu nr. 3, bl. 101, sc. 2, et. 2, ap. 20, sectorul 3, in contradictoriu cu parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala, cu sediul in Bucuresti, str. Apolodor nr. 17, sector 5.
Anuleaza lit. d) a art. 2 alin. (3) din Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 1.009/2007, precum si pct. 2.1, doar in ceea ce priveste acordarea punctajului pentru strategia de reorganizare si/sau lichidare, in anexa nr. 1 la acelasi ordin.
Respinge in rest actiunea ca neintemeiata.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 4 noiembrie 2009.

PRESEDINTE,
HORTOLOMEI VICTOR

Grefier,
Toader Daniela

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close